www.referat.

ro

Capitolul I

Introducere

Medicamentele antiulceroase sunt utilizate n ntreaga lume ca farmacoterapie

simptomatic patogenic n boala ulceroas. Frecvena apariiei acestei boli este
ngrijortoare, dat fiind faptul ca este determinat de o multitudine de factori: stres,
fumat, alimentaie necorespunztoare, bacteria Helicobacter pylori, efecte adverse ale
AINS administrate timp ndelungat. In condiiile vieii moderne, cnd factorii de stres
sunt tot mai larg rspndii si au implicaii eseniale asupra strii de sntate a populaiei,
ulcerul gastro-duodenal deine unul din primele locuri privind numrul de persoane
suferinde, precum si aria de rspndire.[15]
In tratamentul ulcerului gastro-duodenal, se practica o medicaie complexa, care,
pe lng masurile igienico-dietetice, indica si o medicaie simptomatica, cu medicamente
care inhiba secreia gastrica, inactiveaz acidul clorhidric si pepsina i protejeaz mecanic
mucoasa gastrica de agresiunea clorhidropeptic.
 Ulceraia gastrica poate avea cauze genetice sau patologice, dar pot interveni si
unii factori de mediu. Principalul factor implicat in apariia ulceraiei gastrice pare fi
hiperaciditatea gastrica. [10]
Prevelaia global (ulcere active, cicatrizate, operate) este de 10% din populaie.
Ulcerul duodenal este de 2-3 ori mai frecvent dect ulcerul gastric. Se pare ca factorii
ulcerogeni intervin in prima parte a vieii. [4]
Fumatul creste riscul ulcerului gastric si duodenal, descrete rata vindecrii si
creste rata recidivelor. Fumatul poteneaz factorii agresivi asupra mucoasei gastrice
(aciditate gastrica si secreia de pepsina, refluxul srurilor biliare, infecia cu Helicobacter
pylori) si afecteaz mecanismele de aprare ale mucoasei gastrice si duodenale (factorul
de cretere al epidermei, secreia de bicarbonat si de mucus gastric, circulaia sanguina a
mucoasei). In acest fel, fumatul poate sa disturbe echilibrul intre factorii agresivi si cei de
aprare, conducnd spre predispoziia la ulcer peptic. [12]
Se presupune ca alimentaia ar fi unul din factorii ulcerogeni modificai in
ultimele decenii. [4]
Creterea consumului de grsimi saturate care constituie precursori ai acidului
arahidonic, sursa de prostaglandine E si A, cu rol protector al mucoasei gastrice si
duodenale, explica reducerea mbolnvirilor prin ulcer.
Scderea fumatului in ultimii 20 de ani, indeosebi in tarile occidentale, este un
factor care explica reducerea morbiditii. Tot prin reducerea fumatului se explica si
scderea numrului de complicaii, a recurentelor si a numrului ulcerelor refractare.
Aplicarea medicamentelor eficiente, ndeosebi a inhibitorilor de receptori H 2,
explica reducerea internrilor in spital si a complicaiilor ulceroase. Se constata si
scderea procentului populaiei infectate cu Helicobacter pylori. Se tie ca infecia se
produce in copilrie datorita condiiilor igienice necorespunztoare.
Avnd in vedere implicaiile patogenice ale Helicobacter pylori in ulcerul
duodenal, se poate presupune ca scderea morbiditii se datoreaz scderii proporiei
infeciilor.
Raportul brbai-femei (sex ratio) pentru boala ulceroasa este de 1,5 pentru
ulcerul gastric i de 2,2 pentru ulcerul duodenal. In anii 1950, raportul brbai-femei era
de 5 la 1 in ulcerul duodenal. Ulcerul gastric este mai frecvent in mediul rural, iar ulcerul
duodenal este mai frecvent in cel urban. Mortalitatea prin boala ulceroasa se estimeaz ca
fiind de 1% printre cei atini de aceast boal.
Mortalitatea prin ulcer gastric este mai mare dect cea prin ulcer duodenal.

Capitolul II

Scopul lucrrii

Scopul acestei lucrri este trecerea n revist a principalelor clase de medicamente

antiulceroase i a problemelor fundamentale legate de farmacoterapia antiulceroas,
precum i prezentarea principalelor medicamente aprute i introduse n farmacoterapia
ulcerului peptic.

Capitolul III

Partea general

3.1. Generaliti privind fiziopatologia bolii ulceroase

3.2. Generaliti privind medicamentele antiulceroase - Clasificare

3.1. Generaliti privind fiziopatologia bolii ulceroase

 3. 1. 1. Elemente de fiziopatologie

Mecanismele fiziopatologice capabile s explice apariia ulcerului nu sunt

complet elucidate. n prezent, se cunoate alterarea a dou categorii de factori capabili s
produc ulcerul: exacerbarea factorilor ulcerogeni, numii i factori de agresiune, i
diminuarea factorilor ulceroprotectori sau factori de aprare.
Stomacul secret o cantitate mare de acid clorhidric la un pH n jur de 1,
corespunztor unei concentraii de ioni de hidrogen mult superioar celei din mediul
intern.
Secreia acid este rezultatul activitii celulelor parietale ale epiteliului fundic.
Activitatea celulelor parietale, respectiv secreia de acid clorhidric, este controlat
stimulator de histamin, vag (acetil colina i gastina), iar controlul inhibitor este realizat
de unele prostaglandine i somatostin.
Controlul excitator este centrat pe histamin, stimulator general, foarte activ, al
secreiei acide. Histamina eliberat de mastocitele acumulate n mucoasa fundic i n
msur mai mic , de celulele de tip enterocromafinic, acioneaz receptori specifici de
tip H2 situai la polul circulator al membranei parietale.
Receptorii H2 sunt cuplai pozitiv cu sistemul mesager secund adenilat
ciclaza/AMPc prin intermediul unei proteine Gs, acionarea lor determinnd mrirea
cantitii de AMPc i consecutiv creterea secreiei de acid clorhidric. n ulcerul
duodenal, exist o eliberare crescut de histamina mediat vagal.
Prin aceast anomalie, se realizeaz o secreie crescut de acid clorhidric. S-a
demonstrat c celule parietale conin receptori specifici pentru factori paracrini, endocrini
i neutrali i care sunt implicai n reglarea secreiei de acid clorhidric. Pn n prezent , s-
au identificat receptori pentru: histamina (receptori H2), gastrina, acetil colina (receptori
M1, M2), prostaglandine, somatostina, receptori beta,etc. S-a observat o cretere a
sensibilitii celulei parietale (provenite de la bolnavii cu ulcerul duodenal) la histamin.
Vagul acioneaz prin mijlocirea plexului intramural, respectiv a celulelor
ganglionare prevzute cu receptori colinergici muscarinici de tip M1. Excitarea acestor
celule provoac eliberarea de acetil colina la terminaiile post-ganglionare, care
acioneaz stimulator att asupra celulelor parietale secretoare de acid, ct i asupra
celulelor eliberatoare de histamina si gastrina. Stimularea colinergica a celulelor parietale
implica receptori muscarinici probabil de tip M3 si, ca mesager secund, ionii de calciu.
Controlul excitator secretor vagal este important in faza bazala interdigestiva si in
faza cefalica a secretiei de acid clorhidric. In ulcerul duodenal, exista o hiperproductie de
acid clorhidric la majoritatea pacientilor. Excesul de HCl apare mai des la pacientii cu
antecedente heterocolaterale de ulcer si la care ulcerul a devenit manifest inaintea varstei
de 30 de ani. Exista argumente privind mecanismul secretiei de HCl.
Alimentele stimuleaza secretia de HCl prin intermediul vagului si, de asemenea,
prin eliberarea de gastrina si histamina datorita distensiei gastrice. Secretia de HCl dupa
stimul alimentar a fost evidentiata la 52% din bolnavii cu ulcer duodenal. Durata secretiei
postprandiale este crescuta la bolnavii cu ulcer fata de normal.
Secreia nocturn de HCl este crescuta peste valori normale de 50% din bolnavii
cu ulcer duodenal. La persoanele sanatoase, exista noaptea un repaus secretor de cateva
ore, iar in ulcer duodenal, secretia de HCl este continu-stare. Secretia continua si
crescuta de HCl netamponat de alimente in cursul noptii conduce la expunerea
duodenului la un pH acid. In concluzie, hiperproductia de HCl se datoreaz cresterii
masei celulare parietale, tonusului vagal crescut, secretiei marcate de HCl in perioadele
interdigestive si, mai ales, nocturn si stimularii postprandiale crescute, care este de nivel
mai ridicat decat normal la 60% dintre pacientii cu ulcer duodenal, iar durata stimularii
este prelungita. Celulele parietale au o sensibilitate crescuta la stimularea gastrinica.
Toate acestea se traduc prin cresterea secretie bazale si a secretiei stimulate de
HCl. In ulcerul duodenal, exista o prelungire a expunerii duodenului la secretia acida
datorita evacuarii gastrice precipitate.
Celulele secretoare de gastrina celulele antrale G sunt excitate colinergic si de
catre aminoacizii alimentari in faza gastrica a secretiei acide. Gastrina actioneaza
receptori specifici de pe membrana celulelor parietale, stimuland secretia acida prin
intermediul sistemului mesager calcic. Secretia de gastrina este controlata prin mecanism
feed-back de catre concentratia H+, excesul avand efect inhibitor, iar minusul efect
excitator. [13]
 Gastrina se gaseste in concentratie serica crescuta la 52% din bolnavii cu ulcer
duodenal. Se constata o eliberare crescuta de gastrina la pranzurile proteice. De
asemenea, este secretata o gastrina mai potenta si cu o actiune mai prelungita: gastrina G-
17 si G-34 care predomina la pacientii ulcerosi.[4]
Hiperplazia antrala a celulelor G este evidentiata la unii ulcerosi. Evacuarea
gastrica intarziata, constatata la unii pacienti cu ulcer gastric, explica hipergastremia.
Pepsina este o enzima proteolitica secretata de mucoasa gastrica si duodenala
(segmentul proximal). In functie de motilitatea electroforetica, s-au identificat in mucoasa
gastrica 7 proteaze (pepsinogeni). Pepsinogenii 1-5 au structura antigenica asemanatoare
si sunt cunoscuti in literatura sub denumirea de pepsinogen I (PG I), iar pepsinogenii 6-7,
sub denumirea de pepsinogen II (PG II). La bolnavii cu ulcer duodenal, este crescut
nivelul seric al PG I. In ulcerul gastric, este crescut nivelul PG II si scazut raportul PG
I/PG II. Activarea pepsinogenilor se face numai la pH acid (sub 5).
Sucul gastric contine, de asemenea, pepsinogen, care sub influenta acidului
clorhidric se transforma in pepsina (pepsina A, B si C), aspartic proteinaza responsabila
de hidroliz a 10-155 din proteinele ingerate. [13]
Activitatea enzimatica este maxima la pH=2, scade considerabil la pH=5, pepsina
fiind inactivat ireversibil cnd pH-ul este aproape de neutralitate.
Secretia clorhidropeptidica este importanta pentru procesul de digestie alimentara,
dar agresiva pentru mucoasa gastroduodenala. Corespunzator, mucoasa poseda
mecanisme importante de aparare impotrive agresiunii clorhidropeptice.
Factorii de aprare
Secretia gastrica este inhibata de continutul in grasimi al alimentelor si se produce
acidifierea duodenului prin stimularea secretiei de secretina. S-a presupus ca, la pacientii
cu ulcer duodenal, exista un deficit al inhibitiei secretiei gastrice, dar, desi la ulcerosii
duodenali evacuarea gastrica este precipitata si duodenul este expus aproape continuu
unui pH scazut, nu s-au constata diferente semnificative intre nivelul hormonilor
inhibitori (secretina, CCK) si nici intre nivelul secretiei gastrice intre loturi de normali si
ulcerosi.
Mucusul, secretat de anumite celule glandulare, realizeaza o patura protectoare pe
suprafata mucoasei. Functia sa este conditionata de o compozitie optimala (sunt
inportante indeosebi macromoleculele cu structura de glucozaminoglicani si
glicoproteine), ca si proprietati reologice adecvate. Mucusul normal permite difuzarea
ionilor de H+ intr-o singura directie de la celulele secretorii catre lumen si impiedica
retrodifuzarea dintre sucul gastric inspre suprafata epiteliului. Consecutiv, este sustinut un
gradient de pH, de la valori de 1,5 3,5 in lumenul stomacului, la valori apropiate de
neutralitate la suprafata celulelor epiteliale. Mucusul permite, de asemenea, fluxul ionilor
de Na+, K+ - ATP_aza mentine o concentratie mare de Na + , cu rol protector. La aceasta,
se adauga secretia de NaHCO3 a celulelor epiteliale, care, izolata de sucul gastric prin
patura de mucus, asigura inca o bariera protectoare fata de aciditate. In plus, mucusul
inhiba activarea pepsinogenului in pepsina si impiedica retrofuziunea moleculelor de
pepsina din lumen in epiteliu. Astfel este asigurata digestia alimentelor, fara sa se produca
digestia mucoasei.[13]
Elementele de baza din structura mucusului sunt glicoproteine, ce reprezinta 60%-
70% din greutatea sa. [4]
Exista 2 straturi de mucus:
a) un strat extern ce acopera epiteliul;
b) mucusul intracelular de la extremitatea apicala a celulei (strat intern).
Stratul de mucus extracelular este in echilibru permanent cu cel intracelular.
Mucusul are capacitatea de tamponare a HCl. Inhiba permeatia pepsinei, care are totusi
capacitatea de a digera. La bolnavii cu ulcer, se constata ca stratul de mucus este mai
subtire si mai slab.
In ulcerul duodenal, s-a observat ca secretia de bicarbonat este semnificativ
scazuta in duodenul proximal. Nu se stie daca aceasta anomalie este primara (determinata
genetic) sau este secundara unor factori castigati. Celulele epiteliale gastrice si duodenale
secreta bicarbonat. Secretia este foarte importanta la nivelul bulbului duodenal. Rol
important au prostaglandinele si acidifierea lumenului duodenal. Secretia de bicarbonat
este redusa de inhibitorii cicloxigenazei. Antiinflamatoarele, alcoolul, sarurile biliare si
furosemidul scad secretia de bicarbonat.[4]
Fluxul sangvin n mucoas este un alt element important de aparare, intervenind
pentru indepartarea acidului retrodifuzat si pentru troficitatea normala a mucoasei.[13]
 Microcirculatia sanguina din mucoasa gastrica si duodenala, prin aportul nutritiv
si gradul de oxigenare, asigura integritatea componenetelor barierei gastrice. Irigarea
mucoasei gastrice este neuniforma. Prin metode spectrofotometrice, s-a demonstrat ca, in
aria oxintica, circulatia sanguina este mai bine prezentata decat in antru.[4]
Curbura mica din zona antrala beneficiaza de cel mai redus aport sanguin.
Integritatea si functionalitatea celorlalte structuri ala barierei mucoasei gastrice depind de
acordul sanguin.
Capacitatea de refacere si regenerare a epiteliului si elementelor mezenchimale
ale mucoasei asigura vindecarea micilor leziuni provocate de agresiunea mecanica si
chimica.[13] Refacerea mucoasei gastrice si duodenale dupa diversele injurii si alterari
este deficitara la pacientii ulcerosi. Restituia mucoasei tine de o serie de factori care-i
asigura integritatea.[4]
Prostaglandinele exercita un efect citro-protector, atribuit favorizarii
mecanismelor fiziologice de aparare secretia de mucus, de bicarbonat, fluxul sanguin in
mucoasa, troficitatea si regenerarea mucoasei. [13]
Prostaglandinele, mai ales cele din seria E, inhiba secretia de HCl, actionanad
asupra celulelor parietale. PG sunt substante inhibitoare in organism. In ulcerul duodenal,
s-a observat ca rata sintezei PG E2, prostaciclinei si a PH F2 alfa in mucoasa gastrica si
duodenala sunt mai scazute fata de persoanele sanatoase. [4]
Post alimentar, in mucoasa duodenala la sanatosi, creste productia de PG, dar ea
este diminuata la pacientii cu ulcer duodenal. Aceste rezultate sugereaza ca scaderea
sintezei de PG duodenale ar putea avea o semnificatie patogena in ulcer guodenal.
Antiinflamatoarele, alcoolul, fumatul si acizii biliari isi exercita efectul gastroagresiv
prin inhibitia secretiei de PG endogene.
Celulele epiteliului gastric. Ca structura de protectie, epiteliul de suprafata se
caracterizeaza prin doua proprietati: rezistenta electrica si selectivitate ionica. In conditii
patologice, H+ poate retrodifuza in interstiiu prin doua zone:
a) membrana celulei (trans-membranar);
b) spaiul intercelular (trans-junctional).
Epiteliul gastric este o bariera ce previne retrodifuzarea H+, secreta mucus, secreta
bicarbonat si ajuta la cicatrizarea leziunii ulceroase.
 Turn-over-ul celular este redus si refacerea epiteliala este ntrziat la pacienii cu
ulcer duodenal.
Factorul epidermal de cretere se numr printre hormonii ce ar putea avea un rol
antiulceros, actionand asupra epiteliului gastric, accelerand maturarea si stimuland
proliferarea celulara. In acelasi timp, factorul epidermal de crestere actioneaza si asupra
celulelor parietale, prin inhibarea secretiei de HCl. La bolnavii cu ulcer duodenal, s-a
raportat o scdere semnificativa in saliva a secretiei factorului epidermal de crestere.
Plecand de la aceasta observatie, s-a speculat ideea ca factorul epidermal de crestere
poate contribui la crearea unui status ulceros .
Somatostina secretata de parachin inhiba atat secretia de acid, cat si cea de
gastrina. Atat prostaglandinele, cat si somatostina sunt cuplate negativ, printr-o proteina
Gi, cu adenilat ciclaza, actiunea lor determinand micsorarea disponibilului de adenilat
ciclic.
In boala ulceroasa, se produce un dezechilibru intre factorii agresivi si cei de
aparare a mucoasei, in favoarea primilor. La o parte din bolnavii cu ulcer duodenal, exista
o hipersecretie de acid, referitor mai ales la secretia nocturna.[13]

3.1.2. Teorii asupra aparitiei bolii ulceroase

Ulcerul apare pe mucoasa digestiva expusa contactului cu sucul gastric care

conine acid si pepsina.[2]
In stomacul normal, se realizeaz un echilibru intre factorii ulcerogeni (acid,
pepsina, bila), si factorii de protecie (mucus, troficitatea mucoasei influenat de
circulaia sanguina la nivelul ei, aceasta condiionnd secreia de mucus, producerea de
bicarbonat la nivelul celulelor epiteliale si regenerarea celulara rapida). In acest
mecanism, un rol deosebit revine prostaglandinelor endogene.
Ulcerul apare cnd este tulburat echilibrul mentionat prin cresterea factorilor
agresivi (mai ales in ulcerul duodenal) si/sau diminuarea celor de protectie (mai ales in
ulcerul gastric). In ulcerul gastric, are rol important si refluxul excesiv de secretii
alcaline, prin functionarea neadecvata a pilorului. In ulcerul duodenal, stomacul se
goleste de doua ori mai repede decat la normali, afluxul acid masiv afectand mucoasa.
 Un alt factor favorizant in ulcer sunt tulburarile ischemice tranzitorii pe tot
stomacul, mai accentuate la nivelul ulcerului. Au fost aduse si argumente privind
implicatia microorganismului Helicobacter pylori in patogenia ulcerului. Germenul
produce degradarea mucinei prin proteoliza. Se considera ca pH-ul ulcerogenic al sucului
gastric este sub 4,5.
In ulcerul gastric, ar interveni activarea brusca a anhidrazei carbonice, cu
cresterea ionilor de H+ in interiorul celulelor oxintice si depasirea capacitatii de transport
si de neutralizare intracelulara. In patogenia ulcerului peptic, pot interveni si factori de
mediu (alimentatia nerationala, fumatul), genetice, psihici, alergici, boli cronice.
Refluxul duodeno-gastric este expresia tulburarilor de motilitate la nivelul tubului
digestiv superior.[4]
Incompetenta sfincterului piloric si undele antiperistaltice initiate in duoden sau
mai jos determina regurcitarea continutului duodenal (intestinal) in stomac.
Substanele de reflux ajunse in stomac au o tripla origine: biliara, pancreatica si
intestinala. Cu aciune posibil ulcerogena (sau efect permisiv), sunt de reinut acizii
biliari, lizolecitina, fosfolipaza pancreatica si enzimele proteolitice pancreatice.
Consecinele refluxului duodeno-gastric sunt gastrita de reflux, scderea
potenialului transmucos si retrodifuziunea H+ in interstiiu.
Enzimele proteolitice pancreatice, in special tripsina, i exercita efectul agresiv
pe un epiteliu modificar de ceilalti factori de reflux.
Alterarea mecanismelor fiziologice de agresiune si aparare se produc sub
influenta unor factori externi pe terenul predispus genetic.
Factorul genetic are rol primordial in ulcero-geneza si permite validarea factorilor
externi. S-a constatat prezenta ulcerului la 50% din gemenii univitelini. Predomina sexul
masculin. Rudele pacienilor cu ulcer duodenal au ansa mare de a face ulcer dect
persoanele de control; riscul de apariie al ulcerului gastric si duodenal este de 2.5 ori mai
mare.
Grupul sanguin 0 creste riscul de apariie al ulcerului. Statusul non-secretor
(saliva, suc gastric) ridica riscul ulcerogen la 1.5 fata de normal. Combinarea grupului
sanguin 0 cu statusul non-secretor creste riscul de dezvoltare al ulcerului de 2,5 ori.
 S-a constatat o preponderenta a pepsinogenului I la bolnavii cu ulcer duodenal.
Masa celulelor parietale este mai crescuta la pacienii cu ulcer duodenal dect la
persoanele de control, dei aceasta poate fi efectul secreiei gastrinice crescute. S-au
nregistrat hiperplazii ale celulelor G in antrul pacienilor ulceroi.
Asocierea unor afeciuni endocrine, ndeosebi neoplazia multipla endocrina, este
mai frecvent ntlnit la pacienii cu ulcer duodenal.
Studii recente au demonstrat si o asociere cu antigenele de histo-compatibilitate.
La pacienii cu ulcer duodenal, se constata prezenta mai frecventa a antigenelor HLA-B5
si HLA-B12.
Helicobacter pylori este considerat agentul etiologic al ulcerului, este o bacterie
spiralata si ciliata, ce se deplaseaz cu uurin in gelul mucusului gastric. Poseda un
bogat echipament enzimatic (ureaz, mucinaze, peptidaze, fosfolipaza A, etc.), ce-i
confer patogenitatea. Triete sub stratul mucos intre celulele epiteliale si in jurul
criptelor gastrice.
Ureaza hidrolizeaza ureea in amoniac, apara bacteria de mediu acid si este in
acelasi timp un toxic celular ce modifica proprietatile fizico-chimice ale mucusului
gastric.
Mucinazele si peptidazele prezente in structura bacteriei, interactioneaza cu
glicoproteinele din mucusul gastric, determinand o depolimerizare si pierderea
proprietatilor reologice ale acesteia.
Fosfolipaza, componenta a echipamentului enzimatic bacterian, poate actiona
asupra lecitinei ce ajunge in stomac prin refluxul duodeno-gastric si asupra fosfolipidelor
din membrana celulelor epiteliului gastric.
Mecanismele enumerate altereaza bariera mucoasei gastrice, cu posibilitatea
retrodifuziunii H+ in interstitiu.
Corespondentul histologic al infectiei cu Helicobacter pylori este gastrita acuta si
gastrita cronica activa, ce presupune un bogat infiltrat cu polimorfonucleare neutrofile.
Infecia cu Helicobacter pylori determina o hidroclorie tranzitorie ce duce la sinteza de
pepsinogen I crescuta si creste gastrina serica.
Fumatul prelungeste evolutia ulcerului, creste rata recurentei, predispune la
complicatii (hemoragie, perforatie) si da rezistenta la tratament. Actiunea fumatului se
traduce prin cresterea secretiei bazale si stimularea de HCl, cresterea sintezei de
pepsinogen, scaderea sintezei de pepsinogen din pancreas, stomac si duoden, scaderea
presiunii sfincterului piloric, scaderea secretiei de mucus gastric si a debitului sanguin in
mucoasa gastrica si duodenala, inhibarea sintezei prostaglandinelor din stomac si duoden,
scaderea concentratiei factorului epidermal de crestere din saliva.
Alimentatia nu influenteaza ulcerogeneza. Au existat numeroase teorii si scheme
dietetice de tratament ale ulcerului care nu si-au dovedit consistenta. Nu existe nici un
aliment capabil sa produca ulcerul. Nu sunt argumente nici pentru efectul ulcerogen al
cafelei.
Alcoolul poate favoriza ulcero-geneza prin inducerea cirozei hepatice. Efectele
iritante ale alcoolului asupra mucoasei gastrice sunt trectoare si mecanismele adaptative
le nltur in timp.
Descoperirea peptidelor cerebrale si a relaiei acestora cu tubul digestiv prin
influenta secreiei si motilitii gastrice au dat un substrat material influentei stresului in
ulcero-geneza.
Stresul acut induce leziuni ale mucoasei gastrice si realizeaz ulcerele de stres si
gastrita hemoragica acuta.
Stresul cronic constituie un factor patogenic ulcerogen si s-au constatat si
modificri de personalitate la pacienii ulceroi: hipocondri, dependeni de necesiti,
personaliti slabe.
Antiinflamatoarele acioneaz asupra diferitelor structuri ale mucoasei gastrice.
Prin inhibarea sintezei prostaglandinelor endogene, se explica in cea mai mare parte
apariia leziunilor mucoasei gastrice. Aspirina produce injurii directe asupra epiteliului si
favorizeaz retrodifuziunea H+. Prin inhibarea sintezei prostagladinelor endogene, se
amplifica secreia de HCl.
Antiinflamatoarele, ca si alcoolul, acioneaz asupra celor doua grupe de factori:
a) agresiunea clorhidropeptica pe care o amplifica;
b) mecanisme de aprare pe care le inhiba.
Alcoolul, antiinflamatoarele, refluxul duodeno-gastric si fumatul, actioneaza
asupra mucoasei gastrice prin mecanisme similare. Cand cei 4 factori se gasesc la acelasi
bolnav, exista riscul aparitiei unor leziuni gastrice severe.
 Daca este prezent si factorul genetic ulceros, sunt create toate conditiile pentru
activarea sau complicarea ulcerului gastric si duodenal. Corticosteroizii au rol ulcerogen
numai in doze mari si prelungite. Efectul creste prin combinarea cu aspirina.

3.2. Generaliti privind medicamentele antiulceroase -

Clasificare

Medicaia antiulceroas cuprinde:

Substane care scad aciditatea gastrica;
Substane care favorizeaz mecanismele protectoare ale mucoasei.
Medicamentele care scad aciditatea gastrica se mpart in doua grupe:
a) antiacide gastrice, care neutralizeaz acidul clorhidric din sucul gastric
b) substane antisecretorii, care actioneaza mpiedicnd stimularea activitii
celulelor parietale de ctre histamina, vag si gastrina, inhiband pompa protonica
responsabila de secretia de H+ sau diminuand secretia acida prin actiune de tip
prostaglandinic sau somatostatinic.
Scopul imediat al tratamentului antiulceros este suprimarea durerii si vindecarea
ulcerului activ.
Tratamentul de lunga durata urmareste prevenirea recidivelor si evitarea
complicatiilor (sangerari, perforatie).

3.2.1.Medicamente antiacide

Antiacidele sunt baze slabe capabile sa neutralizeze acidul clorhidric, din

cavitatea stomacului, acionnd local, direct, prin mecanism chimic (reacia de dublu
schimb), sau fizic (absorbia).
Eficacitatea antiacidelor depinde de intensitatea si viteza actiunii neutralizante. In
afara consecintei directe, neutralizarea HCl, determina scaderea activitatii pepsinei,
contribuind la micsorarea agresivitatii secretiei pentru mucoasa, respectiv la eficacitatea
terapeutica.
 Antiacidele linistesc durerea ulceroasa, fiind eficace simptomatic. Eficacitatea
reala, in aceasta privinta este greu de evidentiat, din cauza amploarei efectului placebo.
Folosite curent, antiacidele permit accelerarea vindecarii ulcerului duodenal.
Cantitatea de acid care trebuie neutralizat este crescuta datorita abolirii procesului de
inhibare a secretiei acide prin insasi activitatea acestuia.
Marirea pH ului la nivelul antrului declanseaza reflex eliberarea de gastrina,
hormon ce stimuleaza secretia de HCl si motilitatea gastrica.
Cresterea volumului si aciditatii mucusului gastric sub influenta antiacidelor este
evidenta indeosebi la bolnavii cu ulcer duodenal. Pentru antiacide, se produce si un
rebound al aciditatii, hipersecretia continuand si cand pH ul gastric revine la valori
joase, fiziologice.
Antiacidele pot modifica motilitatea gastro-intestinal. Creterea pH-ului
continutului gastric mareste tonusul sfincterului esofagian inferior si stimuleaza
motilitatea stomacului. Motilitatea intestinala este influentata diferentiat, in functie de
compus compusii Mg2+ au proprietati laxative, cei ai Al3+ au efect constipant, CaCO3
provoaca, uneori, i constipatii.
Dup capacitatea de a absorbi sau nu din tubul digestiv, antiacidele se mpart in
doua grupe:
Sistemice (alcalinizante);
Nesistemice (neutralizante si absorbante).
Dintre cele nesistemice, CaCO3 si derivaii de Mg sunt parial sistemice.
Dup solubilitatea in apa si acid clorhidric, se mpart in trei grupe:
1) Alcanizante: bicarbonat de sodiu; fosfat disodic; citrat de sodiu.
Sunt solubile in apa si acid. Administrate in doze mai mari dect cele necesare
pentru neutralizarea acidului din coninutul gastric, produc reacia alcalina a acestuia, cu
stimularea secundara a secreiei acide. Se absorb prin tubul digestiv si modifica rezerva
alcalina, putnd fi cauza de alcaloza metabolica( atunci cnd sunt administrate in doze
mari ) si alcalinizeaz urina.
Alcaloza metabolica este, de obicei, nerelevant clinic, dar poate avea consecine
patologice, atunci cnd funcia renal este insuficient. Alcaloza cronica, in condiiile
ingestiei de cantiti mari de Ca2+ si fosfai, poate provoca un sindrom caracteristic
sindromul calciu alcalii, caracterizat prin hipercalcemie, alcaloza si creterea
creatininei serice. Alcalinizarea urinei poate favoriza dezvoltarea litiazei.
Excesul de Na+, coninut in dozele mari de NaHCO3, poate fi duntor in
insuficienta cardiaca si la hipertensivi.
2) Neutralizante: carbonat de calciu; oxid de magneziu; carbonat de magneziu;
trisilicat de magneziu; hidroxid de aluminiu; fosfat de aluminiu.
Sunt insolubile in apa, dar solubile in acid. Administrate in exces nu pot realiza
dect un pH gastric neutru, nefiind solubile in apa. Nu modifica rezerva alcalina.
Magneziul, calciul, aluminiul care se absorb limitat, nu pun in mod obinuit
probleme pentru dozele uzuale, dar se pot acumula in cantiti toxice, la bolnavii cu
insuficienta renala.
Adsorbante: sruri de bismut; silicat de aluminiu si magneziu; bentonite.
Sunt insolubile in apa si in acid. Au efect antiacid redus, acioneaz ca
pansamente ale mucoasei gastrice, formnd un film protector la suprafaa acesteia.
Antiacidele se administreaz obinuit asociate intre ele, sub forma de comprimate
(orale sau pentru supt), pulberi sau ca suspensii. Disponibilitatea pentru aciune este mai
mare pentru formele lichide.
Majoritatea preparatelor conin hidroxid de aluminiu ( antiacid nesistemic), oxid
sau hidroxid de magneziu si carbonat de calciu (antiacide predominant nesistemice).
Preparatele antiacide pot conine substane cu alte efecte avantajoase in diferite
situaii clinice:
- beladona sau alte anticolinergice: inhiba activitatea secretorie antiacida a
celulelor parietale si ntrzie golirea stomacului, prelungind efectul antiacid;
- acid alginic : realizeaz o spuma ce menine antiacidele in partea superioara a
coninutului gastric si le poarta ctre esofag, fiind avantajos in esofagita de reflux;
- dimeticona (simeticona): derivat siliconic, care scade tensiunea superficiala si
are proprieti antispumante, cu consecine antiflatulente.
Administrarea antiacidelor, functie de influenta alimentelor asupra secreiei si
motilitii gastrice, recomanda o prima doza la 1 ora dup ingestia alimentelor, cnd
efectul de tamponare ale acestora diminueaz si secreia de acid creste si a doua doza
dup alte 2 ore, urmnd ca, dup o ora, sa se reia din nou ciclul masa antiacide.
 Ultima doza seara la culcare.
Cantiti mari de antiacide sunt necesare in sindromul Zollinger Ellison.
Antiacidele se pot asocia cu folos, unui medicament antisecretor, mai ales in
prima sptmn de tratament a ulcerului activ, realiznd, chiar in doze relativ mici,
linitirea durerii si uurarea simtomatic.
Tratamentul de lunga durata nu este avantajos, fiind incomod si provocnd
frecvent, efecte nedorite.

3.2.1.1. Compuii cu aluminiu

1. Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu aciune slaba si lenta 1

g gel uscat de Al(OH)3, (echivalent cu circa 500mg Al2O3), poate neutraliza 7.5mEq de
acid in 60 minute. Puterea neutralizanta variaz cu preparatul si scade pe msura
nvechirii sale sau la cldur (datorita deshidratrii). Preparatele cele mai active nu pot
creste pH-ul gastric la valori mai mari de 4,5. Formele lichide (suspensii) permit o reacie
ceva mai rapide cu acidul.[13]
Administrarea pe nemncate Al(OH)3 este puin eficace, deoarece golirea
stomacului nu ii permite sa neutralizeze in timp util aciditatea gastrica. Prezenta
alimentelor in stomac, prelungete timpul de aciune, fcnd posibila neutralizarea
acidului. Al(OH)3 are aciune antiseptica directa, deoarece la pH mai mare de 3, absoarbe
si inactiveaz pepsina. De asemenea, leag acizii biliari, ceea ce poate contribui la
beneficiul terapeutic, avnd in vedere agresivitatea acizilor biliari din bila refulat, pentru
mucoasa gastrica. Aluminiul trivalent inhiba motilitatea gastrointestinala, ntrziind
golirea stomacului si provocnd constipaie. Al3+ reacioneaz cu proteinele si au aciune
astringent, care poate contribui la efectul constipant.
La nivelul stomacului, aciunea astringenta poate fi cauza de iritaie, manifestata
rareori prin greata si voma.
In intestin, se formeaz fosfat de aluminiu insolubil, care se elimina. Tratamentul
ndelungat poate fi cauza de carenta fosfatica, cu osteoporoza, hipercalciurie si
nefrolitiaza secundara. Srurile insolubile in acizi grai cu Al3+ pot forma concreiuni,
care se elimina prin scaun, si rareori pot produce obstrucie intestinala.
 Ionii Al3+ se absorb in cantiti mici in intestinul subire, realiznd concentraii
plasmatice detectabile. La bolnavii cu insuficienta renala depozitele tisulare de Al cresc si
pot apare fenomene toxice; tratamentul indelungat poate provoca osteodistrofie (atribuita,
in parte, depunerii Al in oase), miopatie proximala, encefalopatie (manifestate uneori prin
fenomene de dementa sau convulsii).
In folosirea Al(OH)3 trebuie avute in vedere numeroase interactiuni
medicamentoase. Biodisponibilitatea preparatelor de fier, a digoxinei, propranololului,
anticolinergicelor, indometacinului, ketoconazolului este scazuta asemenea
medicamente trebuie administrate la un intervel de cel putin 2 ore dupa antiacid.
Biodisponibilitatea diazepamului este crescuta (mecanismul nu este cunoscut).
Al(OH)3 se foloseste sub forma de gel in suspensie apoasa si gel uscat.
Preparatele utilizate medical cuprind oxid de Al si cantitati variate de carbonat bazic de
Al.
Continutul in Al2O3 este de circa 4% in suspensii si cel putin de 47% in gelul
uscat. Dozele recomandate pentru o data sunt de 5-30 ml gel in suspensie si 0.5-1g gel
uscat. Pastrarea indelungata a preparatelor de Al(OH)3 mai ales a gelului uscat
determina pierderea capacitatii antiacide.
2. Carbonat bazic de aluminiu;
Glicinatul de Al;
Fosfatul de Al.
Cele trei substane menionate mai sus are proprietati asemanatoare cu Al(OH) 3.
Ultimul, putin eficace ca antiacid, poate creste fosfatemia, daca este administrat timp
ndelungat la bolnavii cu insuficienta renala.

3.2.1.2. Compuii de magneziu

Hidroxidul de magneziu, compus foarte putin solubil dar foarte reactiv cu H +, este
un antiacid cu actiune intensa, rapida si de durata relativ scurta.[13]
Capacitatea de neutralizare este de 34 mEqacid pentru 1g Mg(OH)2.
Administrat in exces, creste pH-ul gastric de la 8-9.
In intestine, se formeaza fosfat si bicarbonate de magneziu, saruri insolubile care
 se elimina prin scaun. La persoanele normale nu se produce alcaza, dar urina
poate deveni alcalina. Mg2+ din intestin actioneaza osmotic, atragand apa, marind
continutul intestinal si crescand reflex peristaltismul, cu consecinte laxative. Este posibil
sa intervina si o stimulare a motilitatii intestinale prin intermediul colecisto-chininei, a
carei secreie o creste.
O mica parte din magneziu (5-25%) se absoarbe, fara sa provoace efecte
sistemice, deoarece se elimina renal. In prezenta insuficientei renale, Mg se poate
acumula in cantitati toxice.
Hidroxidul si ceilalti compusi de Mg scad biodisponibilitatea digoxinei si
tetraciclinei.
Preparatele folosite ca antiacide sunt suspensie apoasa de Mg(OH) sau laptele de
magneziu, care se administreaza in doza de 5-15 mL odata si pulberea, cate 500-750 mg
odata.
2. Oxidul de magneziu sau magnesia austa formeaza in apa Mg(OH)2, actionand
ca atare; 1g reactioneaza cu 8-20 mEq acid in decurs de 30 minute. Se recomanda in doze
de 250mg-1g, ca antiacid si 2-5g, ca laxativ.
3. Carbonatul de magneziu are efect antiacid mai slab, mai lent si mai durabil,
Elibereaza in stomac CO2, care poate da senzatia de greutate epigastrica. Ca si ceilalti
compusi cu magneziu, poate fi cauza de intoxicatie cu magneziu in insuficienta renala.
Dozele utile sunt 250mg-1g, ca antiacid si 2-5g, ca laxativ
4. Trisilicatul de magneziu este putin activ ca antiacid nu poate ridica pH-ul la
valori mai mai mari de 3; efectul este lent si durabil. Poate fi ineficace, cand se
administreaza pe stomacul gol, deoarece trecerea rapida in duoden nu lasa timp pentru
reactia cu HCl din stomac. Dozele mari au proprietati laxative. Rareori formeaza
concretiuni intestinale.
Mg absorbit determina uneori fenomene toxice la bolnavii u insuficienta renala.
Au fost semnalate cazuri de calculoza renala silicica, in conditiile tratamentului inde
lungat.
Dozele recomandate sunt de 0.5-2g o data.
 5. Magaldratul, un hidroximagneziu aluminat complex, actioneaza atat prin Mg2+
cat si prin Al(OH)3, care se formeaza in stomac. Efectul, mai putin intens decat cel al
preparatelor cu Al(OH)3, este relativ rapid si durabil.

3.2.1.3. Compuii de calciu

Carbonatul de calciu sau creta preparata, o sare foarte putin solubila, are actiune
antiacida, intensa, rapida si relativ durabila: 1g neutralizeaza 13 mEq de acid in 30
minute. Intensitatea efectului antiacid, poate diferi in functie de dimensionarea
particulelor si structura cristalina a preparatului. Reactia cu HCl duce la formarea de
CaCl2 solubila si elibereaza CO3. Ionii de Ca2+ stimuleaza secretia de gastrina si
mecanismele vagale, respectiv provoaca un rebound al secretiei acide; acest efect nedorit,
poate fi contracarat prin administrarea frecventa a antiacidului.[13]
Ionii de Ca2+ stimuleaza, de asemenea, secretia pancreatica enzimatica si
provoaca contractia veziculei biliare.
In intestin, calciul precipita in cea mai mare parte, prin formare de carbonat, fosfat
si sapunuri. Aceasta poate avea consecinte constipante; uneori se formeaza concretiuni
fecale. In caz de tratament prelungit, dozele mai mari de 8g/zi, provoaca hipercalcemie
cronica, care poate fi periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala. Hipercalcemia
favorizeaza formarea calculilor renali.
Uneori, urina devine alcalina, rareori se dezvolta o alcaloza sistemica. Folosirea
abuziva a antiacidului, in conditiile unei dieta lactate indelungate, poate fi cauza de
hipercalcemie cu alcaloza si calcinoza. Carbonatul de calciu se administreaza in doza de
1-2g/zi. Se asociaza, de regula, cu alte antiacide, pentru a evita dozele prea mari.

3.2.1.4. Bicarbonatul de sodiu

Bicarbonatul de sodiu este o sare alcalina solubila. Are actiune antiacida rapida si
foarte relevanta clinic. Doza de 1g neutralizeaza 12 mEq HCl. Administrat postprandial,
creste pH-ul gastric la 7-8, realizand, la multi bolnavi, un beneficiu terapeutic imediat.
Efectul este de scurta durata, deoarece antiaciduleaz repede epuizat. Se produce un
rebound moderat al secretiei. CO2 care se elibereaza brusc in reactia cu HCl, provoaca
distensie, uneori neplacere gastrica, dar erupia care urmeaza poate da o senzatie de
usurare.[13]
NaHCO3 este un antiacid sistemic tipic, aducand in organism un exces de baza.
Corespunzator, produce alcalinizarea urinii, iar riscul alcalozei este semnificativ, cand
medicamentul se administreaza frecvent, timp indelungat; uneori se dezvolta sindromul
calciu alcalii. De aceea, bicarbonatul de sodiu nu este potrivit pentru folosirea
cronica. Datorita continutului mare de sodiu, este contraindicat la bolnavii cu insuficienta
cardiaca, hipertensiune arteriala sau insuficienta renala.
Dozele obisnuite pentru efectul antiacid gastric sunt de 0.5 4g o data. Este
recomandabil sa nu se depaseasca 16g/zi (pentru varstele inaintate 8g/zi ).

3.2.2. Medicamentele inhibitoare ale secreiei gastrice de acid clorhidric

In functie de mecanisme, la implicate in secretia acidului clorhidric, se poate

obtine inhibitia secretorie, cu patru categorii de medicamente :
1. ANTIHISTAMINICE H2 = blocantele receptorilor H2 histaminergici.
Exemple : cimetidina , ranitidina, famotidina ,roxatidina, mizatidina.
2. PARASIMPATOLITICE = diminueaza controlol parasimpatic; - blocantele
receptorilor colinergici muscarinici.
Exemple : atropina, anticolinergice de sinteza : pirenzepina, oxifenoiu,
propantelina, oxifenciclimin.
3. ANTIGASTRINICE = blocantele receptorilor gastrinici
Exemple : proglumid.
4. a) Antisecretoare impiedica procesul de formare sau secretie a ionilor de H+:
a1) inhibitoarele carboanhidrazei = diminueaza disponibilul de H+
Exemple : acetazolamida.
a2) blocantele H+, K+ - ATP azei (pompa de protoni ) = impiedica secretia de
H+.
Exemple : omeprazol, lanzoprazol, rabeprazol, pantoprazol.
 b) Antisecretoare inhibitoare ale secretie celulelor parietale de catre substantele
analoage cu compusi fiziologici.
b1) analogi ai prostaglandinelor E
Exemple : misoprostolul.
b2) analogi ai somatostinei
Exemple :octeotridul.

3.2.2.1. Blocante H2 histaminergice

Impiedicand efectul excito-secretor gastric al histaminei, antacoid care reprezinta

o veriga indispensabila in controlul activitatii secretorii a celulelor parietale. Cimetidina,
ranitidina, famotidina si alte medicamente din aceasta grupa, constituie mijloace
terapeutice eficiente in boala ulceroasa. Eficacitatea terapeutica in ulcer este similara.
Deosebirile intre diferitele blocante H2 histaminergice se refera la potenta (doza
eficace), proprietatile farmacocinetice si reactiile adverse.[2, 13]
Aceste medicamente inhiba si secretia gastrica stimulata prin insulina,
pentagastrina, alimente, stimulare vagala.

CIMETIDINA
Sinonime [18]: Altramet , Asiloc , Beclomet , Cimetidin, Cimetidine , Cimehexal,
Cimesan , Cemidin , Cimedine , Cimetidinum , Histodil , Ipivoret , Tagamet.
Formula:

CH3 CH2 S CH2 CH2 NH C NH CH N

HN N N

CH3

Este un compus de sinteza cu nucleu imidazolic (ca si histamina), are proprietati

inhibitoare marcate fata de secretia gastrica, diminuand volumul secretiei, secretia de acid
 si secretia de pepsina. Este inhibata secretia acida bazala si cea stimulata prin histamina,
pentagastrina, carbacolina, insulina si cafeina. Doza de 1,2 g/zi, administrata fractionar,
determina micsorarea secretiei bazale cu circa 80%, a celei stimulate prin alimente cu
50% si a celei nocturne cu 80-90%, efectul se mentine in jurul a trei ore, pentru dozele
administrate in cursul zilei si 7 ore pentru cea administrata la culcare. O doza unica a 800
mg, luata la culcare, scade secretia nocturna cu 56-85% si secretia din 24 ore cu circa
50%. Tratamentul prelungit determina o hidroclorhidrie cronica, cu un pH mai mare de 4,
pe nemancate. La bolnavii cu sindrom Zollinger Ellison, o doza unica de cimetidina,
scade debitul acid bazal de la 15 mEq/ora, la mai putin de 10mEq/ora, efectul fiind
maxim dupa 2-4 ore de la administrarea orala. Secretia de pepsina, stimulata de alimente,
este deasemenea inhibata de catre cimetidina, dar mai putin decat cea de acid clorhidreic.
Secretia pancreatica nu este modificata.
Se fixeaza pe receptorii H2 histaminergici situati la polul circulator al membranei
celulelor parietale pe care ii antagonizeaza competitiv si scade cantitatea de AMPc
intracelular. In afara blocarii secretiei induse de histamina, scade partial si secretia acida
indusa prin mecanism vagal si gastrinic. Se adminstreaza oral, principalul metabolit fiind
derivatul S-oxid.

RANITIDINA
Sinonime: Gertocalm, Lumaren, Med Ranitidin, N-Ranitidin, Novo-Ranitidine,
Ptinolin, Raniberl, Ranisan, Ranitab, Renital, Ranitidin, Ulcoran, Ultidin, Zantac.[18]
Formula :
Este un compus aminoalchilic, cu nucleu furanic, este un blocant H 2 histaminergic

CH3
N CH2 CH2 S CH2 CH2 N CH NO2
CH3 NH CH3

cu proprietati asemanatoare cimetidinei. Are potenta de 4-10 ori mai mare: 300mg
ranitidina reduc secretia gastrica acida pe 24 ore cu 75%, fata de o reducere cu 50%
realizata de 800mg cimetidina; dozele care reduc debitul acid bazal in sindromul
Zollinger Ellison, de la 15mEq/ora la mai putin de 10 mEq, sunt de 500mg ranitidina si
de 1.9g cimetidina.Eficacitatea terapeutica este asemanatoare. In conditiile administrarii
orale, biodisponibilitatea medie a ranitidinei este de 52%.
Epurarea se face mai ales pe cale renala si este incetinita la batrani si la
uremici.Ranitidina se administreaza obisnuit pe cale orala. Indicatiile si schemele de
tratament sunt similare celor pentru cimetidina, 300mg ranitidina corespund la 800mg
cimetidina. Pentru tratamentul ulcerului activ se administreza 300mg o data pe zi, la
culcare, pentru profilaxia recurentelor 150mg/zi.Exista si preparate pentru injentii si
perfuzii intravenoase. Este mai bine suportata decat cimetidina.

FAMOTIDINA
Sinonime : Famodar, Famotidin, Famogast, Famosan, Famotidin, Gastrosidin,
Lecedil, Nevofam, Novo Famotidine, Panalba, Quamatel, Tidine, Ulceran, Ulfamid.[18]

Formula :

H2N S

C N CH2 S CH2 CH2 C N SO2 NH2

H2N N NH2

Este un compus cu nucleu tiazolic, are proprietati farmacodinamice si terapeutice

similare celor cle cimetidinei. Potenta este mult mai mare in conditiile clinice dozei de
800mg cimetidina ii corespund 40mg famotidina. Biodisponibilitatea dupa administrare
orala este de 45%, iar timpul de injumatatire este de 2.6ore. Este epurata predominant
prin eliminare urinara. Famotidina are aceleasi indicatii ca cimetidina, iar schemele de
tratament sunt asemanatoare.
In ulcer se administreaza curativ 40mg o data pe zi, profilactic 20mg o data pe zi.
 NIZATIDINA
Sinonime : Nizatidine, Axid , Gastrax, Nizax.
Formula:

CH3 S
N CH2 CH2 S CH2 CH2 NH CH CH2 NO2
CH3 N
NH CH3

Este un compus inrudit cu famotidina. Potenta este similara celei a ranitidinei.

Biodisponibilitatea este superioara (90%), timpul de injumatatire este de 1,3 ore. Este
epurata predominant prin eliminare renala. Este bine suportata, frecventa si profilul
reactiilor adverse fiind asemanatoare celor ale famotidinei. Nu inhiba enzimele oxidante
microzomiale.

ROXATIDINA
Sinonime : Roxatidine, Roxane, Roxit.

Formula :
CH CH2 CH2 NH C CH2 OH
N
2
O CH2

Este un blocant H2 histaminergic derivat de piperidina, recent introdus in

terapeutica. Administrat oral, este repede transformat in timpul absorbtiei, trecerii prin
ficat si de catre esterazele plasmatice intr-un metabolit dezacetilat activ.
Se administreaza oral, dozele recomandate in ulcer fiind de 150mg o data/zi sau
75mg de 2 ori /zi, curativ, in ulcerul activ si de 75 mg o data/zi, pentru profilaxia
recidivelor.

3.2.2.2. Parasimpatolitice antisecretorii gastrice

 Au drept scop scaderea influentelor vagale excitosecretorii. In dozele uzuale,
inhiba secretia bazala de HCl cu 40-50%, prin scaderea volumului de acid. Secretia in
faza cefalica este , de asemenea, diminuata semnificativ. Scade si secretia de pepsina. In
acelasi timp este redusa secretia de NaHCO3 si de mucus (dezavantaj). Dozele active
scad si secretia salivara. Secretia pancreatica si biliara sunt slab influentate.[13]
Grabesc vindecarea ulcerului gastric sau duodenal; prin tratament de durata, scad
frecventa recurentelor si a complicatiilor. Asocierea cu antiacidele este avantajoasa.
Atropina si parasimpatoliticele clasice au efecte antimuscarinice neselective,
blocand toti receptorii muscarinici M1, M2 si M3 (si probabil M4 si M5), deci impiedica
consecintele metabolice celulare ale actionarii acestora de catre neurotransmitatorul
vagal: stimularea sistemului mesager fosfolipaza C (fosfatidil inozitol )/Ca2+, inhibarea
sistemului adenilat ciclaza/AMPc, activarea canalelor potasiului.
Au spectru larg de actiuni farmacologice, care se pot manifesta ca si este nedorite.
Pentru atropina, cele mai sensibile sunt glandele salivare, bronsice, sudoripare,
intermediar se comporta muschii netezi si inima, iar cele mai putin sensibile sunt celulele
parietale gastrice. Astfel, este necesara o doza mai mare, ce va determina efecte nedorite
anticolinergice.

ATROPINA
Sinonime: Atropine
Este un alcaloid din Atropa belladona si alte solanacee, cu structura aminica.
Efectul sau antisecretor gastric este putin electiv si de durata relativ scurta; inhiba
motilitatea gastrointestinala, creste tonusul sfincterului piloric, relaxeaza sfincterul
esofagian. Intarzie golirea stomacului, utila in ulcerul duodenal si prelungeste efectul
antiacidelor, dar poate fi daunatoare in ulcerul gastric pentru ca mareste timpul de contact
al leziunii cu sucul acid, prin staza gastrica si obstructie pilorica. Relaxarea sfincterului
esofagian este dezavantajoasa in esofagita de reflux.
Ca antiulceros, atropina se administreaza oral, dozele obisnuite fiind de 0.5-1 mg
o data. Se poate folosi sub forma de solutie apoasa 1%, cate 10 picaturi (0,5 ml, respectiv
0,5 mg atropina) de trei ori/zi adaugand o a patra doza de 20 picaturi (1 mg), seara la
culcare. Preparatele de belladona reprezinta o alta modalitate de administrare a
alcaloidului.

OXIFENCICLIMINA
Sinonime : Oxyphencyclimine, Daricon.
Formula :

CH3 N
HO C C O CH2
N

Este o amina tertiara cu efect antisecretor de tip atropinic. Efectul, mai durabil, se
mentine 6-8 ore. Este relativ bine suportata. Se administreaza oral, 10 mg dimineata si
seara.

PROPANTELINA
Sinonime : Propantheline bromide, Neopepulsan.

Formula :

O
CH(CH3)2
H C O CH2 CH2 N+ CH(CH3)2
CH3

Este un parasimpatolitic cu structura cuaternara de amoniu . Efectele inhibitoare

ale secretiei gastrice si motilitatii digestive sunt mai selective, probabil datorita asocierii
actiunii muscarinice cu o actiune ganglioplegica la nivelul plexurilor intramurale.
Absorbtia digestiva este incompleta si inegala, dar 10-25% din doza administrata :
alimentele micsoreaza absorbtia. Timpul de injumatatire este de 9-14 ore.
Se administreaza oral, cate 15mg la intervale de 6 ore (doza administrata la
culcare poate fi dublata). Provoaca efecte nedorite de tip atropinic, dar este mai bine
suportata decat aceasta.

OXIFENOLUL
Sinonime : Oxyphenonium bromide, Antreyl, Helkamon .
Este un alt anticolinergic cu structura cuaternara de amoniu. Se foloseste ca
antiulceros si antispastic, in doza de 5-10mg oral de 4 ori/zi. Se poate injecta subcutanat
sau intramuscular 1-2 mg o data. Provoaca efectele nedorite ( mai ales la dozele mari) si
au contractiile atropinei.

PIRENZEPINA
Sinonime : Gastrizin, Gastrozem, Gastrozepin, Pirefar, Pirehexal,Pirenzepine.

Formula :

NH C

N N

C CH2 N N CH3

O
Este un compus de sinteza inrudit cu anidepresivele triciclice si cu
ciproheptadina; este deosibita farmacodinamic de alte parasimpatolitice. Blocheaza in
mare parte selectiv receptorii M1, avand activitate antisecretorie gastrica marcata, fara
efecte atropinice semnificative la doze obisnuite.
Are o actiune de inhibare a secretiei gastrice, atat secretia bazala cat si cea
stimulata. Efectul este marcat atunci cand secretia este stimulata vagal; eficacitatea fata
de secretia prin stimuli mai directi histamina, pentagastrina este comparativ mai
slaba. Actiunea anticolinergica este selectiva datorita blocarii pentru dozele uzuale a
receptorilor muscarinici M1 situati la nivelol celulelor ganglionare din plexul intramural
gastric si in terminatiile nervoase presinaptice colinergice, unde fiziologic actionarea lor
stimuleaza eliberarea neurotransmitatorului vagal, creste secretia de acid clorhidric de
catre celulele parietale.
Considerand actiunea blocanta a atropinei ca avand valoare 1 (conventional),
cifrele pentru pirenzepina sunt de 10, 50 si 200 pentru receptorii M1, M2 siM3. O alta
ipoteza presupune acumularea pirenzepinei la nivelul celulelor parietale, unde realizeaza
concentratii superioare. Utilitatea pirenzepinei a fost dovedita, pe langa ulcer si in
esofagita de reflux, unde pe langa actiunea antisecretorie, are avantajul de a nu relaxa
sfincterul esofagian (spre deosebire de atropina). O alta situatie este sindromul Zollinger-
Ellison, unde sunt necesare doze mari.
Datorita carecterului hidrofil marcat, absorbtia digestiva este limitata la 20-30%.
Se administreaza oral, 50 mg de 2 ori/zi pentru tratamentul ulcerului activ, 25 mg de 2
ori/zi , timp indelungat, pentru profilaxia recidivelor.
In sindromul Zollinger Ellison se recomanda 150-200 mg/zi. Efectele nedorite
atropinice sunt mai rare si mai putin importante decat pentru anticolinergice.

3.2.2.3.Medicamente antigastrinice

PROGLUMIDA
Sinonime : Proglumide, Milid.
Este un derivat de acid izoglutamic cu proprietati antisecretorii gastrice atribuite
blocarii receptorilor gastrinei la nivelul celulelor parietale. Este utilizata limitat pentru
tratamentul ulcerului activ. Eficacitatea este modesta. Este recomandata, de asemenea, in
gastrite si pentru combaterea iritatie gastrice de cauza iatrogena. Se administreza oral,
cate 400mg de 3 ori/zi (inainte de mese), obisnuit in asociatie ca antiacide.

3.2.2.4. Inhibitoarele carboanhidrazei

ACETAZOLAMIDA
Sinonime : Acetazolamide.
Este un sulfon amida heterociclica. In dozele relativ mari inhiba secretia gastrica
acida bazala si pe cea stimulata prin histamina, insulina pentagastrina. Actiunea
antisecretorie este atribuita inhibarii carboanhidrazei, enzima indispensabila pentru
formarea ionilor de hidrogen din componenta acidului clorhidric. Are si efect diuretic si
alcalimizeaza urina, scade presiunea intraoculara (in glaucom), poate influenta favorabil
micul rau epileptic. Dozele recomandate pentru tratamentul ulcerului activ sunt de 25
mg/kg si zi timp de 10-14 zile, apoi 20 mg/kg si zi 3-5 saptamani. Pentru profilaxia
recaderilor, se pot administra 20 mg/kg si 2-3 saptamani in fiecare primavara si toamna.
Preparatul Ulcosilvanil contine 400 mg acetazolamida/comprimat, impreuna cu
doze mici de bicarbonat de sodiu, bicarbonat de potasiu si citrat de sodiu.

OMEPRAZOLUL
Sinonime (6): Belmazol, Epirazole, Gastiazole, Gertalgin, Glaveral, Losec, Ocid,
Omeran, Omez, Risek, Ultop, Antia, Gastrolog, Mopral.

Formula :

N
SO2 CH2
CH3O N

CH3
CH3
OCH3
 Este un derivat de benzimidazol. Efectul antisecretor este mai intens decat pentru
blocantele H2. H+, K+ - ATP-aza, numita si pompa protonica, este o enzima proprie
celulelor parietale, care functioneaza ca un sistem transportor, realizand efluxul ionilor de
H+ , necesitari formarii acidului clorhidric, in shimbul influxului ionilor de K+. In mediul
acid din canaliculele secretorii ale celulelor parietale, omeprazolul este protonat; astfel se
acumuleaza local, nu mai poate patrunde prin membrana celulara in citoplasma, este
inactiv si transformat in mediul acid intr-o sulfenamida, forma activa biologic.
Sulfenamida se leaga covalent de gruparile SH ale resturilor de cisteina de pe suprafata
extracelulara a subunitatii alfa a H+, K+, ATP-azei (responsabila de functia transportoare
si cea enzimatica).
Pompa de hidrogen este blocata ireversibil, iar refacerea ei implica sinteza a noi
molecule de proteina enzimatica, ceea ce necesita timpul de injumatatire al H+, K+, ATP
azei este de 18 h.
Astfel, este explicat de ce secretia este inhibata pentru mai mult de 24 de ore, desi
epurarea omeprazolului se face mult mai repede (timpul de injumatatire este de 60 de
minute).

Fig. 1: Actiunea omeprazolului de blocare a H+, K+ , ATP-azei la nivelul

celulelor parietale gastrice
 Omeprazol

S-S
+ +
H ,K , sulfenamida
ATP-aza blocare

H+ H+

K+ K+
citoplasm Membrana lume
a Canalicul n
secretor

Omeprazolul este administrat oral sub forma enterosolubila deoarece acidul

clorhidric din stomac il inactiveaza si ii scade absorbtia; au o biodisponibilitate de
aproximativ 50-70%.
Ca urmare a inhibarii severe a secretiei gastrice de acid clorhidric, este stimulata
secretia de gastrina, a carei concentratie plasmatica creste de 2-4 pana la 10ori, iar
revenirea la valorile psihologice se face dupa 2-4 saptamani de la oprirea tratamentului.
Daca tratamentul este de lunga durata, hipergastremia poate determina hiperplazia
celulelorenterocromafine, rareori tumori carcinoide si nivele crescute ale nitrozaminelor
in stomac, ceea ce teoretic poate favoriza dezvoltarea cancerului gastric.
Deoarece omeprazolul inhiba sistemul citocrom P450 din ficat, el poate diminua
procesul de inactivare metabolica a unor medicamente ( fenitoina , warfarina ).

Analogi ai prostaglandinelor E (2),(13)

 Se folosesc analogii de sinteza ai PGE1 si PGE2 care au efect mai durabil si sunt
mai bine suportati decat prostaglandinelor naturale. PG naturale secretate de mucoasa
gastrica (PGE1,PHE2 , PGE3 ), Inhiba secretia de acid clorhidric de catre celulele parietale
si protejeaza mucoasa (sunt citoprotectoare ).

MISOPROSTOLUM
Sinonime : Misoprostol, Cytotec.
Formula :

(CH2)6 C O CH3

HO CH3
CH C
CH CH2 (CH2)3 CH3

Este un derivat de sinteza al PGE1 ; efectele lui au o componenta sistemica si una

locala (administrata i.v. si intragastric). Administrat in doza de 0.2 mg, misoprostolum
scade secretia acida stimulata prin alimente sau pentagastrina si, in mai mica masura,
secretia bazala; efectul se mentine 2-3 ore. Efectul antisecretor se datoreste actionarii
receptorilor specifici pentri PG de la nivelul celulelor parietale cu inhibarea sistemului
adenilat ciclaza / AMPC si scaderea ionilor H+. Efectul citoprotector se datoreste cresterii
secretiei de bicarbonat si de mucus, ameliorarii circulatiei locale si favorizarii proceselor
de repare a mucoasei.
Are o eficacitate asemanatoare celei a blocantelor H2 histaminergice la bolnavii
cu ulcer duodenal si la cei cu leziuni gastroduodenale produse de antiinflamatoriile
nesteroidiene.
Au fost semnalate beneficii in hemoragiile secundare ulcerului, esofagitei si
gastritei hemoragice.
Administrate oral se absorb repede. Concentratia plasmatica maxima a
metabolitului activ - misoprostol acid se realizeaza dupa 30 minute. Timpul de
injumatatire al acestuia este de 20-40 minute (90 minute pentru alti metaboliti).
 Se elimina in majotitate renal, in mica parte prin scaun. Doza de misoprostol
recomandata in ulcerul activ ulcer duodenal si gastric, ulcer iatrogen este de 0.2 mg
de 4 ori / zi sau 0.4 mg de 2 ori / zi, in administrare orala (dupa mese, ultima priza seara
la culcare 0. Tratamentul se face obisnuit 4 saptamani, la nevoie se prelungeste la 8
saptamani. Pentru profilaxia ulcerului iatrogen se administreaza 0.2 mg de 2-4 ori/zi pe
tot timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.

ENPROSTILUL
Sinonime : Enprostil, Gardrine.
Este un analog de sinteza al PGE2 ; are proprietati asemanatoare celor ale
misoprostolului. Durata efectului antisecretor este mai mare (11 ore). Se administreaza
oral in doza de 0.035 mg de 2 ori/zi, fiind indicat in tratamentul ulcerului activ.

Analogi ai somatostinei
Somatostina este un hormon secretat de hipotalamus si de celulele D ale
pancreasului. [13]

OCTEOTRIDUL
Sinonime : Octeotrid, Sandostatin.
Este o octapeptida de sinteza, analog al somatostinei, care inhiba secretia
peptidelor sistemului endocrin gastro enteropancreatic-serotonina, peptida intestinala
vasoactiva (VIP) , gastrina , glucagon , insulina secretia de hormon de crestere si de
hormon eliberator al hormonului de crestere.
Inhibarea secretiei de hormon de crestere si de glucagon este mai selectiva decet
cea produsa de somatostina, efectul este mai prelungit.
In sindromul Zollinger- Ellison, octeotridul poate fi util, eventual in asociatie cu
H2 Blocante, atunci cand acestea nu controleaza suficient ulcerul recurent provocat de
hiperaciditatea cronica consecutive secretie excesiva de gastrina.
Ca mecanism, in afara inhibarii secretiei de gastrina, se produce diminuarea
activitatii secretorii a celulelor parietale (a caror membrana poseda receptori specifici
pentru somatostina, cuplati negativ cu sistemul mesager secund adenilat ciclaza/AMPC).
 Dupa injectarea subcutanata, octeotridul se absoarbe repede, realizand
concentratie plasmatica maxima la 30 minute. Are timp de injumatatire de 100 minute.
Excretia, sub forma neschimbata , se face predominant pe cale biliara.
Se administreaza in injectii subcutanate. In sindromul Zollinger Ellison, doza
initiala este de 0.05 mg de 1-2 ori/zi; se poate creste treptat pana la 0.1-0.2 mg de 3 ori/zi,
apoi, se stabileste prin tatonare, doza de intretinere.

3.2.3. Medicamente antiulceroase ce acioneaz prin protejarea mucoasei gastro-

duodenale

Acestea sunt eficace in ulcer, datorita protejarii directe a mucoasei sau datorita
favorizarii factorilor fiziologici de protectie si aparare locala.[2, 13]

3.2.3.1. Sucralfatul

Sinonime: Sucralfate, Gastrofait, Ulcogant, Venter, Sucraphil, Sucralan, Alusulin,

Andapsin, Antepsin, Sucrate, Ulcerban.
Are o molecula complexa care consta in zaharoza (sucroza) sulfatata si conjugat
cu hidroxid de aluminiu si se incarca puternic negativ, ceea ce determina legarea de
substantele posesoare de sarcini pozirive proteine si peptide, glicoproteine si
glicopoproteine, medicamente si metale.
Legarea ncruciat cu mucinele din componena mucusului este urmat de
formarea unui gel complex avnd proprieti protectoare prin aciunea mecanic,
absorbant, de tamponare i prin schimb ionic.
Sucralfatul protejeaz mucoasa gastroduodenal ,atenueaz inflamaia i
favorizeaz vindecarea leziunilor. Efectul este atribuit:
- aciunii antipepetice, datorit absoriei moleculelor de pepsin i legarii
proteinelor, ceea ce mpiedic formarea complexului enzima-substrat;
- creterii secreiei de mucus i modificrii compoziiei sale, avnd drept
consecint mrirea vascozitatii, o protectie mecanica si chimica superioara a mucoasei,
rezistenta mucusului la proteoliza.
 - stimularii formarii si secretiei de prostaglandine de catre mucoasa gastrica, cu
consecintele biologice cunoscute (marirea secretiei de mucus si bicarbonat, o circulatie
mai buna in mucoasa, ameliorarea troficitatii si favorizarea proceselor de reparare).
Formula:

CH2 OR CH2 O R

O O
OR RO
CH2 OR
O
OR
OR
OR

R=SO3[Al2(OH)x(H2O)y]

Studii controlate au aratat ca sucralfatul este eficace ca tratament al ulcerului; in

ulcerul duodenal activ, s-a dovedit superior placebo-ului si comparabil cu blocantele H2.
In cazul ulcerului gastric activ, au fost obtinute, de asemenea, rezultate similare
celor ale cimetidinei si ranitidinei; frecventa recaderilor in conditiile tratamentului
cronic,a fost cea mai mare pentru sucralfalt. Asociatia sucralfalt - blocante H2 nu
realizeaza beneficii superioare in ulcer. Ulcerul duodenal provocat de antiinflamatorii
nesteroidiene se vindeca in aceeasi proportie pentru sucralfat si ranitidina; rezultatele in
ulcerul gastric sau slabe. Sucralfatul atenueaza simptonele dispeptice produse de
antiinflamatoriile nesteroidiene, dar nu previne dezvoltarea ulcerului iatrogen. Au fost
obtinute rezultate bune in profilaxia ulceratiilor si hemoragiilor de stres. Eficacitatea in
esofagita de reflux este modesta. Nu se administreaza decat la bolnavi cu nisa ulceroasa.
Sucralfatul se administreaza oral sub forma de comprimate sau suspensie
(preparata din pulberi sau granule). Medicamentul este foarte bine suportat. Nu se
asociaza cu antiacide sau antihistaminice H2.
 3.2.3.2. Sarurile de bismut

Diferite saruri de bismut (aluminat, fosfat, silicat, subcarbonat, subgalat, sulcitrat

de bismut), administrate oral au fost folosite in trecut pentru tratamentul diverselor
afectiuni digestive: gastrite, diaree sau constipatie, colopatie functionala.[2, 13]
Efectele antiacid si antiseptic propuse, nu s-au dovedit a fi reale. In plus, dozele
mari administrate continuu, timp indelungat, provoaca o encilopatie toxica manifestata
prin mioclonii tulburari de mers, confuzie mintala. Lipsa eficacitatii si riscul toxic au
exclus aceste preparate din terapeutica.
Subcitratul de bismut coloidal
Sinonime: De-Nol, Citrat bazic de bismut; mai exact, dicitrato-bismutatul
tripotasic.
Formula :

O O-
C Bi+3 , 3 K+
CH2
O
HO C C
O-
CH2

O O-
2
Este un complex coloidal, continand cantitati mici de bismut. Administrat oral, in
contact cu acidul clorhidric la pH sub 3,5, se formeaza oxiclorura de bismut, insolubila,
precipitarea fiind maxima intre 2,5-3,5;precipitatul cristalin este aderent de resturile
proteice de pe suprafata leziunii ulceroase, pe care o protejeaza de agresiune. Formeaza,
de asemenea, un complex stabil cu glicoproteinele mucinei, marind functia protectoare a
mucusului. A fost descrisa si o actiune de stimulare a secretiei de prostaglandine,cu
consecinte citoprotectoare. In plus, a fost dovedita o actiune antiseptica fata de
Helicobacter pylori; pe langa actiunea bactericida, se produce inhibitia protezei secretate
de germen, care are proprietati mucolitice, afectand capacitatea protectoare a mucusului.
Eficacitatea subcitratului de bismut coloidal ca tratament curativ al ulcerului duodenal si
gastric este similara celei a cimetidinei si ranitidinei. Vindecarea este mai durabila. Se
administreaza oral sub forma de comprimate sau solutie. Medicamentul este bine
suportat, fiind lipsit de toxicitatea sarurilor de bismut cunoscute anterior, deoarece
concentratia realizata in plasma este mica. Administrarea de antiacide trebuie evidata 1/2
ora in jurul prizei preparatului (eficacitatea este conditionata de mediul acid din stomac),
de asemenea, nu se bea in timpul tratamentului..

3.2.3.3. Carbenoxolona.

Sinonime: Carbenoxolone, biogastrone

Este sarea disodica a hemisuccinatului de enoxolona (enoloxona sau acidul
gliceretinic este o substanta continuta in radacina de licviritie). Administrarea
carbenoxolonei la bolnavii cu ulcer gastric realizeaza o proportie de vindecari superioara
celei obtinuta prin placebo, dar inferioara vindecarilor produse de cimetidina.
In ulcerul duodenal, eficacitatea este mai slaba decat in ulcerul gastric. Beneficiul
terapeutic este atribuit stimularii secretiei de mucus bogat in glicoproteine protectoare si
prelungirii duratei de viata a celulelor epiteliului mucoasei gastroduodenale. Se
administreaza oral, cate 100 mg de 3 ori/zi, (dupa mese) in prima saptamana, apoi alte
trei saptamani cate 50 mg de 3 ori/zi.
Dezavantajul principal consta in efectele de tip mineralo corticoid.

3.2.3.4. Hidroxilatul de colagen

Hidroxilatul de colagen contine numeroase substante, printre care acidul aspartic

si ornitidina, glicina si cisteina, prolina, alanina, metionina, triptofen. Au efecte de
favorizare a cicatrizarii ulcerelor gastrice. Produsul Colgast, conditionat in comprimate
pentru supt, contine hidroxilat de colagen liofilizat 0,25 g, hidroxid de aluminiu 0,55g,
carbonat de magneziu 0,15g. El asociaza actiunea antiacida cu cea de favorizeaza a
epitelizarii mucoasei.[2]

3.2.3.5. Spirulina

Sinonime : Spirulina platensis

Este o microalga albastra-verde, din familia Oscilatoriceae. Numele exprima
forma spirala a filamentului algei. Are diviziune asexuata. Crete in mediu intens alcalin,
impropriu pentru alte plante. Temperatura optima 35-36o C. Contine proteine 64-67%,
lipide 5-7%, glucide 12-17%,minerale 5-8%, acizi nucleici 4%, steroli 1-5%vitamine
(B12 cu 25% mai mult decat ficatul de bovine sau 30 mg la 60 g spirulina, A , E). Pe baza
compozitiei, se foloseste in mai multe tari, sub forma de comprimate, singura sau
asociata. Indicatii: energizant, adjuvant in diabet, anemii, hepatita cronica, gastrite,
pancreatite, cataracta, glaucom. Intr-un studiu clinic comparat, la bolnavii cu ulcer gastric
si duodenal, a influentat putin durerea, nu a modificat secretia gastrica acida si a favorizat
cicatrizarea mai putin decat alte antiacide moderne.[2]

Capitolul IV

Partea special

4.1. Medicamente utilizate frecvent n tratamentul bolii ulceroase

4.2. Scheme de tratament i tehnici farmacoterapeutice folosite n eradicarea
infeciei cu Helicobacter pylori

4.1. Medicamente utilizate frecvent n tratamentul bolii ulceroase

 4.1.1. Omeprazol - D.C.I. : Omeprazolum

Denumiri comerciale [13]:

1. Epirazole ( Epico, Egipt ) - capsule 20mg, cutie x 16 capsule;
2. Gastrozole (Amriya, Egipt ) - capsule 20mg, cutie x 14 capsule;
3. Glaveral (Hepl, Grecia ) - capsule entero-solubile 20 mg;
4. Gertalgin (Faran, Grecia ) - capsule 20 mg , falcon x 14 capsule;
5. Losec ( Krka, Slovenia) - capsule 40 x 20 mg;
6. Odasol (Genepharm, Grecia) - capsule 20 mg, cutie x 14 capsule;
7.Omez (Dr. Reddy's, India) - capsule 20 mg, cutie x 3 blist. x 10 capsule.

Forma de prezentare: capsule operculate.[18]

Compozitie: microcapsule enterosolubile ce contin 20 mg omeprazol.
Proprietati: Omeprazolul, un derivat de imidazol, este considerat medicamentul cu
cea mai puternica si durabila actiune de inhibare a secretiei gastrice acide. Este o baza
slaba, care elibereaza forma activa in mediul acid la nivelul celulelor parietale, unde se
acumuleaza. Substanta marcata radioactiv dispare repede din plasma, dar se mentine mai
mult de 14 ore la nivelul celulelor parietale. Studii efectuate asupra glandelor gastrice
izolate au aratat inihibarea diferitelor tipuri de secretie simulata (prin histamina,
carbacolina, AMPc) si a secretiei bazale. Actiunea este atribuita deprimarii activitatii H+,
K+, ATP-azei, enzima din membrana celulelor parietale care transfera ioni de H+ din
citoplasma in mediul extracelular, avand functie de pompa de protoni. Actiunea ei este
durabila si mai rapida, o singura priza zilnica exercita un control reversibil asupra
secretiei gastrice.
Omeprazolul s-a dovedit foarte eficace terapeutic la ulcerosi. Durerea ulceroasa se
linisteste in cea mai mare masura inca din prima saptamana de tratament. Studii
controlate au aratat ca tratamentul cu doze de 30 mg/zi, determina vindecarea ulcerului
duodenal in proportie de 73% dupa 2 saptamani si 92% dupa 4 saptamani (pentru
cimetedina, proportia de vindecari a fost de 46%, respectiv 74%); tratamentul cu 40mg/zi
a realizat vindecari de 93% din cazuri dupa 2 saptamani si 100% dupa 4 saptamani.
Frecventa regidivelor, la 6 luni de la vindecare si oprire a medicatiei, a fost de
31% (fata de 50%-60% pentru blocantele H2 histaminergice). Au fost obtinute rezultate
bune si in ulcerul gastric, de asemenea, in sindromul Zollinger-Ellison.
Farmacocinetica
Absortie si distributie: Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce
contin omeprazol, aceste fiind labil in mediul acid. Absortia omeprazolului incepe dupa
ce acesta paraseste stomacul. Absortia este rapida, picul plasmatic apare dupa 0,5-3,5 ore.
Biodisponibilitatea absoluta este doar de 30%-40% dupa administrarea unei doze de 20-
40 mg, datorita unei metabolizari prestimatice insemnate. Dupa administrari repetate a
unei doze zilnice unice biodisponibilitatea creste pana la 60%. Prezenta alimentelor nu
influenteaza biodisponibilitatea omeprazolului. La subiectii sanatosi, timpul de
injumatatire de 0,5-1 ora si clearance-ul total este de 500-600 ml/min. Omeprazolul se
leaga de proteine in proportie de 95%.
Metabolizare si eliminare : Se metabolizeaza la nivelul ficatului, rezultand
derivati sulfurati sulfonati si hidroxiomeprazol.
Se elimina prin urina sub forma de metaboliti in proportie de 77%. Cei doi
metaboliti principali din urina sunt hidroxi oneprazolul si acidul carboxilic corespunzator.
Se elimina, de asemenea, pe cale biliara. La pacienti cu disfunctii hepatice,
biodisponibilitatea creste aproximativ 100%, comparativ cu o doza i.v., datorita primului
pasaj hepatic, iar timpul de injumatatire biologica al substantei medicamentoase creste la
aproape 3 ore, clearence-ul plasmatic mediu fiind de 70 ml/min, comparativ cu valoarea
de 500-600 ml/min in cazul subiectilor normali. La pacienti cu afectiuni cronice renale al
caror clearance creatininic este cuprins intre 10 si 62 ml/min/1,73 m2, distributia
omeprazolului a fost similara cu cea a subiectilor sanatosi, cu toate ca s-a inregistrat o
crestere a biodisponibilitatii. Deoarece excretia renala este principala cale de eliminare a
omeprazolului, eliminarea s-a incetinit direct proportional cu scaderea clearance-ului
creatinei. Rata de eliminare este scazuta la pacientii varstnici, iar biodisponibilitatea
creste. Dupa administrarea unei doze de 40 mg la subictii varstnici, biodisponibilitatea
omeprazolului a fost de 76% fata de 58% pentru aceeasi doza la subiectii tineri.
 Indicatii terapeutice: ulcerul duodenal evolutiv, ulcer gastric evolutiv, esofagita de
reflux, sindrom Zollinger-Ellison. De asemenea, este indicat ca tratament preventiv in caz
de recidiva in esofagita de reflux si in ulcerul gastric si duodenal dificil de controlat.
Mod de administrare
Adulti:
Ulcer duodenal : 20 mg/zi (o priza timp de 2 saptamani). Daca vindecarea nu este
totala, tratamentul se poate prelungi cu 2 saptamani. Daca este vorba de un ulcer refractar
la alte tratamente, se pot folosi 40 mg/zi(intr-o singura priza) timp de 4 saptamani. In caz
de recidive, se pot aplica din nou aceleai scheme de tratament.
Ulcer gastric: 20 mg/zi (o priza) timp de 4saptamani. In caz de recidive, se aplica
aceeai schema de tratament. La cei cu ulcer gastric refractar la alte tratamente: 40 mg/zi,
timp de 8 saptamani.
Esofagita de reflux: 20 mg/zi, 4 saptamani. Tratament suplimentar daca este cazul,
4 saptamani. Esofagita refractara la alte tratamente: 40 mg/zi, 8 saptamani. Recidiva: se
repeta schema de tratament. Tratament de intretinere: la pacienti cu esofagita de reflux
recidivanta, se pot preveni recaderile cu 20 mg omeprazol/zi cu o durata a tratamentului
mergand pana la 6 ani.
In ulcerele recidivante, dificil de controlat, se recomanda un tratament de 12 luni
cu 20 mg/zi. In cazurile refractare vindecate prin omeprazol (40mg/zi), tratamentul
preventiv de 20 mg/zi poate fi insuficient. Se poate creste doza la 40 mg (priza zilnica
unica).
Sindrom Zoollinger-Ellison: tratamentul se individualizeaza; durata lui depinde de
manifestarile clinice. Bolnavii cu forme grave care nu raspund la alte metode terapeutice
au fost tratati cu succes(in 90% din cazuri) cu doze cuprinse intre 20-120 mg/zi. Pentru o
posologie superioara de 80 mg/zi, doza cotidiana trebuie repartizata in doua prize.
Copii: nu se dispune de o experienta clinica necesara stabilirii unei posologii
adecvate. In caz de insuficienta renala sau hepatica si la vrstnici, nu este necesara o
ajustare a dozelor.
Contraindicatii: hipersensibilitatea la omeprazol.
Reactii diverse: omeprazolul este in general bine tolerat. Pot sa apara: diaree,
cefalee, greata, meteorism, constipatie, eruptii cutanate, fotosensibilizare. Au semnalate
tulburari hematologice: anemie, neutropenie, pancitopenie, trombocitoponie. Aceste
manifestari sunt trazitorii si de intesitate moderata.
Precautii in administrare: In caz de ulcer gastric, se recomanda verificarea
benignitatii leziunilor inainte de inceperea tratamentului. Ca si in cazul altor
medicamente antisecretoare gastrice, omeprazolul favorizeaza dezvoltarea bacteriilor
intragastrice prin dimunuarea volumului si aciditatii sucului gastric, mai ales in cazul
tratamentelor de lunga durata. La copii, eficacitatea si toleranta medicamentului nu a fost
studiata.
Sarcina si adaptare: Studiile efectuate pe animale au demonstrat efecte teratogene
sau embriotoxice, dar se impun masuri de prudenta, ca de altfel in cazul tuturor
medicamentelor noi: se recomanda sa nu se administreze in primul trimestru de sarcina,
iar in restul perioadei de sarcina sau in perioada de adaptare se prescrie numai in caz de
necesitate absoluta.
Proprietati farmacotoxice: Mecanismul prin care pot sa apara celulele cancerigene
gastrice (celule ECL) se explica prin hipoclorhidria prelungita si constat semnalata in
cazul administrarii omeprazolului. Omeprazolul poate afecta si alte celule din tractul
gastrointestinal, fie direct, fie prin inducerea hipoclorhidrei. Studii efectuate pe 200 de
pacienti dupa tratament cu omeprazol, in timp de 12 luni, au demonstrat ca desi exista
ricul aparitiei tumorilor gastrice in cazul unor tratamente prelungite, nu a fost pusa in
evidenta prezenta celulelor cancerigene.
Supradozare: Studii efectuate pana in prezent au demonstrat ca doza unica letala
este de 4000 mg/kg la sobolani, animalele prezentand convulsii, tulburari respiratorii si
cardiace. Nu exista date privind supradozarea la oameni, dar o doza de 360 mg/zi este
bine tolerata. In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic.
Interactiuni: Diazepamul, fenitoina, warfarina (medicamente metabolizate prin
oxidare hepatica): omeprazolul poate incetini eliminarea lor. Se recomanda informarea
pacientilor si reducerea posologiei. Nu s-au gasit interactiuni cu propranololul sau
teofilina, dar nu trerbuiee exclusa posibilitatea interactiunii cu alte medicamente
metabolizate in mod egal prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Se
impune prudenta in cazul asocierii cu substante medicamentoase cu afinitate mare pentru
proteinele plasmatice. Gastrointestinale topice: nu este o cunoscuta o influenta a
gastrointestinelor topice, cum ar fi hidroxidul de aluminiu, in absorbtia omeprazolului. Se
recomanda administrarea lor la interval de 2 ore.
Conditii de pastrare: Deoarece omeprazolul este fotosensibil; se recomanda
pastrarea capsulelor in ambalajul original, ferit de lumina si umezeala, la temperatura
camerei.

4.1.2. Lansoprazolul - D.C.I.: Lansoprazolum

Denumiri comerciale [3]:

1. Lanzap (Dr. Reddy's, India) - capsule 30mg, Ct. x 20, Pa V;
2. Lanzul (Krka, Slovenia ) - capsule 30m, Ct x 14.

Actiune terapeutic: lansoprazolul este inhibitor al pompei de protoni gastrice;

este un derivat benzimidazolic substituit ce actioneaza in faza finala a producerii de acid,
controland ca atare aciditatea intragastrica, independent de stimuli. El inhiba in mod
pronuntat secretia de acid gastric bazal sau stimulat. Lansoprazolul este astfel un
medicament antisecretor foarte eficient in tratarea rapida a ulcerului gastroduodenal acut,
a esofagitei erozive si in reducerea hiperaciditatii gastrice la pacientii suferind de
sindromul Zollinger-Ellison.
Compozitie: capsule cu eliberare lenta ce contin granule filmate enterice.
Actiune farmacodinamica: actiunea consta in stoparea secretiei gastrice acide
independent de stimuli, prin inhibarea selectiva a pompei gastrice la nivelul celulelor
parietale. Nu influenteaza secretia de pepsina sau evacuarea gastrica. Prin administrare de
lansoprazol, se obtine vindecarea ulcerelor receptorilor H2, fiind eficient si in cazul
pacientilor care nu reactioneaza la acestia din urma.
Actiunea farmacocinetica: absorbtia depinde de modul de conditionare si dozaj.
Se absoarbe rapid prin administrarea de capsule cu eliberare lenta. Biodisponibilitatea
creste odata cu cresterea dozelor si a duratei tratamentului. Legarea de proteinele
plasmatice este de 95-96%. Metabolizarea este rapida si completa la nivel hepatic.
Excretia se face prin urina in procent de pana la 80%. Afectiunile hepatice maresc
biodisponibilitatea. Absorbtia este incetinita de administrarea in timpul meselor.
 Indicatii terapeutice: se recomanda in tratamentul pe termen scurt al ulcerului
duodenal activ, in eradicarea bacteriei Helicobacter pylori pentru a reduce riscul
recidivelor ulcerului duodenal, in tratamentul de intretinere pentru vindecarea ulcerilor
duodenale, in tratamentul pe termen scurt al ulcerelor gastrice active benigne, in
tratamentul arsurilor si al altor simptome asociate cu gastroesofagite de reflux,
tratamentul pe termen scurt al esofagitelor erozive si tratamentul de intretinere pentru
vindecarea esofagitelor erozive si a conditiilor hipersecretorii patologice, inclusiv in
sindromul Zollinger-Ellison si a ulcerelor generate de tratamentul cu AINS.
Contraindicatii: la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la lansoprazol.
Dozare: Ulcer gastric: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani, iar in cazurile
severe 60 mg o data pe zi. Esofagita de reflux: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani.
Cazurile recidivante: 60 mg o data pe zi. Ulcer duodenal:30 mg o data pe zi de 2-4
saptamani. Sindromul Zollinger- Ellison: 120 mg o data pe zi. Terapia de intretinere: 30-
60 mg conform reactiei pacientului.
Reactii adverse: lansoprazolul este in general bine tolerat, nedeterminand reactii
adverse importante. Efectele secundare sunt de asemenea slabe. Administrarea la
varstnici nu determina o mai mare incidenta. Cele mai frecvent ntalnite sunt: diaree,
cefalee, afectiuni alergice dermatologice. Foarte rar, apar reactii diverse asupra
organismului in intregime: reactii anaficaltice, astenie, candidoze, dureri in piep, edeme,
febra, sindrom gripal; asupra sistemului cardiovascular: angina, accidente cerebro-
vasculare, hipertensiune sau hipotensiune, infarct de miocard, palpitatii, soc,
vasodilatatie; asupra sistemului digestiv: melena, anorexie, cardiospasm, constipatie, gura
uscata, sete, dispepsie, disfagie, stenoza esofagiana, ulcer esofagian, esofagita,
decolorarea fecalelor, flatulenta, gastroenterite, hemoragie gastrointestinale, hematemeza,
cresterea apetitului si a salivatiei; asupra sistemului endocrin: hiperglicemie si
hipoglicemie; asupra sistemului hematologic si limfatic: agranulocitoza, anemie aplastica,
hemoliza, leucopenie, pancitopenie, trombocitopenie; asupra sistemului musculo-osos:
artrite, dureri musculo-osoase, mialgii; asupra sistemului nervos: agitatie , amnezie,
apatie, confuzii, depresii, halucinatii, descresterea libidoului, nervozitate, parestezii.
Precautii: lansoprasolul nu se va folosi in afectiunile gastrice maligne. De
asemenea va fi evitata administrarea pe o durata indelungata. Nu se recomanda copiilor.
 Interactiuni cu alte medicamente: Administrarea de lansoprasol determina
cresterea concentratiei de diazepam, fenitoina, warfarina si digoxinasi reduce absorbtia de
fier, ampicilina si ketoconazol. Administrarea in timpul meselor determina scaderea
absorbtiei si a biodisponibilitatii. Lansoprasolul este metabolizat de sistemul enzimatic
citocrom P450. Studiile au aratat ca lansoprazolul nu are interactiuni clinice semnificative
cu alte medicamente metabolizate de sistemul citocrom P450, cum ar fi antipirina,
indometacin, ibuprofen, fenitoin, propranolol, prednison, la subiectii sanatosi
determinand doar o usoara crestere a concentratiei acestora deoarece acestea sunt
metabolizate de varietate izoenzime al citocromului P450. Cand lansoprazolul este
administrat concomitent cu teofilina, o usoara crestere (de 10%) in clearence-ul teofilinei
a fost observata.
S-a observat ca lansoprazolul are o interactiune semnificativa cu amoxicilina. La
administrarea concomitenta cu sucrafalt 1 g (a 30 mg lansoprazol), absortia inhibitorului
pompei de protoni a fost intarziata si biodisponibilitatea a fost redusa cu 17%; din aceasta
cauza, lansoprazolul trebuie luat cu cel putin 30 minute inainte sucralfatului. La
administrarea concomitenta cu antiacidele, acestea nu interfera cu efectul lansoprazolului.
Deoarece lansoprazolul cauzeaza o profunda si de lunga durata inhibare a
secretiei gastrice acide, este teoretic posibil ca lansoprazolul sa interfere cu absortia
medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un determinant important al
biodisponibilitatii (exemplu: ketoconazol, saruri de fier, digoxin).
Sarcina si alaptarea: Acest medicament se foloseste la femeile insarcinate doar in
caz de necesitate neaparata. Nu este cunoscut daca este excretat in laptele uman; deoarece
multe medicamente sunt excretate in lapte si datorita potentialului pentru reactii adverse
serioase la sugari si datorita potentialului de tumorogenitate arartat de studiile de
carcinogenitate la sobolani, trebuie luata decizia daca se va intrerupe alaptarea sau
administrarea medicamentului, luand in considerare importanta medicamentului pentru
mama.
Folosirea lansoprazolului la femei: peste 800 de femei au fost tratate cu
lansoprazol. Ratele de vindecare a ulcerelor la femei au fost similare cu cele la barbati.
Incidenta ratelor de reactii adverse au fost de asemenea similare cu cele observate la
barbati.
 Folosirea lansoprazolului la persoanele in varsta: ratele de vindecare la pacientii
in varsta sunt similare cu cele la varsta tanara. Rata incidentelor efectelor adverse si a
anomaliilor observate prin testele de laborator, este de asemenea similara cu cea
observata la pacientii tineri. Pentru pacientii in varsta, dozajul si administrarea
lansoprazolului nu necesita a fi adaptate pentru o indicatie particulara.
Conditii de pastrare : la loc intunecat, uscat si rece.
Supradozare: dozele orale pana la 5000 mg/kg la sobolani si soareci nu au produs
moartea sau alte semne clinice.
Lansoprazolul nu este scos din circulatie prin hedializa.

4.1.3. Pantoprazolul - D.C.I. :Pantoprazolum

Denumiri comerciale [3]:

1. Controloc (Byle Gulden, Germania ) - comprimate 40 mg, acido rezistente, Fl.
x 14: 28. Pa XII,XIV

Compozitie: o tableta acido rezistenta contine: Ingredient activ: 45,1 mg

pantoprazol sesquihidrat de sodiu(echivalent cu 40 mg pantoprazol ).Ingredienti activi:
carbonat de sodiu anhidru, manitol, polividone K25 si K 90,stearat de calciu, propilen
glicol, lauril sulfat de sodiu, trietil citrat, colaranti E171 , E172.
Proprietati farmacoterapeutice: inhibitor selectiv al pompei de protoni,
substituient de benzimidazol.
Indicatii: ulcer duodenal, ulcer gastric, esofagita de reflux, moderata sau severa,
boala peptica ulceroasa asociata cu infectia cu infectia Helicobacter pylori, aditional la
tratamentul antimicrobian.
Nota: Pantoprazolul nu este indicat in caz de acuze gastrointestinale usoare cum
ar fi dispepsia psihogena. Inaintea inceperii tratamentului trebuie exclusa posibilitatea
unui neoplasm gastric sau a unei boli neoplazice a esofagului, dearece tratamentul cu
pantoprazol poate ameliora simptomele unui ulcer malign, ceea ce intarzie diagnosticul.
Diagnosticul de esofagita de reflux trebuie confirmat endoscopic.
Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la unul din constituientii sai.
 Precautii: Administrarea in sarcina si in perioada de alaptare. In timpul sarcinii si
a alaptarii pantoprazolul va fi folosit in cazuri de stricta necesitate. Studiile pe animale au
dovedit absenta efectului teratogen, a leziunilor fetale. Medicamentul a fost detectat in
cantitati foarte mici in laptele matern. Administrarea la copii: nu exista inca experienta
necesara privind tratamentul la copii.
Interactiuni medicamentoase: Diminuarea absorbtiei intestinale a medicamentelor
administrate concomitent per os, care necesita un pH gastric acid (exemplu:
ketoconazolul). Interferenta cu medicamentele metabolizate prin sistemul enzimatic al
citocromului P450 hepatic, nu poate fi exclusa, dar este minima. Demonstrate prin teste
specifice, nu exista interactiuni cu: carbamazepina, cafeina, etanolul, diclofenacul,
diazepamul, warfarina, teofilina, fenitoina, digoxina si contraceptivele orale. Nu exista
interactiuni cu medicatia acida concomitenta.
Mod de administrare: Absenta unor indicatii speciale permite folosirea schemei
standard. Doza uzuala recomandata este de o tableta de Controloc (40 mg pantoprazol) in
priza unica zilnica. In anumite cazuri, aceasta doza poate fi crescuta la 2 tablete/zi. Doza
maxima zilnica pentru pacientii varstnici sau cu insuficienta renala este de 40 mg
pantoprazol. La pacientii cu insuficienta hepatica severa sa va administra o tableta de
Controloc (40 mg de pantoprazol) la 2 zile. Se va inghiti intrega tableta nemestecata si
fara a se sparge, cu apa, inaintea sau in timpul micului dejun.
Durata tratamentului: Ulcerul duodenal se vindeca in 2 saptamani. Ulcerul gastric
se trateaza in 4 saptamani. Cazurile deosebite pot beneficia de prelungirea terapiei pana la
4 saptamani in ulcerul duodenal, 8 saptamani pentru ulcerul gastric si esofagita de reflux.
Absenta unor studii asupra sigurantei administrarii indelungate impune limitarea terapiei
continue la aproximativ 8 saptamani.
Supradizare: indigestia voluntara sau accidentala a unor doze excesive de
pantoprazol nu determina simptome de supradozare. Doze peste 240 mg administrate i.v.
au fost bine tolerate. In cazul ingestiei unor doze excesive se aplica procedurile obisnuite
de dezintoxicare. Hemodializa nu este eficace.
Reactii adverse: tratamentul cu pantoprazol poate da ocazional cefalee sau diaree.
Rareori s-au constat : greturi in abdomenul superior, balonare , eruptii cutanate si ameteli.
In cazuri individuale s-au raportat: edeme, febra, debutul unor stari depresive si tulburari
de vedere (vedere incetosata). In cazul aparitiei altor efecte secundare in afara celor
mentionate este recomandat sa se adreseze medicului.
Conditii de pastrare: in limita termenului de valabilitate.

4.1.4. Rebeprazolul - D.C.I. Raabeprazolum

Denumiri comerciale:
1. Aciphex - coprimate 20 mg, gastro rezistente;
2. Pariet (Laborat. Eisai, Anglia) - comprimate 10 mg, gastro rezistente.

Proprietati farmacoterapeutice: inhibitor selectiv al pompei de protoni; este un

derivat de benzimidazol substuit.
Indicatii terapeutice: Acest medicament este rezervat tratamentului ulcerului
duodenal evolutiv, esofagitelor erozive sau ucerative prin reflux gastroesofagian
(inflamatie a stomacului) si tratamentului pe termen lung a esofagitelor prin reflux
gastroesofagian. Pentru vindecarea refluxului gastroesofagian eroziv sau ulcerativ,
rabeprazolul sodic este indicat pentru o scurta perioada, de la 4 la 8 saptamani, in
vindecarea si ameliorarea simptomelor refluxului gastroesofagian. Pentru pacientii care
nu s-au vindecat dupa 8 saptamani, poate fi administrat in continuare inca 8 saptamani; in
tratamentul de intretinere al refluxului gastroesofagian eroziv sau ulcerativ, este indicat in
reducerea ratei recidivelor simptomelor de arsuri.
Vindecarea ulcerului duodenal: este indicat un tratament pentru o perioada scurta,
pana la 4 saptamani, pentru vindecarea si ameliorarea simptomelor. Majoritatea
pacientilor se vindeca in mai putin de 4 saptamani. Tratamentul conditiilor hipersecretorii
patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison: este indicat pentru un tratament de
lunga durata. Vindecarea ulcerului gastric: durata tratamentului este de 6 saptamani; in
caz de necesitate, poate fi prelungit inca 6 saptamani.
Calea de administrare: calea orala; acest medicament trebuie inghitit fara a fi
mestecat sau strivit, cu un pahar de apa;acest medicament trebuie administrat dimineata ,
inainte de micul dejun. Contraindicatii: la pacientii cu hipersensibilitate la rabeprazol si
benzimidazoli substituiti.
 Precautii generale: raspunsul simptomatic la terapia cu rabeprazol nu exclude
prezenta cancerului gastric. Pacientii vindecati de reflux gastroesofagian au fost tratati
pana la 40 luni cu rabeprazol si au fost monitorizati cu biopsie gastrica periodica.
Pacientii fara infectie cu Helicobacter pylori nu au avut nici o schimbare clinica
patologica importanta in mucoasa gastrica. Pacientii fara infectie cu Helicobacter pylori
nu au avut nici o schimbare clinica patologica importanta in mucoasa gastrica. Pacientii
cu infectia Helicobacter pylori initiala, au avut o inflamatie slaba sau moderata in corpul
stomacului sau in antrumul gastric. La nivelul initial, s-a observat ca 8% dintre pacienti
au o atrofie a glandelor in corpul stomacului si 15% au atrofii in antrumul gastric. La
nivelul final, 15% dintre pacienti au atrofii ale glandelor in corpul stomacului si 11% au
atrofii in antrumul gastric. Aproximativ 4% din pacienti au metaplazii intestinale la un
moment dat, dar nu au fost observate schimbari consistente.
Interactiuni medicamentoase: Rabeprazolul este metabolizat de catre sistemul
enzimatic citocrom P450.Studiile efectuate la subiectii sanatosi au aratat ca rabeprazolul
nu are interactiuni clinice semnificative cu alte medicamente metabolizate de sistemul
enzimatic citoclom P450, cum ar fi warfarina si teofilina, luate intr-o singura doza orala,
cu diazepamul, ca o singura doza i.v ( cu alte doze suplimentare orale ). In incubatii in
vitro in ficatul uman, microzomii au indicat ca rabeprazolul inhiba metabolismul
ciclosporinei. Acest grad al inhibarii este similar cu acela al omeprazolului, la
concentratii echivalente. Rabeprazolul produce o inhibitie sustinuta a secretiei acide. O
interactiune cu componentele care sunt dependente de pH-ul gastric pentru absorbtie,
poate apare datorita scaderii aciditatii observata cu rabeprazol. De exemplu, la subiectii
normali, coadministrarea rabeprazolului 20 mg , determina o scadere cu aproximativ 30%
in biodisponibilitatea ketoconazolului si o crestere in cea a digoxinului. Din aceasta
cauza, pacientii trebuie sa fie monitorizati cand astfel de medicamente sunt luate
concomitent cu rabeprazolul. Coadministrarea rabeprazolului cu antiacidele nu produce
schimbari clinice relevante in concentratie plasmatica a rabeprazolului.
Carcinogenitate, mutagenitate, diminuarea fertilitatii: In studii de carcinogenitate
timp de 88-104 saptamani la soareci, rabeprazolul, la doze orale de pana la100 mg/kg/zi
nu produce nici o crestere in aparitia tumorilor. Rabeprazolul produce hiperplazia
celulelor gastriceenterocromafine la femelesi masculi sobolani si a celulelor tumorale
carcinoide la femele sobolani la toate dozele, inclusiv la cea mai mica doza testata. Cea
mai mica doza (5mg/kg/zi), produce o expunere sistemica la rabeprazol. Rabeprazolul a
fost gasit pozitiv la testul cu privire la mutatia genelor. Metabolitul lui demetilat a fost
deasemenea gasit pozitiv. Rabeprazolul a fost gasit negativ la testul in vitro asupra
cromozomilor celulelor pulmonare de hamster si la testul in vitro asupra capacitatii de
sinteza a hepatocitului de sobolan. Rabeprazolul la doze i.v pana la 30mg/kg/zi, a fost
gasit a nu avea efect negativ asupra fertilitatii si reproducerii la femele si masculi
sobolani.
Sarcina. Efecte teratogene: Studiile au fost facute cu doze i.v la sobolani, pana la
50 mg/kg/zi si la iepuri cu doze i.v pana la 30mg/kg/zi si nu au relevat nici o scadere a
fertilitatii sau vreo afectare a fetusului datorate rabeprazolului.
Nu sunt totusi studii bine controlate si adecvate organismului uman pentru a avea
o acluziu clara in cazul femeilor insarcinate. Dearece studiile reproduse pe animale nu
sunt intotdeauna aplicabile in cazul raspunsului la rabeprazol al organismului uman, acest
medicament ar trebui folosit doar in caz de neaparata nevoie in cazul femeilor insarcinate.
Alaptarea: Dupa administrarea rabeprazolului la sobolanii ce alapteaza,
radioctivitatea in lapte a atins nivele cea au fost de 2 pana la 7 ori mai mari decat nivelele
sanguine anterioare. Nu este cunoscut daca rabeprazolului in ultima perioada de gestatie
si in timpul lactatiei la doza de 400 mg/kg/zi a determinat o scadere a greutatii corpului
fatului sau noului nascut. Din momentce multe medicamente sunt excretate in lapte si
datorita potentialului pentru reactii adverse la noi nascuti datorita rabeprazolului, trebuie
luata decizia de a intrerupe sau tratamentul cu rabeprazol, luand in xonsiderare
importanta pentru mama.
Folosirea pediatrica: siguranta si eficacitatea la pacientii din aceasta categorie nu
a fost inca stabilita.
Folosirea la femei: ratele de vindecare in ulcerul duodenal si in esofagita eroziva
la femei sunt similare cu cele la barbati. Reactiile adverse la femei apar cu frecvente
similare ca si la barbati.
Folosirea la batrani: din numarul total de subiecti in stidii clinice, 19% au fost de
peste 65 ani, in timp ce 4% aveau mai mult de 75 ani. Nici o diferenta in siguranta si
eficacitatea tratamentului nu a fost observata intre aceste categorii de varsta si subiectii
mai tineri; experientele clinice raportate nu au aratat diferente in raspunsul la tratament
intre pacientii mai tineri si cei mai in varsta, dar o sensibilitate apreciabila la unii indivizi
mai in varsta nu poate fi exclusa.
Folosirea la conducatorii auto: ametelile care au fost raportate care pot perturba
conducatorii auto impun ca inainte de conducerea masinii, utilizarii medicamentului
trebuie facuta doar in urma consultarii medicului.
Reactii adverse: In lumea intrega , peste 2900 de pacienti au fost tratati cu
rabeprazol, cu doze variabile si durate de tratament diferite. In general, tratamentul cu
rabeprazol a fost bine tolerat, atat cel pe termen lung, cat si cel pe termen scurt.
Reactiile adverse au fost in general similare pentru doze intre 10 si 20 mg. Asupra
organismului intreg: astenie, febra, reactii alergice, frisoane, discomfort general, dureri in
piep, reactii de fotosensibilizare. Asupra sistemului cardiovascular: hipertensiune arteriala
, infarct miocardic, electrocardiograma normala, migrene, sincope, angina pectorala,
palpitatii. Asupra sistemului digestiv: diaree, dureri abdominale, dispepsie, voma,
flatulenta, constipatii, gastroenterite, hemoragii rectale, melena, anorexie.
Asupra sistemului endocrin: hipertiroidism sau hipotiroidism.
Asupra sistemului sanguin si limfatic: anemie, limfoadenopatii, anemie
hipocroma, dereglari metabolice si functionale (edeme periferice, crestere in greutate,
deshidratare, scadere in greutate).
Asupra sistemului musculo-scheletic: mialgii, artrite, dureri de oase, artroze,
bursite. Asupra sistemului nervos: insomnie, anxietate, depresii, somnolenta, hipertonie,
convulsii. Asupra sistemului respirator: dispnee, epistaxis, astm, laringite.
Supradozare: nu au fost inregistrate experiente neplacute datorate supradozarii cu
rabeprazol. Au fost primite 7 rapoarte de supradozari accidentale cu rabeprazol. Doza
maxima raportata a fost de 80 mg. Nu au fost semne clinice sau simptome asociate cu
nici o supradoza. Pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison au fost tratati cu rabeprazol pana
la 120 mg. Nu este cunoscut nici un antidot specific pentru rabeprazol. Rabeprazolul nu
este hemodializabil. In cazul supradozarii, tratamentul trebuie sa fie simptomatic. O
singura doza orala de 786 mg/kg pentru soareci si de 1024 mg/kg pentru sobolani, au fost
letale. O singura doza orala de 2000 mg/kg nu au fost letale la caini. Simptomele majore
ale unei intoxicatii acute au fost: hipoactivitate , respiratie dificila si convulsii la soareci
si sobolani, diaree, tremur, convulsii si coma la caini.
Dozare si administrare: Pentru vindecarea refluxului gastro-esofagian eroziv sau
ulcerativ: doza recomandata la adulti este de 20mg/zi, timp de 4 pana la 8 saptamani.
Pentru pacientii care nu s-au vindecat dupa 8 saptamani , tratamentul trebuie urmat inca 8
saptamani. Tratamentul de intretinere pentru vindecarea refluxului gastroesofagian: doza
recomandata la adulti este de 20 mg/zi. Vindecarea ulcerului duodenal: doza recomandata
pentru adult este de 20 mg/zi inainte de masa de dimineata pentru o perioada de pana la 4
saptamani. Multi pacienti s-au vindecat in mai putin de 4 saptamani. Unii pacienti pot
primi o terapie suplimentara pentru asigurarea vindecarii. Pentru tratamentul conditiilor
hipersecretorii, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison, doza pacientilor cu afectiuni
patologice hipersecretorii variaza de la individ la individ. Doza orala de inceput la adulti
este de 60 mg/zi. Poate fi ajustata pentru fiecare individ si trebuie administrata pentru o
perioada de timp indicata clinic. Unii pacienti pot primi dozele divizate. Au fost
administrate doze de pana la 100 mg/zi. Unii pacienti cu sindrom Zollinger-Ellison au
fost tratati continuu pana la un an. Nu trebuie ajustat dozajul la pacientii in varsta, la
pacientii cu boli renale sau la pacientii cu afectiuni slabe sau mederate hepatice.
Administrarea rabeprazolului la pacientii cu afectiuni hepatice moderate va determina
cresterea concentratiei si scaderea eliminarii; din aceasta cauza trebuie luate precautii in
cazul administrarii rabeprazolului la acesti pacienti.

4.1.5. Ranitidina - D.C.I.: Raniyidinum

Denumiri comerciale [3]:

1. Gertocalm (Faran, Grecia) - comprimate filmate 150 mg; 300 mg, cutie x 20;
2. Lumaren (Elpen, Grecia ) - soluie injectabil 25 mg/ml - 2 ml;
3. Med-ranitidin (Medimpharma Serv, Romania) - comprimate filmate 150 mg,
Fl. x 20;
4. Novo-ranitidine (Novopharm) - comprimate filmate 150mg, 300mg, Fl. x 100;
5. Ptinolin (Help, Grecia) - comprimate 150mg;
6. Raniberl (Berlin Chemie, Germania) - comprimate filmate 150mg, Ct. x 20;
 7. Ranisan (Zravlje, Iugoslavia) - comprimate 150mg, soluie injectabil 50
mg/ml;
8. Ranital (Lek, Slovenia) - comprimate 150mg. Ct. x 10;
9. Ranitidin (Torrent, India) - comprimate 150mg; 300mg; Ct. x10;
10. Ulcoran(Europharm Largo, Romania) - capsule 150mg. Ct. x 20;
11. Ultidin(Hefazur + Hemofarm, Romania) - comprimate 300mg, Ct. x 30;
12. Zantac (Glaxo Wellcome, Anglia) - comprimate filmate 75mg, Ct. x 6; 150mg,
Ct. x 20, 60; fiole 50 mg/2ml Ct. x 5.

Actiune terapeutica: Ranitidina blocheaza receptorii histaminergici H2 si prin

aceasta diminueaza secretia de acid gastric. Datorita unui sistem ultraselectiv de actiune,
reactiile adverse la tratament sunt rare si nesemnificative. Dupa administrarea unei doze
de 150 mg, concentratia din plasma este suficienta pentru inhibarea secretiei acide timp
de 12 ore. O singura doza de 300mg ranitidina administrata seara, la culcare, este
suficienta pentru mentinerea valorii ridicate a pH-ului in gastroduoden pe timpul noptii si
a doua zi. Ranitidina se absoarbe rapid dupa injectare intramusculara. Nivelul maxim al
absorbtiei este atins in 15 minute. Absorbtia din tesutul intramuscular este aproape
completa. S-au semnalat cazuri izolate de interactiuni cu alte medicamente
( midazolam,teofilina, warfarina, etanol ).
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal (diagnosticate radiologic sau
endoscopic); esofagita de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; conditii patologice de
hipersecretie; sangerari ale tractului gastrointestinal superior datorate efectului peptic al
sucului gastric (tratate numai pe cale parenterala).
Contraindicatii: nu au fost semnalate.
Precautii de administrare: Inainte de tratarea cu ranitidina a simptomelor de
ulceratii peptice, trebuie exclusa prezenta neoplasmului gastric. Administrarea ranitidinei
in sarcina, alaptare si la copii sub 14 ani se va face numai daca este absolut necesara. Se
va manifesta prudenta in cazul administrarii ranitidinei la pacientii cu insuficienta
hepatica sau renala. Daca ranitidina se administreaza intravenos in doze mari, este indicat
sa se monitorizeze zilnic SGPT dupa a cincea zi de administrare. Deoarece ranitidina
poate provoca rezultate fals pozitive de proteinurie la testul cu Multistix, se recomanda ca
testarea sa se faca cu acid sulfosalicilic.
Reactii secundare: Unii pacienti pot acuza cefalee, oboseala, constipatie, greata,
iritatii cutanate, motiv care, in general, nu impun intreruperea tratamentului. Rareori pot
aparea leucopenii, trombocitopenii, valori usor crescute ale creatininei si ale
transaminazelor, dar care sunt nesemnificative din punct de vedere clinic.
Dozare si mod de administrare: Pentru comprimate, doza uzuala zilnica este de
300mg, administrata fie printr-un comprimat de 150mg dimineata si unul seara, fie printr-
un singur comprimat de 300mg la culcare. Durata tratamentului este de 4 pana la 8
saptamani. In cazuri grave, cum ar fi sindromul Zollinger-Ellison, s-a practicat dozarea de
pana la 6 g pe zi, iar terapia trebuie continuata att cat este indicat clinic. Terapia de
intretinere: 1 comprimat de ranitidina de 150 mg seara la culcare pe o perioada de 6 pana
la12 luni pentru prevenirea recidivei ulcerului. Pentru fiole, injectiile cu ranitidina sunt
indicate pentru tratament in spitalela pacientii cu hipersecretie patologica, la care terapia
pe cale orala nu a dat rezultate sau la care medicamentul nu se poate administra per os.
Injectiile intramusculare: 50 mg (2 ml) la fiecare 6-8 ore. Diluarea nu este necesara.
Injectiile intravenoase: 50 mg la fiecare 6-8 ore. Continutul unei fiole se dilueaza in
solutia fiziologica salina, 5% glucoza sau alta solutie compatibila pana la volumul total
de 20 ml. Injectarea se face in minimum 5 minute.
Perfuzia intravenoasa: 50 mg la fiecare 6-8 ore. Continutul unei fiole se dilueaza
in 100 ml solutie fiziologica, 5% glucoza sau alte solutii compatibile si se perfuzeaza
timp de 15 minute. Se poate administra si in doza de 25 mg/ora timp de 2 ore, cu repetare
la intervale de 6-8 ore. Doza maxima zilnica este de 400 mg.

4.1.6. Famotidina - D.C.I.: Famotidinum

Denumiri comerciale [3]:

1. Famodar (Dar Al Dawa, Iordania) - comprimate 20 mg, 40 mg, Ct. x 10, 20;
2. Famodin (Helcor, Romania) - comprimate filmate 40 mg, Ct. (Fl.) x 30;
3. Famogast (Polfa, Polonia) - comprimate filmate 40 mg, Flacon x 20;
4. Famosan (Alkaloid, Macedonia) comprimate 20 mg, 40 mg, Ct x 20;
 5. Gastrosidin (Eczacibaasi, Turcia) comprimate 40 mg, Ct x 30;
6. Lecedil (Zdravlje, Iugoslavia) - comprimate 20 mg, 40 mg;
7. Novofam (Mustafa Nevzat, Turcia) - comprimate 40 mg, Ct x 30;
8. Novofamotidine (Novopharm) - comprimate filmate 20 mg, 40 mg, Fl. x 200;
9. Panalba (Help, Grecia) - comprimate 40 mg;
10. Quatemal (Gedeon Richter, Ungaria) - comprimate 20 mg, Ct. x 28; 40 mg,
Ct. x 14; pulverizator liof. 20 mg, Ct. x 5 fl. pulv. + 5 fiole solv;
11. Ulceran (Madochemie, Cipru) comprimate 40 mg, Ct. x 10;
12. Ulfamid (Krka, Slovenia) - comprimate 40 mg, Ct. x 10.

Actiune farmacoterapeutica: famotidina reduce secretia gastrica bazala si

stimulata prin antagonizarea receptorilor H2 a celulelor parietale din mucoasa gastrica.
Absortia ei nu este afectata de administrarea comcomitente de hrana sau produse
antiacide. Dupa administrarea orala, efectul apare intr-o ora si dureaza 10-12 ore.
Biodisponibilitatea famotidinei este de 40-45%, timpul de injumatatire al plasmei este de
2,3-3,5 ore, dar la unclearence de creatinina mai scazut de 10 ml/min poate fi crescut
pana la 20 ore. 30-35% din doza orala este excretata prin rinichi sub forma neschimbata.
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal, reflux gastroesofagian si alte stari
de hipersecretie (sindromul Zollinget-Ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea
aparitiei de acid gastric in anestezia generala (sindromul Mendelsson).
Contraindicatii: Hipersensibilitatea la famotidina, sarcina, adptare. Este
contraindicata la copii, din cauza lipsei de experinta clinica in domeniu.
Mod de administrare: In ulcerul gastroduodenal o singura doza pe zi la culcare de
40 mg, sau de 2 ori pe zi cate 20 mg dimineata si seara. Durata tratamentului este 4-8
saptamani. Prevenirea recidivelor se realizeaza cu o singura doza de 20 mg pe zi inainte
de culcare. In refluxul gastro-esofagian se administreaza 20 mg de doua ori pe zi
(dimineata si seara timp de 6 saptamani). Daza esofagita persista, se vor administra de
doua ori pe zi cate 20-40 mg, timp de 12 saptamani. In sindromul Zollinger-Ellison,
administrarea se va individualiza in functie de pacient. In mod normal, doza initiala este
de 20 mg, la fiecare 6 ore. Administrarea se va continua atata timp cat starea clinica o
cere. In anestezia generala, pentru prevenirea aspiratiei de acid gastric, se vor administra
40 mg in seara premegatoare interventiei chirurgicale sau in dimineata operatiei.
Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea: cefalee, hioertermie, oboseala, diaree
sau constipatie, reactii alergice, aritmii, icter colestatic, cresterea tranaminazelor serice,
anorexie, voma, greata, uscaciurea gurii. In situatiei foarte rare pot aparea agranulocitoza,
pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri articulare, tulburari
psihice tranzitorii, bronhospasm, alopecie, acnee, prurit, piele uscata, tulburari ale
gustului.
Interactiuni medicamentoase: Famotidina nu influenteaza sistemul enzimatic
citocrom P450 si, prin urmare, nu influenteaza metabolismul medicamentelor
metabolizate prin acest acest sistem. Din cauza cresterii pH-ului gastric absortia
ketoconazolului poate fi redusa in cazul administrarii concomitente.
Precautii de administrare: Inainte de inceperea tratamentului cu famotidina trebuie
exclusa prezenta unei tumori maligne. La pacientii cu afectiuni hepatice, doza se va
reduce.
Supradozare: Se recomanda spalaturi gastrice, tratament simptomatic si de
sustinere.

4.1.7. Sucralfatul - D.C.I.: Sucralfatum

Denumiri comerciale [3]:

1. Alusulin (Biogal, Ungaria) - comprimate 1 g, Ct. x 60;
2. Gastrofait (Eipico, Egipt) - comprimate 1 g, Ct. x 20;
3. Sucralan (Lannacher, Austria) - comprimate 1g, Ct. x 20, 50;
4. Sucraphil 1000 (Philopharm, Germania) - comprimate 1 g ;
5. Venter (Krka, Slovenia) - comprimate 1g, Ct. x 50; granule suspendabile,
plicuri 1 g.

Actiune terapeutica: Sucralfatul actioneaza local asupra mucoasei gastrice si

duodenale. Produsul formeaza pe suprafata leziunii o pelicula ce protejeaza intreaga zona
de actiunea agresiva a sucului gastric. In plus, sucralfatul accelereaza vindecarea
leziunilor gastrice sau duodenale si conduce la ameliorarea bolii.
Indicatii terapeutice: Tratamentul ulcerului gastric si duodenal; ameliorarea
tabloului simptomatic si accelarea vindecarii leziunii. Profilaxia ulcerului gastric si
duodenal la pacientii cu ulcere reactivitate.
Mod de administrare : Se administreaza dupa dizolvarea prealabila intr-un pahar
pe jumatate plin cu apa . Comprimatele pot fi nghiite si intregi, impreuna cu o cantitate
mare de lichid.
Ulcer duodenal: de 2 ori cate 2 comprimate sau de 4 ori cate un comprimat pe zi.
Administraea se face pe stomacul gol, fie 2 comprimate dimineata la trezire si 2
comprimate seara inainte de culcare, fie cate un comprimat inaintea celor 3 mese
principale si al 4-lea seara, inainte de culcare.
Ulcer gastric: de 4 ori cate 1 comprimat zilnic (cate 1 comprimat inaintea celor
celo 3 mese principale si la 4-lea seara, inainte de culcare). In general, este suficient un
tratament de 4-6 saptamani pana la vindecarea ulcerului. Daca vindecarea nu este
completa, tratamentul poate fi extins la o prioada de 12 saptamani.
Pentru profilaxia recidivelor de ulcer gastric sau duodenal: de 2 ori cate 1
comprimat zilnic, dimineata la trezire si seara inainte de culcare. Daca dupa vindecarea
ulcerului exista pericolul unei recidive, tratamentul se poate prelungi 6 pana la 12 luni.
Contraindicatii: hipersensibilitatea la substanta activa a produsului medicamentos.
La pacientii cu insuficienta renala, in special la cei cu dializa, la pacienti suferind de
boala Alzheimer sau alte forme de tulburari functionale cerebrale, se impun precautii la
administrarea medicamentul.
Sarcina si adaptare: Nu exista experienta suficienta in utilizarea sucralfatului in
sarcina si adaptare, de aceea in astfel de situatii trebuie administrat cu multa precautie.
Experimentele pe animale de laborator nu au aratat efectele embriotoxice sau teratogene.
Nu sunt de asteptat efecte toxice asupra sugarilor in urma trecerii sucralfatului in laptele
matern.
Efecte secundare: sucralfatul este bine tolerat si poate fi utilizat fara sa rezerve
chiar in tratamente prelungite. Ocazional, pot aparea constipatii usoare precum si
tulburari nespecifice ca: exantem, greata, vertij, uscaciurea gurii.
 Interactiuni medicamentoase: La administrarea simultana de tetraciclina, fenitoin,
digoxin, acid chenodezoxicolic, resorbtia acestora poate fi redusa. Acest efect poate fi
evitat, daca se administreaza medicamentele de mai sus la 1-2 ore inainte sau dupa
sucralfat.
Indicatii speciale de administrare: Inainte de inceperea tratamentului pentru ulcer
gastric, trebuie eliminata posibilitatea unei maladii maligne.

4.1.8. Subcitratul de bismut - D.C.I. Bismuthi subcitras colloidal

Denumiri comerciale [3]:

1. Citrat bazic de bismut (INCDCF, Romania) - drajeuri 120 mg, Fl x 50 ;
2. De-nol (Jamanouchi Brocades, Olanda) - comprimate 120 mg. Ct. x 40 ;

Indicatii terapeutice: Ulcerul gastric si duodenal. Gastrite insotite de simptome ca

dispepsia, cand este urmarita eradicarea Hellicobacter pylori.
Dozare: De 2 ori cate 2 tablete pe zi, pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte
de micul dejun si cu jumatate de ora inainte de cina sau de culcare. S-au de 4 ori cate o
tableta pe zi pe stomacul gol, cu jumatate de ora inainte de fiecare dintre cele 3 mese
principale ale zilei si inainte de culcare.
Mod de administrare: Tratamentul trebuie uemat timp de 1-2 luni. Aceasta este
urmat de o perioada de pauza de 2 luni fara alte preparate continand bismut. Daca o doza
nu a fost luata la timp, aceasta trebuie totusi administrata daca nu este timpul pentru
urmatoarea doza.
Contraindicatii : Disfunctie renala majora.
Precautii speciale de administrare: Utilizarea prelungita a unor doze mari de
compusi continand bismut nu este recomandata deoarece aceasta poate conduce ocazional
la encefaloptie reversibila. Nu este recomandata utilizarea concomitenta a altor
medicamente continand bismut.
Proprietati farmacologice: Mecanismul de actiune: in mediul acid gastric,
formeaza un precipitat sub forma unui strat protector local care adera in principal la zona
ulceroasa si inhiba actiunea pepsinei. Protejeaza mucoasa prin stimularea sintezei si a
secretiei de prostaglandine endogene, prin care este crescuta producerea de bicarbonat si
mucus. In plus, exercita o actiune antibacteriana impotriva Helicobacter pylori. Produce
eradicarea acestei bacterii cu imbunatatirea imaginii histologice si inlaturarea simptonelor
gastritei. Poate fi combinat cu amoxicilina sau cu nitroimidazoli pentru a imbunatati rata
de eradicare a Helicobater pylori, iar tripla terapie incluzand subcitrat de bismut,
tetracilina sau amoxicilina si metronidizol, a dat cele mai bune rezultate.
Efecte farmacodinamice: Vindecarea ulcerelor gastrice sau duodenale. Actiunea
antibacteriana asupra Helicobacter pylori asociata cu observatia ca recurentele la un an
dupa tratament cu alte medicamente utilizate atat in terapia ulcerului duodenal cat si a
ulcerului gastric.
Proprietati farmacocinetice : Absortie: desi subcitratul de bismut este un agent
activ local, cantitati mici de bismut sunt abosorbite in timpul terapiei (mai putin de 0,2%
din doza). Distributie: Bismutul este principal regasit in rinichi, celelalte organe
continand doar urme de bismut. Biotransformare : precipita in stomac in compusi de
bismut insolubili, probabil oxiclorura de bismut si citrat de bismut. Excretie cea mai mare
cantitate din bismutul ingerat se elimana prin fecale. Clearence-ul urinar al cantitatii mici
de bismut absorbit este de aproximativ 50 ml/min. Cea mai mare parte din bismutul
absorbit se elimina cu un timp in injumatatire de 5-11 zile.
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune: Nu trebuie administrate
alte medicamente sau consumate alimente sau bauturi, in special antiacide, lapte, fructe
sau sucuri de fructe cu o jumatate de ora inainte sau dupa administrarea dozei deoarece
aceasta poate influenta efectul produsului. Teoretic, absortia tetraciclinelor poate fi redusa
de administrarea subcitratului de bismut.
Sarcina si adptare: Nu sunt disponibile informatii suficiente privind administrarea
in timpul sarcinii sau alaptarii, pentru a aprecia posibilele efecte negative.
Reactii diverse : Pot aparea innegrirea scaunului ca urmare a formarii sulfatului de
bismut, dar aceasta poate diferntiata cu usurinta de melena.Alte efecte, de natura
gastrointestinala sunt: greturi, varsaturi, constipatii si diaree. Ocazional s-a raportat unei
usoare reactii alergice la nivelul pielii.
 Supradozare: supradozarea masiva, acuta, poate conduce la insuficienta renala ale
carei prime simptone pot aparea in timp de pana la 10 zile. tratamentul in caz de
intoxicare: in intoxicatile acute, dupa o singura administrare de supradoza, tratamentul
consta in spalaturi gastrice. In general, absortia bismutului nu este atat de mare incat sa
necesite un tratament suplimentar. In intoxicatiile acute cat si in cele cronice este
necesara determinarea concentratiilor de bismut in sange si urina. Terapia de chelare este
un acid dimercaptosuccinic, sau cu acid dimercaptoporan sulfonic. In cazde disfunctii
renale severe concomitente, terapia de chelare trebuie sa fie urmata de hemodializa.

4.1.9. Medicamente antiacide folosite in terapeutica

Compui de magneziu: oxid de magneziu (magnesia usta), hidroxid de magneziu,

carbonat bazic i trisilicat

Denumiri comerciale [3]:

1. Milk of magnesia (Pharmex rom & Stanley, Romania) - comprimate 385 mg,
hidroxid de magneziu, Fl. x 30;
2. Milk of magnesia (Smithkline Bucham, Anglia) - comprimate 300 mg, hidroxid
de magneziu, Ct. x 24;
3. Trisilicalm (Sicomed, Romania) - comprimate 0,50 g. Ct. x 50.

Actiune terapeutica: Antiulceros, antiacid. Pansament gastric eficace cu efect

antiacid si laxativ. Trisilicatul de magneziu, ca si oxidul si hidroxidul de magneziu, au
proprietati antiacide si absorbante. Ajuns in stomac, acesta intra in reactie cu acidul
clorhidric, dand nastere clorurii de magneziu si acid silicic hitrat, acesta din urma joaca
rol de absorbant al HCl,intesificand trisilicatului de magneziu, in ceea ce priveste
scaderea aciditatii gastrice. Clorura de magneziu, rezulta din prima reactie chimica a
trisilicatului, ajungand in intestin, reactioneaza cu continutul acesteia, astfel luand nastere
carbonatul de magneziu care se elimina prin fecale si clorura de sodiu care este resorbita.
Consistenta gelatinoasa pe care trisilicatul de magneziu o capata in stomac favorizeaza
acoperirea unui eventual ulcer cu o pelicula antiacida protectoare.
 Indicatii terapeutice: Hiperaciditate gastrica, flatulenta deficitara, ulcer duodenal
si ulcer gastric, gastrita hiperacida si esofagita de reflux, constipatie.
Mod de administrare: Hidroxilul de magneziu: 2-4 comprimate de 3-4 ori pe zi.
Se amesteca sau se inghit. Doza maxima este de 16 comprimate pe zi. Trisilicalmul: timp
de 7-10 zile de la instituirea tratamentului se administreaza de 3 sau chiar 4 ori pe zi cate
2 comprimate, ultima priza seara cat mai tarziu. Apoi doza zilnica este de 3 comprimate
in 3 prize. Preparatul se administreaza intre mese sau la 2 ore dupa masa.
Reactii adverse: Tratamentul indelungat abuziv poate fi cauza de hipercalciurie si
nefrolitiaza secundara. Relativ rar, poate apare o usoara tendinta de diaree.
Contraindicatii: Abdomen acut, gastrita hipoacida, prudenta la insuficienta renala
avansata (risc de acumulare a magneziului). Antiacidele ce contin magneziu micsoreaza
absortia intestinala a tetraciclinelor ce trebuiesc administrate cu o ora inainte de compusii
de magneziu.

4.1.9.2. Compusi de aluminiu: hidroxid si fosfat de aluminiu

Denumiri comerciale [3]:

1. Alu-Phar (pharma Plus, Elvetia) - Aluminiu hidroxidat : susp. int. cu 320
mg/ml, Flacon 500 ml;
2. Aluminium hydroxide (Rima pharmaceuticals, Islanda) comprimate 500 mg.

Actiune terapeutica: Antiulceros, antiacid, pansament al mucoasei gastrice.

Aluminiul din hidroxid se absoarbe partial din tubul digestiv si se elimina urinar. Fosfatul
de aluminiu nu se absoarbe digestiv. Ionii de aluminiu actioneaza astringent si
decongestiv asupra mucoasei gastrice.
Indicatii terapeutice: Boala ulceroasa, gastrita hiperacida, adjuvant in terapia
cortizonica.
Mod de administrare: 300 mg de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale.
Reactii diverse: Rareori greata, varsaturi si constipatie (datorita actiunii
astringente a hidrixilului de aluminiu). Pot diminua tranzitul intestinal. Impiedica absortia
fosforului. Fosfatul de aluminiu poate diminua absortia fiereului.
 Contraindicatii: Achilie gastrica, gastrita hipoacida, staza gastrica, glaucom.

4.1.9.3. Compusi de calciu: carbonat de calciu

1. Antacid (Europharm, Romania) - Carbonat de calciu 500 mg, comprimate, Ct. x

20 ;
2. Rennie (Hoffman La Roche, Germania) - Carbonat de calciu 680 mg; Carbonat
de magneziu 80 mg ; comprimate masticabile, Ct. x 12, 24.
Actiune terapeutica: La nivelul stomacului, carbonatul de calciu reactioneaza cu
acidul clorhidric, in urma reactiei rezultand clorura de calciu. Are loc astfel neutralizarea
excesului de aciditate gastrica. La nivelul duodenului, 80-90% din clorura de calciu se
transforma in carbonat insolubil, iar restul de 10-20% se absoarbe. Carbonatul de calciu
stationeaza la nivlul stomacului, avand actiune antiacida. La nivelul intestinului are un
efect absorbant, favorizand constipatia. Administrarea carbonatului de calciu poate fi
urmata de o usoara crestere a aciditatii (efect rebound). Carbonatul de magneziu, ca si
carbonatul de calciu, are o capacitate ridicata de neutralizare a hiperaciditatii gastrice.
Indicatii terapeutice: Tratamentul unor simptone, cum ar fi pirozinul sau
dispepsiile datorate unei gastroduodenite sau refluxul gastroesofagian.Combat efectele
neplacute cauzate de hiperaciditatea gastrica, indigestie acida, indigestie pe baza nervoasa
sau cauzata de tulburari biliare, dispepsie, deranjamente stomacale.
Mod de administrare: 0,5 g de cateva ori pe zi.
Reactii diverse: Poate sa apara constipatie. Administrarea indelungata a unor doze
mari poate duce la hipercalcemie si alcaloza metabolica. Care se manifesta prin simptone
digestive (greturi, varsaturi) si oboseala. Aceste efecte pot sa apra si in cazul unei
insuficiente renale.
Contradictii: Nu se administreaza persoanelor cu debilitate fizica, la cei cu functia
renala alterata sau in caz de hipercalcemie.
Precautii de utilizare: La varstnici si la cei cu insuficienta renala, ca si in cazul
unui tratament indelungat cu doze mari, se va supravegea cacemia (si functia renala).
Interactiuni medicamenroase: Poate diminua absortia unor medicamente:
tetracicline, cimetidina si alti antagonisti ai receptorilor H2, preparate pe baza de fier,
clorpromazina. Administrarea concomitenta a diureticelor tiazidice poate creste riscul
hipercalcemiei.

4.1.9.4. Combinatii cu compusi de aluminiu, calciu si magneziu

Combinatiile se realizeaza o capacitate antiacida sporita, folosind doze ale

fiecarui component care sunt bine tolerate.Asocierea calcului cu magneziul, determina
inlaturarea reciproca a efectelor opuse asupra trazitului digestiv (calciul intarzie tranzitul,
magneziul accelereaza tranzitul).
Combinatii:
1. Almagel (Pharmacia, Bulgaria) - Aluminiu hitroxidat gel 4,75 ml; Magneziu
Hidroxidat gel 100 mg; suspensie, Flacon 170 ml ;
2. Almagel A (Pharmacia, Bulgaria) - compozitie de la Almagel, in plus
Benzocaina 100mg/5 ml, cu actiune anestezica locala, Fl. 200 ml.
Mod de administrare: Adulti: 1-2 lingurite de 4 ori pe zi, eventual si 1-2 doze in
timpul noptii. Copii pana la 10 ani, 1/3 din doza adultiilor; 10-15 ani, 1/2 din doza
adultilor;
3. Andrews antacid (Sterling, Anglia) - Carbonat de calciu 600 mg; Carbonat de
magneziu 125 mg; comprimate Ct x 60.
Mod de administrare: Se sug sau se sparg in gura 1-2 comprimate la nevoie.
Maximum 12 comprimate/24 ore. Nu se recomand la copii.
4. Antacidin (Pharco, Egipt) - Aluminiu hidroxid gel 500 mg; Magneziu hidroxid
300 mg; comprimate, Ct. x 20;
5. Antigast (Diomsana, Romania) - comprimate masticabile cu Carbonat de Ca
0,68 g; Carbonat bazic de Mg 0,08 g. Ct. x 20 ;
6. Dicarbocalm (Sicomed, Romania) - Carbonat de calciu 0,48 g; Carbonat de
magneziu 0,011 g; Trisilicat de magneziu 0,006 g; comprimate, Ct. x 50 ;
7. Maalox ( Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Hidroxid de aluminiu 400 mg;
Hidroxid de magneziu 400 mg; comprimate masticabile, Ct. x 40.
Mod de administrare: Se sug sau se sparg in gura
 8. Maalox (Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Suspensie, 100 ml, continand: Gel de
hidroxid de aluminiu 3,49 g; Gel de hidroxid de magneziu 3,99 g ; Flacon 250 ml.
Mod de administrare: 1-2 linguri la aparitia durerilor sau la 1 1/2 ora dupa masa.
Se agita flaconul inainte de administrare.
9. Maalox heartburn relief (Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Suspensie, 1 ml,
continand: Hidroxid de alumini gel 28 mg; Carbonat de magneziu 35 mg;
10. Magel (Vitamed, Israel) - Hidroxid de aluminiu 5.8%; Hidroxid de magneziu
2,8% ; susp. int. ;
11. Malucal (Laborclied Pharma, Romania) - Hidroxid de aluminiu 200 mg (gel
uscat); Hidroxid de magneziu 200 mg; comprimate masticabile, Flacon x 60 ;
Mod de administrare: 1-4 comprimate de 2-4 ori pe zi, la 1-1 1/2 ora duppa masa
sau la aparitia durerilor si seara la culcare. Poate fi administrat la diabetici.
12. Malugel, Malugel B (Pharmasol, Ungaria) - Suspensie, 250 ml continand:
Hidroxid de aluminiu si de magneziu, Sorbitol, Benzocaina.
13. Novalox (Santa, Grecia) - Aluminiu glicinat 0,3 g; Oxid de magneziu 0,1 g ;
comprimate masticabile, Ct. x 50 ; suspensie, Flacon 300 ml. O lingura suspensie contine
dozele de mai sus.
14. Silicolact (Aesculap, Romania) - Trisilicat de magneziu 250 mg; Hidroxid de
aluminiu gel 250 mg ; comprimate, Ct. x 20.

Hidrotalcit: Alumino-magneziu hidroxi-carbonat hidrat. Este o sare complexa,

insolubila in apa. Utilizata in doze orale de 0,5-1 g.
1. Talcid (Bayer, Germania) comprimate masticabile 500 mg, Ct. x 20, 50; susp.
Int. 1 g/10 ml; Ct. x 20, plicuri x 10 ml.
Mod de administrare: 1-2 compr. masticabile sau 1 plic suspensie de 3-4 ori/zi, la
1-2 ore dupa masa, inainte de culcare sau la aparitia senzatiei dureroase.

Almasilat: Alumino-magneziu silicat hidrat. Sare complexa, artificiala, insolubila

in apa, utilizata in doza orala de 1g. Antiacid, antidiarec.
 1. Gelusil si Gelusil lipuid (Godecke Parke Davis, Germania) - comprimate cu
0,55g silicat hidrat de aluminiu si magneziu ; suspensie 1 ml continand: 0,172g silicat
hidrat de aluminiu si magneziu. Flacon 200 ml.
2. Gelusil Lac (Godecke Parke Davis, Germania) - comprimate 0,5, Ct. x 20;
3. Tri-om gel (Lab om, Elvetia) - Gel cu 30% aluminiusilicat de magneziu si de
calciu amorf, de sinteza; cutii x 20 plicuri x 10g gel (3g pulbere); flacon 360 ml gel (10g
gel = 3g pulbere).
Mod de administrare: 3g de 3-5 ori pe zi.

4.2. Scheme de tratament si tehnici farmacoterapeutice folosite in eradicarea

infeciei cu Helicobacter pylori

Infectia cu H.p., fara indoiala, cea mai comuna si larg raspandita infectie din
lume, joaca un rol important in patogenia ulcerului peptic .Dovada pentru un rol cauzal al
H.p. in ulcerul peptic, rezulta din dou puncte majore de vedere:
1. Majoritatea pacientilor cu ulcer sunt infectati cu H.p. si raspandirea acestei
infectii atat in ulcerul gastric cat si in cel duodenal este foarte mare;
2. Vindecarea infectiei cu H.p. reduce dramatic reaparitia ulcerului.
Concluziile privind mecanismele prin care H.p. induce ulcerul peptic sunt
restranse in principal la studiile ce observa consecintele eradicarii H.p. de catre
antibiotice combinate cu inhibitori de pompa protonica (I.P.P) si substanta ce contine
bismut.
Cativa factori specifici de virulentaa ai bacteriei, cum ar fi citotoxina asociata
genei A, percum si alte substante toxice, incluzand amoniacul, lipopolizaharidele
(endotoxine), factorii de activare plachetara, oxidul nitric (NO) si alti factori au fost
implicati in gastrite si au fost dovediti a fi de o impornata semnificativa in cancerul
gastric, mai ales la tanara generatie.
Inflamatia cronica, gastrita atropica, metaplazia intestinala, afecteaza
mecanismele de aparare si in combinatie cu hipergastrinemia, deficienta de vitamina C
din stomac, excesul de metaboliti ai oxigenului si proliferarea celulelor epiteliale, au fost
asociate cu cancerul gastric. Aceasta patologie in mai multe trepte, propusa cu mult timp
inainte de a fi descoperita bacteria Hellicobacter pylori in stomac, duce la cancer .dar
poate fi impiedicata de catre eradicarea H.p. Aceasta este oarecum o sursa contoversata
deoarece atrofia gastrica si metaplazia intestinala poate fi deasemenea cauzata si de alti
factori, cum ar fi: refluxul biliar, alimente iritante, autoimunitatea organismului.
H.p. a fost aparent colonizata in organismul uman din timpuri stravechi si este
adaptata perfect pentru persistenta sa in stomac. Cateva genotipuri, incluzand gena A
(tipul A), sunt asociate cu cresterea riscului bolilor gastrice si duodenale.
O data cu viata moderna, probabil pentru prima data in istoria imunitatii, exsista
un numar mare de persoane necolonizate. Ulceratia duodenala a fost prezenta timp de 200
ani pe primul loc. Cand H.p. a disparut, ulcerentia duodenala si rata cancerului gastric a
scazut.
Diagnosticul si tratamentul bacteriei H.p. este un punct crucial in menagementul
diferitelor afectiuni gastro-duodenale. Relatia dintre H.p. si ulcerul gastric si duodenal
este larg dovedita si definitiv si nu sunt indoieli privind importanta vindecarii si eradicarii
bacteriei in aceste afectiuni. Predominanta H.p. in ulcerul perforat si hemoragic, pare a fi
inferioara celei din ulcerul peptic necomplicat si cand eradicarea H.p., impiedica
reaparitia hemoragiei in ulcerul pieptic (in toate cazurile), efectul vindecarii bacteriei in
ulcerul perforat este inca necunoscuta. Menagementul H.p. dupa chirurgia gastrica este
deasemenea controversat. Multe studii sugereaza ca H.p. poate persista si dupa chirurgia
gastrica, incidenta sa fiind in acest caz mult mai mica decat inainte de operatie.[7]
Se pare ca infectia cu H.p. joaca un rol major in dezvoltarea recurentelor ulcerelor
dupa chirurgia gastrica sau in inducerea cancerelor gastrice. In orice caz, nu sunt date
concludente ca vindecarea de H.p. poate preveni aparitia cancerelor gastrice.
Tratamentul ulcerului peptic la pacientii care au H.p. pozitiv, ar trebui sa includa o
terapie antimicrobiana pentru a eradica infectia. Avand la baza consideratiile unei
rezistente antimicrobiene primare, un tratament recomandat este combinarea unui
inhibitor al pompei de protoni(lansoprazol 30mg sau omeprazol 20 mg), claritromicina
500 mg si amoxicilina 1g, fiecare de 2 ori pe zi, timp de 14 zile. Comparativ cu ulcerele
H.p. pozitive, ulcerele H.p. negative sunt mult mai agresive, caracterizate de inalte rate de
recurenta si de riscuri crescute de hemoragie si perforare. Terapia de termen lung cu
inhibitori de pompa protonica, pot fi folositoare la acesti pacienti. Inhibitorii de acid, pot
de asemenea sa aiba un rol determinant in tratamentul initial la pacientii care au ulcer
hemoragic, incluzand si ulcerele asociate folosirii de antiiflamatoare nesteroidiene.
Pentru pacientii care necesita in continuare un tratament cu antiinflamatoare
nesteroidiene, I.P.P. s-au dovedit a fi folositori in vindecarea ulcerelor pieptice, mai mult
decat antagonistii receptorilor H2 al histaminei.
I.P.P. s-au dovedit a fi eficienti si in prevenirea ulcerelor de stres si joaca un rol
important in tratamentul ulcerelor pieptice H.p. negative, cat si H.p. pozitive, precum si
in oprirea sangerarii tractului gastrointestinal superior.
Recent, o noua tripla terapie cu I.P.P. si doi agenti microbieni, este larg acceptata
in locul triplei terapii clasice. I.P.P. au unefect direct si indirect asupra H.p.
Practic, o singura doza de I.P.P. este aproape ineficace pentru eradicare H.p. In
terapia combinata, I.P.P. sunt presupusi a contribui cu succes la eradicarea prin inhibarea
secretiei acide. Deoarece o crestere a pH-ului in stomac protejeaza agentii antimicrobieni
de degradare in mediul acid, o descrestere a volumului sucului gastric, contribuie de
asemenea la concentrarea antibioticilor. Recent, interactiunea dintre I.P.P. si
claritromicina, cu enzimile metabolice de ficat, a fost evidentiata, ceea ce explica efectul
sinergic al acestor medicamente. Heterogenitatea genotipului enzimelor metabolice a fost
de asemenea eluvidata, ceea ce poate fi responsabila de diferentele dintre efectul I.P.P. la
pacienti. Lund n considerare interactiunile dintre I.P.P. si agentii antimicrobieni si
heterogenitatea genotipului enzimelor metabolice, a trebuit imbunatatita terapia pentru
eradicarea H.p.
Schema cea mai folosita a triplei terapii, dupa ultimile cercetari este:
In prima saptamana: - omeprazol, 20mg de 2 ori/zi
- amoxicilina 500mg de 3 ori/zi
- claritromocina 500mg de 3 ori/zi
- metronidazol 400mg de 3 ori/zi
Daca aceasta nu are succes, se va administra, in a 2-a saptamana:
claritromicina 500 mg de 3 ori/zi;
amoxicilina 500 mg de 3 ori/zi;
sau
 De-Nol (tripotasiu decitrat de bismut) 120mg ;
Metronidazol 400mg de 3 ori/zi. [19]
Mecanismul de actiune ce duce la pierderea viabilitatii celulelor bacteriei
Hellcobacter pylori. pare sa difere intre cei 3 I.P.P (lansoprazol, omeprazol si
pantoprazol). Lansoprazolul s-a dovedit a fi cel mai potent dintre cei trei agenti de
inhibarea cresterii, distrugerii si dereglarea morfologiei bacteriei.
Eradicarea Hellicobacter pylori descreste semnificativ pH-ul intragastric atins in
timpul tratamentului cu lansoprazol, pe toata perioada zilei. pH-ul intragastric din timpul
tratamentului cu ranitidina, nu a fost afectat de eradicarea Hellicobacter pylori, cu
exceptie in perioada nocturna; astfel eradicarea Hellcobacter pylori s-a dovedit a avea un
efect mai pronuntat rezultat din proprietatile inhibitoare ale pompei protonice ale
lansoprazolului, decat cele ale ranitidinei.
Ca si ceilalti inhibitori de pompa protonica, rabeprazolul are in vitro activitatea
antibacteriana impotriva Hellcobacter pylori, mai crescuta decat lansoprazolul si
omeprazolul.
Eradicarea infectiei cu Hellicobacter pyllori a condus la un beneficiu important
pentru pacientii cu ulcer gastroduodenal, deoarece majoritatea acestor pacienti primesc
tratament pe toata durata vietii. Recidiva dupa vindecarea cu succes a Hellicobacter
pyllori poate fi cauzata fie de agravarea ulcerului sau de reinfectarea cu Hellicobacter
pyllori, ambele fiind evenimente rare in zilele noastre, sau este atribuita administrarii
medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene sau a aspirinei. [8]
In unele arii geografice, recidivele Hellicobacter pyllori negative sunt propuse ca
noi patofiziologice si inca neelucidate aspecte ale bolii.
Vindecarea infectiei Hellicobacter pyllori in ulcerul duodenal necomplicat, consta
in 7 zile de tratament cu inhibitor de pompa protonica la baza triplei terapii, ce contine
doua antibiotice: claritromicina si/sau amoxicilina si metronidazol. In ulcerul gastric este
recomandat ca I.P.P sa fie administrat mai departe timp de trei saptamani, deoarece aceste
ulcere au un timp de vindecare mai indelungat.
Pentru salvarea terapiei, dupa esec, trebuie luata in considerare rezistenta tipului
de microorganism, si este oferita sub forma unei tetra terapii sau a unei doze mari de I.P.P
si amoxicilina.
 Esecurile tratamentului folosind tripla terapie ce include metronidazolul, sunt
frecvente la pacientii infectati cu Hellcobacter pyllori rezistenta la metronidazol in
mucoasa gastrica. Rate de eradicare inalta la acesti pacienti au fost descrise cand regimul
tratamentului include saruri de bismut , comparativ cu cele care includ I.P.P. S-a dovedit
ca fie sarurile de bismut, fie I.P.P, pot fi eficace in tratamentul infectiilor cu tulpini de
Hellicobacter pylori rezistente la metronidazol, cand sunt folositi in doze suficient de
mari.
Ranitidina bismut citrat este o noua sare care se pare a fi folositoare in eradicarea
bacteriei Hellicobacter pylori, cand este combinata cu antibioatice.
Efectele antiulcer ale ranitidinei bismut citrat, ranitidina clorhidrat si bismut citrat
coloidal, prin actiunea asupra motilitatii, morfologiei si supravetuirii bacteriei
Hellicobacter pyllori au fost examinate pentru a se determina daca eficacitatea clinica a
ranitidinei bismut citrat poate fi legata de o actiune specifica in inhibarea motilitatii
bacteriei.
S-a dovedit ca ranitidina bismut citrat inhiba cresterea Hellicobacter pylori si are
un efect inhibitor specific asupra mecanismului motor bacterian. Aceste actiuni
farmacologice contribuie la eficacitatea clinica a acestui agent.
Efectul antibacterian al extractului crud de usturoi facut in casa si a
comprimatelor pe baza de usturoi, singure sau combinate cu antibiotice sau omprazol, a
fost determinat clinic. Nu a fost observata nici o diferenta intre comprimatele cu usturoi
pe baza continutului diferit de alicina; combinarea usturoiului cu omeprazol, a aratat un
efect sinergic care este dependent de concentratie.
Pentru viitor, evaluarea combinarii usturoiului cu agentii conventionali impotriva
Hellicobacter pylori in tratamentul ulcerului, a fost justificata.
Mortilitatea bacteriei Hellicobacter pyllori este esentiala pentru colonizare.
Hellcobacter pyllori a fost aratat a-si expune activitatea chemotactica spre uree si Na+ si
ioni bicarbonat,care sunt secretati de epiteliului gastric. Importanta activitatii ureazei
pentru motilitatea chemotactica a H.p. in mediul vascos, a fost de asemenea demonstrata.
Astfel, aplicarea medicamentelor ce inhiba motilitatea chemotactica a fost propusa ca o
strategie pentru eradicarea H.p. [16]
 Acest efect inhibitor a fost evoluat prin analiza in vitro a chemotaxiel si a
proliferarii, analiza ce a demonstrat ca Sofalcone reduce proliferarea si afecteaza
motilitatea chemotactica a bacteriei. Acest medicanent poate fi folosit pentru inhibarea
abilitatii bacteriei de a coloniza stomacul uman.
Impreuna cu H.p, o alta cauza majora a ulcerului peptic este antiinflamatoarele
nesteroidiene. Daca ulcerele nu sunt atribuite H.p.,majoritatea trebuie sa fie atribuite
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS). Pacientii cu artrita reumatoida care iau AINS,
timp indelungat, sunt mai susceptibili sa faca ulcer gastric, care apare de obicei in
antrumul gastric. Mai mult, morfologia ulcerelor gastrice la cei care iau AINS, difera de
cele in care nu sunt implicate aceste. Pozitia ulcerului dat de AINS a fost observata mai
rar in antrum decat in varful sau corpul stomacului. Ulcerele date de H.p.,in antrum, nu
difera semnificativ de cele din varful sau corpul stomacului; se afirma astfel ca H.p. joaca
un rol nesimnificativ in ulcerele din antrum la pacientii care iau AINS. [9]
Recidiva ulcerelor duodenale a fost observata endoscopic dupa eradicarea H.p; 10
saptamani dupacompleta eradicare, a fost aratata vindecarea ulcerelor gastrice si recidiva
celor duodenale in ciuda eradicarii complete. Aceasta sugereaza ca eradicarea H.p.
modifica conditiile patofiziologice ale secretiei acide si faciliteaza recidevele ulcerelor
duodenale.
Dictonul "no acid - no ulcer", in trecut, a sumarizat gandirea generala a
patogenezei bolii ulceroase. Este recunoscut astazi faptul ca infectia cu H.p. este factorul
major cauzal care determina atat ulcer gastric cat si cel duodenal. Infectia este asociata cu
multe anomalii ale secretiei acide, fiziologia secresiei acide revenind la normal, dupa
eradicarea bacteriei. [11]
Deoarece nu toti indivizii infectati cu H.p. nu au facut ulcer, susceptibilitatea
gazdei, virulenta bacteriei si/sau factori specifici ai mediului de viata a bacteriei, ar trebui
sa dea raspunsul necesar in clarificarea cauzelor determinante ale ulcerului. Infectia cu
H.p. produce distrugerui tisulare indirect, deoarece bacteria nu invadeaza direct tesutul
gastroduodenal. O varietate de enzime bacteriene, toxine si mediatori inflamatorii produsi
in raspunsul la colonizarea bacteriei, provoaca o reactie de aparare a integritatii mucoasei
gazda.
 La o gazda susceptibila, apararea deficitara face ca epiteliul sa fie mai vulnerabil
la actiunea distructiva a accidului si la dezvoltarea ulcerului.Eradicarea bacteriei H.p.
conduce la o vindecare a ulcerului rapida si la vindecarea tesutului afectata, ceea ce va
preveni recidiva ulcerului.
Recomandarile Consensului European Maastricht 1997, privind tratamentul
infectiei cu H.p, sunt bazate pe rate inalte de eradicare obtinute cu tripla terapie bazata pe
Losesc (omeprazol) [20]:
Omeprazol 20 mg x 2/zi;
Clartromicina 500 mg x 2/zi;
Amoxicilina 1000mg x 2/zi,
acestea fiind administrate timp de o saptamana.
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Claritromicina 250 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi,
administrate tot timp de o saptamana.
Alta varianta asemanatoare este :
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Amoxicilina 500 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi.
*in loc de metronidazol, se poate administra tinidazol.

Capitolul V

Concluzii

1. Medicamentele anticeluroase sunt utilizate n ntreaga lume ca farmacoterapie

simptomatic-patogenic n boala ulceroas.
2. Sub denumirea de boal ulceroas, sunt asociate urmtoarele afeciuni: ulcer
gastric i ulcer duodenal (ulcer pieptic, activ sau nu, ulcer peptic hemoragic), gastro-
esofagit de reflux, sindromul Zollinger-Ellison.
 3. Frecventa ulcerului este ngrijortoare n ntreaga lume, fiind determinant de o
multitudine de factori ce concura la patogeneza acestei boli: stresul, fumatul, alimentaia
corespunztoare, bacteria Helicobacter pylori, efectele adverse ale medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene administrate timp ndelungat.
4. Principalele grupe de medicamente sunt:
Antiacide;
Inhibitoare ale secreiei de acid clorhidric ;
Protectoare ale mucoasei gastro-duodenale.
Descoperirile recente au fcut posibil obinerea unei noi generaii de
medicamente anticeluroase (de exemplu, inhibitoare ale pompei de protoni sunt
rabeprazolul, pantoprazolul), cu aciune selectiv sau specific i a cror reacii adverse
semnalate sunt, n general, moderate i reversibile.
5. Infecia cu Helicobacter pylori trebuie considerat o problem global de
sntate. Aceasta se bazeaz pe mortalitatea asociat infeciei, datorit riscului de
hemoragie i cancer gastric.
6. Pentru eradicarea infeciei cu Helicobacter pylori, se recomand cu trie
terapia, coninnd un inhibitor de pomp protonic i unul din urmtoarele dou
antibiotice, cloritromicina i amoxicilina, i metronidazol sau tinidazol.
 Bibliografie

1. BLASER M. J. Hypothesis: the changing relationships of Helicobater pylori

and humans: implications for health and disease, Journal of Infectious Disease 179(6):
1523-30, 1999, Jun.
2. DOBRESCU D. Farmacoterapie practica, vol.2, Editura Medicinala,
Bucuresti 1989, pag. 372-392.
3. DOBRESCU D., EMANOIL M., SUBTIRICA V., DRAGAN A., IVAN C.,
DOBRESCU L., ANCA I. Memo Med 2005 - Memorator de medicamente. Ghid
farmacoterapic, Editia a saptea, Editura Minesan, Bucuresti 2005, pag. 23-44.
4. GRIGORESCU M., PASCU O. Tratat de gastro-enterologie clinica, vol.1,
Editura Tehnica, Bucuresti 1996, pag 235-248.
5. Howden C. W. Use of proton-pomp inhibitors in complicated ulcer disease
and upper gastrointestinal tract bleeding, American Journal oo Health - System
Pharmacy 56 (23 Suppl.4), S 5-11, 1999, Dec.1.
 6. KONTUREK P.C., BIELANSKI W. KONTUREK S.J., HAHN E.G
Helicobacter pylori associated gastric pathology, Journal of Physiology 50 (5): 695-
710, 1999, Dec.1.
7. MACONI G., KURIHARA H., TASCHIERI A.M., BIANCHI PORRO G.
Management of Helicobacter pylori infection: gastroenterological and surgical
perspectives, Journal of Chemotherapy.
8. MALFERTHEINER P., LEODOLTER A., PEITZ U. Cure of Helicobacter
pylori associated ulcer disease through eradication, Best Practice and Research in
Clinical Gastroenterology 14(1): 119-32, 2000.
9. MIZOCAMI J., NARUSHIMA K., SHIRAISHI T., NARASAKA T.,
MATSUOKA T. NonHelicobacter pylori ulcer disease in rheumatoid arrits patients
receiving long term NSAID's therapy.
10. PAVEL CLAUDIA Lucrare de diploma, Universitatea de Medicina si
Farmacie Iasi, 1997, pag. 3-6.
11. PEURA D.A. Helicobacter pylori and ulcero-genesis, American Journal of
Medicine 100 (5A): 19 S-25 S: discussion 25 S, 1996, May 20.
12. PRZEGLAD LEKARSKI Pathopphysiology of the harmful influence of
smoking on the course of gastric and duodenal ulcer diseases, 53(11), 811-5, 1996.
13. STROESCU V. Bazele farmacologice ale practicii medicale, editia a VII-
a, Editura Medicinala, Bucuresti 1998, pag. 504-525.
14. VAN HERWAARDEN M.A, SAMSON M., VAN NISPEN C.H., MULDER
P.G., SMOUT A.J. The effect of Helicobacter pylori eradication on intragastric pH
during dosing with lansoprasole or ranitidine.
15. VELCU DIACONU-GABRIELA Lucrare de diploma , Universitarea de
Medicina si Farmacie, Iasi 1985, pag. 18-23.
16. YOSHIYAMA H., NAKAMURA H., OKAMOTO T., OKITA K.,
NAKAZAWA T. A novel in vitro effect of the mucosal protective agent sofalcone -
inhibition of chemotactic motility in Helicobacter pylori.
17. WILLIAMS M.P., POUNDER R.E Rewiew article: The pharmacology and
Terapeutics, 13 Suppl 3: 3-10, 1999, Aug.
18. ***Agentia Medicinala 2000, Editura Medicinala, Bucuresti 2000.
 19. ***Gastroenterology, January 2000, vol. 118, nr.1, pag. 12-13.
20. ***Managementul infectiei cu Helicobacter pylori - Raportul Consensului de
la Maastricht, 1997.