Antibiotice si chimioterapice de uz dermatologic

I. Antibiotice preparate pentru aplicatii locale

 Tetraciclina si derivati: combinatii + tetracyclinum
 Alte antibiotice pentru aplicatie locala: combinatii + FUsafungin+Entamicinum
 Upirocin
II. Chimioterapice preparate pentru aplicatii locale
 Sulfamide: Afenidum+Ulfadiazinum+Ulphadiazinum argenticum
 Antivirale: Cyclovirum+cOmbinatii+Doxuridinum+Odophyllotoxinum
III. Antivirale si chimioterapice, combinatii
 Antibiotice si chimioterapice
 COmbinatii

Antibioticele (AB) şi chimioterapicele (CT) sunt agenţi cu

activitate selectivă, care introduse în organism exercită efecte
toxice specifice faţă de anumite microorganisme, fungi, paraziţi,
având însă efecte toxice mai reduse sau absente faţă de
celulele organismului gazdă. Diferenţa între antibiotice şi
chimioterapice constă în originea lor diferită. În timp ce
antibioticele sunt produse de diferite specii de microorganisme
(bacterii, fungi, actinomicete), chimioterapicele sunt obţinute
prin sinteză chimică. În prezent mai multe antibiotice se obţin
prin sinteză sau semisinteză, diferenţa între cele două tipuri de
substanţe tinzând să dispară.

Mecanism de acţiune: produc efect de tip bactericid sau

bacteriostatic pe agenţii patogeni. Substanţele bactericide
produc distrugerea germenilor necesitând astfel o participare
mai redusă a mijloacelor naturale de apărare ale organismului.
Ele sunt indicate în infecţii grave, supraacute sau cînd
mecanismele imunitare sunt reduse (nou-născuţi, bătrâni,
infecţii cronice) sau deprimate prin radioterapie, corticoterapie,
citostatice. Substanţele bacteriostatice inhibă multiplicarea
germenilor şi îi fac vulnerabili la forţele de apărare ale
[Link] sunt indicate în infecţiile uşoare sau medii şi
trebuie evitate în situaţiile în care mijloacele de apărare ale
organismului sunt deficitare. Aceste efecte - bactericid,
bacteriostatic - depind de antibiotic, respectiv de mecanismul
său de acţiune, de concentraţia sa la locul infecţiei, de felul
infecţiei, de tipul de germene (faza de dezvoltare, condiţii de
viaţă).

Mecanisme generale de acţiune

1. La nivelul peretelui celulei bacteriene, prin inhibarea
sintezei [Link] acţionează penicilinele,
cefalosporinele, [Link] sunt active numai în faza
de multiplicare a germenilor, când celulele fiice rezultate
din diviziune îşi sintetizează un nou perete.
2. La nivelul membranei citoplasmatice a celulei
bacteriene prin alterarea structurii şi funcţiei acesteia, cu
creşterea excesivă a permeabilităţii şi pierderea de
metaboliţi esenţ[Link] acţionează polimixinele, unele
antifungice şi parţial aminoglicozidele.
3. Asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice
astfel:
a. Inhibarea sau degradarea sintezei proteice la nivel
ribozomal; astfel acţionează tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina.
b. Inhibarea sintezei proteice la nivelul nucleului
celulei bacteriene, blocând ARN-polimeraza, cu
scăderea sintezei acizilor nucleici (rifampicina).
[Link] sintezei de ADN, prin inhibarea ADN-girazei
(acidul nalidixic şi fluorochinolonele).
d. Antagonismul competitiv faţă de un metabolit esenţial,
indispensabil activităţii metabolice normale a celulei
[Link] acţionează sulfamidele prin inhibarea sintezei
de acid folic.

Clasificarea principalelor
antibiotice antimicrobiene În funcţie de
structura lor chimică, antibioticele pot fi clasificate în
următoarele grupe:
•betalactamine:
peniciline,cefalosporine,monobactami,carbapenemi;
macrolide (eritromicina, claritromicina, spiramicina) şi
lincosamide (lincomicina şi clindamicina);
•aminoglicozide: streptomicina, kanamicina, gentamicina,
tobramicina, amikacina;
•antibiotice cu spectru larg: tetraciclinele şi
cloramfenicolul.
•polipeptide: polimixinele, bacitracina;

Antibiotice si Chimioterapice Antimicrobiene

Chimioterapice = medicamente cu actiune specifica asupra diferitelor microorganisme

patogene.
Antibiotice = chimioterapice produse de microorganisme sau sintetizate dupa modelul
compusilor naturali.
Clasificare antibiotice:
-betalactamice - peniciline, cefalosporine, monobactami, carbapeneme
-aminoglicozide - ex. STREPTOMICINA, GENTAMICINA
- tetracicline
- macrolide-antibacteriene - ex. ERITROMICINA
- antifungice - ex. NISTATINA
- lincosamide - lincomicine, clindamicina
- ansamicine - ex. RIFAMPICINA
- glicopeptide - vancomicina,teicoplanina
- polipeptide - polimixine,bacitracina
- alte structuri - cloramfenicol

Chimioterapice de sinteza = sulfamide, trimetoprim, metronidazol, chinolone, ketoconazol

Actiune bactericida = intoxica letal ireversibil germenii la concentratia minima inhibitory
Actiune bacterostatica = inhiba multiplicarea lor
Spectru antimicrobian = totalitatea microorganismelor sensibile

 ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE
 Antibioticele si chimioterapicele sunt un grup de medicamente capabile sa distruga
sau sa inhibe multiplicarea microbiana . Au actiune selectiva si specifica . In doze
terapeutice ele nu lezeaza celulele organismului uman .
 Antibioticele sunt substante antibacteriene naturale . Penicilinele si cefalosporinele
sunt extrase din fungi din genul Penicilium ( si alte ascomicete ) ; aminiglicozidele ,
macrolidele , tetraciclinele , cloramfenicolul , lincomicina sunt extrase din antinomicete ,
in special fungi din genul Streptomyces ; polimixinele si bacitracina sunt produse de
bacterii din genul Bacillus .
 Chimioterapicele sunt substante antibacteriene obtinute prin sinteza chimica .
 In present , o delimitare stricta intre cele doua categorii nu este justificata deoarece
au fost produse numeroase antibiotice de semi-sinteza . Din acest motiv , exista tendinta
ca toate substantele antimicrobiene sa fie denumite antibiotice , iar folosirea lor in
tratamentul antiinfectios sa fie numita antibioterapie .
 Fiecare antibiotic are o denumire comuna internationala ( D.C.I. ) , aceeasi pentru
toate preparatele comercializate , fie romanesti , fie straine . Denumirea comerciala
difera in functie de firma producatoare .
 Spectrul antimicrobian
 Spectrul antimicrobian cuprinde totalitatea bacteriilor asupra carora antibioticul este
active . Este necesara cunoasterea spectrului antibacterian initial , precum si modificarile
ulterioare , aparute prin emergenta unor tulpini rezistente .
 Spectrul antibacterian initial este stabilit pentru fiecare antibiotic in parte , prin testari
pe tulpini bacteriene de colectie , fiind precizate categoriile de bacterii sensibile ,
intermediar sensibile , precum si bacteriile rezistente in mod natural la antibioticul
respectiv .
  In functie de spectru antimicrobian initial , antibioticele au fost clasificate in :
antibiotice cu spectru ingust si antibiotice cu spectru larg .
 Antibioticele cu spectru ingust au fost impartite la randul lor in doua grupuri , dupa
actiunea in mod predilect asupra bacteriilor Gram pozitive si Gram negative :
 - antibiotice cu spectru de tip penicilinic ( penicilinele , eritromicina , lincomicina ) ,
active pe coci si bacilli gram-pozitivi , si pe coci Gram-negativi .
 - antibiotice cu spectru de tip streptomicinic ( aminoglicozidele , streptomicina ,
neomicina , gentamicina , kanamicina ; polipeptide , colimicina , polimixina ) , active pe
bacilli si coci Gram-negativi , coci Gran-pozitivi .
 Antibioticele cu spectru larg ( ex. Tetraciclinele , cloramfenicolul ) , sunt active pe
coci si bacilli Gran-negativi si Gram-pozitivi , treponeme , leptospire , ricketsii ,
chlamydii si micoplasme . ( Schema IV.I. ) .
 Schema V.I. Tipuri de spectru antibacterian “ clasic “

Bacili Gram-pozitivi Coci gram-pozitivi Bacilli gram-negativi

Coci gram-negativi
Spectru de tip penicilinic
Spectru de tip streptomicinic
Spectru larg , de tip tetraciclina sau cloramfenicol

 In prezent au fost descoperite noi antibiotice cu spectru larg si ultralarg , unele dintre
ele fiind folosite ca antibiotice de rezerva , in infectii severe cu tulpini rezistente .
 Actiunea antibacteriana ; efectul bactericid , efectul bacteriostatic
 Antibioticele au fie :
 - efect bactericid , adica de distrugere a bacteriilor , fie
 - efect bacteriostatic , de inhibare a multiplicarii bacteriene .
 Obtinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de mai multi factori :
 - natura antibioticului si mecansmul sau de actiune . Un actibiotic bactericid poate avea
si o actiune bacteriostatica in concentratii mai mici , in timp ce un antibiotic bacteriostatic
nu poate avea niciodata un efect bactericid .
 - concentratia efectiva de antibiotic realizata la locul conflictului microorganism-
gazda .
 - stadiul de dezvoltare al bacteriei ( faza de latenta sau de multiplicare , forme L ,
spori ) .
 Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi suficienta pentru a obtine vindecarea
in cazul unor infectii usoare sau de severitate medie , la pacienti cu un sistem imun
integru .
 Antibioticele bactericide sunt necesare in :
 - infectii severe , sau/si generalizate ( bronhopneumonii , meningite , peritonite ,
septicemia )
 - in infectiile bacteriene cornice sau cu tendinta de cronicizare ( pielonefrite ,
metroanexite , etc. )
 - infectii bacteriene in focare greu sterilizabile ( endocardite , osteomielite ,
tromboflebite , tuberculoza ) .
 Antibioticele bactericide nu se asociaza cu cele bacteriostatice , ci se asociaza 2 sau 3
bactericide cu mecanisme diferite de actiune , de ex. O penicilina cu un aminoglicozid ,
cu efect bactericid sinergic .
 Mecanismele de actiune ale antibioticelor
 1. Inhibitia sintezei peretelui celular .
 2. Inhibitia sintezei proteinelor .
 3. Alterarea structurii membranei celulare bacteriene .
 4. Inhibitia sintezei sau functiei acizilor nucleici .
 5. Inhibitia metabolismului bacterian .
 1. Inhibitia sintezei peretelui celular – prin inhibarea polimerizarii peptidoglicanului
din structura peretelui celular al bacteriilor . Rezulta liza bacteriei . Bacteriile Gram-
pozitive sunt mai sensibile decat cele Gram-negative . Antibioticele din aceasta categorie
nu sunt toxice pentru celulele umane ( eucariote , lipsite de perete celular ) . Exemple :
penicilinele , cefalosporinele , vancomicina , bacitracina [ bactericide ] .
 2. inhibitia sintezei proteinelor , prin atasarea la subunitatea 30S a ribozomilor
bacterieni ( 30S ← ARN-t ) : cloramfenicol , tetraciclina , eritromicina , lincomicina
[ bacteriostatice ] .
 3. alterarea structurii membranei celulare bacteriene – unele antibiotice , in special
polipeptidice . Polimixine , colistin , precum si antifungice : amfotericina B , nistatin –
induc modificari ale permeabilitatii membranei celulare , cu pierderea unor metabolite
importanti din celula [ bactericide ] .
 4. inhibitia sintezei sau functiei acizilor nucleici – rifampicina , fluorochinolonele –
inhiba replicarea AND-ului bacterian prin inhibitia unei enzime – AND giraza , de care
se leaga [ bactericide ] .
 5. inhibitia metabolismului – prin inhibitia competitive a unei substante : sulfamidele
inhiba competitiv acidul para-aminobenzoic ( PABA ) , precursor al acidului folic . In
prezenta sulfamidei ( antimetabolit ) , enzima care se leaga in mod normal de PABA , se
leaga de antimetabolit , rezultand un produs inactive metabolic . [ bacteriostatic ] .
Trimetroprimul inhiba transformarea acidului folic in acid folinic , urmatoarea etapa
metabolica [ bactericid ] .
 Rezistenta la antibiotice
 Rezistenta bacteriilor la antibiotice poate fi naturala sau dobandita .
 Rezistenta naturala este un character de specie si este totala , fiind genetic
determinate . De ex. B. Koch este rezistent la peniciline , bacteriile strict anaerobe sunt
rezistente la aminoglicozide .
 Rezistenta dobandita se datoreaza aparitiei si selectarii unor mutante rezistente ,
prin transfer cromozomial ( rar ) sau extracromozomial ( des , prin plasmide ) de la o
bacterie rezistenta la una sensibila . Mecanismele biochimice ale rezistentei sunt :
 - producerea de enzime inactivatoare ( penicilinaza , cefalosporinaze )
 - scaderea permeabilitatii bacteriei pentru antibiotic ( forme L , protoplasti ,
sferoplasti )
 - elaborarea in excess au modificarea enzimelor care reprezinta tinta de actiune a
antibioticului
 - cresterea sintezei de PABA
 Rezistenta dobandita poate fi fata de un singur antibiotic ( monorezistenta ) sau
poate fi multirezistenta . Fata de antibioticele inrudite poate fi o rezistenta incrucisata .
  Reguli generale de alegere a antibioticului in terapie
 - antibioticul ales trebuie sa fie active pe tulpina bacteriana ( izolata si identificata ) ,
conform antibiogramei .
 - antibioticul ales trebuie sa difuzeze bine sis a realizeze o concentratie active in
focarele in care este localizata infectia .
 - antibioticul trebuie sa fie cat mai putin toxic , sis a nu existe contraindicatii ale
pacientului la substanta respective ( alergie , sarcina , insuficienta renala , hepatica , etc. )
.
 - calea de administrare ( oral , I.M. , I.V. ) sa corespunda localizarii infectiei , dozei
care urmeaza sa se administreze , si urgentei obtinerii unei concentratii active .
 ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
 Familie de antibiotice care au in structura chimica inelul beta-lactamic .
 Mecanismul lor de actiune este inhibitia sintezei peptidoglicanului , in etapa de
polimerizare , prin legarea de transpeptidazele pe PBPs ( penicillin binding proteins ) .
 1. PENICILINELE
 Penicilinele pot fi impartite in 4 mari grupuri :
 - peniciline naturale
 - peniciline rezistente la penicilinaza
 - aminopeniciline
 - peniciline cu spectru larg
 Penicilinele naturale , primele descoperite si introduse in terapie in urma cu sae
decenii , isi pastreaza si astazi eficienta . Spectrul lor de avtiune acopera coci Gram-
pozitivi si Gram-negativi ( streptococci , pneumococi , enterococi , meningococi ) ,
bacilli Gram-pozitivi ( corynebacterii , L. Monocytogenes ) , spirochete ( Leptospira ,
Treponeme ) si majoritatea bacteriilor anaerobe .
 Penicilina G cristalina , de uz parenteral ( IM sau IV deoarece este modificata de
sucul gastric ) , prototipul penicilinelor naturale . Se gaseste sub forma de sare de Na sau
de K .
 Este activa , fiind considerata antibiotic de electie , asupra :
 - streptococului beta-hemolitic de grup A , pneumococi , streptococci ciridans ,
stafilococi albi si aurii nesecretori de penicilinaza
 - coci Gram-pozitivi anaerobi
 - neisserii ( coci Gram-negativi )
 - clostridia ( bacilli Gram-pozitivi anaerobi )
 - treponeme , leptospire , fusobacterii
 Antibiotic bactericid , se foloseste atat in monoterapie , cat si in asociatii de
antibiotice .
 Toxicitatea este redusa . Principalele reactii adverse sunt de tip alergic , ( pana la
10% din cazuri ) .
 Penicilina V ( Fenoximetilpenicilina ) – penicilina de uz oral . Administrata strict
pe stomacul gol , cu o ora inainte de masa si cu respectarea intervalelor dintre doze , are
efecte similare cu ale penicilinei G .
 Benzatin-penicilina G – Moldamin , penicilina depozit ( realizeaza un nivel stabil ,
scazut de antibiotic pe o perioada de 2-4 saptamani , utila in profilaxia reinfectiilor cu
streptococ ) .
 Procain-penicilina G – ( Efitard ) , Clemizol-penicilina G ( Megacilline ) ,
peniciline semi-depozit , cu administrare I.M. intr-o singura doza zilnica , au indicatii in
tratamentul si profilaxia bolilor post-streptococice , sifilis ( dermato-venerologie ) .
 Peniciline rezistente la penicilinaza ( peniciline anti-stafilococice ) :
 OXACILINA – indicate in infectii stafilococice . Se poate administra oral ,
parenteral si topic . Asocierea oxacilina – gentamicina este sinergica .
 METICILINA – de uz strict parenteral , nu mai este folosita datorita emergentei de
tulpini stafilococice rezistente si nefrotoxicitatii . Tulpinile de stafilococi rezistente la
meticilina si-au modificat receptorul pentru peniciline si de aceea sunt rezistente la toate
beta-lactaminele . Totodata sunt rezistente la macrolide si lincosamide . In aceasta situatie
, medicamentul de electie este vancomicina .
 Aminopeniciline
 AMPICILINA este o penicilina semi-sintetica , cu spectru largit fata de Penicilina G
. In plus fata de spectrul acesteia , Ampicilina este active sip e enterococi ,
Haemophillus , Shigelle , unele salminellle , unele tulpini de Proteus , Klebsiella ,
[Link] . Se administreaza oral si parenteral . Ampicilina realizeaza o buna concentratie
biliara si in LCR . Este bine tolerata de gravide , sugari si copii mici . Efectele adverse
sunt alergice si de dismicrobism intestinal .
 AMOXICILINA – are o biodisponibilitate superioara ampicilinei , se absoarbe
aproape complet din intestine , are o eficienta crescuta in infectii pulmonare , boli
diareice , febra tifoida .
 Peniciline cu spectru larg
 Asocieri aminopeniciline cu inhibitorii de beta-lactamaze
 Inhibitorii de beta lactamaze : Acidul clavulanic si Sulbactamul , in asociere cu
beta lactaminele , au un efect synergic , cu conditia ca producerea de beta-lactamaza sa
fie mecanismul principal al rezistentei .
 AMOXICILINA CU AC. CLAVULANIC – AUGMENTIN , AMOXICLAV
 AMPICILINA CU SULBACTAM – UNASYN
 Sunt active pe bacteriile sensibile la ampicilina si amoxicilina , dar sip e stafilococii
aurii si unii bacilli gram-negativi rezistenti la acestia datorita producerii de beta-
lactamaze . Aceste combinatii sunt larg folosite in practica medicala in sinuzite
bacteriene , otite medii , infectii ale tractului respirator inferior , infectii urinare si
hepatobiliare , infectii ginecologice .
 Carboxipenicilinele : Carbenicilina ( PYOPEN ) , carindacilina , etc. au un spectru
asemanator Ampicilinei , dar sunt active sip e bacilul piocianic . Sunt folosite in sectiile
de terapie intensiva .
 Ureidopeniciline , Piperazinpenicilinele ( Piperacilina , Azlocilina , Mezlocilin ) .
 Sunt eficiente mai ales pe Proteus , piocianic , Enterobacter , acinetobacter . In
paralel cu doza creste si semiviata antibioticului in circulatie .
 Monobactame ( Aztreonam ) – active sip e bacilli Gram-negativi , aerobi si
anaerobi .
 Carbapeneme – Tienamicina ( Tienam , Imipenem ) antibiotic de rezerva , cu
spectru larg , active si pe stafilococii meticilino-rezistenti , anaerobi , bacilli Gram-
negativi .
 CEFALOSPORINELE
 Antibiotice beta-lactamice , cu acelasi mechanism de actiune ca penicilinele .
 Au efect bactericid .
 Sunt clasificate in generatii , pe masura lansarii lor pe piata si in functie de activitate
antimicrobiana . Se administreaza oral si/sau parenteral .
 Au spectru larg , in specia cele de generatia a II-a si a III-a si ultralarg , cele de
generatia a IV-a .
 Prezinta toxicitate scazuta .
 Efecte secundare :
 - hipersensibilizare
 - selectarea unor tulpini de enterococ
 - anemie hemolitica , granulocitopenie
 Generatia I : Cefalexin , Cefazolin , Cefalotin . Sunt active pe cocii Gram-
pozitivi : streptococci , pneumococi , stafilococi , cu exceptia enterococilor si a unor
tulpini de stafilococ . Sunt mai putin active pe bacilii Gram-negativi , totusi au actiune pe
Haemophylus , Branhamella , Salmonella , Shigella .
 Bacteriile din genurile Enterobacter , Seratia , Morganella prezinta rezistenta naturala
fata de acest grup de antibiotice .
 Difuzeaza bine in tesuturi , in special pulmonar . Nu patrund in LCR . Se elimina
urinar .
 Generatia a II-a : Cefaclor Cfuroxim , Cefamandol , Cefoxitin , Cefotetan .
 Au un spectru mai larg fata de generatia I , fiind mai rezistente la beta-lactamaze .
Sunt mai active pe stafilococi , Proteus , Enterobacter .
 Formele orale sunt indicate in infectii respiratorii , ORL , dar si in infectii urinare
simple . Formele injectabile sunt folosite in profilaxia infectiilor chirurgicale si vasculare.
 Generatia a III-a : injectabile : Cefotaxim ( Claforan ) , Ceftriaxon ( Rocephine ) ,
Ceftazidim ( Fortum ) , Cefoperazon ( Cefobid ) . Orale : Cefixim , Cefpodoxim
( Orelox ) , Cefotiam .
 Aceste antibiotice sunt mai putin active pe bacteriile Gram-pozitive decat cele de
generatia I si II , dar mult mai eficiente pe bacilii Gram-negativi : enterobacterii si
Pseudomonas aeruginosa . Sunt mult mai rezistente la beta-lactamaze .
 Sunt rezervate in general infectiilor severe produse de Gram-negativi si infectiilor
nosocomiale , in asociere cu aminoglicozidele .
 Generatia a IV-a : Cefepin , Cefpirom . Sunt rezistente la unele beta-lactamaze
deosebit de active . Se utilizeaza in infectii noscomiale sau in septicemia cu origine
necunoacuta , in care este necesara acoperirea unui spectru foarte larg de bacterii .
 GLICOPEPTIDE : Vancomicina ( Vancocin ) , Teicoplanina ( Targocid ) .
 Antibiotice cu efect bactericid .
 Mecanism de actiune : alterarea sintezei si permeabilitatii peretelui celular si a
sintezei de ARN bacterian .
 Active pe : coci Gram-pozitivi – Stafilococi , inclusive meticilino-rezistenti
( antistafilococic de rezerva ) , streptococci , enterococi , bacilli anaerobi : Bacillus ,
Actinomyces , Clostridium .
 Inactiv pe bacilii Gram-negativi deoarece molecula mare de antibiotic nu traverseaza
spatial periplasmatic .
 Este indicat in infectii severe produse de bacterile sensibile la antibiotic .
 Administrarea : intravenos in perfuzie ( P.E.V. ) . Antibioticul circula legat de
proteinele plasmatice , patrunde in lichidul pleural , pericardic , sinovial , trece in lichidul
 de dializa peritoneala , strabate meningele numai daca acesta este inflamat . Se elimina
aproape exclusive prin filtrare glomerulara .
 Efecte adverse : reactii alergice , hipotensiune sau hipertensiune in timpul PEV ,
ototxicitate .
 Inhibitori ai sintezei proteinelor
 MACROLIDE : Eritromicina , Claritromicina ( Clacid ) , Roxitromicina
( Rulid ) , Spiramicina , Josamicina .
 Efect bacteriostatic .
 Se leaga de subunitatea 50S a ribozomilor .
 Spectru de tip Penicilina , la care se adauga Haemophyllus, Bordetella , Chlamydia ,
Mycoplasma , Bacteroides ( anaerob ) .
 Indicate la pacientii alergici la penicilina , in infectii respiratorii .
 Efecte secundare gastro-intestinale : greata , varsaturi , dureri abdominale .
 AMINOGLICOZIDE : Streptomicina , Kanamicina , Gentamicina ,
Tobramicina , Amikacina , Neomicina , Netromicina .
 Primul preparat cunoscut a fost Streptomicina ( 1944 ) , pentru ca intre 1949 si 1956
sa fie descoperita o intreaga familie de antibiotice foarte apropiate . Pana in present au
mai fost introduse preparate cu activitate antibacteriana superioara , cu toleranta
imbunatatita si cu riscuri scazute de efecte adverse .
 Se leaga de subunitatea 30S sip e membrana externa . Au efect bactericid puternic si
rapid . Se fixeaza rapid si ireversibil in citoplasma , concentrandu-se intrabacterian .
 Sunt sinergice cu antibioticele care actioneaza la nivelul peretelui bacterian ( beta-
lactamine si glicopeptide ) .
 Bactericide . Aminoglicozidele semisintetice ( amkacina , netromicina – sunt cu
spectru larg ) .
 Spectru : active pe bacterii Gram pozitive si gram negative , in special pe bacilli
gram-negativi .
 Nu au efect pe anaerobi , spirochete , bacterii cu dezvoltare intracelulara
( chlamydii , ricketsii , legionelle ) .
 Se absorb slab gastro-intestinal ( se administreaza numai injectabil ) .
 Nu patrund bine in LCR . Se elimina nemodificate prin filtrare glomerulara .
 Activitatea lor este influentata de pH , la un pH mai mic de 6,5 isi pierd repede
eficacitatea . Se prefera administrarea lor in combinatie cu alte antibiotice . Efecte
adverse de tip toxic : ototoxic , nefrotoxic si blocaj neuro-muscular .
 OXAZOLIDINONE . Linezolidul este primul dintr-o clasa noua de antibiotice :
Oxazolidinone , foarte active asupra bacteriilor Gram-pozitive , in special enterococi si
stafilococi , atat S. aureus meticilino-rezistent ( spectrul cuprinde si tulpini
multirezistente ) cat si S. aureus meticilino-sensibil . Mecanismul de actiune este blocarea
sintezei proteinelor bacteriene , prin atasarea la complexul de initiere 70S . A fost
introdus in terapie din anul 2000 , fiind utilizat in tratamentul infectiilor severe ale pielii
si tesuturilor moi .
 Intr-un studio pe care l-am efectuat in Laboratorul de Microbiologie al Spitalului
Clinic Judetean Constanta , pe 100 tulpini de S. aureus isolate din diferite produse
patologice , au fost sensibile la Linezolid un procent de 98% dintre acestea . Rezultatele
sunt concordante cu cele obtinute de alti autori . Eficienta sa pare a fi similara cu a
glicopeptidelor .
 TETRACICLINE : Tetraciclina , Doxicilina , Oxitetraciclina , Minocilina ,
Doxicilina ( Vibramycin ) .
 Bacteriostatice cu spectru larg de actiune .
 Inhiba sinteza proteica prin legarea de subunitatea 30S .
 Actioneaza pe :
 - bacterii gram-pozitive si Gram-negative
 - Vibrio , Shigella , Treponema pallidum
 - Mycoplasme , Ricketsii , Chlamydii
 Administrare orala
 Patrund bine in tesuturi , greu in LCR .
 Efecte secundare : digestive . Greata , varsaturi , candidoze post terapeutice
 Sunt C.I. la gravide si copiii sub 8 ani , deoarece se depun in dentina si determina o
culoare galben-bruna a dintilor .
 CLORAMFENICOLUL
 Bacteriostatic cu spectru larg : Gram + si Gram - , anaerobi , spirochete , patogeni
obligator intracelulari . A fost descoperit in 1949 prin extractie naturala din Streptomyces
venezuelae , dar astazi este sintetizat integral .
 Se leaga de subunitatea 50S , inhiband sinteza proteica .
 Administrat oral , se absoarbe bine . Patrunde bine in tesuturi , inclusive in LCR .
 Efecte secundare :
 - supresia M.O. hematopoietice , la doze mari , administrate timp indelungat , efectele
fiind reversibile dupa oprirea administrarii ;
 - anemie aplastica ( efect idiosincrazic ) ;
 - sindromul cenusiu ( baby-grey sindrom ) survine la sugarii imaturi sau la copii mai
mari si adulti prin supradozare .
 - tulburari gastro-intestinale .
 Antibiotice ce afecteaza membrana celulara
 POLIMIXINE ( antibiotice polipeptidice ) , COLIMICINA , POLIMIXINA B si
E.
 - Active pe bacilli Gram-negativi , inclusive bacil Piocianic .
 - Se administreaza oral pentru efectul la nivelul tubului digestiv . Parenteral este indicat
pentru infectii urinare , genitale , sistemice . Bacitracina , care este deosebit de toxica , se
administreaza numai local .
 - Efecte adverse : nefrotoxice , neurotoxice .
 Antibiotice care inhiba sinteza ac. Nucleici
 RIFAMYCINE ( RIFAMPICINA )
 Antibiotic bactericid , cu spectru larg . Patrunde in fagocite , distrugand
microorganismele cu multiplicare intracelulara . Dezvolta relativ repede rezistenta
secundara .
 Este activ pe bacterii Mycobacterium tuberculosis , bacterii Gram + si unele bacterii
Gram – ( Neisseria gonorrhoeae ) .
 Indicata in tratamentul tuberculozei pulmonare si extrapulmonare , infectii severe cu
bacterii sensibile , intotdeauna in asociere cu alte antibiotice , pentru a preveni aparitia
rezistentei .
 Administrare orala si locala ( colir ) .
 Efecte secundare : rash cutanat , trombocitopenie , alterarea functiei hepatice . Se
evita in timpul sarcinii si alaptarii , precum si la nou-nascut .
 CHINOLONE si FLUOROCHINOLONE
 Antibiotice de sinteza ce cuprind acidul nalidixic si derivatii sai . Mecanism de
actiune : inhibarea ADN-girazei si topoizomerazei IV , impiedicand replicarea ADN
bacterian .
 Primul antibiotic din aceasta clasa : Acidul nalidixic , descoperit in 1962 .
 Atasarea unui atom la derivatii sai , a dus in anii 1970 la obtinerea fluorochinolonelor
, cu o penetrabilitate intracelulara crescuta de pana la 200 de ori .
 Bactericide cu spectru larg , eficiente in special pe bacterii Gram-negative , inclusive
piocianic , germeni de spital , dar si pentru Gram-pozitivi , patogeni intracelulari sau
bacterii anaerobe .
 Clasificare :
 Generatia I : acid nalidixic ( Negram ) . Cuprinde numai preparate cu administrare
orala . Se absorb bine din tractul gastrointestinal , dar ating concentratii terapeutice numai
in urina .
 Generatia a II- a : Ciprofloxacin ( Ciprinol , Ciprobay ) , Norfloxacin
( Norfloxacin , Nolicin ) , Ofloxacin ( Ofloxacin , Tarivid ) , Pefloxacin ( Peflacine ) . Au
actiune sistemica datorita difuziunii bune in tesuturi si patrunderii in celule .
 Generatia a III-a : Levofloxacin ( Tavanic ) . Medicament de rezerva in infectii
respiratorii cu bacterii rezistente la macrolide .
 Generatia a IV- a : Trovafloxacin ( Trovan )
 Indicatii : infectii urinare , genitale , pulmonare , biliare , osteite , osteo-mielite ,
meningite , septicemii .
 Administrare orala , IM , IV .
 Efecte secundare
 Efecte secundare grave la nivelul cartilajelor si tendoanelor ( tendinite , rupture de
tendoane ) , artralgii , artrite .
 Manifestari cutanate : fotosensibilizare , dermatite exfoliative .
 Digestive : greata , varsaturi , gastralgii .
 Neurologice : cefalee , fotofobie , insomnie , vertij , acufene .
 Hematologice : Trombocitoza/trombocitopenie , leucopenie .
 Contraindicatii :
 - copii si adolescenti : risc de afectare grava a cartilajelor . Prudenta la batrani .
 - gravvide sau femei care alapteaza
 SULFAMIDELE ( SULFONAMIDE )
 Primul preparat , care elibereaza substanta activa in organism , a fost introdus in anii
1930 . Sunt bacteriostatice .
 Mecanism de actiune : inhibitia competitive a PABA ( acid para-amino-benzoic ) .
 Spectru larg bacterii Gram + si Gram - , protozoare .
 Sulfamide cu actiune generala : sulfadiazine .
 - sulfametoxazol + trimetoprim ( biseptol , septrin ) indicat in infectii respiratorii ,
urinare , boli diareice ;
 - sulfamide cu actiune urinara : Sulfizoxazol ( neoxazol ) ;
 - sulfamide cu actiune intestinala ;
 - sulfamide cu actiune pe Mycobacterium Leprae : Dapsone .
 Ef. Adverse : de tip toxic , allergic , gastro-intestinale .
 Metronidazolul este primul derivate de nitromidazoli , introdus in terapie in anul
1959 ca antiparazitar , ulterior descoperindu-se ca este cel mai bun bactericid pentru
bacteriile anaerobe datorita penetrantei tisulare excelente . Efectul bactericid se extinde si
asupra unor bacterii aerobe , protozoare , Helicobacter pylori . Poate produce manifestari
alergice cutanate , dar se discuta si despre un eventual efect carcinogen . Se administreaza
oral si intravenos , difuziunea tisulara este excelenta . Efectele adverse sunt : dispeptice ,
nervoase , efect antialcool , colita pseudomembranoasa .
 Nitrofuratoinul
 Medicament bactericid , dar care atinge concentratii eficiente numai in urina . Este
active pe enterobacterii , dar si pe enterococi . Se utilizeaza pentru tratamentul si
profilaxia infectiilor urinare . Efectele adverse , rare , sunt : alergie , gastro-intestinale ,
neuropatie .