Tratamentul insulinic

Indicaţii pentru insulinoterapie

Insulinoterapie definitivă
• DZ tip I - insulina este singurul medicament care asigură supravețuirea
• Diabetul zaharat tip 2 în cazul:
 eșecului terapiei cu dietă și ADO in doze maxime tolerate/admise;
 contraindicaţiilor pentru administrarea ADO (hepatopatiile şi nefropatiile severe, alte
complicații cronice evolutive);
 toleranței reduse a ADO datorată reacțiilor adverse ale acestora;
Insulinoterapie temporară (în DZ tip 2)
• Sarcina şi perioada de lactaţie;
• DZ gestațional;
• Leziuni cutanate grave (furunculoza, carbuncul, necrobioza, ulcere trofice);
• Episoade de stres metabolic acut (traumatism, infecții, abdomen acut, infarct miocardic,
accidente vasculare);
• Deficitul ponderal considerabil al pacientului;
• DZ asociat cu procese purulente sau afecţiuni asociate;
• Hiperglicemie şi glucozurie considerabilă (HbA1c , pentru reducerea

glucotoxicității și restabilirea funcției secretorii a celulelor;

• Complicații acute ale DZ (cetoacidoza precoma şi coma diabetică, lactacidozică,
hiperosmolară);
• Managementul pre, intra și post-operator.

Clasificarea insulinelor
 După origine
• Insuline animaliere – porcine (producție restrânsă)
• Insuline umane – obținute prin tehnologia ADN recombinat E. coli, sau Sacxharomyces
cerevisiae
• Analogi de insulină – insuline umane cu secvența aminoacizilor modificată pentru
îmbunătățirea caracteristicilor farmacologice.

 După profilul farmacocinetic și farmacodinamic de acțiune

• Insuline cu acțiune rapidă - cu durata de acțiune de 6 ore cea
• Insuline cu acțiune foarte rapidă și durată de 3-4 ore
• Insuline cu acțiune intermediară și durată de 14 -18 ore
• Insuline cu acțiune lungă și durată de 24 ore
• Insuline bifazice – amestecuri de insuline rapide sau foarte rapide cu insuline
intermediare cu două vârfuri de acțiune: la 2-3 ore ți la 6-10 ore de la injectare

 După modul de substituție

• Insuline prandiale – IP
• Insuline bazale - IB
Insulinele prandiale sunt insulinele umane cu durată scurtă de acțiune și analogii rapizi
de insulină.
 Insuline umane cu durata scurtă de acțiune (Humulin R, Actrapid HM) prezintă unele
dezavantaje:
• au un decalaj de 30 -60 minute între momentul injectării și al debutului de acțiune, de
aceea trebuie administrate cu 30 minute înaintea meselor;
• efectul maximal (peste 2-3 ore) este mai tardiv decât răspunsul fiziologic al insulinei
endogene la alimentaţie ce conduce la hiperglicemii postprandiale;
• durata acţiunii efective (apox. 6 ore ) depășește durata creșterii postprandiale a glicemiei
crescând riscul de hipoglicemie postprandială tardivă
Analogi de insulină cu acțiune rapidă și cu durata cea mai scurtă se obțin prin
modificarea unor secvențe de aminoacizi din molecula insulinei ce determină o absorbție mai
rapidă (10-15 min), un vârf insulinemic mai rapid (peste 1-1,5 ore) și o durată de acțiune mai
scurtă. Farmacocinetica anlogilor rapizi de insulină le prezintă priorități fata de ceea a
insulinelor umane:
• se pot administra imediat preprandial sau postprandial.
• reduc hiperglicemiile postprandiale
• reduc frecvenţa hipoglicemiilor tardive
Insulinele bazale sunt: insuline cu durata intermediară (NPH, Protofan) și analogi cu
durata lungă de acțiune.
Insulinele cu acțiune intermediară (injectare dimineata și seara inainte de somn) prezină
maxim de acțiune la 5-8 ore de la administrare astfel crescând riscul de hipoglicemii nocturne și
hiperglicemii matinale.
Analogii de insulina cu acțiune lungă au un nivel plazmatic constant al insulinemiei și,
deci , prezintă un risc mai redus de hipoglicemii nocturne
Amestecuri de insulină se realizează între insulinele prandiale si bazale, în funcție de
compatibilitatea pH-ului acestora. Avantajul amesecurilor de insulină este dat de reducere a
numărului de injecții pe zi. Formele premixate conțin în proporții variabile insulină cu durată
scurtă de acțiune i insulină NPH (30/70, 50/50).
Insulinele rapide și analogii de insulină (rapizi și lenți) se prezintă ca soluții clare,
transparente. Insulinele intermediare, insulinele premixate sau bifazice sunt suspenzii
neomogene, tulburi, cu tendință de precipitare; ele trebuie resuspendate înainte de injectare.
Tabelul Tipuri de insulină și farmacocnetica insulinelor
Tipul de Denumirea, Administra Debut de Efect Durata de
insulină exemple re/Aspect acţiune maxim acţiune

Insuline umane

Insulină Ins. Actrapid HM s/c, i/m, i/v 30 -60 min 2-3 6-8
rapidă Ins. Humulin R Limpede ore ore
Insulină Ins. Protofan HM s/c 1-3 ore 5-8 14-
intermediară Ins. Humulin NPH Tulbure ore 18 ore

Insuline Insulin s/c 30 min – 1 2-3 / 10-

premixate Mixtard Tulbure oră 5-8 ore 16 ore
Există 5 tipuri de amestecuri între insuline rapide şi
lente în proporţii de: 10/90; 20/80; 30/70; 40/60; 50/50
 Analogi de insulină

Analogi de Ins. NovoRapid Ins.

insulină cu Humalog. Ins. s/c 5-15 min 30-60 minute 3-4 ore
acțiune Apidra Limpede
ultrarapidă
Analogi de Insulin Lantus s/c 2-4 ore Absent 20-24 ore
insulină cu Insulin Levemir Limpede 2-4 ore Absent 16-18 ore
acțiune lentă
Analogi de Insulinum aspartum s/c 5-15 min 30 min - 1,5 14-18 ore
insuline biphasic Tulbure ore / 6-10 ore
premixate

Figura Farmacocinetica diferitor tipuri de insulină (modificată după Lepore M, Kurzhals

R, Pampanelli S, Fanelli CG, Bolli GB: Pharmacokinetics and dynamics of s.c. injection of the
long-acting insulin glarine in T1 DM (Abstract). Diabetes 48 (Suppl.1): 97A, 1999.
Căile de administrare a insulinei
Administrare subcutană – absorbția cea mai rapidă este țesutul subcutan abdominal
(periombilical) pentru IP, apoi brațele fesele, coapsele –pentru IB. Locurile de injectare se
schimbă zilnic pentru a evita lipodistrofia și variația absorbției insulinei. Distanța între două
înțepături trebuie sa fie de minim 2 cm. Se injectează insulina lent, se așteaptă circa 5 secunde
înainte de a scoate acul din piele pentru a reduce riscul scurgerii ei prin orificiul înțepăturii.
Administrare intravenoasă – cale de elecție in tratamentul comelor hiperglicemice. Se
administrează doar insulinele umane cu durata scurtă de acțiune (Actrapid HM, Humulin R) fie
în perfuzie continuă sau prin injecții repetate la fiecare oră
 Administrarea intramusculară – cale de rezervă, când se urmărește un efect rapid, iar
abordul intravenos este imposibil.
Administrarea nazală și pulmonară – nu sunt folosite curent în practica medicală
Dispozitive de injectare:
• Seringi de plastic – ace de 12 mm, 8 mm, 6 mm – minim disconfort, pot fi folosite de
mai multe ori;
• Penurile – dispozitive pentru administrarea insulinei sub formă de stilou în care se
introduc cartușe speciale preumplute cu insulină, nefiind necesară aspirarea insulinei;
• Pompele de insulină – injectarea insulinei (doar a celei cu durată scurtă sau analogi de
insulină rapidă) se face s/c continuu
Modul de ambalare a insulinei
Insulinele se prezintă în flacoane de 10 ml cu 100 UI/ml sau cartușe de 3 ml cu 100 UI/ml
pentru pen. De asemenea sunt sisteme preumplute - (pen-uri) cu concentrația de 100 UI/ml și 300
UI/ml
Păstrarea insulinei
Regulile de păstrate a insulinei trebuie respectate cu strictețe pentru ai menține proprietățile
farmacodinamice. Insulina trebuie să fie păstrată în frigider (2-8 0 C) sau într-un loc răcoros. Pen-
ul, cartușul și flaconul de insulină aflate în uz nu trebuie păstrate în frigider, ci într-un loc cât mai
răcoros la întuneric, departe de sursa de căldură. Insulina nu se păstrează în congelator (nu
trebuie utilizată dacă a fost congelată), nu se expune la soare sau la altă sursă de căldură.

Indicaţii pentru tratament cu insuline cu durata scurtă de acțiune:

• Decompensarea diabetului zaharat
• Starile de urgenţă (cetoacidoza, comele hiperglicemice)
• Travaliul
• Intervenţiile chirurgicale
Se administrează la fiecare 4-6 ore. Doza de insulină va depinde de:
 Valoarea glicemiei la moment;
 Dacă este posibilă alimentarea – de cantitatea de glucide (UP) care vor fi ingerate.
- 1 U de insulină rapidă reduce glicemia cu 1,6 – 2,2 mmol/l (individualizat)
- 1 UP (10-12 gr glucide) necesită 1-2,5 U insulină rapidă (individualizat-necesarul de
insulină fiind mai mare dimineața)
Insulinoterapia în diabetul de tip 1
Insulinoterapia reprezintă singura opțiune terapeutică la pacienții cu DZ tip 1, este o
terapie de substituție.
Necesarul zilnic în insulină în diabetul zaharat tip 1 este:
• Debutul diabetului 0,5 – 0,6 UI/kg corp
• „Luna de miere” < 0,5 UI/kg corp
• Diabet cunoscut de mai mulţi ani. 0,7– 0,8 UI/kg corp
• Decompensare 1,0 – 1,5 UI/kg corp
• Prepubertat 0,6 – 1,0 UI/kg corp
• Pubertat 1,0 – 2,0 UI/kg corp
Regimuri de insulinoterapie
In mod ideal tratamentul cu insulină ai trebui să mimeze cât mai fidel profilul fiziologic
insulinosecretor. În normă pancreasul endocrin la matur secretă aproximativ 35-50 U de insulină
în 24 ore. Jumătate este insulinemie bazală iar cealaltă jumătate este o secreție prandială
consecutivă creșterii glicemiei determinată de ingestia de alimente. Secreția bazală de insulină
asigură nivelul optimal al glicemiei si a anabolismului in intervalele dintre alimentații și in
timpul somnului și este de aproximativ 1 un/oră. Insulina prandială este dependentă nu numai de
cantitatea de hidrați de carbon ingerați, dar și de oscilațiile circadiene: necesitate în insulină
creste dimineața, apoi scade pe parcursul zilei. Respectiv, la dejun la 1 U P se secretă 1,5-2,5 U
de insulină, la prânz -1,0-1,2 UI, iar la cină – 1,0 UI.
Regimul bazal bolus (sau funcțional, sau de substituție) . Reproducerea
secreției bazale de insulină (50%) se poate face utilizănd insulinele intermediare in 2 prize
(înainte de micul dejun și înainte de culcare) sau analogi lenți - Lantus 1 priză și Levemir de
obicei in 2 prize.
Insulina prandială sau bolus este cel mai bine substituită de injecția de insulină rapidă sau
de analogi rapizi înaintea meselor (cu 30 minute pentru insulina umană și înainte, in timpul sau
după mese pentru analogul rapid). Ea reprezintă 40-60% din totalul dozelor de peste zi.
Cel mai comun regim bazal bolus este cel cu analog rapid înainte de mese și o injecție de
analog lent (Lantus) seara la aceeași oră
Inițierea: Doza inițială de insulină – 0,5 UI/kg/zi. Pentru un pacient cu greutatea 72 kg
constitue 36 UI. Din această doză 50% (18 UI) revine insulinei bazale (Protofan sau Humulin
NPH) care se va administra în 2 prize: 2/3 din doză dimineata înainte de dejun (12 UI) și 1/3 din
doză înainte de culcare (2200 - 6 UI) sau analog lent Lantus - 18 UI seara la 21 00. 50% din doza
totală (18 UI) revine insulinei prandiale care se va administra înaintea meselor de baza .
Condiționat, ținând cont de ritmul fiziologic de secreție a insulinei, ¼ din doză (aproximativ 4
UI) se distribuie înainte de cină, restul dozei se împarte aproximativ egal pentru dejun si prânz
(câte 7 UI). Aprecierea eficienței insulinoterapiei se face în baza autocontrolului (controlul
glicemiilor înainte de masă, la 2 ore după masă, înainte de somn și la 3 00 noaptea). Țintele pentru
glicemii vor fi individualizate, vor fi definite pentru a fi ulterior atinse.
La prima etapă se vor titra dozele IB pentru a atinge țintele glicemiei a jeun și înaintea
meselor de bază. Doza IB de seară se modifică în funcție de valoarea glicemiei la ora 3 00 și
dimineață a jeun; doza IB de dimineață se modifică în funcție de valoarea glicemiei înainte de
prânz și de cină. După atingerea țintelor glicemiei bazale se vor controla glicemiile postprandiale
(la 2 ore după mese). Acești indici arată dacă doza de insulină prandială este adecvată unităților
de pâine pe care le ingerează pacientul. Ajustarea dozelor insulinei prandiale se face in funcție
de glicemia apreciată înainte de masă, de cantitatea de carbohidrați care vor fi consumați la masa
respectivă și glicemiei postprandiale (la 2 ore după masă). Se cunoaște că:
- 1 UP (10-12 gr glucide) creşte glicemia cu 1,7 – 2,2 mmol/l
- 1UI rapidă reduce nivelul glucozei cu 1,6 – 2,2 mmol/l (individualizat)
- 1 UP necesită 1-3 UI insulină rapidă (individualizat)
Exemplu: Pacientul a determinat glicemia cu 30 minute înainte de cină care va conține 4
UP. Glicemia este 8 mmol/l. Pacientul va administra 1 UI rapidă pentru a normaliza insulina
înainte de cină: 8 - 2,2 = 5,8 mmol/l. Înafară de aceasta, 4 UI sunt necesare pentru a acoperi 4
UP pe care la va ingera pacientul. Așa dar, pacientul in cazul dat își va administra înainte de
cină 4+1=5 UI rapidă
După normalizarea glicemiilor până și după alimentare (2 ore) și calcularea UP – se va
calcula necesarul individual de insulin la UP.
Exemplu: Pacientul a atins țintele individuale ale controlului glicemic: glicemia bazală -
5,8 mmol/l; glicemia peste 2 ore – 8 mmol/l
 Doza de IP – 5 U, consum de glucide - 4 UP. Necesarul individual de insulină la 1 unitate
de pâine este 5:4 = 1,2 UI.

Insulinoterapia intensificată constă in insulinoteraie in prize multiple (regim bazal-

bolus) sau pompă de insulină; pacientul este școlarizat , efectuează auto-monitorizarea glicemică
de minim 3-4 ori in zi, cunoaște câte UP conțin alimentele pe care le va consuma, cunoaște
necesarul de insulină pentru 1 UP și poate singur ajusta dozele de insulina atât prandială cât și
bazală. Acest regim permite o flexibilitate crescută a orarului meselor, ajustare prospectivă a
dozelor de insulină în funcție de valorile glcemice, cantitatea de glucide ingerată, de efortul fizic
anticipat și oferă posibilitatea obținerii unui control glicemic optim
Regimurile convenționale de insulinoterapie constau in administrarea uneia sau a două
injecții de insulină pe zi. Se optează pentru insulinele premixate. Aceste regimuri nu mimează
secreția fiziologică de insulină, impun un orar stabil, rigid al meselor, iar ajustarea dozelor se
face numai pe baza glicemiilor din ziua precedentă. Modificarea dozelor de insulină premixată
conduce la modificarea concomitentă a componentei cu acțiune rapidă si celei intermediare
determinând risc crescut de hipoglicemie. Regimurile convenționale de insulinoterapie rar
permit atingerea și menținerea obiectivelor glicemice
Insulinoterapia în DZ tip 2.
Indicațiile pentru insulinoterapie au fost expuse mai sus.
Regimul bazal este cel mai frecvent utilizat la intensificarea tratamentului pacientului cu
DZ tip 2 aflat pe terapie cu Metformin (sau în dublă sau triplă asociere de ADO) și necontrolat.
Inițierea se face cu insulină intermediară sau analog lent seara la culcare cu 0,2 UI/kg corp și se
titrează dozele in funcție de glicemia a jeun. Necesarul de insulină poate depăși 1 U/kg corp din
cauza insulinorezistenței. Utilizarea analogilor scade riscul hipoglicemiilor nocturne. La inițiera
insulinei bazale se păstrează medicația orală preexistentă.

Regimul bazal plus.

Acest regim urmărește reducerea creșterii glicemiei postprandiale după ce insulina bazală
a fost titrată până la obținerea glicemiilor a jeun in țintele terapeutice. Se vor controla glicemiile
postprandiale: după dejun, după prânz și după cină. Dacă găsim glicemii postprandiale în afara
țintelor terapeutice, vom corecta această hiperglicemie cu un analog rapid injectat înaintea mesei
respective. Dacă glicemia postpranidlă este crescută după toate mesele de bază se va trece la
regimul bazal bolus. La inițierea regimului bazal plus, doza de secretagoge (dacă a fost în
medicația preexistentă) se reduce și ulterior se renunță la ea.

Alimentarea unui pacient cu insulinoterapie depinde de :

- Tipul de insulină – umană sau analog
- Acțiunea insulinei - rapidă sau prolongată
- Tipul diabetului – 1 sau 2
- Fenotipul pacientului – normoponderal sau obez
Este important stabilirea unei relații optime între injecțiile de insulină, și orarul și
conținutul constant în glucide al meselor de la aceeași oră, de la o zi la alta. Numărul de mese pe
zi este determinat de schema terapeutică.
Schemele terapiei în regim bazal-bolus cu insulină umană rapidă și intermediară,
necesită, pentru evitarea hipoglicemiilor, 3 mese principale și 3 gustări (la 2,5 – 3 ore de la
administrarea insulinei prandiale).
 În cazul schemelor cu analogi de insulină rapizi și lenți, riscul de hipoglicemie este mult
mai mic, motiv pentru care gustările nu mai sunt necesare
În cazul tratamentului numai cu insuline bazale - alimentarea după particularitățile
alimentației sănătoase– 3 mese de bază și 2 gustări. Nu este necesară alimentarea imediată
după injectarea insulinei cu acțiune prolongată
(Vezi Tabelul repartizarea UP în dependență de regimul alimentar și de insulinoterapie)

Efectele secundare ale insulinoterapiei

Lipodistrofia mai frecvent poate fi lipohipertrofie și mai rar lipoatrofie. Apare atunci când
tehnica de injectare nu este corectă și injecția se face repetat în același loc. Lipohipertrofia constă
in apariția unor tumefieri de dimensiuni variabile, cu consistență elastică, nedureroase. Injectarea
insulinei la acest nivel duce la variabilități importante ale absorbției și farmacodinamicii, de
aceea aceste zone vor fi evitate pentru administrarea insulinei până se remit. Lipohipertrofia este
reversibilă dacă se evită injectarea în zona respectivă. Lipoatrofia apare foarte rar în cazul
tratamentului cu insulină umană
Abcese la locul administrări sunt datorită nerespectării regulilor de igienă.
Edemul insulinic poate apare după instituirea insulinoterapiei, este moderat, tranzitoriu.
Apare din cauza efectului antinatriuretic al insulinei
“Înceţoşarea vederii” sunt tulburări de refracție determinate de fluctuațiile glicemiei la
începutul insulinoterapiei și dispar la echilibrarea metabolică.
Alergia la insulină. Reacțiile alergice sunt foarte rare la insulina umană și pot fi localizate
(eritem, parestezii) sau generalizate (urticărie, angioedem, șoc anafilactic); Sunt mediate de
imunoglobulinele Ig E și sunt determinate de adaosul de solvenți sau de protamină sau zinc
folosite pentru creșterea duratei de acțiune a insulinei.
Creșterea în greutate poate apărea datorită: corecției glicemiei și reducerii glucozuriei,
efectului anabolizant al insulinei, ingestiei crescute de glucide de teama, hipoglicemiilor,
apariției hipoglicemiilor care sunt corectate numai prin alimentație, fără ajustarea dozelor de
insulină, reducerea exercițiului fizic
Neuropatie senzitivă hiperalgică poate apare la inițierea insulinoterapiei datorită
variațiilor bruște ale glicemiei
Hipoglicemia apare la pacienții tratați cu insulină din următoarele cauze:
- exces de insulină prin erori de administrare sau doze prea mari de insulină;
- scăderea sau întârzierea aportului alimentar, omiterea gustărilor;
- efort fizic neprevăzut (accelerează utilizarea glucozei în mușchi) și/sau asociat cu
administrarea insulinei într-o zonă supusă efortului (creste viteza de absorbție a
insulinei);
- consumul de alcool (prin afectarea gluconeogenezei hepatice) și droguri (prin alterarea
conștienței)
Hiperglicemii matinale. Există trei mecanisme de creștere a valorilor glicemice matinale
legate de regimul de insulinoterapie folosit:
a) Fenomenul de zori (“down phenomen”) este o hiprglicemie care survine între orele
4 și 8 dimineața în absența hipoglicemiei nocturne. Acest fenomen apare datorită
creșterii rezistenței periferice la acțiunea insulinei ca urmare a secreției crescute
noaptea a STH și/sau a creșterii cortizolemiei la sfârșitul noptii.
b) Fenomenul Somogyi se manifestă printr-o hiperglicemie matinală cauzată de
hipoglicemii nocturne, nesesizată de către pacient. Acest fenomen se explică prin
 faptul că sensibilitatea țesuturilor la insulină este maximală intre orele 2-3 noaptea.
Dacă doza de seara de insulină intermediară este mai mare sau vârful acțiunii
insulinei coincide cu acest interval, se va dezvolta hipoglicemia. Cel mai frecvent
hipolglicemiile sunt asimptomatice și pot fi evocate prin semne indirecte de
hipoglicimie cum ar fi: somn agitat, coșmare, transpirații, cefalee matinală și/sau
astenie cronică. Hiperglicemia este cauzată de hipersecreția hormonilor de
contrareglare (catecolaminelor, glucagonului, cortizolului) ca reacție la hipoglicemie
și a glicogenolizei și gluconeogenezei hepatice secundare
c) Subinsulinizarea se manifestă printr-o hierglicemie matinală care se asociază cu
semne clinice de hiperglicemie in timpul nopții: sete, mictiuni frecvente.
Pentru interpretarea corectă a hiperglicemiei matinale, trebuie cunoscută glicemia la ora
2-3 noaptea. Hiperglicemia matinală asociată cu glicemie scazută la ora 2-3 noaptea pune
în valoare fenomenul Somogyi. Dacă glicemia de noaptea este crescută, hiperglicemia
matinala este consecința dozei insuficiente de insulină intermediară inainte de somn sau a
analogului de insulină cu acțiune lentă. Fenomenul de zori rămâne în discuție prin
excluderea fenomenului Somogyi, hiperglicemia matinală nefiind precedată de
hipoglicemie nocturmă.

Noi tehnologii în îngrijirea diabetului

Pompa de insulină
Insulinoterapia prin pompă de insulină reprezintă o altă modalitate de tratament intensiv cu
insulină. Inițial terapia prin pompă de insulină era rezervată numai pacienților cu DZ tip 1. In
prezent pot beneficia de această terapie și pacienții cu DZ tip 2, pacientele cu DZ in timpul
sarcinii, copii.
Pompa de insulină este un aparat portabil de insulină care lucrează pe baterii şi calculator,
care programează debitul insulinei și este constituit din (figura):
- pompa propriu-zisă ce conține componența computerizată, de comandă;
- rezervorul pentru insulină (in interiorul pompei); setul elementelor pentru infuzie: o
canulă (tub mic și flexibil) pentru inserarea subcutanatăși un sistem de tuburi ce unesc
rezervorul de insulină și canula. INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCo
pyPasteTempFiles/grafica2.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCo
pyPasteTempFiles/grafica2.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopyPast
eTempFiles/grafica2.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopyPast
eTempFiles/grafica2.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopyPast
 eTempFiles/grafica2.png" \* MERGEFORMATINET

Figura Pompa de insulină: aspect, componente

Pompa de insulină asigură perfuzia bazală continuă a insulinei ultrarapide cu viteza 0.5-
2.0 un/oră. Se programează individualizat cu modificarea vitezei perfuziei în perioada de la ora
1 – 4 noaptea, сu creşterea vitezei în orele de dimineaţa. Înainte de alimentaţii bolusul de
insulină se administrează prin activarea manuală a pompei, doza depinde de nivelul
autocontrolului şi “un. de pâine” programate la masă.
Tratamentul cu pompă de insulină este deosebit de eficient pentru îmbunătățirea controlului
metabolic la pacienții cu DZ tip 1 – mai ales la cei motivați și bine instruiți.
Beneficii:
• mimează secreția fiziologică de insulin,
• reducerea variabilității (fluctuțiilor) glicemice,
• reducere episoadelor de hipoglicemie severă sau nocturnă,
• fără creștere senificativă în greutate,
• control mai bun al hiperglicemei matinale, datorată ajustării ratei bazale orare,
• flexibilitatea stilului de viață.
Dezavantaje:
• necesitatea purtării permanente,
• schimbarea frecventă a cateterului (fiecare 2-3 zile),
• necesitatea unei educații medicale specific - continue și implicarea pacientului în
managementul pompei
• posibilitatea deompensării rapide (cetoacidoză) în cazul disfuncției pampei
• este costisitoare

La ora actuală, există mai multe tipuri de pompe de insulină, iar cele mai moderne includ și un
senzor de glicemie (Figura).

INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy

PasteTempFiles/Z" \* MERGEFORMATINET
INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/MiniMed-640G.png" \* MERGEFORMATINET

Figura. Pompa de insulnă cu sensor de glicemie.

Sistemul acestor pompe cuprinde un senzor de măsură continuă a concentrației glucozei în

lichidul interstițial (numit "Paradigm Real Time Continuous Glucose Monitor"), care afișează pe
un ecran valoarea concentrației glucozei la fiecare 5 minute. "Sistemul În Timp Real" Medtronic
este primul dintre cele care leagă un monitor continuu la un sistem de pompare a insulinei.
Sistmul Medtronic este de asemenea primul care oprește injectarea insulinei bazale pentru două
ore dacă valoarea concentrației glucozei în lichidul interstițial măsurată de senzorul cu lectură
continuă este alarmant de mică și există riscul de hipoglicemie

Pancreasul artificial
Spre deosebire de alte dispozitive implantate, precum pompele de insulină, pancreasul
artificial are un mare avantaj. Nu mai este nevoie ca o persoană să analizeze datele oferite de
aparat și să ia decizii. Dispozitivul este cel care, automat, prin algoritmii săi, știe ce cantitate de
insulină trebuie administrată și când anume (Figura).

INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/grafic.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/grafic.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/grafic.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
PasteTempFiles/grafic.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE
"/var/folders/v1/8cg3dqqn1tqg001g3w1wk1z80000gn/T/com.microsoft.Word/WebArchiveCopy
 PasteTempFiles/grafic.jpg" \* MERGEFORMATINET

Figura . Pancreasul artificial

Este un sistem de livrare a insulinei în circuit închis și este alcătuit dintr-o pompă de
insulină purtată în exterior care comunică fără fir cu un sistem de monitorizarea glicemică
permanentă, purtat sub formă de plasture. Sistemul de monitorizarea glicemică continuă măsoară
nivelul glicemiei, iar rezultatul este transmis către un computer mic care calculează rata de
insulină ce trebuie să fie injectată de pompa de insulină. Doza este administrată subcutanat
completând ciclul.
Transplantul de pancreas
In cele mai multe cazuri, transplantul de pancreas este efectuat doar la persoanele cu diabet
zaharat de tipul I cu boala renala ultimul stadiu. Majoritatea transplanturilor de pancreas sunt
transplanturi simultane pancreas - rinichi. Deoarece pancreasul este un organ vital, participind la
procesele de digestive, organul nativ al pacientului ramine in corp, iar cel donat este atasat cu o
localizare diferita. In cazul rejectului pancreasului nou, caz care ar determina rapid diabet,
primitorul nu ar putea supravietui fara pancreasul nativ restant. Pancreasul sanatos provine de la
un donor mort sau poate fi un pancreas partial de la un donor viu. Rejectul de organ este o
conditie severa si necesita tratament permanent cu imunosupresoare care crește riscul unui numar
de infectii oportuniste si al cancerului.

Transplantul de insule pancreatice a apărut ca o alternativă a transplantului pancreatic și reprezintă o

procedură sigură, minim invazivă, prin care insulele pancreatice sunt izolate din pancreasul donator,
purificate și ulterior administrate prin canularea transhepatică a venei porte. Experiența clinică, a arătat că
aproximativ 75 % din grefa celulară se pierde în primele zile post-transplant, în principal din cauza
activării sistemului imun al gazdei, trombozei și ischemiei.Este necesară găsirea unor locuri alternative,
ex- trahepatice, de transplant al insulelor pancreatice pentru a evita pierderea unui volum semnificativ al
grefei. Numărul mic de donatori de organe, necesitatea tratamentului imunosupresiv cu efectele
secundare pe care le presupune aceasta, sunt la ora actuală cele mai importante obstacole în calea aplicării
pe larg a acestor tratamente

Încă din 2014 este cunoscut procedeul de transformare a celulelor stem in celule beta
pancreatice secretoare de insulina. Acesta descoperire a fost un pas important in tratamentul
diabetului de tip 1, dar nu a reușit sa rezolve problema inițială. După ce erau transplantate,
sistemul imun al pacientului continua sa distrugă si celule proaspăt primite. Cercetările
experimentale din ultimii ani aduc mari speranțe deoarece s-a găsit o metodă de a ascunde aceste
insule celulare secretoare de sistemul imun propriu prin incapsularea lor în gel alginat capabil să
le protejeze.