STARI DE AGREGARE .

Proprietatile substantelor sunt determinate de natura particulelor ce le compun (atomi,

ioni , molecule), de modul cum sunt aranjate aceste particule, precum si de natura
legaturilor ce se stabilesc intre ele. Daca, cunoastem aceste lucruri intelegem asemanarile
si deosebirile dintre substante, putem chiar sa prevedem unele dintre proprietatile lor.
Avem 3 stari de agregare ale subst; solida, lichida si gazoasa, in functie de conditiile de
temperatura si presiune.
Ex: un bloc de gheata lovit de o bara incalzita se transforma mai intai in apa lichida si
apoi in vapori de apa. Racirea vporilor de apa va determina condensarea in lichid iar apoi
solidificarea.
La fel ca apa celelalte substante chimice functie de conditiile de temp si presiune se pot
gasi in oricare din cele 3 stari de agregare. Dioxidul de carbon poate fi gaz, prin
comprimare si racire poate fi lichid sau solid :_zapada carbonica.
Starea de agregare este determinata de 2 factori:
1.tendinta de aglomerare a particulelor- este data de forta de atractie existenta intre
particole , care depind de natura particulelor si de distantele dintre ele.
2.Tendinta de miscare care se datoreaza energiei cinetice pe care o poseda particulele.
Cu cat energia cinetica este mai mica cu atat particulele sunt mai strans unite intre ele
predomina atractia intre ele, cu cat energia cinetica este mai mare, particolele vor fi mai
slab legate, vor fi mobile.
In stare solida ionii, atomii, moleculele sunt aranjate in majoritatea cazurilor, intr-o
anumita ordine- aceasta aranjare ordonata a particulelor se numesc cristaline.
Aranjamentul ordonat al particulelor intr-o retea geometrica regulata formeaza o retea
cristalina
Exista 4 tipuri de retele cristaline ;ionice, atomice,metalice si moleculare.
Insa se cunosc si substante ca sticla, smoala, mase plastice care nu prezinta o regularitate
in privinta aranjarii interne a particulelor .acestea se numesc amorfe.

Ioni ,legatura ionica , retele ionice.

Subst solide constituite din retele ionice au ca particule componente ioni pozitivi si ioni
negative dispusi alternativ si ordonat in spatiu, ionii de semn contrar se atrag prin forte de
natura electrostatica , ce constituie legatura ionica. Aceste legaturi apar intre un metal si
un nemetal.
Ex classic intre Na si Cl
-e
Na-----------------------------------Na +
1s2,,2s2,2p6,3s1 1s2,2s2,2p6
Atom ion pozitiv
+e-
Cl-------------------------------------Cl-
1s2,2s2,2p6,3s2,3p5 1s2,2s2,2p6,3s2,3p6
Atom ion negative

Cei doi ioni se atrag datorita fortelor electrostatice. Prin legaturi ionice se formeaza
sarurile, unii oxizi bazici, si cele mai multe baze.
Majoritatea substantelor formate din ioni se prezinta sub forma de cristale ionice.
Clorura de sodium (sarea de bucatarie) cristalizeaza intr-o retea cubica in nodurile careia
se gaseste cate un ion de Na+ care alterneaza cu ioni de Cl-. Fiecare ion de Na+ este
inconjurat de 6 ioni de Cl- si invers. Raportul dintre ei fiind de 1:1, astfel ca per
ansamblu cristalul este neutru electric.
CaCl2 –are o structura cristalina mai complicata.
Exista retele formate din ioni poliatomici sau ioni complecsi. De tipul NH4+, HO-,

Proprietatile substantelor ionice

Starea de agregare La temperature obisnuita sunt solide.
Punctul de topire. Legatura ionica este o legatura relativ puternica. Pentru a rupe o
legatura ce se stabileste intre ioni de semn contrar este necesara o cantitate mare de
energie. Compusii ionici au deci puncte de topire si fierbere ridicate. Cu cat forta de
atractie e mai mare cu atat punctul de topire e mai ridicat.
Substanta NaF NaCl NaBr
Pct de topire 992 C 801 740
Si cu sarcina ionilor exemplu
Substanta NaF Mg F2 AlF3
Pct de topire 992 1266 1990

Comportarea la lovire . la lovire un cristal mare se transforma in cristale mici, devine

casant. Asta inseamna ca planele de ioni se deplaseaza astfel incat se intalnesc la un
moment dat cu plane de acelasi semn, iau nastere forte de respingere, care duc la
spargerea cristalului.
Solubilitatea substantele ionice ;sunt solubile in solventi polari cum ar fi apa.
Conductibilitatea electrica. In stare solida ionii ocupa pozitii fixe in crIstal , ionii nu se
deplaseaza si nu conduc curentul electric, curentul nu trce prin cristale . in topitura sau
solutie, ionii parasesc pozitiile fixe din crIstal, devin mobili, se misca liber, si se pot
deplasa spre electrozi, astfel devine posibila trecerea curentului electric.

SUBSTANTE CU LEGATURI COVALENTE. LEGATURA COVALENTA.

Realizarea configuratiei stabile de dublet sau octet se poate face si prin punere in comun
de electroni ca in cazul moleculelor diatomice H2,O2, N2 sau in compusii chimici cunoscuti
HCl, H2S, NH3, HNO3.
La Hidrogen cei 2 atomi pun in comun electroni si formeaza legatura covalenta
Cei 2 orbitali se intrepatrund si se contopesc intr-un orbital molecular de legatura, care
invaluie ambele nuclee si care contine 2 electroni comuni.
Un orbital molecular contine intotdeauna 2 electroni cu spin opus pusi in comun , de catre
cei 2 atomi identici sau diferiti.
Un alt caz de formare a legaturii covalente este intre 2 orbitali diferiti, unul s si unu p;
Ex : HCl, H2S;
Ex 2 din scanner
Orbitalii s sunt sferici iar p sunt lobari- legatura este stabila daca intrepatrunderea are loc
pe axa lobilor.
Dicovalenta sulfului este data de cei 2 electroni necuplati din stratul de valenta.
Daca intrepatrunderea are loc pe directia axelor la hidrogen sulfurat, este o suprapunere
maxima si este cea mai stabila stare a legaturii., daca unul dintre lobi se roteste ,
stabilitatea legaturii nu se modifica, intrucat gradul de intrepatrundere a orbitalilor
ramane acelasi.
Acest tip de legatura se numeste sigma.
Un orbital p se poate intrepatrunde cu un alt orbital p legatura realizandu-se numai daca
axele sunt paralele . daca atomii legati se rotesc , legatura se rupe .
Acest tip de legatura rigida se numeste ,tip pi grecesc .

HIBRIDIZAREA . GEOMETRIA MOLECULELOR

La formarea legaturilor covalente nu totdeauna se intrepatrund orbitalii puri s,p,d.
Linus Pauling a aratat ca in multe combinatii covalente participa atomi cu orbitali
deformati-orbitali hibrizi- care asigura o intrepatrundere mai puternica decat orbitalii
puri.
Orbitalii hibrizi se formeaza din combinari corespunzatoare de orbitali s,p,d; fenomenul
se numeste hibridizare.
Prin hibridizare se obtin orbitali hibrizi care au aceeasi forma si energie.
Exemplu hibridizarea orbitalilor s,p ai stratului de valenta ai atomului de C
Ex 3 scaner
Din configuratia stratului 2 atomul de carbon ar trebui sa fie dicovalent avand 2 orbitali p
cu cate un electron necuplat, care pot forma 2 covalente.
In majoritatea cazurilor atomul de carbon este tetravalent CH4, CO2, CCl4
Tetravalenta se explica prin fenomenul de hibridizare- prin activare: un electron din
substratul 2s sare pe substratul 2p, cu energie mai mare si astfel carbonul pe ultimul strat
are 4 electroni necuplati, prin intermediul carora formeaza 4 covalente.
Prin hibridizare cei 4 orbitali isi modifica nivelul energetic si forma devenind identici ca
forma si energie-au energie intermediara fata de energia de unde au provenit.
Hibridizarea sp3 . Sunt implicati orbitalul s si toti cei trei orbitali p .rezultand 4 orbitali cu
aceeasi energie si forma si in acelasi timp cei 4 electroni se repartizeaza egal intre cei 4
orbitali , cate un electron necuplat in cei 4 orbitali.
Forma este ca in fig 4 ptr CH4
Orbitalii hibrizi participa la covalente tip sigma mai puternice decat pi la care iau parte
orbitalii puri.
Cei patru orbitali hibrizi sp3 sunt orientati in spatiu in mod simetric astfel incat toate
unghiurile dintre axele lor sa fie egale cu 109 grade si 28’. Un tetraedru regulat dat de
orientarea celor 4 legaturi sigma.
La NH3 are forma unei piramide turtite baza triunghi si unghiul de valenta 107 grade.
Hibridizarea sp2 , la care participa un orbital s si 2, p, cel de-al treilea orbital p
ramanand nehibridizat.
Ex 5
Sp2 au forma asemanatoare cu sp3, cei 3 sp2 sunt identici ca forma si energie si sunt
coplanari cu unghi intre axe de 120 grade, respingerile dintre orbitalii hibrizi fiind
minime.
Orbitalul p nehibridizat este perpendicular pe planul format de axele celor trei orbitali
hibrizi sp2
Atomul de carbon hibridizat sp2 in molecula de etena H2C=CH2, DECI AVEM 3 LEGATURI
SIGMA( CEI TREI SP2) iar cu orbitalul p nehibridizat o legatura pi.
HIBRIDIZAREA sp. Un orbital s cu un singur orbital p ceilalti 2 ramanand
nehibridizati.
Prin aceasta hibridizare se formeaza molecula de azot sau CO2 O=C=O, N_=N, in
hibridizarea sp avem o legatura sigma si 2 pi.

RETELE ATOMICE
Substantele solide formate din cristale cu retele atomice sunt constituite din atomi de
acelasi fel sau din atomi diferiti; in nodurile retelei se gasesc atomi neutri, uniti intre ei
prin legaturi covalente. Exemple , siliciul, carbonul, germaniul, borul, dioxidul de siliciu,
carbura de siliciu.
Diamantul. Retea cristalina –aranjament ordonat de atomi de carbon legati intre ei prin
legaturi covalente.
Celula elementara a diamantului este un cub. Atomul de carbon este hibridizat sp3. se
leaga de alti 4 atomi de carbon sp3 realizand o constructie tetraedrica cu unghi de 109
grade 28’. Reteaua este deosebit de stabila, aranjamentul atomilor este f simetric.
Toate acestea explica proprietatile diamantului
-pct topire ridicat 3500 grade
-duritate mare
-reactivitate chimica mica
-este transparent
- nu conduce curentul electric
Nu conduce curentul ptr ca sunt stabile, dure, nu sunt solubile in apa sau alti solventi
Grafitul –un tip special de retea atomica, stratificata hexagonala , formata din plane
paralele.
In grafit atomul de carbon hibridizat sp2, se leaga de alti 3 atomi de carbon hibridizati
sp2 dintr-un plan , ocupand colturile unor hexagoane regulate.
La fiecare atom de carbon ramane un orbital p nehibridizat, formeaza legatura pi sunt
mobile si sunt comuni atomilor dintr-un plan.
Intre atomii de carbon din acelasi plan se realizeaza legaturi covalente, in timp ce intre
atomii situati in plane paralele suprapuse legaturile sunt mult mai slabe.
- de aceea grafitul are duritate mica
- -cliveaza si lasa urme pe hartie
- Prezinta conductibilitate buna din cauza electronilor liberi mobili, existenti in
planurile cu cicluri hexagonale
- Este opac, tot din cauza electronilor liberi
Diamantul si grafitul sunt substante formate din aceeasi specie de atomi de carbon
insa dispusi diferit in reteaua cristalina, acest aranjament confera celor doua
substante, proprietati diferite.
Caracteristica unor elemente de a exista in doua sau mai multe forme se numeste
alotropie.
MOLECULE NEPOLARE SI POLARE
Legatura covalenta se poate stabili intre atomi identici sau diferiti.
Intre atomii identici H2, F2, Cl2, O2, N2, atomii care se leaga sunt identici, electronii
pusi in comun apartin in egala masura ambilor atomi,asta inseamna ca orbitalul
molecular de legatura este simetric fata de cele 2 nuclee- o astfel de legatura se
numeste legatura covalenta nepolara.iar molecula rezultata molecula nepolara.
 Cand legatura se formeaza intre atomi diferiti HF, NH3 , atomul cu afinitate mai mare
pentru electroni, adica cu caracter nemetalic mai pronuntat atrage mai puternic
electronii comuni si ii mentine mai aproape de nucleul sau ;densitatea norului
electronic al orbitalului molecular este mai mare in apropierea acestui atom.
H-F , acestia pun in comun cate un electron necuplat unindu-se prin covalenta .
Fluorul are o afinitate mai mare pentru electroni, atrage inspre el electronii comuni,
astfel ca orbitalul molecular de legatura are densitatea mai mare spre atomul de fluor-
aceasta legatura este legatura covalenta polara.-electronii pusi in comun nu sunt
distribuiti egal.
Fluorul este partial negativ, hidrogenul este partial pozitiv.
Se noteaza astfel de sarcini dipolare cu delta grecesc + si -, deci un dipol are valoare
fractionara nu intreaga ( ceea ce ar corespunde unei ionizari)
F-F= legatura covalenta nepolara

+ - partial
H-F =legatura covalenta polara
Na+ F-= legatura ionica
Polaritatea in grupa la halogeni spre ex creste de jos in sus
HF, ECl, HBr, HI,
Molecula apei este un dipol, datorita polaritatii moleculei , apa are proprietatea de a fi un
bun solvent al substantelor ionice si al compusilor polari.
In schimb apa nu poate dizolva moleculele nepolare.
INTERACTII INTRE MOLECULE
Interactiile dintre ionii de semn contrar (legatura ionica), dintre atomii metalelor (legatura
metalica), si dintre atomii ce formeaza molecule (legatura covalenta) sunt legaturi
chimice puternice.
Se stabilesc insa si forte de atractie intre molecule astfel iau nastere legaturi
intermoleculare , care sunt mai slabe decat legaturile chimice studiate pana acum.
Interactiile intre molecule determina urmatoarele tipuri de legaturi
-legatura de hidrogen
-legatura dipol-dipol
-forte van der Waals
Legatura de hidrogen .este o legatura de natura electrostatica, caracteristica subst care
contin in molecula atomi de hydrogen legati de atomi cu afinitate mare ptr electroni si cu
volum atomic mic. HF
H-F……….H-F………H-F
Punte de H
La fel se comporta si molecula de apa. O consecinta a legaturilor de hidrogen este
formarea asociatiilor moleculare de tipul (HF)n, (H2O)n.
Legatura dipol-dipol se intalneste intre moleculele polare HCl, HBr, .
Polii de semn contrar ai moleculelor polare se atrag prin forte de natura electrostatica.

+ - + -
- + - +

Forte de legatura van der Waals. Intre moleculele nepolare Cl2, O2, F2
CH4., sau foarte putin polare de tipul SO2, SCl2, se exercita forte de atractie foarte slabe.
Numite van der Waals.
Se intalnesc si in cazul gazelor rare in stare lichida si solida.
Cristalele in care se exercita aceste forte au duritate f. mica, si pct de topire si fierbere
scazute.
Taria legaturilor variaza astfel
Legatura de H>legatura dipol-dipol>legatura van der Waals.

Legatura coordinativa
Este un caz particular a legaturii covalente. In acest caz punerea in comun de electroni
se face numai de catre un singur atom, care poseda dublete neparticipante si care
functioneaza ca un donor; celalalt atom care nu participa cu electroni la formarea
legaturii are rolul de acceptor.
Este intalnita la formarea ionilor poliatomici ca NH4+, NO3-,
Ex: ionul de amoniu se formeaza printr-o legatura coordinativa (H+) provenit de la un
acid se leaga de dubletul de electronini participanti ai azotului din ammoniac,
H .. H + ..

{
H-N:+ H:Cl:---- H-N-H }:cl:-
H .. H ..

Sarcina pozitiva a protonului se distribuie in interiorul ionului poliatomic.

Ionul amoniu are o structura simetrica tetraedrica, atomul de azot fiind hibridizat sp3 . in
formule aceste sarcini formale se noteaza de obicei intre paranteze.
RETELE MOLECULARE
Cele mai simple retele moleculare sunt ale gazelor rare ; in nodurile retelei sunt atomi de
Ne, Ar, Xe, intre care se exercita forte f slabe van der Waals. Aceste cristale au stabilitate
mica, au puncte de topire f. scazute( minus Ne -248,6). Retelele moleculare au stabilitate
f. scazuta in comparatie cu cele ionice sau atomice, deoarece fortele care asigura
coeziunea sunt f. slabe. H2O punct de topire 0
COMBINATII COMPLEXE
[Cu(NH3)4](OH)2- hidroxidul tetraaminocupric
[Al(OH)4]Na-hidroxoaluminat de sodium

SUBSTANTE AMORFE
Un nr redus de substante solide se gasesc sub forma amorfa.-au particulele componente in
stare de dezordine aproape completa. Din cauza marimii si formei acestea nu se pot
aranja in retele ordonate, ca in cazul cristalelor.
Exemple, ceara, sticlele anorganice pe baza de silicati, smoala, cauciucuri, mase plastice.
O caracteristica a lor e ca nu au un punct de topire fix, trecerea de la solid la lichid se face
intr-un interval de temperatura, dependent de structura si marimea moleculelor.
Aceste substante pot suferi deformari de durata, plasticitatea. Sub influienta temperaturii
unele au proprietati elastice.
Plasticitatea si elasticitatea substantelor amorfe sunt proprietati care le fac utilizabile in
multe domenii de activitate
La temperatura joasa substantele plastice se prezinta ca materiale rigide, rezistente la
deformari.
RETELE METALICE . LEGATURA METALICA
Cu ajutorul unor metode fizice s-a constatat ca metalele au o structura cristalina.
Majoritatea metalelor cristalizeaza astfel, incat fiecare atom sa fie inconjurat de numarul
maxim de atomi pe care ii permite geometria cristalului si intreg ansamblul sau sa ocupe
cel mai mic volum posibil.
Astfel in cristalele compacte ale circa 50 metale fiecare atom este inconjurat, in imediata
vecinatate de alti 12 atomi; in cristalele unui nr redus de metale, fiecare atom este
inconjurat de alti 8 atomi vecini.
La solidificarea topiturii unui metal , cristalizarea incepe concomitent din mai multe
puncte, numite centre de cristalizare , cristalele cresc in toate directiile pana intalnesc
cristalee vecine ; astfel rezulta microcristale cu forme neregulate numite cristalite.
Metalele au deci o structura policristalina.
La temperaturi inalte atomii difuzeaza , suferind rearanjari in reteaua cristalina.
Atomii unui metal sunt de acelasi fel, intre acestia nu are loc transfer de electroni, deci nu
exista legatura ionica. Legatura in cristale metalice este o legatura speciala numita
legatura metalica, distributia electronica intr-un cristal este diferita de cea a unui atom
liber. In cazul unui metal compact numai electronii apropiati de nucleu se gasesc in
orbitali atomici individuali. Orbitalii care contin electronii invelisului exterior se
contopesc dand nastere unor orbitali care se extend pe toti atomii din cristal, deci la
nivelele superioare se formeaza asa numitele benzi de energie. Electronii din benzi , mai
putin atrasi de nucleu, sunt mai mobili, apartin intr-o oarecare masura tuturor atomilor;
sunt electroni comuni intregului cristal.
Aceasta explica proprietatile caracteristice ale retelelor metalice
Luciul metallic
Opacitatea
Duritatea
Maleabilitatea si ductilitatea
Conductibilitatea electrica
Conductibilitatea termica

Starea lichida
Pana acum am intalnit diversi compusi care se gasesc in stare lichida.
Lichidele nu au forma proprie , ele adopta forma vasului in care au fost puse , poseda insa
volum propriu, determinat.
Ele curg , sunt fluide, distantele dintre particule sunt mai mari decat la solide, fortele de
atractie dintre acestea sunt mai slabe, de aceea lichidele nu poseda forma proprie.
Deci in timp ce in solide particulele sunt localizate in retea, particulele lichidelor au o
mobilitate f. mare.
Difuziunea o proprietate a lichidelor din aceasta cauza.-proprietatea particulelor unei
substante de a se imprastia spontan printre particulele altei substante.
Ex apa cu alcool etilic, cu acidul acetic, cu acidul sulfuric.
Marea majoritate a substantelor care se afla in stare lichida la temperatura obisnuita ca
apa, bromul, alcoolul etc. sunt substante formate din molecule, intre acestea exista forte
slabe van der Waals,; intre moleculele polare se mai formeaza si legaturi dipol-dipol sau
legaturi de hidrogen. Metalele si subst ionice la temp obisnuita in stare de agregare
solida, in afara de mercur; pot fi insa transformate in lichide prin topire.
Topiturile ionice sunt formate din ioni, topiturile metalelor sunt formate din atomi.
Lichidele ionice spre deosebire de cristalele ionice au proprietatea de a conduce curentul
electric, deoarece ionii devin mobili.
Metalele isi pastreaza proprietatea de a conduce curentul electric si in stare de topitura.
La trecera dintr-o stare in alta densitatile nu variaza mult, prin incalzire insa lichidele isi
maresc mult volumul, punctul de fierbere fiind determinat functie de taria legaturilor
dintre molecule, marimea lor si de masa lor moleculara.
Ex
Substanta H2 H2S H2O
Tipul legaturii forte van der Waals leg. Dipol-dipol leg de H
p.f. -252,8 -61 +100

STAREA GAZOASA

La temperatura obisnuita doar putine substante se afla in stare gazoasa si anume: gazele
rare si substantele covalente cu molecule relativ usoare, de exemplu; H2, O2, N2, Cl2,
CO2, HCl, NH3, CH4, H2S, etc.
Denumirea de gaze rare a fost atribuita elementelor cu configuratii stabile (dublet sau
octet) de electroni : He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn. Ele se gasesc in cantitati mici in atmosfera,
ele sunt constituite din atomi si se numesc monoatomice.
Trecerea unei substante din stare lichida in stare gazoasa este insotita de o marire
considerabila de volum. In cazul apei volumul creste de 1600 de ori; deci dintr-un litru de
apa se obtin 1600 litri de vapori.
Apa lichida la 4 grade are densitatea de 1g/cm3, in timp ce vaporii la 100 grade si 1 atm ,
au densitatea de 0,0006 g/cm3, datorita valorilor f mici densitatile gazelor se exprima in
g/l; deci vap apa =0,6g/l.
Gazele au proprietatea de a trece prin orificii fff mici, se explica prin acea mobilitate a
acestora, datorita energiei cinetice mari pe care o au si a fortelor de atractie slabe dintre
ele.
Gazele nu au nici forma nici volum, ocupa tot spatiul pe care il au la dispozitie, si iau
forma respectiva, cat si volumul.
Tot datorita mobilitatii , se pot amesteca in orice proportii formand solutii gazoase.
Scaparile de gaze precum si proprietatea de a se amesteca , demonstreaza fenomenul de
difuziune.
Gazele difuzeaza mult mai repede decat lichidele.
PRESIUNEA GAZELOR.

Ex daca se sulfa aer intr-un balon, cu cat se introduce mai mult aer cu atat creste nr
particulelor care lovesc suprafata interioara a balonului. Peretii balonului fiind elastici ,
ciocnirile particulelordetermina intinderea lui.
Ciocnirile particulelor de aer de peretii balonului determina presiunea pe care o exercita
gazul asupra peretilor balonului, cu cat sunt mai multe , ciocnirile sunt mai dese si
presiunea este mai mare. Deci presiunea unui gaz depinde de numarul de particule.=n/V
(presiunea unui gaz depinde de numarul de particule din unitatea de volum)
In mod conventional densitatea aerului este luata ca referinta, pentru exprimarea
densitatii altor gaze . ex enele sunt mai usoare ; hidrogen, heliu, altele mai grele ;
oxigenul, dioxidul de carbon.
Gazele se pot comprima datorita faptului ca distantele intre particulele unui gaz sunt
foarte mari in raport cu volumul lor. Prin comprimare (marirea presiunii), spatiile libere
se micsoreaza, gazul micsorandu-si volumul.
In concluzie ele se pastreaza in butelii ermetic inchise si sub presiune. Oxigenul, metanul,
gazele rare, etc.
Altele se pastreaza in stare lichida in cilindri de otel, ex CO2, Cl2,NH3, SO2.
Lichefierea unui gaz se face marind presiunea si mentinand temperatura constanta, dar ptr
fiecare gaz exista o temperatura peste care nu se poate trece-temperatura critica.
Gazul He H2 N2 Ar O2 CO2 Cl2 NH3 SO2

Tc *C -267,8 ; -239,8; -147; -122; -118; -31; +144; +132 ; +154

De aceea unele gaze se afla in butelii in stare gazoasa si altele in stare lichida, cu toate ca
ar fi mult mai practic daca toate ar putea fi lichefiate.

LEGILE GAZELOR

Deci stim ca presiunea=n/v, de asemenea stim ca atunci cand temperatura creste,

ciocnirile dintre particulele gazului si peretii vasului sunt cu atat mai puternice, intrucat
agitatia termica este mai mare.; deci presiunea depinde si de temperature.
De asemenea prin incalzire gazelle isi maresc volumul; deci volumul este dependent de
temperatura.
Dar daca se mentine temperatura constanta si se mareste presiunea, volumul gazului se
micsoreaza.
In concluzie; volumul, V, presiunea ,p, si temperatura ,t, determina starea la care se afla
un gaz la un moment dat.
Relatiile matematice ce stabilesc variatia acestor marimi sunt date de anumite legi ‘ legile
gazelor’; care sunt satisfacute de asa numitele gaze perfecte (ideale).

Legea BOYLE MARIOTTE-( relatia volum presiune)

Intr-un cilindru cu piston avem un nr fix de molecule cu gaz, care exercita o presiune.
Daca reducem volumul la jumatate , in timp ce temp ramane constanta avem; nr
ciocnirilor se dubleaza, deci presiunea se dubleaza.
V1si p1 ale gazului inainte siV2, p2 dupa comprimare
V2=1/2V1----- p2=2p1
V1/v2=p2/p1 sau v1p1=v2p2=constant
Deci : La temperatura constanta, volumul ocupat de o masa determinata de gaz variaza
invers proportional cu presiunea la care se afla gazul.
LEGEA GAY-LUSSAC( VARIATIA VOLUMULUI CU TEMPERATURA)
S –a constatat experimental ca mentinand presiunea constanta, la o crestere a
temperaturii cu 273 *C volumul ocupat de o masa determinate de gaz se dubleaza.
Ex daca o masa de gaz la 0 grade= 1l, la 273 grade e =2l., cresterea sau scaderea cu 1
grad determina o crestere sau o scadere a volumului cu 1/273 din volumul ocupat de acel
gaz la 0 grade Celsius.
Deci : V= Vo+1/273 Vot
V=Vo{(273+t)/273}
Temperature absoluta T= 273+t; temperatura de -273 este punctual zero al scaderii de
temperatura absoluta, numit si zero absolut si se noteaza 0 k (Kelvin).
Prin inlocuire V=VoT/273.
Vo/273 pentru acelasi gaz are o valoare constanta si se noteaza cu c.
Deci V=cT sau c=V/T
La presiune constanta, volumul ocupat de o masa determinate de gaz variaza direct
proportional cu temperature absoluta.
V1 T1
_ =_ =constant
V2 T2
LEGEA LUI CHARLES(Variatia presiunii cu temperatura)

La volum constant presiunea unei mase determinate de gaz variaza direct proportional
cu temperature absoluta.
P1/P2=T1/T2= constant.
P/T=c la volum constant

LEGEA GENERALA A GAZELOR

Are loc cand variaza toate cele 3 componente p, V, T,.
Interdependenta este stabilita de legea generala a gazelor
Pv/T=constant
Deci: V1p1/T1=V2p2/T2
Ptr starea gazului in conditii normale
Legea este Vopo/To=Vp/T

LEGEA LUI AVOGADRO

Daca intr-un balon se sulfa aer mai putin, volumul este mai mic, daca se sulfa aer mai
mult, volumul este mai mare. La aceeasi concluzie s-ar ajunge daca balonul ar fi umplut
cu He sau orice alt gaz. Daca in 2 flacoane am avea gaze diferite la aceeasi temperature si
presiune, vom avea acelasi numar de particule.
Volume egale de gaze diferite , aflate in conditii identice de temperature si presiune,
contin acelasi numar de molecule.- Legea lui Avogadro.
LEGEA lui Avogadro sta la baza teoriei atomi-moleculare si este importanta ptr
numeroasele ei aplicatii
nCl2+nH2=2nHCl
Cl2+H2=2HCl

In 12 g C12………………………….atomi
In 18 g H2O………………..molecule
Atunci cand ne referim la o substanta ionica
Ex NaCl in 58,5 g din aceasta substanta avem 6,023*1023 perechi de ioni de Na+Cl-
Numarul lui Avogadro, notat prescurtat cu N este o constanta universala de cea mai mare
insemnatate si reprezinta nr de particule (atomi , molecule, ioni pozitivi, ioni negativi) ce
se gasesc intr-un mol.
Molul este cantitatea de substanta in grame, egala numeric cu masa atomica(respectiv
moleculara) a substantei.

N=6,023*1023
Acest nr a fost determinat experimental prin metode indirecte s-a inceput cu oxigenul
apoi cu carbon 12., s-a constatat ca valoarea N este aceeasi.
n=m/M in care n-nr de moli pe care-I contine substanta
m-masa substantei
M-masa moleculara
1kmol=1000moli

VOLUMUL MOLAR
La 0 grade si 1 atm, volumul molar al oricarui gaz este de 22,4 l
Inseamna ca 1 mol de gaz in aceleasi conditii de temperatura si presiune ocupa acelasi
volum.

DETERMINAREA MASEI MOLECULARE SI A DENSITATII GAZELOE

Densit=m/v=g/l
Densitatea unui mol= M/Vm
De unde M=densit*Vm
Daca inlocuim volumul molar cu 22,4l si densitatea in conditii normale avem
M=roo*22,4

Masa moleculara a unui gaz se poaate determina functie de densitatea relativa d a

unui gaz fata de cel de-al doilea gaz atunci cand cele 2 gaze diferite au volume egale,
continand deci un nr egal de molecule.

d=M1/M2
M1=d*M2
Cel mai des utilizate in practica sunt densitatile relative ale gazelor fata de hydrogen si
aer. In aceste cazuri relatia devine M=2*d; M=28,9*d

ECUATIA DE STARE A GAZELOR PERFECTE

Vo p o/To=Vp/T daca notam Vo p o/To=R relatia devine R=Vp/T, Vp=RT
R este constanta generala a gazelor R=(1atm*22,4 l/mol)/273K=0,082l*atm/k*mol
Daca ecuatia se raporteaza la n moli de gaz atunci devine pV=Nrt

LEGEA PRESIUNILOR PARTIALE ( J. Dalton)

In practica se intalnesc frecvent situatii cand se afla impreuna mai multe gaze, care nu
reactioneaza intre ele.
Daca avem 3 gaze, volumele sunt egale, temp sunt egale , fiecare gaz exercita o presiune
ca si cum s-ar afla el singur in tot volumul ocupat de amestec.
Presiunea este data de suma presiunilor din amestec
P=p1+p2 P= p1+p2+……..pn
Presiunea unui amestec de gaze este egala cu suma presiunilor partiale ale gazelor
componente.
Este legea presiunilor partiale a lui Dalton.
X1=n1/n x1-este raportul numit fractia molara a unui component in amestec.
n1-nr de moli ai unui gaz in amestec, n –nr total de moli
Cu ajutorul fractiilor molare se pot calcula presiunile partiale ale gazelor.
p1=x1*P
relatia devine P=x1P+x2P+x3P……xnP
x1….xn pot fi procentele de volum ale gazelor din amestec. Cu aceasta relatie se poate
afla volumul unui amestec daca se cunosc volumele partiale precum si densitatea si masa
moleculara.