Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Antidiabeticele utilizate in clinica sunt fie preparatele de insulina, fie anti-diabeticele orale.
Insulina:
Este este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce particip la metabolismul
glucidelor. Insulina este cel mai important hormon n metabolismul glucidelor. Insulina
contribuie n primul rnd la micorarea concentraiei glucozei n snge. Aceasta mrete
permeabilitatea membranei celulare pentru glucoz. Insulina are o aciunea
antagonist glucagonului.
Pancreasul endocrin secret circa 50 U insulin/zi.
Exista insu-line cu actiune rapida, insuline cu actiunea lenta si semilenta. Dintre cele cu
actiune rapida se foloseste insulina obisnuita in fiole de 5 ml (200 u.i/ fiola si 40 u.i/ml).
Se administreaza de obicei subcutanat,. De obicei se administreaza insulina de 3 ori/zi,
dupa caz si doza, cu 15 ianintea meselor principale. Insulinele cu actiune prelungita pot fi
cu activitate medie (10 - 14 h). Dupa insulina pot aparea accidente: hipoglicemii ce pot
merge pana la coma hipoglicemica, infectii locale, reactii alergice si lipodistrofii.
Biguanideie:
Sunt utile in diabetul de tip II. Biguanidele favorizeaz consumul intracelular de glucoz,
reactiveaz, la nivelul muchilor, insulina inactivat prin legarea de proteine. la om
aciunea ncepe dup 2-3 zile i este maxim dup 15-30 zile.
Glucagonul:
Este cel de-al doilea hormon pancreatic implicat n reglarea echilibrului glicemic, alturi
de insulin. Glucagonul prezint efect hiperglicemiant. Acesta este secretat de celulele
alfa ale insulelor Langerhans. Pancreasul secret glucagon atunci cnd nivelul glicemiei
scade prea mult. Glucagonul stimuleaz ficatul s transforme rezervele sale de glicogen
n glucoz, care este imediat eliberat n snge (glicogenoliza). Glucagonul i insulina fac
parte dintr-un sistem feedback ce menine glicemia la un nivel acceptabil.
Preparatele obinuite se obin din pancreas de porc sau bovin. Insulina bovin difer de
insulina uman prin trei aminoacizi, iar cea de porc numai printr-un singur aminoacid. In
practic se utilizeaz aa numita insulin mixt (70% insulin bovin i 30% insulin
porcin). Preparatele monospecie, mai ales de origine porcin i ndeosebi uman sunt
mai puin imunogenice. Insulina uman tinde s nlocuiasc insulina monospecie porcin.
Farmacocinetic :
Procesul de absorbie a insulinei dup administrarea s.c. parcurge etapele de
dizolvare n spaiul interstiial, disocierea pn la stadiul de monomeri i apoi de
difuziune prin peretele capilar. Absorbia analogilor cu aciune rapid este accelerat prin
faptul c etapa de disociere nu mai este necesar.
Insulinele umane se absorb mai repede dect cele animale datorit unei hidrofilii mai
ridicate.
Absorbia este mai rapid n esutul subcutanat abdominal.
Dup absorbie insulina circul liber sau legat de anticorpi .
Degradarea i excreia insulinelor exogene se face n ficat (60 80%) i 10 20% n
rinichi.
Majoritatea preparatelor de insulin au 100 uniti/ml.
Antidiabeticele orale :
Sunt folosite in diabetul de tip II (insulinoindependent). Se folosesc sub doua forme
principale: sulfamide hipoglicemiante si biguanide.
1.INSULINOTROPE (stimuleaza eliberarea insulinei - hipoglicemiante)
- DERIVATI DE SULFONIL UREE generatia I -TOLBUTAMIDA, CLORPROPAMID
generatia II- GLIBENCLAMIDA,GLIPIZIDA, GLICLAZIDA,GLIQUIDONA,
GLIBORNURIDA
-MEGLITINIDE REPAGLINID, NATEGLINID
2.NON -INSULINOTROPE (efect euglicemiant, antihiperglicemiant)
-BIGUANIDE METFORMIN, BUFORMIN
-TIAZOLIDINDIONE-(GLITAZONELE)ROSIGLITAZONA,PIOGLITA
-INHIBITORII ALFA GLUCOZIDAZE
-INHIBITORII ALDOREDUCTAZEI
Sulfonilureele precum si meglitinidele, au proprietati hipoglicemiante si sunt utile in
cazuri selectionate de diabet.
Pot controla hiperglicemia, evitand injectiile de insulina. Ele sunt indicate la adultii
varstnici cu diabet non-insulino-dependent, avand o hiperglicemie mici sau moderata.
Scopul tratamentului consta in evitarea complicatiilor acute si cronice ale diabetului si
scaderea greutatii corporale catre normal. Efectele sunt bune in circa 40% din cazuri si
modeste in alte 30%.Se recomanda ca atunci cand necesarul de insulina este relativ mare
(30-40 u.i./zi), inceperea tratamentului sa se faca cu insulina, incercand apoi asocierea
sulfamidelor, cu scaderea dozei de insulina (cu 25-50%). La 20% dintre bolnavii la care
sunt indicate sulfamidele, acestea nu pot controla glicemia.
Sunt indicate la varstnici peste 40 ani, cu consum crescut de insulina; in diabet ce
reactioneaza rau la insulina; in diabet recent care nu a facut insulino-terapie si necesita
mai putin decat 40 UI insulina /zi.
Sulfonilureele, sulfamide antidiabetice, se absorb bine din tubul digestiv, biotransform.
prin acetilare fix. pe proteinele plasmatice 90%.