Sunteți pe pagina 1din 36

Antidiabetice de sinteză

Sinonime: Hipoglicemiante orale.


Baze fizicochimice: Sunt derivaţi de la două structuri chimice de
bază, diferite între ele:
- sulfonilureele;
- linguanidele.
Farmacoterapia: Diabeticii vârstnici (peste 40 de ani) de tip stenic cu consum
crescut de insulină şi cel insulino-rezistent. Diabet recent de cel mult
10 ani, care nu a făcut insulino-terapie şi este bine influenţat de
antidiabetice de sinteză. Diabet care necesită mai puţin de 40 u
insulină pe zi. Au fost recomandate prediabeţi pentru a pondera
răspunsul amplu al insulinei la glucoză.
Ţinând seama de unle aspecte farmacodianmice, sulfonidele
hipoglicemiate sunt indicate mai ales la adulţi care nu sunt
insulinoprivi şi nu sunt obezi, în timp ce biguanidele sunt recomandate
îndeosebi la obezi. Mulţi copii diabetici sunt insulinoprivi, deci nu pot fi
trataţi cu sulfoniluree sau biguanidine.
Eficienţa imediată a hipoglicemiantelor orale este evidentă.
Bolnavii observă diminuarea sau dispariţia poliuriei, a pruritului vulvar,
scăderea incidenţei infecţiilor.
În ce priveşte efectele pe termen lung şi îndeosebi, diminuarea
şi prevenirea angiopatiei diabetice, şi a complicaţiilor ei, în literatură
există date contradictorii. Numeroase discuţii s-au purtat în jurul
datelor furnizate de “University Group Diabetes Program” (Diabetes,
1970 şi 1974). Cei 1027 de bolnavi investigaţi au fost împărţiţi în 5
laturi, tratate astfel: insulină în doză fixă; insulină în doze adaptate
glicemiei; insulină tolbutamidă; fenformin şi placebo. Toţi bolnavii au
primit dietă hipocalorică. Cele mai bune rezultate s-au obţinut la lotul
2. Loturile 3 şi 4 au avut mai multe decese şi accidente cardiovasculare
decât lotul placebo. S-au adus unele critici la experimentul menţionat.
Evoluţia fiecărui bolnav se urmăreşte prin dozarea periodică a
glicemiei. Dozele de antidiabetice se ajustează în funcţie de necesităţi.
Alte indicaţii: Angor, tulburări vasculare periferice, unele boli
cutanate.

Farmacoepidemiologie

Contraindicaţii: Diabetul juvenil, cel care necesită doze mari de


insulină, în precoma şi coma diabetică, infecţii şi intervenţii chirurgicale
la diabetici, decompensări de acidoză sau insuficienţă renală avansată.
Sunt inutile la diabetici adulţi la care se poate menţine glicemia
şi greutatea corporală prin dietă hipocalorică şi exerciţii fizice.
Interacţiuni. Accentuează efectul hipoglicemiant: cloramfenicol,
guanetidina, anabolizante, propanolol, alcaloizi.
Diminuează efectul hipoglicemiant: ac. nicotinic, saluretice,
corticosteroizi.

II.1 Sulfamide hipoglicemiante

Sinonime: Sulfoniluree, sulfamide antidiabetice.


Baze farmacocinetice

Se absorb bine din tubul digestiv. Biotransformare prin acetilare.


Particularităţile farmacocinatice reprezintă, alături de potenţă,
singurele aspecte care deosebesc sulfamidele hipoglicemiante între ele.

Baze farmacodinamice

Mecanismele de acţiune sunt comune tuturor sulfamidelor


hipoglicemiante. Substanţele se deosebesc între ele prin potenţă.
Sulfamidele din prima generaţie sunt active la doze între 100-1500
mg/zi. Cele din a doua generaţie, la 1-5 mg/zi.
Substanţele produc hipoglicemie la animale şi oameni normali,
scad hiperglicemia la diabetici. Nu produc hipoglicemie la animale
pancreatectomizate total dar o produc la cele cu pancreatectomie
parţială ca şi cele hepatectomizate, lipsite de hipofiză, suprarenale,
tiroida, paratiroide, testicule, ovare.
Acţiuni la nivelul pancreasului. Au efect β-insulotrop, eliberează
insulina stocată în celula β dar nu stimulează procesele de sinteză a
insulinei.
Sulfamidele hipoglicemiante cresc insulina circulantă, acţiunea fiind
amximă în 2-10 minute cu valori minime ale glicemiei la 20-30 minute.
Acţiunea se menţine un timp, după oprirea perfuziei.
Stimulează experimental creşterea şi regenerarea celulelor β
pancreatice. Celulele neoformate sunt granulate, au deci capacitate
funcţională. Au efect şi în vitro, pe pancreas izolat.
Efectele hepatice şi periferice. Cresc glicogenul hepatic,
diminuează glicogenoliza, şi gluconeogeneza. Inhibă glucozo-6-
fosfataza şi insulinaza hepatică, implică legarea insulinei de proteine,
sub această formă hormonul pierzând capacitatea hipoglicemiantă.
Alte acţiuni. Cresc hipogeneza, au acţiune de tip antabuz, cresc
secreţia şi aciditatea sucului gastric, au efect hipotiroidian. Tolbutanida
şi cloropamida cresc activitatea fibrinolitică a sângelui, la
aterosclerotici şi diiabetici, acţiune care nu poate fi corelată cu
modificarea glicemiei.

Baze farmacotoxicologice

Erupţii cutanate. Jenă epigastrică, hiporexie, diaree. Leucopenie,


agranulocitoză. Icter de stază.
Coma hipoglicemică: prelungită cu persistenţa glicemiei
scăzute, mai multe zile se poate complica cu accidente vasculare
cerebrale, letale; este mai frecventă peste 60 de ani la cei trataţi cu
sulfomiluree, cu acţiune lungă, la cei cu insuficienţă renală şi
diminuarea excreţiei sulfomilureei la care se poate adăuga o
insuficienţă hepatică cu tulburarea biotransformării; în unele cazuri de
acest fel semiviaţa tolbutanidei a ajuns la 70 de ore. Toleranţa: se
instalează uneori după prima lună de adminitrare; în acest caz este
necesară administrarea unei alte sulfoniluree sau a unei biguanide.

Farmacoepidemiologie

Interacţiuni: accentuează efectul hipoglicemiant: fenilbutanaza,


oxifenbutanaza, salicilaţi, sulfamide antibacteriene, insulina,
biguanidine, anabolizante, autocoagulante orale, clafibrat,
simpatomimetice. Sulfaniruleele accentuează şi prelungesc efectul
deprimant asupra SNC al barbituricelor, altor hipnotice şi sedative.
Sulfamidele hipoglicemiante atât din generaţia 1 cât şi din
generaţia a doua sunt generaţi din acid-sulfanilureic cu următoarea
structură chimică:
inel benzenic + grup sulfanil + uree

După natura radicalului R din stânga nucleului benzenic care


conferă proprietăţile sale hipoglicemiante se cunosc astăzi un mare
număr de clase de sulfamide hipoglicemiante.

Exemple de sulfamide hipoglicemiante

Glibenolamid

(glibenolamiduree)
Producător: Sicomed

Compoziţie: Comprimate conţinând glibenolamidă 5 mg.


Acţiune terapeutică: Sulfamidă antidiabetică care favorizează
aliminarea insulinei din celulele β-pancreatice şi creşte sensibilitatea
receptorilor periferici de insulină.
Indicaţii: Diabet la adulţii non-insulinodependenţi care nu poate
fi echilibrat numai prind dietă.
Contraindicaţii:
- Diabet insulinodependent;
- Diabet juvenil;
- Diabet acidocetonic;
- Precomă şi comă diabetică;
- Diabet cu insuficienţă hepatică;
- Insuficienţă renală sau insuficienţă renală severă;
- Diabet cu obezitate ce nu poate fi înlăturat prin dietă;
- Alergie la sulfamide şi antecedente.
În intervenţiile chirurgicale, infecţiile intervenite obligă la
creşterea dozei sau în cazurile severe la instituirea tratamentului cu
insulină. Alcoolul, acidul acetilsalicilic cresc riscul hipoglicemiei prin
intervenţiile de ordin farmaceutic, propanolul, acidul nicotinic, insulina
favorizează scăderea glicemiei prin acţiuni sângerice, barbituricele
micşorează efectul hipoglicemic al glibenolamidei prin inducţie
enzimatică, diureticele, furosemidul, glucocorticozii astrogenii şi
contraceptivele orale acţionează antagonic; aceste asociaţii pot face
necesară modificarea dozei de glibenolamidă şi controlul glicemiei.
Sarcină şi alăptare: Glibenolamidul nu se administrează în
cursul sarcinii şi alăptării.
Reacţii adverse: În general vine suportat, provoacă rareori
greţuri, senzaţii de greutate epigastrică, constipaţie sau diaree,
urticarie, erupţii maculopapuloase. Excepţional, hipotiroidism,
leucopenie, trombocitopenie reversibilă, creşterea fosfatazelor, posibil
icter colestatic. Supradozarea absoultă sau relativă provoacă
hipoglicemie.
Mod de administrare
Tratamentul se începe cu o jumătate de comprimat (2,5 mg) pe
zi la micul dejun, crescând la nevoie la 1½-2 comprimate pe zi, mai
puţin la bătrâni (în două reprize dimineaţa şi seara înainte de masă).
Tratamentul trebuie monitorizat prin control periodic al glicemiei, al
numărului globulelor sanguine şi al hemoglobinei glicozinate.
Atenţie! În cursul tratamentului este interzisă consumarea
băuturilor alcoolice.
Asocierea cu alte medicamente se va face numai cu acordul medicului.

Tolbutamid

(tolbutamiduree)
Producător: Sirtofarm SA

Prezentare: Comprimate conţinând tolbutamidă 5 mg.


Acţiune farmacoterapeutică: Sulfamidă antidiabetică şi
hipoglicemiantă, acţionează predominant prin stimularea secreţiei
pancreatice de insulină; efectul se menţine 8-10 ore.
Indicaţii: Diabet pancreatic non-insulinodependent moderat
(care necesită doze de insulină sub 35 u.i.) dar nu poate fi controlat
numai prin dietă hipoglucidică stabilită la adultul cu greutate normală.
Contraindicaţii: Alergie la tolbutamidă, diabet juvenil, diabet
instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei,
traumatismelor grave sau infecţiilor, insuficienţă hepatică sau
tiroidiană grave, sarcină, insuficienţe renale şi hepatice, malnutriţie şi
în prezenţa artero-sclerozei cerebrale. Atenţie la asocierea cu diuretice,
barbiturice, acid nicotinic, hormoni tiroidieni, simpatomimetice şi
clorpromasmă care antagonizează scăderea glicemiei, asocierea cu
insulină, metformină, unele sulfamide antibacteriene, salicilaţi,
ciclofosfamida favorizează reacţii alergice, reacţiile hipoglicemice.
Aceste asociaţii pot face necesară modificarea dozei de tolbutamidă
sau sunt contraindicate, după caz; se va evita consumul băuturilor
alcoolice.
Reacţii adverse: Reacţii hipoglicemice când doza este prea
mare, bolile hepatice şi renale, vârsta înaintată, băuturile alcoolice,
diaree, anoredie, cefalee, erupţii cutanate alergice foarte rar disfuncţie
hepatică, icter colestatic, anemie hemolitică, anemie aplastică.
Mod deadministrare: Tratamentul se începe cu două comprimate pe
zi apoi doza se individualizează în funcţie de glicemie. Doza utilă
obişnuită este de 1-3 comprimate pe zi, fără a depăşi 4 comprimate pe
zi. În priză unică sau fragmentată se administrează imediat sau în timpul
mesei.

Tolbutamid

(tolbutamiduree)
Producător: Sicomed

Compoziţie: Comprimate conţinând 500 mg de tolbutamid.


Acţiune farmacoterapeutică: Se absoarbe repede şi complet din
tubul digestiv. Timpul mediu de înjumătăţire este de aproape 6 ore
(3,5-8 ore). Este inactivată prin metabolizare hepatică de aceea trebuie
folosită cu prudenţă la bolnavii cu insuficienţă hepatică. Efectul este de
durată relativ scurtă (6-12 ore) de aceea este de preferat ca doza
zilnică să fie fracţionată.
Tolbutamida este avantajoasă la vârstnici, deoarece efectul este
uşor controlabil. Tolbutamida este o sulfamidă antidiabetică
hipoglicemiantă, acţionând predominant prin stimularea secreţiei de
insulină a pancreasului, efectul menţinându-se 8-10 ore.
Indicaţii: Diabet pancreatic non-insulinodependent moderat (care
necesită doze de insulină sub 35 u.i., dar nu poate fi controlat numai
prin dietă hipoglucidică), stabil la adultul cu greutate normală.
Contraindicaţii: Alergie la tolbutamidă, diabet juvenil, diabet
instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei,
traumatismelor grave sau infecţiilor (este necesară insulina)
insuficienă hepatică sau tiroidiană gravă, porfirie hepatică, sarcină.
Reacţii adverse: Obişnuit pentru sulfamidele antidiabetice; sunt
relativ rare. Au fost evidenţiate la unii bolnavi microgranuloame în
diferite ţesuturi, inclusiv în miocard, ceea ce ar putea explica cele
câteva semnalări privind creşterea mortalităţii prin infarct miocardic la
pacienţii trataţi cu tolbutamidă.
Atenţie! A se folosi cu prudenţă la bolnavii cu insuficienţă
hepatică.
Interacţiuni medicamentoase: Diureticele tiazidice şi alte
saluretice, glucocorticoizii, barbituricele, acidul nicotinic, hormonii
tiroidieni, simpatomimeticele şi clorpromazina antagonizează scăderea
glicemiei. Insulina, metformina, unele sulfamide antibacteriene,
cloramfenicolul, tetraciclina, fenilbutazona, aminofenazona, salicilaţii,
ciclofosfamida favorizează reacţiile hipoglicemice. Se va evita
consumul de băuturi alcoolice (cresc riscul hipoglicemiei).
Mod de administrare: 400-800 mg în prima zi (4-8 compr.), 300-600
mg în a doua zi (3-6 comprimate), 300-500 mg în a treia zi (3-5
comprimate), 100-300 mg (1-3 capsule) în zilele următoare, ce
tratament de întreţinere. Administrarea se face după mese, în 2 sau 3
prize pe zi.
Condiţii de păstrare: La adăpost de lumină, căldură şi umiditate.
Clorpropamid

(chlorpropamid, chloronose, diabetoral, diabineze)


Prezentare: Comprimate conţinând clorpropamidă 250 mg.

Acţiune: Sulfamidă antidiabetică ce efect rapid, intens şi


prelungit. Începe de la administrare, este maxim la 3-6 ore, şi se
menţine cel mult 24 de ore; acţionează prin stimularea secreţiei
pancreatice de insulină. Stimulează secreţia de vasopresină şi creşte
acţiunea aceteia la nivelul rinichiului.
Indicaţii: Diabet pancreatic moderat (care necesită doze sub 35
u.i. dar nu poate fi contyrolat numai prin dieta hipoglucidică), stabil, la
adultul cu greutate normală; diabet insipid central.
Administrare: În diabetul zaharat se administrează obişnuit 250-500 mg/zi
(1-2 comprimate), o dată pe zi, înaintea micului dejun; tratamentul
începe cu doze mici (125 mg), care cresc progresiv în funcţie de
glicemie; dozarea trebuie individualizată (doza eficace este cuprinsă
între 125 mg şi 1 g); în diabetul insipid 100-500 mg pe zi.
Reacţii adverse: Reacţii hipoglicemice când doza este prea mare
(bolile hepatice şi renale, malnutriţia, debilitatea, vârsta înaintată,
băuturile alcoolice, insuficienţa suprarenală şi hipofizară sunt factori
favorizanţi); greaţă, neplăcere epigastrică (doza zilnică se
fracţionează), diaree, anorexie, cefalee, erupţii cutanate alergice;
foarte rar disfincţie hepatică, icter colestatic, lucopenie, agramlocitoză,
anemie hematolitică. Poate fi cauzată de hipoglicemie prelungită,
uneori hiponatriemii şi detenţie de apă.
Contraindicaţii: Alergie la sulfamide, diabet juvenil, diabet
instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei,
traumatismelor grave sau a infecţiilor (este necesară insulina),
insuficienţa hepatică sau tiroidiană gravă, parfimii hepatice, sarcină;
prudenţă la renali şi hepatici, debiliaţi, malnutriţi.
Atenţie la asocierea cu diuretice tiazidice şi la alte saluretice,
glucocorticoizi, asociaţii estroprogestative, barbiturice, acid nicotinic,
hormoni tiroidieni, simptomimetice şi clorpromazină care
antagonizează scăderea glicemiei. Asocierea cu insulina, metformina
(Meguan), unele sulfamide antibacteriene, cloramfenicolul, tetraciclina,
fenilbutazona, aminofenazona şi alţi firazoli; se va evita consumul de
băuturi alcoolice. Trebuie evitat la bolnavii cu insuficienţă renală
(acumulare de cantităţi toxice); pericol de hipoglicemie, mai ales la
bătrâni, la bolnavi cu scleroză avansată, la cei care nu cooperează.

Gliciclamid

Sinonime: Glycyclamideem, Cicloral, flacon cu 30 comprimate, de 0,25 g.

Se administrează oral, în 2-3 prize zilnice.


Doza zilnică este de 0,5-1g.

Minidiab

(glifizideem)
Producător: Sindan

Acţiune terapeutică: Minidiab este un antidiabetic oral, de


generaţie nouă, care prezintă o bună activitate hipoglicemiantă şi o
toxicitate extrem de redusă.
Farmacologie: Principiul activ – glifizida – constituie o etapă
importantă în tratamentul oral al diabetului zaharat şi este rezultatul
unor numeroase studii efectuate la Institutul de Cercetări Farmitolia
Carlo Erba.
Studii farmacologice la animal: Studii farmacologice aprofundate au
demonstrat că glifizida reduce glicemia la animalele normoglicemice şi
antagonizează hiperglicemia provocată prin diferite metode
experimentale. Teste farmacologice efectuate in vitro şi in vivo au
evidenţiat faptul că medicamentul acţionează prin stimularea celulelor
β-pancreatice. Studii toxicologice de lungă durată efectuate pe diverse
specii de animale au confirmat toxicitatea neglijabilă a Minidiab-ului.
Farmacologie clinică: Minidiabul se absoarbe rapid şi în
totalitate la nivelul tractului intestinal, asigurând o acţiune rapidă şi
constantă: o scădere evidenţiată a glicemiei se observă în prima
jumătate de oră de la administrarea orală. Eliberarea Minidiab-ului din
organism este rapidă, realizându-se prin excreţia urinară de metaboliţi
practic inactivi. Minidiab-ul administrat înainte de fiecare masă
principală reprezintă o măsură utilă de control a hiperglicemiei
postfrandiale, fără riscul apariţiei episoadelor de hipoglicemie datorate
fenomenului de acumulare. În studii efectuate în mai multe ţări, s-a
evidenţiat eficacitatea şi siguranţa Minidiab-ului în controlul diabetului
zaharat de maturitate. Minidiabul prezintă aceeaşi eficienţă terapeutică
şi toleranţă chiar după mulţi ani de tratament.
Indicaţii: Diabetul zaharat de maturitate care nu se poate trata
numai prin dietă.
Cotraindicaţii: Ca şi alte sulfoniluree, Minidiab este contraindicat
în următoarele cazuri: diabet zaharat insulino-dependent, cetoacidoza
diabetică, comă şi precomă diabetică, sarcină, alterări grave ale
fuincţiei renale sau hepatice, insuficienţă adrenală, cazuri confirmate
de hipersensibilitate la medicament. Utilizarea sulfonilureelor în
diabetul latent şi în stările prediabetice nu este recomandată.
Posologie şi mod de administrare: Doza trebuie adaptată pentru
fiecare pacient, pe baza controalelor periodice ale glicozuriei şi ale
glicemiei. În general normalizarea glicemiei este obţinută cu doze
variind între 2,5 şi 20 mg Minidiab (½ - 4 comprimate pe zi). La pacienţii trataţi
pentru prima dată se începe cu ½ - 1 comprimat pe zi şi se creşte până
la normalizarea glicemiei. La pacienţii trataţi deja cu hipoglicemiante
orale, doza depinde de statusul clinico-metabolic al fiecărui pacient şi
de tratamentul hipoglicemiant anterior; în această situaţie este
recomandabil să se înceapă cu doze mici, care apoi cresc treptat până
la normalizarea glicemiei. Aceşti pacienţi necesită o supraveghere
atentă, uneori este recomandabil a se păstra o perioadă de timp
tratamentul anterior şi începutul tratamentului cu Minidiab.
Reacţii adverse: Utilizarea hipoglicemiantelor orale aparţinând
grupei sulfonilureelor trebuie limitată numai la pacienţi przentând
diabet zaharat de maturitate simptomatic, fără cetoacidoză, atunci
când acesta nu poate fi tratat numai prin dietă şi când administrarea
de insulină nu este indicată. În cazul apariţiei hipoglicemiei (vezi Efecte
secundare) se vor administra hidraţi de carbon (zahăr); în cazuri mai
grave, care pot fi însoţite de ăierderea cunoştinţei se va administra i.v.
o perfuzie lentă de soluţie de glucoză. Instituirea unui tratament
insulinic temporar pt. a menţine un control metabolic adecvat poate fi
necesară în următoarele cazuri: traumatisme, intervenţii chirurgicale,
boli infecţioase şi afecţiuni febrile. La pacienţii aflaţi sub tratament cu
sulfoniluree, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei reacţiilor de
tip antabuz după ingestia de bnăuturi alcoolice. Acţiunea
hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi crescută de dicumarol şi
derivaţi, IMAO, sulfonamide, fenildutazonă ţi derivaţi, cloramfenicol,
ciclofosfamidă, probenecid, feniramol şi salicilaţi. Efectul
hipoglicemiant poate fi redus prin administrarea concomitentă de
adrenalină, corticosteroizi, contraceptive orale şi diuretice
tiazidice.Administrarea concomitentă a β-blocantelor trebuie făcută cu
prudenţă. Nu lăsaţi medicamentul la îndemâna copiilor.
Precauţii: Pacienţii trebuie să respecte riguros prescripţia
medicului referitoare la regimul dietetic, doza şi orarul de administrare
a medicamentului; ei trebuie învăţaţi să recunoască prompt primele
simptome ale hipoglicemiei (cefalee, iritabilitate, tulburări de somn,
tremur, transpiraţii profuze) pt. a putea contacta medicul în timp util.
Efecte secundare: Deşi au o frecvenţă scăzută, episoadele de
hipoglicemie pot apărea în cursul tratamentului de sulfoniluree la
pacienţii în vârstă sau cu diverse tare, ân caz de effort fizic,
alimentaşie neregulată, indigestie de băuturi alcoolice sau în cazul
alterării funcţiei hepatice sau/şi renale (vezi Reacţii adverse). Frecvenţa
tulburărilor gastrointestinale (greaţă, senzaţii de plenitudine
epigastrică) şi a cefaleei este rară. Aceste tulburări sunt legate de doză
şi ele dispar când doza se reduce. Pacienţii trataţi cu sulfoniluree au
prezentat ocazional manifestări alergice cutanate tranzitorii, care au
dispăut în cursul tratamentului. Foarte rar au fost raportate alterări ale
sistemului hematopoietic, în general reversibile.
Minidiab

(glipizidium)
Producător: Pharmacia & Upjohn

Descriere: Mindiab este un nou agent antidiabetic, care prezintă o


bună acţiune hipoglicemiantă şi o toxicitate extrem de redusă.
Principiul activ, glipizida, este rezultatul mai multor studii efectuate la
Institutul de Cercetare al Farmitalia şi constituie un progres în
tratamentul oral al diabetului zaharat.
Farmacologie animală: Cercetările farmacologice aprofundate au
demonstrat că glipizida reduce glicemia la animalele normoglicemice şi
antagonizează hiperglicemia indusă experimental. Date in vitro şi in vivo
demonstrează că medicamentul acţionează în principal prin stimularea
celulelor beta-pancreatice ce produc insulina. Investigaţiile toxicologice
de lungă durată efectuate pe diferite specii de animale au confirmat
toxicitatea neglijabilă a Manidiabului.
Farmacologie clinică: Mindiab se absoarbe rapid şi în totalitate la
nivelul intestinului, asigurând o acţiune rapidă şi constantă. În prima
jumătate de oră după administrare se observă o scădere evidentă a
glicemiei. Medicamentul se elimină prin urină sub formă de metaboliţi
inactivi, atunci când este administrat înaintea fiecărei mese, Mindiab
controlează hiperglicemia postprandială fără riscul apariţiei episoadelor
de hipoglicemie tardivă datorate acumulării. Uz clinic: Numeroase
studii efectuate în ami multe ţări au arătat eficacitatea şi siguranţa
Mindiab în controlul diabetului zaharat apărut la maturitate. Chiar şi
după mulţi ani de tratament, Mindiab îşi păstrează acelaşi grad de
eficacitate terapeutică şi tolerantă.
Indicaţii: Diabetul zaharat apărut la maturitate care nu poate fi
controlat numai prin dietă.
Contraindicaţii: Mindiab, ca ţi alte produse de tip sulfoniluree,
este contraindicat în următoarele cazuri: diabetul insulino-dependent,
diabetul cetoacidozic, coma şi precoma diabetică, sarcina, alterări
grave ale funcţiei renale sau hepatice, insuficienţa adrenaliană,
hipersensibilitate individuală confirmată la acest medicament.
Utilizarea produselor de tip sulfoniluree nu se recomandă în diabetul
latent sau în stadiile prediabetice.
Posologie şi mod de administrare: Doza se va adapta pacienţilor
în mod individual, pe baza testelor periodice ale glicozuriei şi ale
glicemiei. În general, glicemia normală poate fi controlată cu doze
variind între 2,5 şi 20 mg de Mindiab (1/2 comprimat-4
comprimate/zi).Pacienţi trataţi pt. prima dată: se începe cu ½
comprimat sau 1 comprimat /zi şi se creşte doza până la normalizarea
glicemiei. Pacienţii trataţi anterior cu hipoglicemiante orale: doza
depinde de statusul clinico-metabolic al fiecărui pacient şi de tipul de
tratament hipoglicemiant administrat anterior. În orice caz se începe cu
doze mici ce se vor creşte treptat până la obţinerea unei valori
satisfăcătoare a glicemiei. Aceşti pacienţi necesită o supraveghere
atentă şi uneori se recomandă o scurtă pauză între sfârşitul
tratamentului anterior şi începutul tratamentului cu Mindiab. Pacienţii
trataţi cu insulină: în anumite cazuri, Mindiab permite reducerea
administrării zilnice de insulină; şi totuşi, în timpul primei perioade de
tratament, este necesar controlul frecvent al glicemiei pacientului.
Doza zilnică de Mindiab trebuie fracţionată în două sau mai multe
prize, înainte de mesele principale.
Recomandări: Administrarea de hipoglicemiante orale ce aparţin
grupei sulfonilureelor se va face numai la pacienţii ce prezintă diabet
zaharat simptomatic, apărut la maturitate, fără cetoacitoză, ce nu
poate fi controlat numai prin dietă şi care nu necesită insulină. În cazul
apariţiei hipoglicemiei (vezi “Efecte secuindare”) se vor administra
carbohidraţi (zahăr); în cazuri mai grave ( în care foarte rar se ajunge
la pierderea cunoştinţei) se va administra i.v. o perfuzie lentă de
soluţie de glucoză. La pacienţii cu traumatisme, intervenţii chirugicale,
boli infecşioase sau febrile, ar putea fi necesară administrarea
temporară de insulină pt. a menţine un control metabolic adecvat.
Interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune:
la pacienţii sub tartament cu derivaţi de sulfoniluree va trebui luată în
considerare întotdeauna posibilitatea apariţiei reacţiilor de tip
disulfiram după indigestia de băuturi alcoolice. Acţiunea
hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi crescută de administrarea de
dicumarol şi derivaţii săi, IMAO, sulfonamide, fenilbutazonă şi derivaţii
săi, cloramfencol, ciclofosfamidă, probenecid, fenilamidol şi de către
salicilaţi. Efectul hipoglicemic poate fi redus prin administrarea
concomitentă de adrenalină, corticosteroizi, contraceptive orale şi
diuretice tiazidice. De asemenea este necesară o atenţie crescută în
administrarea concomitentă a betablocanţilor.
Precauţii: Pacienţii vor urma strict prescripţiile medicale privind
regimul dietetic, doza şi modul de administrare şi vor fi instruiţi să
recunoască prompt primele simptome ale hipoglicemiei, care sunt
cefalee, iritabilitate, tulburări ale somnului, tremor, transpiraţii profuze,
pt a putea contacta medicul în timp util. A nu se lăsa la îndemâna
copiilor.
Efecte secundare: Deşi rare, episoadele de hipoglicemie pot apărea
în cursul tratamentului cu sulfoniluree, în special la pacienţii în vârstă
sau debilitaţi, după un effort fizic neobişnuit, în caz de alimentaţie
neregulată, indigestie de băuturi alcoolice sau în cazul alterărilor
funcţiilor renale şi/sau hepatice (vezi “Recomandări”). Foarte rară este
apariţia tulburărilor gastrointestinale (greaţă, senzaţie de plenitudine
epigastircă) şi a cefaleelor. Aceste tulburări sunt de obicei legate de
dozare şi dispar odată cu reducerea dozei atât timp cât aceasta se
poate face menţinând echilibrul metabolic. Pacienţii trataţi cu
sulfoniluree au prezentat ocazional manifestări alergice tranzitorii de
tip cutanat care au dispărut în cursul tratamentului. Alterările
sistemului hematofoietic sunt extrem de rare şi în general reversibile.

Glurenorm

(gliguidoneem)
Producător: Terapia SA

Prezentare farmaceutică: Comprimate a 30 mg gliguidon.


Acţiune terapeutică: Hipoglicemiant pentru administrare orală,
din grupul sulfonilureelor. Glurenorm stimulează secreţia de insulină la
nivelul pancreasului. Substanţa se absoarbe complet în tractul
gastrointestinal, se metabolizează la nivel hepatic şi se elimină pe cale
urinară în majoritate prin metaboliţi inactivi.
Indicaţii: Diabet zaharat tip “non-insulinodependent” când regimul igieno-
dietetic nu este suficient pentru echilibrarea metabolismului.
Mod de administrare: Produsul se administrează conform indicaţiilor
medicului. În general, se recomandă creşterea progresivă a dozelor
începând cu ½ comprimat (15 mg) şi ajungând treptat, la nevoie la 4
comprimate (120 mg pe zi). Se administrează înainte de masă.
Trecerea de la tratamentul cu alte antidiabetice orale la cel cu
Glurenorm se va face treptat prin tatonare, luând însă în considerare
că aproximativ 1000 mg tolbutamid au ca echivalent 30 mg gliguidon.
În cursul tratamentului se va respecta regimul alimentar recomandat
de medicul curant. Acţiunea hipoglicemiantă a Glurenorm-ului poate fi
diminuată în cazul asocierii simpatomimetice, clorpromazină, hormoni
tiroidieni, anticoncepţionale orale şi preparate ce conţin acid nicotinic.
Acţiunea este intensificată în cazul administrării concomitente cu
băuturi alcoolice, salicilaţi, sulfonamide, fenilbutazonă,
tuberculostatice, cloramfenicol, compuşi tetraciclinici, ciclofosfamidă,
inhibitori MAO, diuretice tiazidice.
Reacţii adverse: Pot apărea:
- tulburări gastrointestinale;
- reacţii alergice;
- hipoglicemie;
Contraindicaţii:
- Diabet insulinodependent;
- Precomă şi comă diabetică;
- Dezechilibre metabolice severe cu tendinţă spre acidoză,
sarcină, hipersensibilitate cunoscută la derivaţii de sulfoniluree.
Glurenorm

(gliguidoneem)
Producător: Boehringer Ingelheim

Formă de prezentare: Tablete a 30 mg de gliguidon/tabletă.


Acţiune terapeutică: Glurenorm stimulează insulele Lomgerhaus
pentru a produce insulină endogenă şi este indicat atunci când
metabolismul hidraţilor de carbon nu mai poate fi controlat în mod
satisfăcător doar prin regim alimentar.
Indicaţii: Tratamentul diabetului zaharat la pacienţii de vârstă
medie şi la cei vârstnici, adică diabetul care apare şi se manifestă la
maturitate.
Contraindicaţii: Nu se va utiliza în tratamentul diabetului
insulinodependent şi în precoma diabetică, în diabetul ce complicaţie;
acidoză în prezenţa corpilor cetonici, în tratamentul pacienţilor cu
alergie la sulfamide şi în cursul sarcinii.
Precauţii: Tratamentul diabetului presupune supraveghere
medicală permanentă. Se cere o atenţie deosebită mai ales în perioada
de titrare a dozei sau atunci când se schimbă tratamentul, deoarece
până când se stabileşte doza optimă, medicamentul poate afecta
capacitatea pacientului de a conduce un vehicul sau de a desfăşura
activităţi care presupun o concentrare totală.
Glurenorm este în general bine tolerat de pacienţii cu afecţiuni
renale, dar în situaţia unei afecţiuni renale grave este necesar un
control medical minuţios. În cazul în care în timpul tratamentului se
manifestă semne de disconfort (semne de hipoglicemie, febră,
exantem, greaţă) se va consulta medicul fără întârziere. Dacă în cursul
tratamentului cu Glurenorm se instalează sarcina, se va întrerupe
tratamentul şi se va consulta medicul imediat.
Pacienţii diabetici sunt predispuşi la tulburări cardiovasculare,.
Această categorie de risc poate fi diminuată numai prin repectarea
strictă a regimului prescris de medic. Tratamentul antidiabetic oral nu
poate substitui regimul alimentar specific prescris, întrucât pentru
tartamentul diabetului, regimul alimentar are în primul rând rolul de a
controla greutatea pacientului şi este independent de tratamentul
medicamentois pe care îl prescrie medicul. Aşa cum este cazul
formelor orale ale tuturor medicamentelor utilizate în tratamentul
diabetului zaharat, omisia unei mese sau nerespectarea
recomandărilor posologice ale medicului pot duce la o scădere
importantă a nivelului glicemiei şi eventual la o pierdere a cunoştinţei.
Hipoglicemia se poate corecta de obicei mâncând puţin zahăr, o
bomboană sau bând un lichid îndulcit. Dacă hipoglicemia persistă, se
va consulta imediat medicul.
Reacţii adverse: S-au raportat cazuri rare de hipoglicemie,
reacţii cutanate alergice, modificări al sistemului hematopoietic şi
intoleranţă gastrointestinală.
Interacţiuni: Acţiunea hipoglicemiantă a medicamentelor de
tipul sulfoniluree poate fi intensificată în urma efortului fizic, a
stresului, a consumului de alcool sau a anumitor medicamente ca de
exemplu salicilaţi, sulfonamide, preparate pe bază de fenilbutazonă,
tuberculostatice, cloramfenicol, ciclofosfamide, inhibitori MAO. Este
posibilă o reducere a efectului hipoglicemic prin administrarea
concomitentă de clorpromazin, simpaticomimetice, corticoizi, hormoni
tiroidieni, anticoncepţionale orale şi preparate care conţin acid
nicotinic. Glurenorm poate reduce toleranţa pacienţilor la alcool.
Dozare, mod de administrare: Instrucţiunile medicului
referitoare la posologie şi regim alimentar, adaptate metabolismului
individual al pacientului vor fi respectate cu stricteţe. Pacientul nu va
întrerupe tratamentul fără a consulta medicul în prealabil.
Tratamentul cu Glurenorm se va începe de obicei cu ½ tb. (15
mg) luată la micul dejun. Dacă această doză se dovedeşte insuficientă,
va fi mărită treptat, conform instrucţiunilor medicului.
Trebuie avut în vedere că o doză totală zilnică de mai mult de 4
tablete (120 mg) nu produce de obicei un efect mai bun.
Schimbarea tratamentului, înlocuirea altor antidiabetice orale
cu un mod de acţiune similar: Doza iniţială va fi stabilită în funcţie de
starea pacientului dibetic. Atunci când se trece de la alte medicamente
antidiabetice orale, se va avea în vedere că efectul unei tablete de
Glurenorm (30 mg) este echivalent cu cel al unei doze de aproximativ
1000 mg tolbutanidă. Doza iniţială de Glurenorm este de obicei de la ½
până la o tabletă. Doza se va mări numai la indicaţia medicului. Atunci
când se prescriu 2 tablete (60 mg) doza zilnică poate fi luată în doză
unică, la micul dejun. Totuşi, se obţin rezultate mai bune prin
administrarea dozei în două sau trei prize zilnice. Tabletele de
Glurenorm se vor lua la începutul mesei.
Condiţii de păstrare: Se va păstra într-un loc uscat, la o
temperatură care să nu depăşească 25°C. Se va păstra într-un loc sigur
şi nu se va lăsa la îndemâna copiilor.

Gilemal – comprimate 5 mg

(glidencladinum)

Proprietăţi: Antidiabetic oral, de tip sulfoniluree. Efectul său


hipoglicemiant se bazează pe capacitatea de a elibera insulina din
forma sa legată, biologic inactivă. Aceasta se manifestă în două
moduri: pe de o parte pancreasul sintetizează mai multă insulină, pe
de altă parte eliberează insulina inactivă, legată de proteinele
plasmatice.
Poate fi administrat în diabetul non-insulinodependent (diabet zaharat tip II) în
toate cazurile unde activitatea celulelor β este încă prezentă (beta-celule).
Poate fi combinat cu alte diabetice orale de tip biguanidic. Atinge
maximul efectului după un efect de tip doză-dependent în circa 2-4 ore
şi acest efect dispare după 24 de ore. Este aproape complet
metobolizat în ficat. Timpul său de înjumătăţire este de 10 ore.
Indicaţii: În diabetul zaharat de tip II, unde regimul alimentar nu
este suficient. Este în general eficace la pacienţii cu debut al diabetului
după vârsta de 35 de ani, obezi şi care nu pot fi echilibraţi prin dietă,
adesea şi la pacienţii care nu au răspuns la antidiabetice orale.
Contraindicaţii:
- Diabet zaharat de tip I;
- Diabet zaharat juvenil;
- Insuficienţă renală sau hepatică severă;
- Sarcină şi alăptare.
Posologie: Trebuie individualizată, ajustând şi schimbând doza în
spitale sau secţii ambulatorii speciale. Doza uzuală: la pacienţii care nu
au fost în prealabil trataţi cu un antidiabetic oral, doza iniţială este de
2,5 mg zilnic (½ tb.), luat înainte de micul dejun, în cazul unui mic
dejun redus, doza se ia înainte de masa de prânz. Dacă după 3-5 zile
această doză se dovedeşte eficientă, se va continua cu tratamentul de
întreţinere. Dacă efectul nu este suficient, doza poate fi crescută
săptămânal cu 2,5 mg administrate dimineaţa. Doza maximă zilnică
este de 15 mg. Doze de până la 10 mg zilnic se vor lua în priză unică,
dimineaţa, doze mai mari vor fi administrate în două prize.
Când se trece de la un alt antidiabetic oral la Gilemal, acesta
poate fi administrat imediat, în doze de 2,5 mg sau, mai frecvent, 5 mg
zilnic. Doza zilnică poate fi crescută cu 2,5 mg la intervale de 3-5 zile.
Dacă în ciuda dietei adecvate şi a administrării dozei zilnice maxime,
efectul nu este satisfăcător, se recomandă tratamentul combinat cu
biguanide.
Trecerea de la tratamentul cu insulină trebuie să se facă în
spital, sub control medical strict. În cazul dozelor zilnice mici de
insulină, tratamentul poate fi întrerupt imediat; dacă dozele sunt
moderate, trecerea trebuie efectuată treptat, după modelul descris
anterior.
Efecte adverse: Rareori tulburări gastrointestinale, alergii
tranzitorii, dureri de cap, ameţeli. Uşor efect diuretic. Supradozarea
poate cauza simptome severe de hipocalcemie ce pot merge până la
comă.
Interacţiuni medicamentoase: Poate fi administrat simultan cu alte
medicamente, dar numai cu acordul medicului, deoarece poate modifica efectul celorlalte
medicamente asociate.
Necesarul de insulină scade (poate apărea hipoglicemie), în
prezenţa alcoolului, amfetaminelor, steroizilor anabolizanţi, salicilaţilor
în doze mari, indometacinului şi naproxen. Necesarul de insulină creşte
(risc de hiperglicemie). La administrarea de agonişti ai i-receptorilor
adrenergici, clorcromazină, corticosteroizi, contraceptive orale,
diuretice tiazidice, hormoni tiroidieni, clomidină, heparină, izoniazidă,
morfină, acid nalidixic, feniloin.
Gilemal inhibă efectul antidiuretic al vasopresinelor şi analogilor
săi.
Precauţii: Regimul alimentar trebuie respectat în mod strict în
timpul tratamentului, dieta şi modul de viaţă al pacientului nu trebuie
să varieze. Consumarea băuturilor alcoolice este interzisă în timpul
tratamentului.
În cazul intervanţiilor chirurgicale sau bolilor febrile, pacientul
va trebui să treacă pe tratament cu insulină. Conducerea
autovehiculelor şi prestarea muncilor ce necesită concentrare nu sunt
recomandate în timpul tratamentului cu un alt antidiabetic, sau
ingestiei neregulate a medicamentului, până ce controlul metabolic
adecvat nu este asigurat.
Medicamentul trebuie administrat cu grijă pacienţilor vârstnici,
în cazul tulburărilor uşoare ale funcţiei hepatice şi renale, în boala
Adison. În sarcină, Gilemal trebuie întrerupt şi pacienta trebuie tratată
cu insulină. În timpul alăptării se administrează numai dacă este
absolut necesar. Poate cauza tulburări gastrointestinale la pacienţii
care suferă de intoleranţă la lactoză datorită conţinutului în lactoză al
tabletei.

Maninil 5

(glibenclanidum)

Compoziţie: Un comprimat conţine glibenclamid 5 mg.


Indicaţii: Este indicat în diabetul zaharat de tip II
insulinoindependent, când dieta este insuficientă, dar nu se impune
instituirea tratamentului cu insulină.
Se poate încerca un tratament simultan cu insulină în cazul unui
eşec terapeutic. În cazul sistării complete a secreţiei endogene de
insulină în diabetul zaharat de tip II, combinaţia glibenclanid-insulină
nu asigură un efect terapeutic de durată.
Contraindicaţii: Este contraindicat tratamentulcu sulfamidă
hipoglicemiantă în diabetul zaharat de tip I insulino dependent şi în
eşecul secundar complet al terapiei cu glibenclamid în diabetul zaharat
de tip II, în cursul bolilor infecţioase, intervenţiilor chirurgicale şi în
rezecţia pancreatică.
Alte contrindicaţii sunt: tulburări hepatice grave, o alterare
importantă a funcţiei renale clearance la creatină sub 30 ml/min, o
sensibilitate cunoscută la glibenclamid sau la unul din excipienţi;
sarcina şi alăptarea.
Efecte adverse: Poate apărea hipoglicemie.
Cauzele pot fi: supradozare, funcţie renală şi hepatică alterată,
consum de alcool, mese neregulate sau omiterea lor, solicitări fizice
excesive, interacţiuni medicamentoase. Când hipoglicemia se
instalează lent, simptomele unei dereglări adrenergice sunt minime
sau lipsesc. Ocazional pot apărea tulburări gastrointestinale sau reacţii
de fotosensibilizare. Izolat, eritem polimorf, dermatita exfoliativă,
eritrodermie şi eritem nodos, precum şi colestază, hepatită, creşterea
enzimelor hepatice. S-a observat un efect slab diuretic al
glibenclamidului. Poate apărea o creştere în greutate. După
administrarea de durată se poate ajunge la hipofuncţie tiroidiană.
Interacţiuni cu alte medicamente: Dacă pacienţii se află în
tratament de durată cu glibenclamid, o altă terapie medicamentoasă
poate periclita efectul său. De asemenea, întreruperea unei alte terapii
poate schimba metabolismul. Efectul hipoglicemiant poate fi potenţat
de substanţe care inhibă eliminarea glibenclamidului şi dacă sunt
administrate concomitent medicamente care scad glicemia sau cresc
sensibilitatea la insulină. Consumul de alcool acut sau cronic poate
potenţa sau reduce în mod imprevizibil efectul hipoglicemiant.
Mod de administrare: Se recomandă o dozare gradată. Se începe cu
2,5 mg pe zi, respectiv ½ comprimat Maninil 5/zi. Doza poate fi mărită
treptat, la interval de câteva zile, până la doza terapeutică de
întreţinere. Maximul de eficacitate se atinge cu 15 mg de glibenclamid
pe zi (3 comprimate de Maninil 5/zi). Doza necesară de glibenclamid
poate scădea în cursul terapiei.
Administrarea la copii şi la adulţii tineri: Pentru că tipul II al
diabetului zaharat este foarte rar la adulţii tineri, administrarea de
Maninil 5 reprezintă o excepţie. La cei sub 50 de kg se începe cu o
doză zilnică cât mai redusă, de 2,5 mg glibenclamid pe zi (½ tb. Maninil
5).
Modul şi durata administrării: Doze zilnice de până la 2
comprimate pot fi administrate o singură dată, dimineaţa cu puţin
lichid. Doza de trei comprimate va fi administrată în două comprimate:
dimineaţa şi seara.

Glipicorne

(gliclazidum)
Producător: Amriya

Prezentare farmaceutică: Comprimate de 80 mg gliclozid.


Acţiune terapeutică: Sulfamidă hipoglicemiantă, cu dublă
acţiune insulino-secretoare si de potenţare a efectului insulino-secretor
de glucoză. Se absoarbe imediat, concentraţia maximă sanguină între
2-6 ore.
Indicaţii: antidiabetic oral, care se adresează pacienţilor adulţi şi
bătrâni, non-insulinodependenţi.
Mod de administrare: Două comprimate pe zi în două prize. Doza
zilnică poate varia între 40-230 mg (½ - 4 comprimate).
Reacţii adverse: Cazuri rare de reacţii cutanate, eritem, urticarie
care regresează în câteva zile de tratament. Foarte rar tulburări
digestive.
Contraindicaţii: Diabet infantil, diabet juvenil, cetoze grave,
acidoze, comă, precomă diabetică, sarcină, insuficienţă renală şi
hepatică gravă, asociere cu Miconazol comprimate.
Glucontrol XL

Glipizidum GITS
Producător: Pfizer International Corporation

Compoziţie calitativă şi cantitativă: Tablete de glipizide GITS


conţin 5, 10 sau 20 mg de glipizide (Ph.Eur.)
Formă farmaceutică: Tablete cu eliberare controlată
Indicaţii: Ca adjuvant al dietei la pacienţii cu diabet zaharat
insulino-independent, atunci când dieta adecvată nu este suficientă.
Posologie şi mod de administrare:Ca la orice agent
hipoglicemiant, doza trebuie adaptată la fiecare caz în parte. Doza
iniţială recomandată este de 5mg/ zi, administrată la micul dejun.
Pentru folosirea la pacienţii vârstnici şi la alţi pacienţi cu risc de
apariţie a hipoglicemiei a se vedea “Folosirea la vârstnicii şi pacienţii
cu risc.” Titrarea: În general dozele se cresc cu 5 mg în funcţie de
glicemie. Este necesar un interval de câteva zile între titrări. Nivelurile
plasmatice de platou se ating în a cincea zi de dozare. Pacienţii
vârstnici necesită 1-2 zile în plus. Doza de menţinere:Pacienţii sunt
controlaţi cu un regim de dozaj o dată pe zi. Doza maximă
recomandată este de 20 mg deoarece efectul hipoglicemiant maxim
este observat la acest nivel. Pacienţii trataţi cu glipizide standard cu
dize cuprinse între 5-20 mg zilnic pot fi schimbaţi pe Glucotrol XL o
dată pe zi la doza echivalentă cea mai apropiată. Folosirea la copii.
Siguranţa şi eficacitatea folosirii la copii nu au fost stabilite. Folosirea la
pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc. Pentru evitarea riscului
hipoglicemiei la pacienţii cu risc inclusiv vârstnici, malnutriţi, sau
pacienţi cu aport caloric neregulat şi pacienţi cu insuficienţă renală sau
hepatică, dozele iniţiale şi de menţinere trebuie adaptate cu atenţie ( a
se vedea avertismente şi precauţii speciale de folosire).studii clinice
făcute pe aprox. 200 de pacienţi de 65 de ani sau peste indică faptul
că glipizide este eficace şi sigur la această categorie de vârstă ca şi la
pacienţii sub 65 de ani. Pacienţii în tratament cu alte hipoglicemiante
orale. Ca la orice hipoglicemiante din clasa sulfonilureelor, este
necesară o perioadă de urmărire atentă a reacţiilor hipoglicemice (de
exemplu simptomatologia sau monitorizarea glicemiei ) de cel puţin
două săptămâni la schimbarea medicaţiei anterioare cu Glucotrol XL.
La schimbare se recomandă o doză conservativă de glipizid GITS.
Contraindicaţii: Glipizide este contraindicat la pacienţii cu:
hipersensibilitate la glipizide, alte sulfoniluree sau sulfamide şi alţi
excipienţi din tablete. Tip I- diabet insulino-dependent, diabet juvenil,
ceto-acidoză diabetică, precomă diabetică. Insuficienţă hepatică sau
renală severă.
Avertismente şi precauţii speciale de folosire: Hipoglicemia: Toate
sulfonilureele inclusiv glipizid GITS au potenţial de producere de
hipoglicemii severe care pot avea ca rezultat coma şi pot necesita
spitalizare. Ca la toate sulfonilureele cu durata de acţiune prelungită şi
în cazul tratamentului cu glipizid GITS hipoglicemia asociată poate fi
prelungită. Pacienţii care au prezentat hipoglicemii severe se tratează
cu glucoză şi trebuie monitorizaţi minimum 48 ore. Pentru evitarea
hipoglicemiilor sunt foarte importante selectarea corectă a pacienţilor,
regimul de dozaj şi instrucţiunile date pacienţilor. Ingestia regulată de
glucide inclusiv mucul dejun este necesară pt. evitarea hipoglicemiilor
care apar când se omite o masă sau aportul alimentar sau glucide,
este dezechilibrat. Insuficienţa hepatică sau renală pot afecta
farmacocinetica glipizidului, iar unsuficienţa hepatică poate determina
diminuarea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul
reacţiilor hipoglicemice severe. Pacienţii vârstnici, malnutriţi şi cei cu
insuficienţă adrenergică sau pituitară sunt în mod particular sensibili la
acţiunea hipoglicemică a medicamentelor hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacienţii vârstnici,
şi al pacienţii care primesc ca medicaţie β-blocante adrenergice.
Hipoglicemia este mai probabil să apară atunci când aportul caloric
este deficitar, după exerciţii prelungite, ingestie de alcool, sau atunci
când se foloseşte mai mult de un agent hipoglicemiant. Pierderea
controlului glicemiei. Când un pacient stabilizat cu orice regim de
diabet este expus unui stres de tipul: febră, traumatisme, infecţii sau
proceduri chirurgicale, controlul glicemiei poate fi pierdut. În aceste
condiţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu glipizide şi
administrarea de insulină. Eficienţa oricărui hipoglicemiant, inclusiv
glipizide, scade în timp la mulţi pacienţi, care poate fi datorată
progresiei severităţii diabetului sau scăderii răspunsului la
medicamente. Fenomenul este cunoscut ca eşec secundar, pentru a fi
diferenţiat de eşecul primar în care medicamentul este ineficace de la
început la un pacient. Înainte de a clasifica un pacient în grupul
eşecurilor secundare trebuie făcută o ajustare adecvată a dozei şi a
regimului alimentar. Teste de laborator. Periodic trebuie monitorizate
glicemia şi glicozuria. Măsurarea hemoglobinei glucozilate poate fi
folositoare. Tulburări gastrointestinale. Trebuie precauţie când se
administrează Glucotrol XL la pacienţi cu antecedente de rezecţii
gastrointestinale severe. În caz de diaree cronică este de preferat
tratamentul cu glipizide standard. Informaţii pentru pacient. Riscul
hipoglicemiei, simtomele, tratamentul şi condiţiile de apariţie trebuie
explicate pacientului şi aparţinătorilor. Trebuie de asemenea explicate
eşecul primar şi secundar. Pacienţii trebuie avertizaţi că medicamentul
Glucotrol XL trebuie înghiţit întreg. Pacienţii nu trebuie să mestece să
spargă sau să dividă tabletele. Pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze
dacă observă ocazional în scaun ceva care seamănă cu o tabletă. La
glipizid GITS medicamentul este conţinut într-un înveliş neabsorbabil
special care permite eliberarea lentă a produsului. Când procesul este
terminat, tableta goală este eliminată. Pacienţii trebuie informaţi
despre riscurile şi avantajele tratamentului cu glipizide şi modalităţile
de tratament. Trebuie de asemenea informaţi despre importanţa
regimului alimentar, şi a testării regulate a glicemiei şi glicozuriei.
Interacţiuni medicamentoase sau alte forme de interacţiune:
Acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi potenţată de unele
medicamente inclusiv antiinflamatorii nesteroidiene şi alte
medicamente cu legare mare de proteinele plasmatice, salicilaţi,
sulfonamide, cloramfenicol, probenecid, cumarine, inhibitori de mono-
aminooxidază şi β-blocante. Când se administrează aceste
medicamente la un pacient care primeşte glipizid, pacientul trebuie
ţinut sub observaţie pentru hipoglicemie. Când se întrerupe
tratamentul cu aceste medicamente trebuie urmărit pacientul pentru
prevenirea pierderii controlului glicemiei. Studii in vitro de legare de proteinele
plasmatice este diferită de cea a tolbutamidului şi nu interacţionează
cu salicilatul sau dicumarolul. Totuşi trebuie atenţie în extrapolarea
acestor rezultate la situaţii clinice de administrare asociată a
glipizidului cu aceste medicamente. Unele medicamente produc
hiperglicemie şi pot conduce la pierderea controlului glicemiei. Aceste
medicamente include diuretice tiazidiceşi alte diuretice, coticosteroizi,
fenotiazine, preparate tiroidiene, estrogeni, canalelor de calciu şi
izoniazidă. Când se întrerupe tratamentul cu un asfel de medicament
la un pacient care primeşte glipizide, acesta trebuie observat atent în
legătură cu reacţiile hipoglicemice care pot apărea. Interacţiunea
dintre miconazol sau fluconazol oral şi agenţi hipoglicemici orali poate
duce la hipoglicemii severe. Nu se cunoaşte dacă această interacţiune
apare şi în cazul administrării intravenoase, topice sau avginale.
Sarcina şi lactaţia. Folosirea în timpul sarcinii. În studiile de reproducere
făcute pe femele gestante de şobolani, glipizidul a fost toxic mediu pt.
făt. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile făcute pe
şobolani sau iepuri. Glipizid GITS va fi folosit în timpul sarcinii doar
dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial asupra fătului.
Hipoglicemii severe, prelungite (4-10 zile) au fost raportate la nou-
născuţii ai căror mame au primit sulfonilureice în timpul naşterii.aceste
raportări au fost mai frecvente când s-au folosit agenţi cu timpi de
înjumătăţire prelungiţi. Dacă se foloseşte glipizid în timpul sarcinii,
tratamentul trebuie întrerupt cu cel puţin o lună înainte de data
probabilă a naşterii. Din cauză că informaţii recente indică faptul că
nivelurile anormale ale glicemiei în timpul sarcinii sunt asociate cu o
incidenţă crescută a anomaliilor congenitale mulţi expxrţi recomandă
folosirea insulinei în timpul sarcinii pt. menţinerea în limite normale a
valorilor glicemiei. Folosirea în timpul alăptării. Cu toate că nu se
cunoaşte dacă glipizid este excretat în laptele matern, se cunoaşte că
unele sulfoniluree sunt excretate în laptele matern. Datorită
potenţialului de hipoglicemie a sugarului trebuie luată o decizie de
întrerupere fie a alăptării, fie a medicamentului în funcţie de
importanţa pt. mamă a tratamentului. Dacă se întrerupe tratamentul şi
regimul alimentar nu este suficient pt. menţinerea în limite normale a
valorilor glicemiei trebuie avut în vedere tratamentul cu insulină.
Efectele glipizidului asupra abilităţii de conducere auto şi mânuirii
utilajelor. Efectele glipizidului asupra abilitîţii de conducere auot şi
mânuirii utilajelor nu au fost studiate, dar nu există date care să
sugereze că glipizidul influenţează aceste abilităţi. Pacienţii trebuie să
fie atenţi la simptomele de hipoglicemie în cazul conducerii auto sau
folosirii utilajelor.
Reacţii adverse : Hipoglicemia poate fi severă, prelungită şi
poate produce comă. A se vedea “Avertismente speciale şi precauţii
speciale de folosire”; erupţii cutaneo-mucoase (prurit, urticarie, erupţii
maculo-papuloase);tulburări gastrointestinale ( greaţă, diaree,
disconfort epigastric). Ca şi în cazul altor sulfoniluree pot apărea:
tulburări hepatice ( icter colestatic, hepatite toxice). Se întrerupe
tratamentul în cazul apariţiei icterului colestatic. Reacţii hematologice:
leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică,
anemie aplazică, pancitopenie; porfirie şi reacţii tip disulfiram au fost
semnalate îb cazul sulfonilureelor. Cazuri de hiponatremie.anomalii ale
testelor de laborator- creşteri tranzitorii uşoare şi moderate ale TGO,
LDH, fosfataza alcalină, uree şi creatinină. Legătura cu administrarea
de glipizide nu este clară.
Supradozare: Supradozajul sulfonilureelor, inclusiv glipizidul poate produce
hipoglicemie. Hipoglicemia trebuie tratată intensiv în concordanţă cu
standardele practicii medicale. Hipoglicemia uşoară fără pierderea
cunoştinţei sau modificări neurologice trebuie tratată cu glucoza orală
şi trebuie ajustate dozele de medicament antidiabetic şi/sau ritmul
meselor. Se face monitorizarea pacientului până când medicul
consideră că este în afara oricărui pericol. Hipoglicemiile severe (comă,
convulsii sau alte afectări neurologice) apar rar, dar sunt considerate
urgenţe medicale şi necesită spitalizarea imediată. Dacă se
suspectează sau este diagnosticată coma hipoglicemică se
administrează pacientului rapid i.v. soluţie concentrată (50%) de
glucoză. Aceasta va fi urmată de o perfuzie de glucoză 10% pt.
menţinerea valorilor glicemiei la aproximativ 100 mg/dL. Pacienţii vor fi
monitorizaţi minimumj 48 de ore şi, în funcţie de evoluţie, medicul
stabileşte necesitatea monitorizării în continuare. Clearanceul
plasmatic de glipizide poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă
hepatică. Dializă nu este eficace din cauză că glipizide este legat în
mare proporţie de proteinel plasmatice.
Proprietăţi farmacodinamice : Glipizide scade glicemia prin
stimularea insulinei din pancreas, efect care depinde de funcţionarea
celulelor β din insulele pancreatice. Este foarte imporantă stimularea de
către glipizid a secreţiei postprandiale de insulină. Răspunsul
insulinotropic postprandial este crescut de administrarea de glipizid la
pacienţii diabetici. Răspunsurile insulinei postprandiale şi a peptidului
C rămân crescute cel puţin 6 luni după tratament. Scăderea Hb A1c şi a
glicemiei a jeun au fost similare la pacienţii tineri şi vârstnici.
Proprietăţi farmacocinetice. Începând cu 2-3 ore de la administrarea de
Glucotrol XL, concentraţiile plasmatice de medicament care cresc
treptat, atingând maximul la 6-12 ore după administrare. După
administrarea unei doze unice de Glucotrol XL mai multe zile,
concentraţiile plasmatice de glipizide se menţin pe tot intervalul de 24
ore cu mai puţine fluctuaţii ale concentraţiilor de vârf decât cele
observate după administrarea de glipizid standard administrat de două
ori pe zi. Media biodisponibilităţii la 21 de bărbaţi cu diabet zaharat
insulinoindependent după administrarea de 20 mg Glucotrol XL
comparativ cu Glibenese standard (10 mg de 2 ori pe zi) a fost 90%.
Concentraţiile plasmatice de platou sunt atinse cel mai devreme în a 5-
a zi de tratament. La pacienţii peste 65 de ani aceste concentraţii se
ating cu 1-2 zile mai târziu. Nu au fost semnalate acumulări de
medicament la pacienţi cu diabet zaharat insulino-independent în
timpul tratamentului cronic cu glipizid GITS. Administrarea de gliăpizid
GITS concomitent cu alimentele nu modifică farmacocinetica
produsului. Într-un stadiu cu o doză unică, de evaluare a efectului
alimentaţiei, administrarea de glipizid GITS imediat înaintea unui mic
dejun bogat în lipide a determinat creştterea semnificativă cu 40% a
mediei Cmax dar efectul pe auc (aria de sub curbă) nu a fost
semnificativ. Reducerea marcată a timpului de retenţie
gastrointestinală a glipizidului în perioade prelungite, poate influenşa
profilul farmacocinetic al medicamentului şi potenţial poate produce
scăderea concentraţiilor plasmatice. Nu au fost observate modificări
ale răspunsului la glucoză la administrarea pre- sau postprandială. Într-
un studiu făcut pe 26 de subiecţi cu diabet insulino-independent,
farmacocinegetica produsului a fost lineară la regimurile de dozaj 5
până la 60 mg glipizid GITS în timp ce concentraţiile plasmatice de
medicament au crescut proporţional cu doza. Într-un studiu cu doza
unică făcut pe 24 de voluntari sănătoşi cu 4 tablete de 5 mg, 2de 10
mg şi una de 20 de mg de glipizide GITS acestea au fost
bioechivalente.Glipizide se elimin[ ]n principal prin metabolizare
hepatică: mai puţin de 10 % se elimină nemodificat în fecale şi urină :
aproximativ 90% este excretată ca produs metabolizat prin urină (80%)
şi fecale (10%). Glipizide este legat 98-99% de proteinele plasmatice,
în principal de albumine. Într-un studiu încrucişat controlat placebo pe
voluntari sănătoşui glipizid nu a avut efect antidiuretic, determinând
chiar o uşoară creştere a clearace-ului apei.
Date preclinice de siguranţă: Studii de toxicitate acută nu au
arătat sensibilitate specifică. Teste de toxicitate cronică făcute pe
şobolani şi câini la doze de până la 8,0 mg/kg nu au evidenţiat efecte
toxice. Un studiu de 20 luni făcut pe şobolanui şi un studiu de 18 luni
făcut pe şoareci cu doze de până la 75 ori mai mari decât dozele
umane nu au arătat nici un efect asupra carcinogenezei. Studii făcute
pe şobolani de ambele sexe cu doze până la 75 ori mai mari decât
dozele umane nu au arătat nici un efect asupra fertilităţii.
Particularităţi farmaceutice:Lista excipienţilor: Tabletele de
Glucotrol XL conţin următorii ingredienţi inactivi: polietilen oxid,
hidroxipropil metil celuloza, oxid feric, stearat de magneziu, acetat de
celuloză, polietilen glicol, clorură de sodiu şi cerneală neagră.
Incompatibilităţi (majore): Nu sunt.
Condiţii de păstrare: Se păstrează la temperaturi sub 30°C. A se
feri de umezeală. Termen de expirare: 36 luni.
Natura şi conţinutul ambalajului : Tabletele de glipizid GITS sunt
ambalate în sticle de polietilenă cu densitate mare.

Contraindicaţiile sulfamidelor :

-diabet juvenil
-diabet instabil
-diabet asociat cu hipertiroidie sau insuficienţă ovariană
-diabet cu denutriţie
-diabet cu acidoză
-diabet cu complicaţii infecţioase în cursul intervenţiei
chirurgicale
-diabet cu insuficienţă renală sau hepatică
-în cursul sarcinii la o diabetică
-în caz de sindrom alergic