Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Medicatia antidiabetica

Profesor: Elev:

Croitoru Lucia Cînciu Andra-Mihaela

2021
ANTIDIABETICE ORALE

In metabolismul glucidelor valoarea glicemiei reprezinta un parametru important. Aceste valori sunt
la oameni normali a jeun 60 – 100 mg/100ml sange.
Patologia reglarii glicemiei cuprinde sindroame hiper si hipoglicemice. Dintre sindroamele
hiperglicemice se remarca diabetul. El este datorit insuficientei secretiei insulinei de citre pancreas,
ca urmare a unor cauze complexe. Rezulta hiperglicemie care determina o suita de alte tulburari
caracteristice. Insulina si glucagonul sunt hormoni polipeptidici secretati de pancreasul insular.
Glucagonul este util pentru combaterea starilor de hipoglicemie insulinica ( ef. hiperglicemiant ).
Insulina este secretata de celule beta ale insulelor pancreatice. Molec. consta din 2 lanturi peptidice-
legate prin 2 punti disulfidice.
Terapeutic se folosesc insulinele din pancreasul de bovine sau porcine si insulina umana, (produsa de
Escherichia coli prin recombinarea ADN ) (insulina umana biosintetica) sau obtinuta din insulina
porcina prin transformare enzimatica (insulina umana semisintetica). Insulina porcina se deosebeste
de cea umana printr-un singur aminoacid, cea bovina prin 3 aminoacizi.
Pancreasul secreta circa 50. U.I.insulina/zi (1mg=24 UI) T 1/2 plasmatic=9min, inactivarea in ficat si
rinichi prin proteoliza si desfacerea puntilor de sulf.
Principalul stimul pentru secretia insulinei la om, este cresterea glicemiei in urma ingestiei de glucide.
Controlul vegetativ se face prin simpatic care are predominant actiune inhibitoare (a-arenergica) la
care se adauga si o componenta stimulatoare (b-adrenergica) mai slaba. Stimularea vagala are
consecinte excitatorii.
Insulina intervine ca reglator metabolic, usurand captarea celulara a glucozei, aminoacizilor si
lipidelor care ajung in sange din alimente si favorizand procesele anabolice consecutive.
Efecte: principalele actiuni metabolice ale insulinei sunt:
asigurarea utilizarii tisulare a glucozei prin usurarea patrunderii sale in celulele musculare si in
adipocite (datorita cresterii cantitatii de macromolecule transportoare) stimularea fosforilarii
oxidative ca si a transformarii glucozei in depozit glicogen la nivelul hepatocitelor, celulelor
musculare si adipocitelor, cu tendinta de scadere a glicemiei.
Favorizarea sintezei proteinelor in muschi prin usurarea captarii aminoacizilor de catre hepatocite si
celulele musculare, stimularea formarii macromoleculare proteice si reducerea folosirii aminoacizilor
pentru sinteza glucozei in hepatocite.
Cresterea anabolismului lipidic prin sporirea disponibilului de acizi grasi in celule; favorizarea sintezei
acizilor grasi din acetilcoenzima A si a transformarii piruvatului in grasimi, impiedicarea lipolizei
(datorita inhibarii triglicerid lipazei)
Cresterea influxului celular al ionilor de potasiu K + (datorita stimularii Na2+, K+, ATP-azei membranare)
Mecanism de actiune:
Insulina actioneaza asupra unor receptori membranari specifici.Cantitatea acestor receptori este
controlata de nivelul hormonului, excesul de insulina comandand reducerea numarului de receptori.
Actioneaza direct la nivel celular, inclusiv pe tesuturi izolate, influentand receptorii specifici de la
suprafata membranelor celulare (nr. acestora modificandu-se sub influenta insulinei)Dupa legarea
insulinei de receptori la nivelul subunitatilor α se transmite semnalul subunutatilor β si are loc
autofosforilarea rapida a unor resturi de tirozina si activarea tirozinkinazei
- Insulina creste utilizarea glucozei. Favorizeaza transferul glucozei prin membrana celulara,
permitand utilizarea ei tisulara. Inhiba glicogenoliza, conversia AGL si ……in cetoacizi, a aminoacizilor
in glucoza.
-Insulina actioneaza pe Rp.membranari specifici.
-Macromolecula receptoare este reprezentata probabil de tirozin protein kinaza. Complexul insulina
– Rp.patrunde in celula si determina fosforilarea proteinei (autocatalitic) si a altor proteine
enzimatice.
-Un alt mecanism implicat in act. metabolice ale insulinei consta in scaderea cantitatii de AMPc si
inhibarea actiunii.
Neutilizarea glucozei ca sursa de energie, in lipsa insulinei este compensata prin mobilizarea si
oxidarea lipidelor, cu aparitia de corpi cetonici.
In supradozare: produce hipoglicemie, senzatie de foame, transpiratii, tremuraturi, palpitatii
cardiace, buimaceala, convulsii epileptiforme, delir, imposibilitate de orientare (40mg/100ml)

ANTIDIABETICE ORALE
(hipoglicemiante orale)
Antidiabeticele orale se pot clasifica astfel:
1.INSULINOTROPE (stimuleaza eliberarea insulinei - hipoglicemiante)
- DERIVATI DE SULFONIL UREE - generatia I -TOLBUTAMIDA, CLORPROPAMID
- generatia II- GLIBENCLAMIDA,GLIPIZIDA,
GLICLAZIDA,GLIQUIDONA,GLIBORNURIDA.
MEGLITINIDE – REPAGLINID, NATEGLINID
2. NON -INSULINOTROPE (efect euglicemiant, antihiperglicemiant)
-BIGUANIDE – METFORMIN, BUFORMIN
-TIAZOLIDINDIONE-(GLITAZONELE) –ROSIGLITAZONA, PIOGLITAZONA
-INHIBITORII ALFA GLUCOZIDAZEI
-INHIBITORII ALDOREDUCTAZEI
Sulfonilureele precum si meglitinidele, au proprietati hipoglicemiante si sunt utile in cazuri
selectionate de diabet.
Pot controla hiperglicemia, evitand injectiile de insulina. Ele sunt indicate la adultii varstnici cu diabet
non-insulino-dependent, avand o hiperglicemie mici sau moderata.
Scopul tratamentului consta in evitarea complicatiilor acute si cronice ale diabetului si scaderea
greutatii corporale catre normal. Efectele sunt bune in circa 40% din cazuri si modeste in alte 30%.Se
recomanda ca atunci cand necesarul de insulina este relativ mare (30-40 u.i./zi), inceperea
tratamentului sa se faca cu insulina, incercand apoi asocierea sulfamidelor, cu scaderea dozei de
insulina (cu 25-50%). La 20% dintre bolnavii la care sunt indicate sulfamidele, acestea nu pot controla
glicemia.
Sunt indicate la varstnici peste 40 ani, cu consum crescut de insulina; in diabet ce reactioneaza rau la
insulina; in diabet recent care nu a facut insulino-terapie si necesita mai putin decat 40 UI insulina /zi.
C.I.: in diabetul juvenil (cu carenta insulinica) cel care necesita doze mari de insulina, care necesita
interventie chirurgicala la diabetici, come diabetice, decompensari cu acidoza
Sulfonilureele, sulfamide antidiabetice, se absorb bine din tubul digestiv, biotransform. prin acetilare
– fix. pe proteinele plasmatice 90%.
Mecanism de actiune : sunt comune tuturor sulfamidelor hipoglicemiante.
Se deosebesc intre ele prin potenta.
cele din I-generatia active la doza 100-150mg/zi 1g/zi
cele din II-generatie active la doza 1-5mg/zi 10-100mg/zi
Actiune: au ca efect b-insulotrop, elibereaza insulina stocata in celule b (care prezinta aspect de
degranulare si crestere a moleculei).
Sulfamidele hipoglicemiante cresc insulina circulanta, actiunea fiind maxima in 2-10min. (dupa i.v.) cu
valori minime ale glicemiei la 20-30 minute.
Efecte hepatice si periferice: cresc glicogenul hepatic diminua glicogenoliza si gluconeogeneza, inhiba
glucozo-6-fosfatoza si insulinaza hepatica, impiedica legarea insulinei de proteine, sub aceasta forma,
hormonul pierzand capacitatea hipoglicemianta.
Sulfamidele antidiabetice actioneaza si prin mecanisme extrapancreatice. Sulfamidele nu mai cresc
nivelul insulinei, desi pot controla, in continuare, glicemia. Sensibilizeaza celulele la actiunea insulinei
prin cresterea numarului receptorilor specifici pentru hormon ( fenomen dovedit in cazul
hepatocitelor) si prin facilitarea fenomenelor care urmeaza activarii receptorilor. Se produce o
ameliorare a metabolismului glucidic la nivelul ficatului, lipoliza este micsorata si lipogeneza este
crescuta in tesutul adipos,utilizarea glucozei este facilitata in muschi. Sulfamidele antidiabetice nu
pot controla formele grave de diabet.
Sulfamidele antidiabetice se absorb repede .Se fixeaza de proteinele plasmatice in proportie mare (in
jur de 90%). Timpul de injumatatire variaza cu preparatul de la 25-42 ore pentru clorpropamida la 2-4
ore pentru glipizida.
Ca reactii adverse, tulburarile digestive survin la circa 5% dintre bolnavi si se manifesta prin anorexie,
greata, voma, diaree, dureri abdominale.
Alte interactiuni, de ordin farmacodinamic, sunt datorite indeosebi unor actiuni metabolice sinergice
sau antagonice. Riscul reactiilor hipoglicemice este crescut prin asocierea de anticoagulante
cumarinice, fenilbutazona, sulfafenazol, cloramfenicol.
Diferitele sulfamide antidiabetice se deosebesc prin potenta si comportarea farmacocinetica, ceea ce
permite folosirea lor diferentiata. Compusii apartinand primei generatii au o potenta mica, fiind activi
in doze mari – 1g/zi pentru tolbutamida, 250mg/zi pentru clorpropamida.
Tolbutamida si clorpropamida cresc activitatea fibrinolitica a sangelui la aterosclerotici si diabetici,
actiune ce nu poate fi corelata cu modificarile glicemiei.
Efecte secundare: eruptii cutanate, jena gastrica, diaree, leucopenie, agranulocitoza, icter de staza,
coma hipoglicemica cu persistenta glicemiei scazute, se poate complica cu accidente vasculare,
dureri abdominale+acidoza lactica (unde exista si hipoxie)
TOLBUTAMIDA – BUTAMID ; cp. 0,5g absorbtie foarte buna, actiune maxima, act. max. la 6-8ore,
dureaza 8-12ore.Se inactiveaza prin metabolizarea hepatica, cu prudenta la bolnavii cu insuficienta
hepatica.
CLORPROPAMIDA –cp. 0,25g. Doza- 100-500mg/zi- efect >tolbutamida
Durata – 35 – 60 ore, nu se metabolizeaza in ficat, se elimina renal.
Potenteaza efectele dozelor de vasopresina-efect antidiuretice.
Mecanism de actiune: sulfamidele antidiabetice, stimuleaza secretia pancreatica de
insulina.Scaderea glicemiei se datoreste-mec. pancreatice, actiunii de stimulare a secretiei
pancreatice de insulina; conditia: pastrarea capacitatii secretorii betainsulare. Sulfamidele
antidiabetice, actioneaza prin mecanisme extrapancreatice, ele sensibilizeaza celulele la actiunea
insulinei prin cresterea numarului Rp. specifici pentru hormon.Se produce o ameliorare a
metabolismului glucidic, nivelul ficatului este facilitata, utilizarea glucozei muschi
Riscul reactiilor hipoglicemice este crescut prin asocierea cu anticoagulante cumarinice,
fenilbutazona(deplasarea de pe proteine) alcool etilic in conditii acute inhiba metabolizarea si
favorizeaza hipoglicemia (prin actiuni metabolice proprii) propranololul hipoglicemiant, insulina in
asociere.