Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Masurarea parametrilor fiziologici

-Biofizica -

Profesor :

Mihai Florenta

Elev: Gheorghe Mirela-Daniela

Clasa: AMG 1J

2018-2019
Temperatura

Temperatura corpului reprezinta metoda prin care organismul dumneavoastra reuseste sa

produca sau sa elimine caldura, astfel incat aceasta ramana in parametrii normali. Organismul
uman detine capacitatea, aproape unica de a se adapta factorilor de mediu externi, astfel incat
temperatura corpului uman sa isi pastreze valorile normale constante.In momentul in care, din
diverse motive, temperatura corpului creste, vasele de sange se dilata (isi maresc volumul), astfel
incat excesul de caldura sa ajunga la suprafata pielii. In aceste conditii, in mod normal persoana
in cauza va incepe sa transpire, picaturile de apa evaporate ajutand la scaderea temperaturii
corpului. Daca dimpotriva, temperatura corpului scade, vasele de sange se contracta (isi
micsoreaza volumul), in asa fel incat circulatia sanguina la nivelul pielii sa fie mai mica in
vederea conservarii caldurii din organism. Totodata, la nivelul sistemului muscular, va aparea o
contracite involuntara, rapida (tremurat), menita sa creasca temperatura corpului pentru a genera
mai multa caldura.
Metode de masurare a temperaturii corpului

Temperatura poate fi masurata prin aplicarea dispozitivelor speciale in diverse locuri ale
corpului, cele mai folosite fiind cavitatea bucala, urechea, zona axiala (subrat) sau zona rectala,
iar in situatii speciale, chiar la nivelul fruntii.Calibrarea termometrelor poate fi facuta fie in grade
Fahrenheit, in zone precum Statele Unite ale Americii, sau in grade Celsius, aceasta fiind
unitatea de masura standard in majoritatea statelor din Europa. In prezent exista o gama larga de
dispozitive pentru masurarea temperaturii corpului (termomentre), in functie de zona unde acesta
va fi aplicat:

- termometre electronice, alcatuite dintr-un suport de plastic, ce au forma unui creion, cu un

ecran pe care va fi afisatat temperatura corpului, la un capat, si cu dispozitivul destinat masurarii
temperaturii la celalalt capat. Principiul termometrelor electronice au la baza masurarea gradului
de trecere a electricitatii prin dispozitivul atasat suportului de plastic, si pot fi folosite pentru
cavitatea bucala, zona axiala sau zona rectala;

- termometre pentru ureche (auricular), sunt la randul lor alcatuite dintr-un dispozitiv de
plastic, folosind energia infrarosie pentru a masura temperatura corpului. La unul dintre capete,
termometrele pentru ureche au forma conica pentru a putea fi cu usurinta si in siguranta atasate
timpanului. Gradul de precizie al acestor dipozitive este extrem de mare, rezultatul fiind afisat pe
ecranul digital, situat la celalalt capat al termometrului .
- termometru pentru frunte, foloseste temperatura pielii pentru a determina care este
temperatura corpului dumneavoastra. Unele didpozidtive de acest gen detin un disc usor care va
fi asezat pe frunte pentru cateva momente, in vreme ce temperatura va fi afisata pe un ecran
digital. Alte tipuri de termometre pentru frunte iau forma unor bucati de plastic prevazute cu
gradatii. Pentru a putea masura temperatura corpului cu aceste dispozitive este necesar sa atasati
bucata respectiva de plastic pe fruntea pacientului si sa asteptati pana in mometul in care anumite
numere de pe gradatie isi schimba culoarea. Termomentrele pentru frunte au un grad de precizie
mai mic decat termomentrele auriculare sau cele electronice;

- termometru de unica folosinta, sunt dispozitive subtiri de plastic, prevazute la unul dintre
capete cu anumite puncte, a caror culoare va ajuta sa stabiliti care este temperatura corpului.
Termometrele de unica folosinta pot fi folosite pentru masurarea temeperaturii la nivelul cavitatii
bucale sau a zonei rectale, iar pentru sugari acestea vin sub forma unui plasture ca va poate arata
temperatura copilului timp de 48 de ore. Totodata aceste dispozitive sunt sigure, nu contin sticla,
latex sau mercur iar gradul de acuratete este destul de mare. Dupa vindecarea pacientului este
recomandat ca aceste termometre sa fie aruncate;

- termometre tip suzeta, iau forma unei suzete care va fi asezata in gura sugarului, avand
insa la celalalt capat un dispozitiv pentru afisarea temperaturii corpului. Termometrele tip
suzeta necesita o perioada mai mare de timp pentru afisarea temperaturii, iar gradul de
precizie nu este la fel de mare.

Valorile normale ale temperaturii corpului

Valoarea normala a temperaturii corpului a fost stabilita la o medie de 37 grade Celsius

(98 grade Fahreinheit), insa acesta poate varia cu pana la 0.6 grade Celsius (1 grad Fahreinheit)
in functie de momentul zilei si gradul de efort fizic depus. Totodata temperatura corpului uman
este extrem de sensibila la schimbarile hormonale din organism, fapt ce face ca valorile acesteia
sa fie putin mai mari in cazul femeilor aflate la ovulatie sau in timpul ciclului menstrual.

Temperatura auriculara (masurata la nivelul membranei timpanice) si cea rectala poate

afisa valori mai mari cu 0.3-0.6 grade Celsius (0.5-1 grad Fahreinheit) comparativ cu
temperatura orala, in vreme ce temepatura masurata la nivelul zonei axiale (subrat) poate fi cu
0.3-0.6 grade Celsius (0.5-1 grad Fahreinheit) mai mica decat cea orala.
Respiratia

Respiratia – este functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar
proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.

Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani) care se
realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus, inspiratia si expiratia in care volumul
cutiei toracice creste respectiv descreste.

SCOPUL – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii,

recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii.

Caracteristici ale frecventei respiratorii:

- supla; - pe nas;

- regulata; - lenta;

- ampla; - profunda (in coma);

Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de culoare albastra;

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea materialelor necesare:

2. pregatirea bolnavului:

- se aseaza bolnavul in decubit dorsal;

- nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem valori eronate, de aceea se
prefera perioada de somn a bolnavului;

3. efectuarea tehnicii:

- se numara frecventa respiratiilor prin inspectie (cand bolnavul este treaz, constient sau cand
doarme);

- se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului;

- se numara inspiratiile (miscarile de ridicare a peretelui toracelui) timp de 1 min;

4. notarea cifrica:

- se noteaza cifric in carnetul propriu al asistentei, de ex: 24 r/min

5. notarea grafica:

- se noteaza grafic in foaia de temperatura, cu un punct de culoare albastra si se uneste cu o linie

cu valoarea anterioara;

- pentru fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 respiratii;

6. interpretarea rezultatelor:

- frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie, temperatura mediului
ambiant, starea de veghe sau de somn;
- in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si a pulsului;

- patologic, se instaleaza respiratia dificila (sete de aer):

(a) dispnee cu accelerarea ritmului respirator: tahipnee (polipnee);

(b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee - 12,10,8 r/min);

(c) dispnee cu perturbarea ritmica si periodica a respiratiei:

- dispneea Cheine-Stockes cand respiratia are amplitudini crescande pana la maxim si apoi
scazand pana la lipsa respiratiei (apnee) ce dureaza pana la 10-20 sec;

- dispneea Kussmaul – adica respiratie in 4 timpi si anume: o inspiratie profunda urmata de o

scurta pauza si o expiratie scurta, zgomotoasa dupa care urmeaza o alta pauza scurta;

PRECIZARI

1. in dispnee se noteaza: orarul, intensitatea, tipul ei, evolutia in timp.

2. dispneea paroxistica (Cheyne-Stockes) trebuie depistata sistematic, caci bolnavul nu o

semnaleaza.

3. dispneea Kussmaul apare cand pH-ul este sub 7.2; este descoperita in come.

Masurarea si notarea pulsului

Pulsul arterial reprezinta senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale
comprimata incomplet pe un plan rezistent (os).

Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali sunt destinsi ritmic
prin volumul de sange expulzat din ventriculul stang si aorta.

Destinderea peretilor arteriali se propaga o data cu coloana de sange sub forma de unda pulsatila.

Calitatile pulsului: frecventa (rapiditatea), ritmicitatea (regularitatea), amplitudinea (intensitatea),

volumul (tensiunea), celeritatea. Ele depind de frecventa si ritmicitatea inimii, de debitul sistolic,
de elasticitatea arteriala si de presiunea arteriala.

SCOPUL – este de a obtine informatii privind starea anatomo-functionala a inimii si a vaselor.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaia de temperatura;
ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul, i se explica modul de masurare stiind ca o stare

emotiva creata de necunoscut ii poate modifica valorile;

- bolnavul se mentine in stare de repaus fizic si psihic timp de 5-10 min cu bratul sprijinit pentru
relaxarea muschilor antebratului;

2. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in artera radiala:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului in continuarea policelui;

- se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se imbratiseaza

antebratul la acest nivel;

- se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial, cu varful degetelor (index, mediu si
inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului;

- se numara zvacniturile peretelui, urmarind secundarul cronometrului/ ceasului timp de 1 min

(numaratoarea se incepe de la o patrime, o doime, trei patrimi sau 1 min.);

(b) masurarea in aceiasi succesiune de timpi la alte artere: carotida, umerala, femurala, poplitee,
cubitala si pedioasa;

3. notarea cifrica:

- se noteaza in carnetul propriu, numele si prenumele bolnavului, nr. salonului si al patului, data
cu specificarea „D” – pentru dimineata si „S” – pentru seara si valoarea masurata;

4. notarea grafica:

- pentru fiecare liniuta subtire orizontala a foii de temperatura se socotesc 4 pulsatii/min.

- pe orizontala se noteaza frecventa (nr. zvacniturilor/min) iar pe abcisa, timpul cand s-a masurat;

- se marcheaza cu un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului;

- se unesc punctele notate cu o linie rosie si se obtine curba pulsului;

5. reorganizarea locului de munca:

- foaia de observatie impreuna cu foaia de temperatura se aseaza in dosarul salonului;

6. interpretarea frecventei pulsului:

- frecventa pulsului variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort fizic, etc.

(a) variatii fiziologice ale frecventei pulsului:

- puls tahicardic (accelerat) intalnit in ortostatism, efort fizic si psihic, emotii puternice, in cursul
digestiei;

- puls bradicardic (rarit) intalnit in decubit, stare de repaus, stare de liniste psihica;

(b) valori patologice ale calitatilor pulsului:

- d. p. d. v. al frecventei, vom avea: puls tahicardic (mai rapid) sau puls bradicardic (mai rar);

- d. p. d. v. al ritmicitatii vom avea: puls ritmic si puls aritmic;

- d. p. d. v. al amplitudinii vom avea: puls cu amplitudine mica (filiform) sau puls cu amplitudine
crescuta;

- d. p. d. v. al volumului (tensiunii): puls dur si puls moale;

- d. p. d. v. al celeritatii: puls saltaret (crestere rapida a T.A. urmata de o cadere brusca) sau puls
tard (cadere lenta);

OBSERVATII

1. Masurati pulsul numai dupa ce bolnavul a stat in repaus fizic si psihic.

2. Masurati pulsul pe durata unui min. intreg (pentru a se obtine valori exacte).

3. Notati imediat valorile obtinute la masurarea pulsului.

4. Notati valoarea obtinuta cu majuscule, inclusiv ora, daca pulsul a fost masurat in frison sau in
situatie de facies rosu (congestiv).

5. Administrarea unor medicatii (digitala, oxigen, etc.) obliga asistenta la masurarea pulsului la
interval de 30 min – 1 ora.

6. Frecventa pulsului creste paralel cu temperatura: la 1 grad de temperatura pulsul creste cu 8-10
pulsatii/min.
Masurarea si notarea tensiunii arteriale

T.A. – reprezinta presiunea exercitata de sangele circular, asupra peretilor arteriali.

Factorii determinanti:

- debitul cardiac;

- forta de contractie a inimii;

- elasticitatea si calibrul vaselor;

- vascozitatea sangelui;

Valoarea T.A. fiind determinata in primul rand de forta de contractie a inimii, va fi mai mare in
sistola si o denumim T.A. maxima sau sistolica deoarece contractia inimii este mai mare in
sistola.

Valoarea T.A. maxime va fi in jurul la 140 mmHg si mai mica, in diastola denumita si T.A.
minima sau diastolica, valoarea fiziologica a ei fiind de 80 mmHg.

T.A. = 140 mmHg

80 mmHg

- rezulta - T.A. = 140/80 mmHg

Diferenta dintre T.A. maxima si T.A. minima, o numim tensiune diferentiala avand si aceasta o
importanta diagnostica. Valorile T.A. sunt variabile in functie de tonusul neurovegetativ, starea
glandelor endocrine, starea vaselor, volumul sangelui circulant si volumul urinei.

SCOPUL: este de a descoperi modificarile morfo-functionale ale inimii si vaselor.

Materiale necesare: tava medicala, tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmomanometru,

stetoscopul bi-auricular, creion, pasta sau pix cu cerneala albastru, foaia de temperatura si un
tampon de vata imbibat in alcool;

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

- adunam si transportam materialele necesare la locul examenului;

- controlam starea de functionare a instrumentelor si a aparatelor;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiei;

- i se explica masurile necesare pentru o masurare corecta si anume: 15 min repaus inainte de
masurare;

- efectuarea masurarii se va face la cel putin 3 ore dupa servirea mesei;

3. executarea tehnicii propriu-zisa:

(a) cu aparatul Riva-Rocci:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se aseaza manometrul cel cu mercur pe noptiera intr-o pozitie fara vizibilitate pentru bolnav;

- se aplica strans manseta pe bratul bolnavului sprijinit in extensie;

- cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala sub marginea inferioara
a mansetei si olivele in urechi;

- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu para de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile;

- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul ventilului de la

pompa de cauciuc pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din manometru,
aceasta reprezentand tensiunea maxima indicata de manometru, tensiune care se memoreaza;

- se continua decomprimarea, ascultand zgomotele pulsului, urmarind in acelasi timp gradatiile

manometrului, pana la disparitia ultimei unde pulsatile;

- se memoreaza si a doua valoare care reprezinta tensiunea minima indicata de manometru;

- se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului si se noteaza in carnetelul individual;

(b) masurarea cu aparatul Pachon:

- se executa in aceiasi succesiune de timpi insa citirea valorilor T.A. se face pe cadranul
manometrului Pachon;

4. reorganizarea locului de munca:

- se aseaza stetoscopul si manometrul pe tava medicala;

- se aseaza bolnavul in pozitie comoda;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se dezinfecteaza stetoscopul (olivele) cu tampoane de vata imbibate in alcool;

- se aseaza aparatul in dulapul pentru instrumente si materiale medicale;

5. notarea cifrica:

- in carnetul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate, cu numele si prenumele

bolnavului, nr. salonului si data;

6. notarea grafica:

- se noteaza grafic in foaia de temperatura cu, culoare albastra hasurat;

- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate coloana de mercur
(mmHg);

- deasupra liniei groase se noteaza T.A. maxima iar dedesubtul liniei groase se noteaza T.A.
minima;

7. interpretarea rezultatelor:

- valorile fiziologice si patologice ale T.A. se interpreteaza in functie de varsta;

OBSERVATII

1. Efectuati cu grija pregatirea fizica si psihica a bolnavului.

2. Pentru masurarea T.A. la acelasi bolnav folositi intotdeauna acelasi aparat.

3. Nu aplicati manseta prea strans pentru ca se intrerupe circulatia.

4. Nu discutati rezultatele obtinute cu bolnavul.

5. Aparatele vor fi verificate anual de specialisti.

Observarea si masurarea diurezei

Prin diureza intelegem procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24
ore.

Urina – este lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt eliminate substantele
rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile si toxice pentru organism si excretat de
aparatul renal.

Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si calitatea (compozitia) urinei

eliminate.

Mictiunea – este actul fiziologic constient de eliminare a urinei.

SCOPUL- este de a obtine informatii privind starea morfo-functionala a aparatului urinar si a

intregului organism, cantitatea si calitatea urinei furnizand date importante pentru stabilirea
diagnosticului, a prognosticului, pentru urmarirea evolutiei bolilor precum si in stabilirea
bilantului nutritiv in bolile metabolice.

Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gatul larg sau borcane de 2-4 litri gradate pe benzi
de leucoplast, cu creion dermatograf, foaia de temperatura, creion sau pix de culoare albastra;

ETAPE DE EXECUTIE

Observarea diurezei

1. se va observa ritmul mictiunilor:

(a) normal si anume: - 5-6 in 24 h la barbati;

- 4-5 in 24 h la femei;

- de 3 ori mai mic noaptea;

(b) patologic: - ritm crescut denumit polakiurie;

- mai mult noaptea (nicturie);

2. se vor observa tulburarile de mictiune:

(a) polakiuria – mictiuni frecvente cu cantitati mici;

(b) ischiurie sau retentie de urina – imposibilitatea de a urina;

(c) disurie – eliminarea urinei cu dificultate si dureri;

(d) enurezis – pierderea involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copiii cu tulburari
nevrotice, dupa varsta de 3 ani);

(e) nicturie – egalarea sau inversarea raportului dintre nr. mictiunilor si cantitatea de urina emisa
noaptea fata de cea emisa in timpul zilei;

1. pregatirea materialului:

- se curata vasele cilindrice, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se modifica compozitia urinei
si se acopera;

- recipientele vor fi etichetate cu numele bolnavului, nr. salonului si nr. patului;

2. pregatirea bolnavului:

- se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina;

- se invita bolnavul imobilizat la pat ca inainte de defecare, sa urineze;

3. efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se incepe colectarea dupa un orar fix valabil pentru toti bolnavii sectiei;

- se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii la ora 8 dimineata;

- se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8 dimineata adaugandu-
se si urina acestei emisii;

- se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 h;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

4. notarea cifrica:

- se noteaza cifric in carnetelul individual in fiecare dimineata, numele bolnavului, nr. salonului
si al patului, data si cantitatea de urina emisa in 24 h.

5. notarea grafica:

- pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100ml de urina;

- se noteaza grafic cu creion albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea
superioara care corespunde cantitatii de urina a zilei respective;

6. reorganizarea locului de munca:

- vasele in care se face colectarea urinei pe timp de 24 h se depoziteaza in incaperi racoroase

pentru a se preveni descompunerea urinei;

- la urina colectata se adauga cateva cristale de timol care au rolul de a impiedica fermentul de
fermentatie dar nu modifica reactiile chimice ale urinei;

7. interpretarea rezultatelor:

- valori fiziologice normale: - la femei: 1000-1400 ml/24 h;

- la barbati: 1200-1800ml/24 h;

- valori patologice: - poliurie: peste 3000 ml/24 h;

- oligurie: sub 100 ml/24 h;

- anurie: absenta urinei in vezica;

- se vor observa calitatile urinei: culoare, miros, aspect;

Culoarea
- normala - galben deschisa = urina diluata;

- brun inchis = urina concentrata;

- patologic - brun inchisa si spuma in icter;

- rosie deschisa pana la rosie bruna = urina cu sange (hematurie);

- fiziologic - albastru-verde cand bolnavul a fost tratat cu albastru de metilen;

- cafeniu, rosu, brun, negru, cand bolnavul a primit tratament cu chinina sau cu acid
salicilic;

Miros - este caracteristic amoniacal;

- alcalina intra-vezicala si miros aromatic de fructe – in diabet;

Aspectul - normal: aspectul urinei este clar – transparent;

- patologic: aspectul este tulbure (contine saruri, puroi, microbi, calcului);

OBSERVATII

1. Daca bolnavul nu este educat sa urineze numai in urinar, valoarea diurezei nu este reala.

2. Datele furnizate au valoare reala daca diureza este urmarita zilnic si in paralel notandu-se in
foaia de temperatura: cantitatea de lichide ingerate; cantitatea de lichide pierdute prin
transpiratie, varsaturi, diaree si graficul evolutiei corporale.

Masurarea glicemiei
 Materiale necesare :

- manusi ;
- lanceta/ac steril (subtire) ;
- tampón de vata cu dezinfectat ;
- glucometru cu tester.

Determinarea glicemiei

Se inteapa pulpa degetului pacientului ferm dar cu delicatete pentru a obtine cel
putin o picatura de sange pentru analiza.
Picatura de sange se aseaza in locul special indicat pe tester,urmand a respecta
recomandarile aparatului.

Masurarea greutatii si inaltimii corporala

 Scop:
- aprecierea starii de nutritie a pacientului
- stabilirea necesitatilor calorice
- stabilirea dozei terapeutice de medicament
- urmarirea evolutiei unor afectiuni (edeme,ciroza hepática,insuficiente cardiaca)

Indicatii
Toti pacientii internati in spital,exceptand cazurile unde mobilizarea activa este
contraindicata.

Contraindicatii
Pacientii cu infarct de miocard,tromboflebite,hemoragii,stari de soc,traumatisme.

Pregatirea pacientului:
- se anunta sa un manance
- pacientul isi goleste vezica urinara

Efectuare
- se verifica funtionalitatea balantei
- se imobilizeaza acul balantei
- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului
- se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
- se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
- se citesc valorile obtinute
 Masurarea inaltimii
- se solicita pacientului sa se descalte
- se aseaza sub cursorul taliometrului cat mai drept
- se coboara cursorul pana la vertex
- se citeste inaltimea pacientului pe tija gradata
- se invita sa coboare
- se ajuta sa se incalte
Masurarea se poate face si cu banda métrica,masurand distant de la vertex pana la
sol.
 Cantarirea pacientului se face in aceleasi conditii,cu acelasi cantar si aceeasi
vestimentatie cantaririi anterioare.
BIBLIOGRAFIE :

BIOFIZICA MEDICALA Autor: Vasile Vasilescu, Editura : Didactica si Pedagogica, 1977

D.G. Mărgineanu, M.I. Isac, C. Tarba, Biofizică, EDP, Bucureşti, 1980

M.L.Flonta, D.G. Mărgineanu, L. Movileanu, Biofizica, Bucureşti, 1992

T.Ruch, J. Fulton, Fiziologie medicală şi biofizică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1963