Consumul de substante potential nocive pentru

organism

Prevenirea si combatea consumului de alcool si tutun.

Abuzul de substante se refera de fapt la consumul exagerat si dependenta fizica sau/si
psihica de anumite substante medicamentoase, alcool, sau narcotice si stupefinate care au efecte
daunatoare sanatatii fizice si psihice si care afecteaza individului, uneori iremediabil, si viata
sociala si afectiva. Specialistii considera ca exista o diferenta intre abuzul si dependenta de
substante: abuzul se defineste mai ales prin prisma afectarii vietii sociale a individului si apoi
alterarea sanatatii, in timp ce in cazul dependentei pe primul plan sunt simptomele si semnele
fizice ale consumului cronic. Abuzul de substante poate duce, in timp, si la dependenta. Procesul
are insa nevoie de un anumit timp deoarece dependenta necesita intai aparitia unei tolerante a
organismului la substanta administrata, toleranta care sa duca apoi la instalarea sindromului de
sevraj.

Abuzul de substante recunoaste numeroase cauze.

Cauzele sunt multe si variate, ca si substantele care pot fi implicate in abuz: alcool, tutun,
droguri, substante psihedelice, analgezice si multe altele. Uneori se considera ca societatea este
cea care impinge individul catre abuz. Ritmul alert a fiecarei zile, criza de timp, criza financiara,
frustarile de la locul de munca si din relatiile personale... viata pare haotica, sufocanta. Fiecare
are propriile modalitati de a-i face fata, in functie de personalitate, de educatie si de valorile in
spiritul carora a fost crescut. Daca recunoastem ca societatea este cea care impinge individul spre
consumul exagerat de substante, trebuie sa recunoastem ca tot societatea este cea care plateste
pretul intretinerii, tratarii si reintegrarii acestor indivizi in mediu. Iar acest fapt se reflecta in
realitatea de pe strada si din camerele de garda ale spitalelor. Din ce in ce mai multe prezentari la
spitalele de urgenta sunt pentru supradoze de droguri sau medicamente, intoxicatii cu alcool si
abuz de diverse combinatii de stupefiante, sau pentru consecintele abuzului pe termen lung:
cancere de plamani, cancere ale cavitatii bucale, ciroze si carcinoame hepatice, infectii sistemice
si boli transmisibile sexual. Abuzul de substante este unul dintre cei mai des citati factori
implicati in cresterea infractionalitatii, violentei domestice si agresiunii impotriva copiilor.

Sindromul de sevraj este doar una din complicatiile utilizarii cronice de droguri.
Cea mai periculoasa complicatie a supradozelor si abuzului de droguri este moartea.
Toleranta este un alt efect al abuzului de substante. Ea consta in necesitatea cresterii
progresive a dozei pentru obtinerea acelorasi efecte. In ceea ce priveste preparatele opioide, de
exemplu, daca un consuamtor dezvolta toleranta la un anumit produs, cel mai probabil toleranta
se manifesta la toti compusii grupei (toleranta incrucisata). In plus, toleranta nu se manifesta
chiar la toate efectele opioidelor, ci mai ales la cele euforice, anxiolotice, deci exact la cele pe
care morfinomanii le doresc de la respectivul opioid. Organismul individului devine capabil ca in
timp sa suporte doze foarte crescute ale substantei implicate in abuz, uneori chiar si de 10 ori mai
mari decat la debutul consumului. Toleranta poate sa para mai repede pentru unele preparate
comparativ cu altele, dar, dupa oprirea administrarii, dispare la fel de repede. Acest fapt este
important pentru ca duce la decesul morfinomanului obisnuit cu doze foarte crescute, care, din
anumite motive sisteaza temporar administrarea drogului si reia apoi consumul. Organismul nu
mai poate face fata unor doze atat de mari si astfel se instaleaza simptomele supradozarii si chiar
moartea.
Indivizii abuzeaza de un numar foarte mare de substante. Varietatea lor este si ea
incredibila, iar modul de combinare nu inceteaza sa uimeasca medicii. Creativitatea unui
morfinoman este fascinanta si autodistructiva, in acelasi timp. Cele mai frecvente substante
implicate in abuz sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Alcoolul

Efectele consumului de alcool se manifestă asupra sistemului nervos central, dar

consumul de lungă durată afectează şi alte organe. După consum, alcoolul este absorbit integral
în intestinul subţire şi în stomac, apoi este distribuit la toate organele în funcţie de fluxul de
sânge. Cea mai mare parte din alcoolul din sânge este transformată în acetaldehidă la nivelul
ficatului. Metabolizarea unor cantităţi mici de alcool necesită o enzimă, alcool dehidrogenaza.
Efectele consumului de alcool implică adicţia şi sevrajul. Adicţia este o stare de dependenţă
faţă de o anumită substanţă, şi poate fi fizică, psihică sau ambele. Dependenţa psihică
reprezintă un comportament în care consumul de alcool este recompensat de o plăcere aşteptată.
Dependenţa fizică este rezultatul dezvoltării unei toleranţe la alcool, ca urmare a consumului
repetat, toleranţă ce favorizează creşterea cantităţii de enzimă necesară pentru metabolizare.
Dependenţa fizică devine evidentă atunci când este întrerupt consumul de alcool şi apare o stare
de sevraj. În timp, sunt necesare cantităţi sporite de alcool pentru a produce aceleaşi efecte,
deoarece organismul creşte nivelul de toleranţă.

Consumul de alcool produce tulburări hepatice sau gastrice, iar consumul pe

termen lung afectează toate organele şi ţesuturile (o perioadă de consum de 15-20 de ani
duce la apariţia cirozei hepatice).

Tutunul

În societatea modernă, tutunul este tot mai puţin tolerat, existând o segregare între
fumători şi nefumători. Tutunul conţine substanţe toxice (monoxidul de carbon) şi cancerigene
(se estimează că e vorba despre aproximativ 40 de substanţe). Fumatul este asociat cu mai multe
efecte nocive, cele mai frecvente sunt cancerul bronşic, gastric, esofagian. Pe lângă neoplazii
(cancer), fumatul este asociat unui risc crescut de infarct sau alte boli (accidente vasculare,
ateroscleroză). Efectele fumatului pasiv includ astmul bronşic (apare la copiii crescuţi în medii
cu fum de ţigară), iritaţii sau cancerul. Pentru toate aceste afecţiuni fumatul este un factor
favorizant, nu decisiv.
 Cocaina

Cocaina este un alcaloid extras din frunzele de coca. Consumul de cocaină produce efecte
euforice intense, ceea ce o face una dintre cele mai utilizate substanţe. Cocaina acţionează
asupra sistemului nervos central, unde blochează recaptarea dopaminei (dopamina
produce plăcere, blocarea recaptării menţine starea de euforie). Totodată acţionează asupra
terminaţiilor nervoase, blocând recaptarea noradrenalinei (aceasta are cam aceleaşi efecte ca
adrenalina, dar mai reduse; diferenţa dintre adrenalină şi noradrenalină constă în faptul că
adrenalina provoacă vasodilataţie, în timp ce noradrenalina provoacă vasoconstricţie). Cele mai
importante efecte ale consumului de cocaină se manifestă la nivelul sistemului cardio-
vascular, putând conduce la un infarct.

Heroina

Heroina este un opioid înrudit cu morfina. Timpul său de acţiune este scurt, astfel încât
trebuie consumat la intervale scurte pentru a preveni efectele abstinenţei. Efectele consumului
de heroină sunt variate şi includ euforie intensă, halucinaţii, somnolenţă şi efect sedativ.
Consumul are un spectru larg de efecte secundare: complicaţii pulmonare, renale, infecţii
cutanate. De obicei administrarea se face intravenos, existând riscul transmiterii unor boli
(HIV, virusuri hepatice), dar şi al unui stop cardio-respirator.

Marijuana

Este drogul cel mai utilizat. Este produs din frunzele plantei Cannabis sativa, care conţine
o substanţă psihoactivă. Cele mai importante consecinţe ale consumului de marijuana sunt
bronşita cronică (tusea de dimineaţă a fumătorilor) şi cancerul. Marijuana nu provoacă o
dependenţă fizică (deci dacă un consumator de marijuana doreşte să se lase, nu apare starea de
sevraj), însă poate apărea dependenţa psihică, ce include nelinişte şi tulburări de somn.