MS RM

Universitatea de Stat de Medicina si Faracie N.Testemitanu

Catedra farmacia sociala VasileProcopisin

Lucrarede curs :Analiza sortimentului de produse antidiabetice

perorale pe piata farmaceutica

A efectutrezidentaanul I GutuMariana A verificat Mihai lupu

Cuprins

Clasificarea antidiabeticelor orale.1 Derivaii de sulfonilure.3 Indicaii terapeutice, mod de administrare i doze ..5 Reacii adverse, contraindicaii i precauii..7 Interaciuni, eficiena terapeutic..9 Forme farmaceutice-preparate autorizate n R.Moldova.10 Antidiabetice biguanide11 Indicaii terapeutice, mod de administrare i doze ..12 Reacii adverse, contraindicaii i precauii.14 Interaciuni, eficiena terapeutic.16 Forme farmaceutice-preparate autorizate n R.Moldova..17

Tratamentul modern al diabetului zaharat cuprinde numeroase clase terapeutice, grupate n 2 categorii: insuline i antidiabetice orale. Aceast mprire bazat pe modalitatea de administrare: injectabil (insulina) sau per os (antidiabeticele orale) este, deja, pus n discuie, ntruct au aprut i tratamente injectabile care nu conin insulin, clasificate, deocamdat, la antidiabetice orale. Este posibil ca n viitor s apar i preparate de insulin care s se administreze altfel dect injectabil, ns, n prezent, astfel de terapii nu se comercializeaz (n Europa occidental, un preparat de insulin inhalatorie a fost prezent, temporar, pe pia, ns producia a fost oprit, din motive de pre. I.Derivaii de sulfoniluree(antidiabetice orale) Clasificare: 1.Generaia I: acetohexamid, clorpropamid, tolazamid, tolbutamid 2.Generaia a II-a: glipizid, glibenclamid, gliclazid, gliquidon, glibornurid 3.Generaia a III-a: glimepirid Aciunea principal a tuturor sulfonilureelor este de a stimula producia i secreia insulinei indus de glucoz la nivelul celulelor ale insulelor pancreatice Langerhans. Mecanismul de aciune const n legarea medicamentului de receptorii specifici pentru sulfoniluree (SUR) cu nchiderea consecutiv a canalelor de potasiu dependente de ATP din membrana celulelor insulare. Aceasta duce la depolarizarea membranei i ulterior la deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente. Se produce astfel un influx de calciu, care va aciona ca mesager secundar n interiorul celululei, determinnd secreia de insulin. Mai mult dect att, toate preparatele sulfonilureice prezint i un efect extrapancreatic n sensul mbuntirii aciunii periferice a insulinei. Din punct de vedere al efectului hipoglicemic acest aspect este ns prea redus la majoritatea sulfonilureicelor pentru a fi important clinic. O excepie o constituie ns glimepiridul, unde efectul periferic joac un rol mai important, observndu-se comparativ cu restul preparatelor, nivele mai sczute ale insulinei sangvine la acelai efect hipoglicemic. Acest preparat are i avantajul unei durate lungi de aciune (o administrare zilnic) i a unei eliberri de insulin pe termen scurt (mai fiziologic) la mesele principale. Preparatele ce determin o eliberare insulinic mai de scurt durat, precum glipizidul i tolbutamidul, mpreun cu gliquidonul, un preparat eliminat preponderent prin bil, sunt din pcate puin utilizate. O stimulare de scurt durat a eliberrii insulinei la mesele principale scade pericolul hipoglicemiilor. Mai mult dect att, insulina este oferit mai adecvat nevoilor organismului dect n cazul substanelor cu aciune prelungit. O poziie de mijloc o ocup glimepiridul, care prezint o aciune de lung durat precum i o eliberare de insulin rapid i cu durat redus la momentul meselor principale. Gliquidonul i glimepiridul (cel din urm cu anumite limitri) pot fi administrate i n condiiile unei

insuficiene renale cu condiia monitorizrii atente a parametrilor metabolici. Restul sulfonilureelor nu pot fi folosite la pacieni cu insuficien renal de grad nalt (creatinin > 2mg/dl). Sulfonilureele se utilizeaz ca monoterapie la pacienii cu diabet zaharat tip II normoponderali, precum i n combinaie cu inhibitori de -glucozidaz, metformin tiazolidindione, insulin. Noile recomandri ale Federaiei Germane de Diabet DDG (Deutsche DiabetesGesellschaft) recomand utilizarea de prim intenie a glibenclamidului la pacienii normoponderali, la care schimbarea stilului de via nu a dus la atingerea intelor terapeutice. n cazul eecului monoterapiei cu glibenclamid, se recomand asocierea cu inhibitori de -glucozidaz sau tiazolidindione. Nu se recomand combinaia metformin glibenclamid. Alte preparate des utilizate sunt glimepiridul i gliquidonul ( la pacienii cu insuficien renal). Administrarea sulfonilureicelor se face n doze mici sau mijlocii, pornindu-se de la premiza c o stimulare maximal a celulelor determin, pe lng secreia de insulin, eliberarea unui precursor potenial aterogen (preinsulin). Terapia se iniiaz de obicei cu jumtate de tablet i n funcie de efectul metabolic se poate crete pn la maxim 3 tablete pe zi (n funcie de preparat). Prima doz se administreaz la micul dejun; n caz de administrare a mai multor tablete, acestea se distribuie la 2 mese principale (maxim 20-1). Excepie face glimepiridul, care se administreaz o dat pe zi, la micul dejun (timp de njumtire prelungit). n locul utilizrii dozelor maximale, se recomand combinarea timpurie cu inhibitori de -glucozidaz, tiazolidindione sau metformin (mai puin recomandat este combinaia metformin glibenclamid) [10]. Tolbutamida N-[(butilamino)-carbonil]-4 metil-benzen sulfonamid Indicaii terapeutice: Tolbuatamida este folosit n tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent, tipul II, n special la persoanele a cror tratament nu poate fi controlat numai prin diet. Tolbutamida scade nivelul glicemiei prin stimularea pancreasului pentru a secreta insulin i ajut organismul s foloseasc insulina eficient. Pancreasul trebuie s secrete insulin, pentru ca tolbutamida s-i fac efectul. Mod de administrare i doze (aduli i copii), atitudine la omiterea unei doze: Tolbutamida se prezint sub forma unor comprimate orale, se administreaz de obicei n mai multe doze, terapia prescris trebuie urmat exact, cu dozele prescrise, nu se ntrerupe tratamentul chiar dac simptomatologia se amelioreaz. Nu exist o doz exact pentru mentenana regimului n diabetul zaharat, att pentru

tolbutamid ct i pentru ali derivai de sulfoniluree. Glicemia pacientului trebuie monitorizat periodic, pentru a determina doza minim eficient, doza maxim recomandat, primul eec terapeutic (ex. scderea inadecvat a glicemiei folosind doza maxim admis), al doilea eec terapeutic (ex. pierderea rspunsului hipoglicemiant dup o perioad iniial de eficien). Hemoglobina glicozilat poate fi de asemenea o valoare important n monitorizarea rspunsului la terapie. O periad scurt de tratament cu tolbutamid poate fi suficient n perioadele de pierdere tranzitorie a controlului glicemiei la pacienii tratai de obicei numai cu diet. Doza obinuit de atac este de 1-2g/zi. Aceasta poate crete sau scdea, n funcie de rspunsul individual al fiecrui pacient. Folosirea unei doze nepotrivite poate crete riscul apariiei hipoglicemiei. Pacienii ce nu ader la regimul alimentar prescris sunt mult mai predispui s dea rspunsuri nesatisfctoare la tratament. Dozele maxime admise sunt de 3g/zi. Dozele de meninere sunt de obicei ntre 0,253g/zi. Doze de ntreinere peste 2g, sunt rareori necesare. Doza total/zi poate fi luat n totalitate dimineaa sau divizat n mai multe doze pe ntreaga zi. n timp ce orice program de administrare este de obicei eficient, sistemul de doze divizate este preferat de unii clinicieni, din punctul de vedere al toleranei digestive. La vrstnici, debilitai sau malnutrii i pacieni cu afeciuni renale sau hepatice doza iniial i de meninere trebuie s fie mai mic, pentru a nu produce reacii hipoglicemice. Terapia pacienilor crora li se schimb tratamentul antidiabetic, de la un alt antidiabetic oral la tolbutamid ar trebui s se fac conservativ, cnd medicamentul de la care se face transferul este altul dect clorpropamid, nu este necesar nici o perioad de tranziie i nici o doz iniial sau de atac. Cnd transferul se face de la clorpropamid, terapia trebuie monitorizat n primele dou sptmni, datorit reteniei prelungite a clorpropamidei n corp i posibilitii ca efectul de adiie al celor dou s provoace hipoglicemie. Pacienii ce primesc insulin 20 uniti/zi sau mai puin, pot fi trecui direct pe tolbutamid, iar insulina ntrerupt brusc. Pacienii ce folosesc 20-40 uniti/zi, pot ncepe terapia cu tolbutamid, mpreun cu o doz de insulin cu 30-50% mai mic dect cea iniial, apoi se reduce n timp, cnd se observ un rspuns la tolbutamid. La pacienii ce primesc mai mult de 40 uniti/zi insulin, terapia cu tolbutamid este iniiat o dat cu scderea insulinei cu 20% n prima zi, apoi doza este sczut ncet, o dat cu apariia rspunsului la tolbutamid. Ocazional, trecerea la tolbutamid a pacienilor ce folosesc mai mult de 40 uniti/zi insulin este recomandat n spitale. n aceast perioad de conversie, cnd i insulina i tolbutamida sunt folosite, hipoglicemia apare foarte rar. n timpul scoaterii insulinei din schema de tratament, pacienii trebuie testai pentru glicozurie i acetonurie, de cel puin trei ori pe zi. Apariia acetonuriei persistente, cu glicozurie, indic faptul c pacientul prezint tipul I de diabet i necesit tratament cu insulin.

SULFONILUREICE (SULFONILUREE, SULFAMIDE ANTIDIABETICE) 1.Glibenclamid Denumiri comerciale: Maninil, Glibenclamid LPH, Glibenclamid Arena, Glibenclamid ATB Dozaje glibenclamid: 1.75, 3.5, 5 mg Dozaje: Maninil 1.75 mg, Maninil 3.5 mg Aspect: Comprimate mici, alb sau roz. Compoziie. Substana activ este glibenclamid (glibenclamidum). 1 comprimat de 1.75 mg conine 1.75 mg glibenclamidum, 1 comprimat de 3.5 mg conine 3.5 mg glibenclamidum Excipieni: lactoza, amidon de cartofi, carboximetilceluloza sodica, dioxid de siliciu, stearat de magneziu, colorant Ponceau 4R (E 124). Mecanism de aciune. Glibenclamid (Maninil) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina. Sulfonilureicele n istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Maninil (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutanduse in cadrul acestei clase despre generatii. Maninil este un sulfonilureic de generaia a doua. Sulfonilureicele din generatia inti (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie. Cui se administreaz Maninil? (indicaii terapeutice): Diabet zaharat tip 2 (noninsulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Maninil poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Cel mai frecvent, glibenclamidul se asociaza cu metformin, inclusive sub forma unei combinaii (glibenclamid + metformin, denumire comercial Glibomet). Asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte. Contraindicaii: Diabet zaharat tip 1 (insulino-dependent), eecul secundar complet al terapiei cu glibenclamid in diabetul zaharat de tip 2, in special in decompensarea metabolica acidozica, in precoma sau coma diabetica, in

decompensarea metabolica in cursul bolilor infectioase, interventiilor chirurgicale, precum si in rezectia pancreatica. Alte contraindicatii sunt: tulburari hepatice grave, o alterare importanta a functiei renale cu clearance la creatinina sub 30 ml/min, o hipersensibilitate cunoscuta la glibenclamid sau la unul din excipienti. Este contraindicata administrarea in timpul sarcinii si a alaptarii. Atenionri i precauii. Capacitatea de a conduce autovehicule sau de a manipula utilaje. Maninil poate afecta capacitatea de a conduce autovehicule sau utilaje. Maninil poate produce hipoglicemii, in caz de supradozare, dieta inadecvata (absenta meselor, sau mese insuficiente), consum de alcool. Bulimia, transpiratia, agitatia, cefalee, capacitate redusa de concentrare sunt semne ale hipoglicemiei. Daca apar simptome ale hipoglicemiei, se recomanda ingestia a aprox. 20 g zahar. In cazul unei hipoglicemii severe cu pierderea cunostintei se impune asistenta medicala de urgenta. Interaciuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastr poate dori s v modifice doza de Maninil dac luai alte medicamente, care pot slbi sau mri aciunea Maninil asupra valorilor zahrului din sngele dumneavoastr. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente. Doze si mod de administrare. Doza de Maninil se va determina individual pentru fiecare pacient in functie de valorile glicemiei si reactivitatea pacientului. Tratamentul se poate iniia cu 1.75-3.5 mg/zi, crescnd ulterior. O doza zilnica de pana la 3.5 mg se administreaza nemestecate, dimineata inaintea micului dejun. Dozele mai mari se vor diviza in doua prize dimineata si seara. La o doza de 3 comprimate se recomanda o administrare de 2 comprimate dimineata si 1 seara. Efectul maxim se obtine de regula cu 10.5 14 mg/zi. Deoarece ameliorarea metabolismului glucidic este in corelatie cu o hipersensibilitate la insulina, doza necesara de glibenclamid poate scadea in cursul terapiei. Pentru a fi evitate hipoglicemiile se vor ajusta corespunzator dozele. La pacientii cu o greutate corporala sub 50 kg se incepe cu o doza zilnica cat mai redusa, de 1.75 2,5 mg glibenclamid/zi. Comprimatele omise nu se mai pot lua dupa 1-2 ore, iar greselile de dozare nu se compenseaza cu doze mai mari. Se poate combina cu insulina, metformina, acarboza si guar. Reactii adverse. Hipoglicemia (scderea glicemiei sub valoarea minim a normalului: 70 mg/dl). Cauzele pot fi: supradozare, functii renala si hepatica alterate, consum de alcool , mese neregulate (in special omiterea meselor), solicitari fizice excesive, tulburari endogene ale metabolismului hidratilor de carbon cat si interactiuni medicamentoase. Cand hipoglicemia se instaleaza lent, simptomele unei dereglari adrenergice sunt minime sau lipsesc. Ocazional pot aparea tulburari gastrointestinale ca: greata, pirozis, alterarea simtului gustativ, epigastralgii, voma, dureri abdominale si diaree.

In cazul tratamentului cu Maninil, urmatorii factori pot crete riscul de hipoglicemie: - Subalimentaia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau ntrzierea unei mese sau perioad de post alimentar; -Tulburri induse de hormoni (tulburri ale funciei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale); -consumul de alcool (mai ales atunci cnd omitei o mas); -anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI). -Dac efectuai un efort fizic mai mare i nu mncai suficient sau mncai alimente cu un coninut mai sczut de carbohidrai dect de obicei. Alte reacii adverse posibile:. Rareori apar reactii de fotosensibilizare. Izolat s-au observat: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, dermatita exfoliativa, eritrodermie si eritem nodos, precum si colestaza, hepatita; cresterea enzimelor hepatice . De asemenea tulburarile hematopoietice sunt rare (trombocitopenie cu purpura), respectiv foarte rar (leucocitopenie, eritrocitopenie, pancitopenie si granulocitopenie pana la agranulocitoza). S-a observat un efect slab diuretic al glibenclamidului. Poate aparea o crestere in greutate. Dupa administrarea de durata se poate ajunge la hipofunctie tiroidiana. Supradozaj. Dac se ntmpl s luai prea mult Maninil sau o doz n plus, exist pericolul unei hipoglicemii i, de aceea, trebuie s consumai imediat suficient zahr (de exemplu, un mic baton de cubulee de zahr, suc dulce, ceai ndulcit) i s spunei medicului dumneavoastr imediat. Nu trebuie administrate alimente sau buturi persoanelor aflate n stare de incontien. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul s fie monitorizat cu atenie pn cnd nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca msur de precauie, poate fi necesar internarea n spital. Artai medicului ambalajul sau comprimatele rmase, astfel nct doctorul s tie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie nsoite de pierderea contienei i afectare neurologic sever sunt cazuri considerate urgene medicale care necesit tratament medical imediat i internare n spital. Trebuie s v asigurai c ntotdeauna exist o persoan anterior informat i care poate chema medicul n caz de urgen. Pstrare. A se pastra la temperatura camerei, in ambalajul original. 2.Glipizid Denumiri comerciale, Glipizid LPH, Glipizida ATB Dozaje glipizid: 5, 10 mg

3.Gliquidona Denumiri comerciale: Glurenorm Dozaje gliquidona: 30 mg 4.Gliclazid Denumiri comerciale: Diaprel MR, Esquel, Diabrezide, Gliclazid MR LPH, Gliclazida EP Antibiotice, Glitopp MR, Glyclada Dozaje gliclazid: 30 mg . Diaprel MR (gliclazid cu eliberare prelungita) este un medicament indicat i utilizat n diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria sulfonilureice (sinonim: sulfoniluree, sulfamide, sulfonamide antidiabetice), o clasa de antidiabetice orale. Diaprel MR difer de Diaprel, prin timpul de aciune. Teoretic, puterea comprimatului de Diaprel 80 mg este similar cu cea a comprimatului de Diaprel MR, ns timpul de absorbie i aciune este diferit. Termenul MR din numele produsului nseamna Modified Release (eliberare modificat), semnificaia exact fiind de eliberare prelungit. Dozaje: Diaprel MR 30 mg (n curand, i Diaprel MR 60 mg) Aspect: Comprimate de culoare alb. Compoziie. Substana activ este gliclazid, 30 respectiv 60 miligrame. Mecanism de aciune. Gliclazida (Diaprel MR) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina. Alte proprieti ale Diaprel MR. Diaprelul amelioreaza actiunea insulinei la nivelul ficatului si muschiului, diminueaza nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice la diabetici, reduce adezivitatea si agregarea plachetara, micsorand turn-overul trombocitelor si normalizeaza activitatea fibrinolitica endoteliala in toate formele de diabet insulino si non-insulinodependent (efecte hemovasculare). La pacientii cu retinopatie diabetica, aceste proprietati pot intarzia evolutia retinopatiei. Sulfonilureicele n istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Diaprel MR (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutandu-se in cadrul acestei clase despre generatii. Diaprel este un sulfonilureic de generatia a doua, inclusiv in forma MR. Sulfonilureicele din generatia intai (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie.

Cui se administreaza Diaprel MR? (indicaii terapeutice) : Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Diaprel MR poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Sulfonilureicele se asociaza cel mai frecvent cu metformin, dar asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte. Contraindicaii: Diabet infantil, diabet juvenil; cetoza grava, acidoza; precoma si coma diabetica; insuficienta renala severa; insuficienta hepatica grava; antecedente alergice cunoscute sulfamidelor; asocierea cu miconazol (cale orala si injectabila); sarcina si alaptare. Diaprel MR se administreaza doar adulior. Atenionri i precauii. Conducerea vehiculelor i folosirea utilajelor. Aceste precauii sunt valabile n cazul tuturor tratamentelor care pot cauza hipoglicemie. Capacitatea dumneavoastr de a v concentra sau de a reaciona poate fi afectat dac valorile zahrului din sngele dumneavoastr sunt sczute (hipoglicemie), crescute (hiperglicemie) sau dac avei tulburri de vedere datorate acestor stri. inei minte c v putei pune n pericol pe dumneavoastr sau pe alii (de exemplu, cnd conducei o main sau folosii utilaje). V rugm s-l ntrebai pe medicul dumneavoastr dac putei conduce o main n cazul n care facei episoade frecvente de hipoglicemie, avei semnale de avertizare ale hipoglicemiei mai puine sau absente. Modificarea unui tratament anterior. Aceast situaie impune discuia cu medicul diabetolog pentru a evita suprapunerea aciunii a dou antidiabetice care au un timp de aciune diferit. n mod particular, trecerea de la comprimatele de 80 mg sau alte sulfonilureice cu timp de aciune mai scurt la comprimatele 30 mg n forma MR trebuie realizat dup indicaiile medicului specialist. Interaciuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastr poate dori s v modifice doza de Diaprel MR dac luai alte medicamente, care pot slbi sau mri aciunea Diaprel MR asupra valorilor zahrului din sngele dumneavoastr. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente. Doze si mod de administrare. Doza iniial de Diaprel MR este de 1 sau 2 comprimate pe zi, dimineaa. Doza se poate crete pna la doza maxim de 120 mg/zi (4 tablete). Diaprel MR se poate administra impreuna cu biguanide(metformin Siofor), inhibitori de alfa-glucozidaza (Acarboza) si insulina. In cazul pacientilor varstnici sau cu insuficienta renala nu se indica modificarea dozei.

Reactii adverse. Hipoglicemia (scderea glicemiei sub valoarea minim a normalului: 70 mg/dl). In cazul tratamentului cu Diaprel, urmatorii factori pot crete riscul de hipoglicemie: -Subalimentaia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau ntrzierea unei mese sau perioad de post alimentar; -Tulburri induse de hormoni (tulburri ale funciei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale); -consumul de alcool (mai ales atunci cnd omitei o mas); -anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI). -Dac efectuai un efort fizic mai mare i nu mncai suficient sau mncai alimente cu un coninut mai sczut de carbohidrai dect de obicei. In cazul Diaprel MR, manifestarile hipoglicemiante sunt exceptionale si nu s-a semnalat nici un caz de coma. Alte reacii adverse: simptome gastrointestinale. Rar: reactii cutanate, modificari hematologice, anomalii ale testelor hepatice (in cazul aparitiei icterului, medicatia trebuie intrerupta), tulburari vizuale la inceputul tratamentului (in mod similar altor antidiabetice orale). O eruptie cutanata benigna sau un prurit moderat poate surveni in mod exceptional la pacientii cu intoleranta la sulfoniluree. Ca si alte produse din aceasta grupa terapeutica, actiunea hipoglicemianta poate sa potenteze administrarea simultana a altor medicamente: anticoagulante, cumarinice, fenilbutazona si derivati, salicilati, beta-blocanti, probenecid, sulfamide antibacteriene de lunga durata. Accidente toxice sanguine nu au fost relatate pana in prezent, dar pot fi intalnite ca si in cazul altor sulfamide. Supradozaj. Dac se ntmpl s luai prea mult Diaprel sau o tablet n plus, exist pericolul unei hipoglicemii i, de aceea, trebuie s consumai imediat suficient zahr (de exemplu, un mic baton de cubulee de zahr, suc dulce, ceai ndulcit) i s spunei medicului dumneavoastr imediat. Nu trebuie administrate alimente sau buturi persoanelor aflate n stare de incontien. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul s fie monitorizat cu atenie pn cnd nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca msur de precauie, poate fi necesar internarea n spital. Artai medicului ambalajul sau comprimatele rmase, astfel nct doctorul s tie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie nsoite de pierderea contienei i afectare neurologic sever sunt cazuri considerate urgene medicale care necesit tratament medical imediat i internare n spital. Trebuie s v asigurai c ntotdeauna exist o persoan anterior informat i care poate chema medicul n caz de urgen. 5.Glimepirid Denumiri comerciale: Amaryl, Amyx, Tineril, Glimeran, Glimepirid LPH, Meglimid, Glimegamma, Glimepirida Accord, Glimepiride,] Dozaje gliclazid: 1, 2, 3, 4, 6 mg

. Diaprel MR (gliclazid cu eliberare prelungita) este un medicament indicat i utilizat n diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria sulfonilureice (sinonim: sulfoniluree, sulfamide, sulfonamide antidiabetice), o clasa de antidiabetice orale. Diaprel MR difer de Diaprel, prin timpul de aciune. Teoretic, puterea comprimatului de Diaprel 80 mg este similar cu cea a comprimatului de Diaprel MR, ns timpul de absorbie i aciune este diferit. Termenul MR din numele produsului nseamna Modified Release (eliberare modificat), semnificaia exact fiind de eliberare prelungit. Dozaje: Diaprel MR 30 mg (n curand, i Diaprel MR 60 mg) Aspect: Comprimate de culoare alb. Compoziie. Substana activ este gliclazid, 30 respectiv 60 miligrame. Mecanism de aciune. Gliclazida (Diaprel MR) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina. Alte proprieti ale Diaprel MR. Diaprelul amelioreaza actiunea insulinei la nivelul ficatului si muschiului, diminueaza nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice la diabetici, reduce adezivitatea si agregarea plachetara, micsorand turn-overul trombocitelor si normalizeaza activitatea fibrinolitica endoteliala in toate formele de diabet insulino si non-insulinodependent (efecte hemovasculare). La pacientii cu retinopatie diabetica, aceste proprietati pot intarzia evolutia retinopatiei. Sulfonilureicele n istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Diaprel MR (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutandu-se in cadrul acestei clase despre generatii. Diaprel este un sulfonilureic de generatia a doua, inclusiv in forma MR. Sulfonilureicele din generatia intai (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie. Cui se administreaza Diaprel MR? (indicaii terapeutice) : Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Diaprel MR poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Sulfonilureicele se asociaza cel mai frecvent cu metformin, dar asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte

reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte. Contraindicaii: Diabet infantil, diabet juvenil; cetoza grava, acidoza; precoma si coma diabetica; insuficienta renala severa; insuficienta hepatica grava; antecedente alergice cunoscute sulfamidelor; asocierea cu miconazol (cale orala si injectabila); sarcina si alaptare. Diaprel MR se administreaza doar adulior. Atenionri i precauii. Conducerea vehiculelor i folosirea utilajelor. Aceste precauii sunt valabile n cazul tuturor tratamentelor care pot cauza hipoglicemie. Capacitatea dumneavoastr de a v concentra sau de a reaciona poate fi afectat dac valorile zahrului din sngele dumneavoastr sunt sczute (hipoglicemie), crescute (hiperglicemie) sau dac avei tulburri de vedere datorate acestor stri. inei minte c v putei pune n pericol pe dumneavoastr sau pe alii (de exemplu, cnd conducei o main sau folosii utilaje). V rugm s-l ntrebai pe medicul dumneavoastr dac putei conduce o main n cazul n care facei episoade frecvente de hipoglicemie, avei semnale de avertizare ale hipoglicemiei mai puine sau absente. Modificarea unui tratament anterior. Aceast situaie impune discuia cu medicul diabetolog pentru a evita suprapunerea aciunii a dou antidiabetice care au un timp de aciune diferit. n mod particular, trecerea de la comprimatele de 80 mg sau alte sulfonilureice cu timp de aciune mai scurt la comprimatele 30 mg n forma MR trebuie realizat dup indicaiile medicului specialist. Interaciuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastr poate dori s v modifice doza de Diaprel MR dac luai alte medicamente, care pot slbi sau mri aciunea Diaprel MR asupra valorilor zahrului din sngele dumneavoastr. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente. Doze si mod de administrare. Doza iniial de Diaprel MR este de 1 sau 2 comprimate pe zi, dimineaa. Doza se poate crete pna la doza maxim de 120 mg/zi (4 tablete). Diaprel MR se poate administra impreuna cu biguanide(metformin Siofor), inhibitori de alfa-glucozidaza (Acarboza) si insulina. In cazul pacientilor varstnici sau cu insuficienta renala nu se indica modificarea dozei. Reactii adverse. Hipoglicemia (scderea glicemiei sub valoarea minim a normalului: 70 mg/dl). (>>>detalii despre hipoglicemiile din diabet). In cazul tratamentului cu Diaprel, urmatorii factori pot crete riscul de hipoglicemie: -Subalimentaia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau ntrzierea unei mese sau perioad de post alimentar;; -Dac avei o boal sever a ficatului ;-Tulburri induse de hormoni (tulburri ale funciei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale);

-consumul de alcool (mai ales atunci cnd omitei o mas); -anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI). -Dac efectuai un efort fizic mai mare i nu mncai suficient sau mncai alimente cu un coninut mai sczut de carbohidrai dect de obicei. In cazul Diaprel MR, manifestarile hipoglicemiante sunt exceptionale si nu s-a semnalat nici un caz de coma. Alte reacii adverse: simptome gastrointestinale. Rar: reactii cutanate, modificari hematologice, anomalii ale testelor hepatice (in cazul aparitiei icterului, medicatia trebuie intrerupta), tulburari vizuale la inceputul tratamentului (in mod similar altor antidiabetice orale). O eruptie cutanata benigna sau un prurit moderat poate surveni in mod exceptional la pacientii cu intoleranta la sulfoniluree. Ca si alte produse din aceasta grupa terapeutica, actiunea hipoglicemianta poate sa potenteze administrarea simultana a altor medicamente: anticoagulante, cumarinice, fenilbutazona si derivati, salicilati, beta-blocanti, probenecid, sulfamide antibacteriene de lunga durata. Accidente toxice sanguine nu au fost relatate pana in prezent, dar pot fi intalnite ca si in cazul altor sulfamide. Supradozaj. Dac se ntmpl s luai prea mult Diaprel sau o tablet n plus, exist pericolul unei hipoglicemii i, de aceea, trebuie s consumai imediat suficient zahr (de exemplu, un mic baton de cubulee de zahr, suc dulce, ceai ndulcit) i s spunei medicului dumneavoastr imediat. Nu trebuie administrate alimente sau buturi persoanelor aflate n stare de incontien. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul s fie monitorizat cu atenie pn cnd nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca msur de precauie, poate fi necesar internarea n spital. Artai medicului ambalajul sau comprimatele rmase, astfel nct doctorul s tie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie nsoite de pierderea contienei i afectare neurologic sever sunt cazuri considerate urgene medicale care necesit tratament medical imediat i internare n spital. Trebuie s v asigurai c ntotdeauna exist o persoan anterior informat i care poate chema medicul n caz de urgen.

Clasificarea biguanidelor 1. Metformin Denumiri comerciale: Siofor, Glucophage, , Metfogamma, , Metformin Teva, Metformin LPH, Formiran Dozaje metformin: 500, 850, 1000 mg Siofor (metformin) este in prezent principalul medicament indicat si utilizat in diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria biguanide, o clasa de antidiabetice orale.Dozaje: Siofor 500 mg, Siofor 850 mg, Siofor 1000 mg. Mecanism de actiune. Metforminul (Siofor), utilizat din 1957, actioneaza prin reducerea rezistentei la insulina (amelioreaza actiunea insulinei), avand, astfel, efect de scadere a glicemiei. Substanta pe baza careia a fost conceput metforminul, guanidina (care da si numele clasei, biguanide), este cunoscuta inca din Evul Mediu, si se gaseste in planta Galega Officinalis (cunoscuta in popor ca ciumare, bobitel, sau iarba ciumei). Metforminul reduce productia excesiva de glucoza de catre ficat, lipotoxicitatea in tesutul adipos, creste preluarea glucozei in muschi. Numeroase alte efecte benefice ale metforminului sunt cunoscute, cele mai recent documentate stiintific sunt cele anticanceroase. Indicatii terapeutice: Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), in special la pacientii supraponderali, cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta si exercitiu fizic. Siofor poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice tinandu-se insa cont de contraindicatii. Se administreaza si impreuna cu insulina. La pacientii supraponderali cu diabet zaharat de tip II la care nu s-au obtinut rezultate prin dieta, s-a demonstrat reducerea complicatiilor diabetului zaharat atunci cand sunt tratati cu metformina ca prima linie terapeutica . Compozitie. Un comprimat filmat de 500 mg contine clorhidrat de metflormina 500 mg si excipienti : nucleu hidroxipropilmetilceluloza, povidona, stearat de magneziu , film hidroxipropilmetilceluloza, macrogol 6000, dioxid de titan ( E171). Contraindicatii. Siofor nu se administreaza in urmatoarele cazuri : afectarea severa a functiei renale, afectarea functiei hepatice, acidoza metabolica decompensata, boli pulmonare severe cu disfunctii respiratorii, afectiuni cardice severe si tulburari circulatorii arteriale periferice, retinopatie diabetica in stadii avansate, tulburari hipoxice diverse (de exemplu prin anemie, soc-colaps), alcoolism, hipersensibilitate cunoscuta la clorhidrat de metformina sau la oricare dintre excipientii produsului, diabet zaharat insulino-dependent (diabet zaharat de tip 1 diabetul juvenil ), dezechilibrul metabolismului glucidic cu sau fara pierderea cunostintei cu sau fara acidoza ( decompensare metabolica cu acidoza , precoma, coma diabetica hipersmolara sau cu cetoacidoza), boli infectioase severe, interventii chirurgicale, sub anestezie generala, examene radiologice effectuate cu substante de contrast injectabile intravascular, procese catabolice intense (stari

catabolice ) in cadrul bolilor tumorale, in cusul curelor de slabire cu mai putin de 1000 Kcal pe zi sau 4200 Kj pe zi. Siofor nu trebuie utilizat in timpul sarcinii si alaptarii. Atentionari si precautii. Tratamentul cu siofor se va intrerupe cu doua zile inainte si se va relua la doua zile dupa examinarea radiological efectuata su substante de contrast injectabile intravascular sau interventii chirurgicale sub anestezie generala. Consumul ocazional sau regulat de alcool creste riscul reactiilor adverse, de aceea se recomanda evitarea consumului de alcool in timpul terapei cu Siofor. In cazurile de insuficienta renala, datorita acumularii clorhidratul de metformina si cresterii consecutive a riscului de acidoza lactica, verificarea functiei renale este o preconditie a tratamentului cu Siofor. de asemenea, se recomanda prudenta in special in tulburari ale functit hepatice , deoarece cleaeance-ul lactatului poate fi afectat. Varstnici. La pacientii in varsta functia renala trebuie investigata regulat. In acest caz, tratamentul cu Siofor poate fi continuat numai daca functia renala este in limite normale. Daca este necesar, doza poate fi redusa. Creatininemia trebuie determinata inaintea initierii terapiei si la intervale de 6 luni (in anumite cazuri mai devreme , de exemplu in cazul infectiilor intercurente sau al pacientilor varstnici). In special in cazul pacientilor varstnici trebuie avut in vedere ca numai valoarea creatininemiei nu este intotdeauna concludenta in ceea ce priveste functia renala, motiv pentru care, daca este necesar, se determina clearance-ul creatininei inainte de inceperea tratamentului cu Siofor. De asemenea, testele functionale hepatice trebuie effectuate atat inaintea cat si in timpul tratamentului. In cazuri izolate in care nu pot fi excluse tulburari ale metabolismului vitaminei B12 trebuie determinate anual hemoleucograma pentru fiecare pacient. In cazul aparitiei unui dezechilibru, modificarile hemoleucogramei pot fi rectificate prin administrarea suplimentara de vitamina B12. Deoarece, doza necesara de Siofor poate fi scazuta cu timpul datorita imbunatatirii controlului glicemiei se va monotoriza regulat necesitatea administrarii Siofor si se va reduce doza corespunzator pana la intreruperea tratamentului daca este cazul. Acest lucru se aplica in special la pacientii varstnici pentru a reduce riscul de acidoza lactica. Daca monoterapia cu Siofor nu este suficienta pentru normalizarea glicemiei pot fi asociate alte antidiabetice orale. Interactiuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Doze si mod de administrare. Tratamentul se individualizeaza in concordanta cu rezultatele investigatiilor de laborator (glicemie, glicozurie). Tratamentul trebuie initial treptat, incepand cu doze mici (500-1000 mg/zi). Doza zilnica se creste treptat, sub stricta supraveghere medicala, la intervale de cate o saptamana pana la atingerea doxei terapeutice. Comprimatele filmate se inghit intregi, nemestecate, cu un pahar de lichid (ex apa), in timpul mesei. Daca doza zilnica necesara este mai mare de un comprimat filmat, atunci se va administra divizata in 2-3 prize , in timpul meselor. In general, efectul maxim se otine cu doza zilnica de 6 comprimate filmate de Siofor 500.

Reactii adverse. La inceputul tratamentului pot sa apara simptome gastrointestinale cum sunt greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree si gust metalic. Intreruperea tratamentului nu este, in general , necesara deoarece simptomatologia mai sus mentionata se remite in general spontan, chiar daca doza administrara ramane neschibata. Diareea persistenta cedeaza la intreruperea tratamentului. Freceventa si severitatea simptomelor gastro-intestinale poate fi redusa prin utilizarea unor doze initiale mici si administrarea Siofor in timpul meselor. In cazuri rare pot sa apara reactii de hipersensibilitate. cutanata. Ocazional , survin cefalee, vertij si fatigabilitate. In cazuri isolate sunt posibile tulburari hematologice cu anemie megaloblastica , prin redicerea absorbtiei de vitamina B12. foarte rar , se produce acidoza lactica care poate avea consecinte grave (coma). Simptomele de inceput ale acidozei lactice sunt : greata, varsaturi, diaree , dureri abdominale. In continuare pot sa para dureri musculare , hiperpnee , pierderea cunostintei. Daca apar reactii adverse va rugam informati de urgenta medicul. Supradozaj. In caz de supradozaj trebuie solicitat de urgenta consult medical. Pastrare. A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25 C, in ambalajul original. Producator: Berlin-Chemie-Menarini. 2.Buformin Denumiricomerciale:Silubinretard Dozaje buformin: 100 mg III.MEGLITINIDE(GLINIDE) 1.Repaglinida Denumiricomerciale:RepaglinidaFarmal Dozaje repaglinida: 0.5, 1, 2 mg IV.INHIBITORIDE ALFA-GLUCOZIDAZA 1.Acarboza Denumiri comerciale: Dozaje acarboza: 50, 100 mg V.TIAZOLIDINDIONE(GLITAZONE) 1.Rosiglitazona Denumiricomerciale:Avandia* Dozajerosiglitazona:4mg 2.Pioglitazona Dozaje pioglitazona: 15, 30, 45 mg

VI.AGONITIDE GLP-1 (/ INCRETINE) 1.Exenatid Denumiricomerciale:Byetta Dozaje exenatid: 5 mcg, 10 mcg/doza VII. INHIBITORI DE DPP-4 (/ INCRETINE) 1.Sitagliptina Denumiricomerciale:Januvia Dozaje sitagliptina: 100 mg VIII.COMBINAII 1.Metformin+Glibenclamid Denumiri comerciale: Glibomet, Glucovance, Bidiab, Dozaje metformin/glibenclamid: 400/2.5 mg, 500/2.5 mg, 2.Rosiglitazona+Metformin Denumiricomerciale:Avandamet* Dozajerosiglitazona/metformin:2/1000,4/1000 3.Rosiglitazona+Glimepirid Denumiricomerciale: Avaglim* Dozajerosiglitazona/glimepirid:4/4,8/4 4.Pioglitazona+Metformin Denumiricomerciale: Competact Dozaje pioglitazona/glimepirid: 15/850

Gliformin 500/5 mg

Bibliografie 1. biblioteca.regielive.ro 2. www.cursurimedicina.ro 3. www.sfatulmedicului.ro