LUCRARE DE DIPLOMĂ

TERAPIA PACIENTULUI DIABETIC

ÎN PRACTICA CURENTĂ

ABSOLVENT:
Cîrstea Vasile Bogdan
CAPITOLUL I
PANCREASUL
Pancreasul este un organ cu rol de glandă mixtă, adică secretă hormoni pe care îi varsă în sânge, dar
şi suc pancreatic ce ajunge în tubul digestiv.
Este o glandă voluminoasă anexată duodenului. Forma pancreasului este neregulată.
Este alungit în sens transversal, iar capătul drept este voluminos şi cel stâng ascuţit. Pancreasul este
aşezat transversal, profund în abdomen, având raporturi cu coloana vertebrală.
La dreapta sa se găseşte duodenul, iar la stânga splina.
Pancreasul ocupă astfel epigastrul, iar coada sa ajunge în hipocondrul stâng.
Date generale
Pancreasul are o lungime de 15 – 20 de cm şi o grosime de 2 cm. Este un organ friabil ce se poate
rupe (sau perfora) uşor. Culoarea pancreasului este roz-cenuşie, dar devine roşu în timpul activităţii
sale. Pancreasul este mai voluminos la bărbat decât la femeie şi ajunge la dimensiunile maxime
până la vârsta de 40 de ani, apoi de la 50 de ani descreşte treptat. Greutatea pancreasului nu este
mai mare de 100 g, în medie fiind de 80 g.
Pancreasul este format dintr-o porţiune voluminoasă în partea dreaptă, denumită cap, o porţiune
orizontală – corp şi o porţiune ascuţită, denumită coadă.
 CAPITOLUL II
Diabetul zaharat
2.1 Definiție

Diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică care poate avea

etiopatogenie multiplă, caracterizată prin modificări ale metabolismului
glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie,
insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element de definire până în
prezent valoarea glicemiei. (OMS-1999)
Toate acestea se datoresc hiposecreției hormonului numit insulină sau a
absenței secreției, din diferite cauze. Este una din cele mai răspândite
boli cronice endocrine netransmisibilă caracterizată prin tulburări ale
intregului metabolism afectând ochii, rinichii, nervii și vasele de sânge.
În esență diabetul este o boală în care organismul nu produce destulă
insulină sau nu o folosește eficient.
2.2 Clasificarea diabetului zaharat
Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:
a) diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secreția de insulină
este absentă. Este întalnit mai des la copii și tineri, rareori la adulți peste 65-70
ani, contribuind factori etiologici ca: ereditatea, afectiuni virale, stresul etc.
b) diabetul zaharat non insulinodependent sau se tip 2, nu necesită insulină
pentru echilibrare.
Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de ani, uneori la vârste mai tinere.
Clasificarea actualǎ,dupǎ O.M.S.,a diabetului zaharat este urmǎtoarea:
- diabet zaharat tip I,insulidependent sau insulino-necesitant care reprezintǎ 20%
din totalul cazurilor de diabet
- diabet zaharat tip II, insulinoindependent sau noninsulino-necesitant care
reprezintǎ 80% din cazuri.
2.3 Evoluția stadială a diabetului
zaharat
Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie, polidipsie,
polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii.
Boala evaluează în patru stadii:
a) prediabet sau diabet potențial,încadrându-se persoanele cu ambii părinți diabetici sau
unul din părinti cu rude diabetice,femeile care au născut un copil de peste 4kg, cele cu
avorturi spontane, cu glicozurie și persoanele obeze;
b) diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la glucoză și cortizon este
pozitiv cu aspect patologic;
c) diabetul chimic, asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei provocate
evidențiază boala;
d) diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi a jeun (pe nemâncate) cu
poliurie, polidipsie, glicozurie și scădere în greutate.
Trecerea de la un stadiu la altul poate să nu apară deloc, să evolueze foarte lent, să fie
rapidă sau chiar explozivă.
Ultima posibilitate întâlnită mai ales la copii.
 2.4 Complicațiile diabetului
Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similari.
Hiperglicemia poate duce la deshidratare și cetoacidoză.
Complicațiile de termen lung sunt de ordin vascular și neurologic.
2.4.1 Complicații acute:
Cetoacidoza diabetică este determinată de deficitul de insulină în paralel cu creșterea
concentrației de glucagon și apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulină.
Pacientul acuză lipsa poftei de mâncare, greață,vărsături,urinări frecvente și în cantități mai
mari,dureri abdominale,iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea stării de cunoștință
sau comă.
Coma hiperosmolară este un sindrom de deshidratare accentuată în condițiile unui aport
insuficient de apă.Tratamentul se realizează urgent cu cantități mari de lichide administrate
intravenos.
În etapa premonitorie se constată astenie progresivă,scăderea apetitului și aportului hidric,
scăderea în greutate,deshidratare.
În etapa de comă osmolară manifestată se constată hiperglicemie foarte mare,fiind o formă rară
dar foarte gravă.
În faza de comă_tulburări neurologice,semne de deshidratare masivă,apare oligurie sau chiar
anemie.Tratamentul este de 8-10 litri de lichid în 24 ore cu monitorizarea debitului urinar,
insulinoterapia fiind esențială.
2.4.2 Complicațiile cronice:

Microangiopatia cuprinde glomeruloscleroza diabetică și retinopatia,cu apariție în primii 10 ani

de evoluție a bolii și reprezintă complicații severe.

Glomeruloscleroza diabetică reprezintă una din cele mai grave complicații, caracteristică
diabetului netratat.

Retinopatia apare în diabetul dezechilibrat,depistată în primele stadii exiastă șansa de a stagna în

evoluție.Semnele de apariție e retinopatiei sunt:vedere încetoșată,dificultăți de citire,pierderi
temporare ale vederii,durere la nivelul ochiului,puncte întunecate sau luminoase ce plutesc în
câmpul vizual datorate desprinderii de retină sau hemoragie vitroasă(stic
 Macroangiopatia constă în afectareavaselor mari.
 Când sunt afectate vasele coronare apar cardiopatia ischemică și infarctul miocardic;
 C ând sunt afectate arterele cerebrale apare ateroscleroza cerebrală,generând accidente
ischemice iar când sunt afectate vasele membrelor inferioare apare arteriopatia membrelor
inferioare.
loasă).
CAPITOLUL III
TERAPIA PACIENTULUI
DIABETIC
3.1 TERAPIA MEDICAMENTOASA
3.1.1 INSULINA
Insulina este o substanță - un hormon - produs de către anumite celule
(celulele beta) din pancreas. Ea se eliberează în sânge atunci când nivelul
glucozei crește peste un anumit nivel (valoare normală).
Funcția cea mai importantă a insulinei este de a ajuta celulele din întregul
corp să preia și să prelucreze glucoza din sânge (glucoza este ”benzina” cu
care funcționează corpul nostru).
Indicații
- Diabet zaharat tip 1 (indicație absolută )
- Diabet zaharat tip 2
Tipuri de insulina administrata la bolnavii de diabet
Tipul/modul de actiune Denumirea Cand se administreaza Durata de actiune

Ultra lenta Levemir Se administreazala 24 ore

Lantus aceeasi ora

Lenta(bazala) Humulin N Ora 22.00 12 ore

Insuman Bazal
Insulatord
Rapida Humulin R Orele 08.00,13.00 si 6 ore
Artropid R 19.00

Insuman Rapid
Premixate Humulin M3 Orele 08.00 si 20.00 12 ore
Mixtard Sau

Insuman Comp 07.00 si 19.00

Mixtard 42
Analogii Humalog Lispro Orele 08.00,13.00 si 2-3 ore
Novorapid 19.00

Apidra
Premixte intre Ultra Humalog mixt 25 Orele 08.00 si 20.00 12 ore
lente si Analogi Humalog mixt 50 Sau
07.00 si 19.00
Tipuri de insuline
 1. Insuline bazale (insuline cu durată lungă de acțiune) - se
dau o dată sau de două ori pe zi și au rolul de a menține cât
mai constant nivelul glicemiei pe parcursul întregii zile.
 2. Insuline rapide sau prandiale (insuline cu durată scurtă
de acțiune) - acele tipuri de insulină care scad repede glicemia.
 Ele se folosesc, în principal, atunci când mâncăm dar şi atunci
când, pur şi simplu, dorim să reducem valorile mari ale
glicemiei.
 3. Insuline premixate – se dau de obicei de două ori pe zi
(foarte rar de trei ori), înainte de micul dejun și cină și sunt
amestecuri de insuline bazale și rapide în diferite proporții.
 Avantaje si dezavantaje insuline
Avantaje Insuline Dezavantaje Insuline

1 Se pot administra relativ ușor. Adaptarea dozelor este destul de greoaie.

2 Număr mic de administrări. Necesită un regim de viață foarte ordonat.

3 Nu necesită o educație complicate. Risc de hipoglicemii (prânz, noaptea).

4 Nu necesită măsurarea foarte Nu acoperă foarte bine hiperglicemia după masa de

frecventă a glicemiilor. prânz.

5 Pot fi folosite la persoanele la care nu se doresc

glicemii foarte aproape de normal.
Insulina se administrează folosind:
1. Stilouri de insulină (veți auzi frecvent termenul
preluat din limba engleză de pen de insulină),
2. Siringi pentru insulină (siringi speciale fabricate
pentru a măsura corect cantitatea dorită de insulină –
trebuie să aibă înscris obligatoriu pe ele 100
unități/ml),
3. Pompe de insulină – o metodă mai nouă folosită
în general la copii și tineri.
3.1.2 SULFAMIDE ANTIDIABETICE

Medicamente: Glibenclamid, Glipizid, Gliquidon,

Gliclazid, Glimepirid, Gileman, Glibetic, Gluben,
Maninil, Manirom, Tolbutamide - Tolbutamid,
Minidiab, Glionison-Glurenorm, Gliclazid-Diaprel,
Glipicrone, Medoclazide, Plante-Fitodiab.
Medicamente: Meformin, Meguan, Biformin,
3.1.3 BIGUANIDE
Diabitem, Silubin retard.
Metformin - este cea mai utilizată biguanidă în
întreaga lume. Acţionează în principal prin inhibarea
gluconeogenezei hepatice şi scăderea glicemiei bazale. Monoterapia cu
metformin poate induce o scădere a HbA1c cu 1,5 procente. În general
toleranţa este bună, cele mai comune efecte adverse fiind cele
gastrointestinale (diareea). Monoterapia cu metformin nu se însoţeşte de
episoade hipoglicemice sau de crestere in greutate. Studiul UKPDS a
demonstrat beneficiile tratamentului cu metformin în prevenirea
evenimentelor cardiovasculare. Acidoza lactică se întâlneşte rar şi numai
atunci când nu au fost respectate contraindicaţiile (insuficienţă cardiacă,
renală sau hepatică).
Denumiri comerciale: Siofor, Glucophage, Meguan, Metfogamma, Metformin
Arena, Metformin Teva, Metformin LPH, Metformin Bluefish, Metformin
Aurobindo, Dipimet, Medifor, Formiran.
Dozaje metformin: 500, 850, 1000
3.1.4 Inhibitori ai Alfaglucozidazei

ACARBOZA
Mecanism hipoglicemiant.
Acarboza inhiba alfa glucozidaza din peretele intestinal si scade
astfel degradarea polizaharidelor in monozaharide absorbabile.
Scade hiperglicemia postprandiala in Diabetul zaharat tip I si
Diabetul zaharat tip II.
Reactii adverse: digestive: dureri abdominale, diaree (datorita
fermentarii glucozei in intestin).
Indicatii: in diabetul zaharat de tip II, in completarea dietei 50
mg x 3/zi.
3.1.5 Agonisti selectivi pe receptorul
nuclear PPAR – GAMMA
Mecanism hipoglicemiant.
Scad rezistenta la insulina in tesutul adipos, muschii striati,
ficat;
Cresc transportul glucozei in muschi si tesuturi (cresc
sinteza de transportori ai glucozei);
Regleaza metabolismul acizilor grasi in tesuturile
periferice.
Indicatii: in diabetul zaharat de tip II, singure sau in
asociere cu sufoniluree sau biguanide (terapie de a treia
intentie, datorita reactiilor adverse cardiace).
 CAPITOLUL IV
4.1 Tratamentul dietetic
Împreună cu tratamentul medicamentos, regimul reprezintă condiția esențială menținerii vieții diabeticului aproape de
normal. Principiile generale sunt:
- bolnavul trebuie să-și cunoască foarte bine regimul,conținutul de glucide pentru fiecare aliment și să-l respecte
- bolnavul trebuie bine instruit asupra conținutului glucidic din alimente.
Bolnavul diabetic trebuie să cunoască cele 3 grupe importante de alimente interzise și permise:
a) alimente ce nu conțin glucide sau conțin cantități reduse fiind consumate fără restricție
b)alimente bogate în glucide interzise diabeticului
c)alimente cu cantități moderate de glucide consumate numai în cantități stabilite de medic și cântărite.
d) cantitatea de glucide consumate zilnic să fie apropiată de cea a individului normal,ținând cont de munca
depusă,vârstă și sex
e) rația calorică să corespundă necesarului caloric organismului,raportată la vârstă,esx,stările fiziologice și munca
prestată
f) excluse vor fi glucidele concentrate ca:zahărul,produsele făinoase și zaharoase,etc
g) din alimentație nu vor lipsi proteinele animale cu valoare biologică(lapte, carne,brânză,ouă, pește) și lipidele
vegetale(uleiurile vegetale)
h) pâinea va fi împărțită cu exactitate pe felii și pe mese
i) din alimente nu voe lipsi fibrele,deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale și leguminoasele uscate scad
glicemia și previn cancerul de colon
j) mesele vor fi repartizate la ore precise(dimineața,ora 11, prânz,ora17 și seara),ultima masă servindu-se la ora 22 sub
formă de gustare.
 4.2 Rolul efortului fizic în diabetul
Efortul fizic este o componentă importantă și are mare valoare în tratamentul
zaharat
diabeticului, ameliorând starea generală și toleranța alimentării glucidice,reducând
nevoia de insulină. Exercițiul fizic este contraindicat la blonavii netratați și
subalimentați.
 Efectele terapeutice ale efortului fizic controlat sunt:
 -crește utilizarea periferică a glucozei stimulând transportorii specifici
având consecință stabilizarea valorilor glicemiei
 -scade necesarul insulinic
 - crește colesterolul H.D.L.(colesterolul,,bun,,) și scade L.D.L.
(colesterolul,,rău,,)
 -scad trigliceridele și crește capacitatea maximă de consum
 -crește debitul cardiac și scade ritmul cardiac
 -ameliorează funcția respiratorie
 -crește masa slabă și o scade pe cea grasă
 -reduce starea de anxietate și crește confortul psihic
 CONCLUZII
Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse bolilor de inimă decât
cele nediabetice,riscul fiind cauzat de:hipertensiune,colesterolul ridicat și ateroscleroză.
Ținerea diabeticului sub control include reducerea tuturor factorilor de risc
colesterolului ca:
-reducerea cantității de colesterol prin folosirea unei diete fără produse de origine
animală.
-stăpânirea stresului prin exerciții fizice și relaxante.
-reducerea tensiunii arteriale prin exercițiu fizic și dietă relaxantă.
-renunțarea la fumat,fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului.
Eficienţa schemei terapeutice va fi apreciată pe baza evoluţiei greutăţii, a glicemiei à jeun şi
postprandială şi atunci când este posibil, cu ajutorul HbA1c.
Schemele terapeutice iniţiate vor fi menţinute doar dacă au condus la atingerea ţintelor
terapeutice şi se insistă asupra modificării stilului de viaţă.
Asocierile medicamentoase şi trecerea la o treaptă superioară de tratament sunt necesare
atunci când nu se ating ţintele glicemice.
Insulinoterapia poate fi iniţiată la pacientul cu DZ 2 în următoarele condiţii: sarcină şi
lactaţie, intervenţii chirurgicale, infecţii severe, infarct miocardic, accident vascular cerebral.