Tema:Insulina

A elaborat :
Cibotari Irina gr 43B

Coordonator :
Dr.Conf,Univ. Gorinceoi
E.
 Cuprins
1.Definitia insulinei
2.Structura primara
3.Mecanismul de actiune
4.Producerea insulinei
5.Rolul insulinei in organism
6.Administrarea insulinei
• Insulina (din lat. insula - insulita) este un hormon
proteic-peptidic produs de celulele β ale insulelor
Langerhans din pancreas. În condiții fiziologice în
celulele β, insulina este formată din preproinsulina,
o proteină precursoare cu un singur lanț, formată
din 110 resturi de aminoacizi. După transferul prin
membrana reticulului endoplasmic dur, o peptidă
semnal de 24 aminoacizi este clivată de
preproinsulină și se formează proinsulina. Un lanț
lung de proinsulină din aparatul Golgi este ambalat
în granule, unde hidroliza clipește patru reziduuri
de aminoacizi de bază pentru a forma insulină și o
peptidă C-terminal (funcția fiziologică a peptidei C
nu este cunoscută).
• Molecula de insulină este formată din două
lanțuri polipeptidice. Una dintre ele conține 21
de reziduuri de aminoacizi (lanțul A), a doua -
30 de reziduuri de aminoacizi (lanțul B).
Lanțurile sunt conectate prin două poduri
disulfură. A treia punte disulfură este formată în
lanțul A. Greutatea moleculară totală a moleculei
de insulină este de aproximativ 5700. Secvența
de aminoacizi a insulinei este considerată
conservată. Majoritatea speciilor au o genă
insulină care codifică o singură proteină.
Excepțiile sunt șobolani și șoareci (au două gene
de insulină), produc două insuline, care diferă în
două reziduuri de aminoacizi ale lanțului B
• .
• Mecanism de acțiune. 
• În realizarea efectelor insulinei, rolul principal îl joacă
interacțiunea ei cu receptorii specifici localizați pe
membrana plasmatică a celulei și formarea complexului
insulină-receptor. În combinație cu receptorul de
insulină, insulina intră în celulă, unde afectează
procesele de fosforilare a proteinelor celulare și
declanșează numeroase reacții intracelulare.
• La mamifere, receptorii de insulină se găsesc pe
aproape toate celulele - atât pe celulele țintă de insulină
clasice (hepatocite, miocite, lipocite), cât și pe celulele
din sânge, creier și gonade. Numărul de receptori de pe
celule diferite variază de la 40 (eritrocite) la 300 de mii
(hepatocite și lipocite). Receptorul de insulină este
sintetizat și degradat constant, cu un timp de
înjumătățire plasmatică de 7-12 ore
 Insulina este un hormon produs in mod natural
de organism. Rolul sau principal este de a controla
modul in care organismul foloseste carbohidratii din
anumite tipuri de alimente. Carbohidratii sunt
descompusi pentru a produce glucoza, adica
principala sursa de energie utilizata de celule.
• Insulina endogenă este cel mai important
regulator al metabolismului glucidelor, insulina
exogenă este un agent specific de reducere a
zahărului. Efectul insulinei asupra
metabolismului carbohidraților se datorează
faptului că îmbunătățește transportul glucozei
prin membrana celulară și utilizarea acesteia de
către țesuturi, promovează transformarea
glucozei în glicogen în ficat. Insulina inhibă, de
asemenea, producția de glucoză endogenă prin
suprimarea glicogenolizei (descompunerea
glicogenului în glucoză) și a gluconeogenezei
(sinteza glucozei din surse non-carbohidrate
precum aminoacizi, acizi grași). Pe lângă efectele
hipoglicemice, insulina are o serie de alte efecte.
• Insulina permite celulelor din muschi, ficat
si tesutul adipos sa preia glucoza si sa o
utilizeze ca sursa de energie pentru a putea
functiona corect. Fara insulina, celulele nu
pot utiliza glucoza drept combustibil si vor
incepe sa functioneze defectuos.
Cum se produce insulina
• Insulina este un hormon
peptidic, secretat de celulele
beta ale insulelor Langerhans
(grupuri distincte de 3000 pana
la 4000 de celule) din
pancreas. Este sintetizat initial
in reticulul endoplasmatic si in
aparatul Golgi sub forma de
proinsulina (forma inactivata a
insulinei). Proinsulina este
apoi decompusa in in doua
lanturi proteice.
 Rolul insulinei in organism
• Cel mai important rol al insulinei
in organism este interactiunea sa
cu glucoza pentru a permite
celulelor sa utilizeze glucoza ca
energie.
• In acest sens, insulina actioneaza
in doua moduri: pe de o parte,
stimuleaza absorbtia glucozei si
sinteza lipidelor, in timp ce pe de
alta parte, inhiba descompunerea
lipidelor, proteinelor si a
glicogenului, astfel incat viteza
de producere a glucozei de catre
ficat sa fie egala cu viteza cu care
celulele o folosesc.
• Pe langa reglarea nivelului de glucoza, insulina poate fi
implicata si in urmatoarele functii:

• Modificarea activitatii enzimelor si a reactiilor rezultate in organism

• Refacerea tesutului muscular prin transportul aminoacizilor, necesari pentru
a repara leziunile musculare. 
• Reglarea absorbtiei aminoacizilor, a replicarii ADN si a sintezei proteinelor
• Sinteza lipidelor prin absorbtia in celulele adipoase si transformarea lor in
trigliceride
• Descompunerea proteinelor si lipidelor din cauza modificarilor de la nivelul
celulelor adipoase
• Absorbtia de aminoacizi si potasiu in celule care nu poate avea loc in
absenta insulinei
• Excretia volumului de sodiu si lichide in urina
• Stimularea procesului de invatare si memorare
Ce indica valorile insulinei

• Insulina joaca un rol cheie in mentinerea glucozei la un

nivel potrivit, astfel incat organismal sa functioneze in
parametri normali. Un nivel de glucoza prea mare sau
prea mic poate provoca probleme grave de sanatate.
Nivelurile glicemiei pot fi foarte simplu si usor
identificate prin realizarea unui test de sange. 
Dozarea insulinei este adesea recomanata impreuna cu
dozarea glicemiei. 
Nivelurile anormale de glucoza sunt
cunoscute sub forma urmatoarelor
denumiri:
Hiperglicemie – valori prea mari ale glicemiei. Apare atunci cand
organismul nu produce suficienta insulina. In lipsa unei cantitati
suficiente de insulina, glucoza nu mai ajunge in celulele, ci ramane in
fluxul sanguin.
Hipoglicemie, valori prea scazute ale glicemiei. Apare atunci cand
organismal produce o cantitate prea mare de insulina, ceea ce inseamna
ca o cantitate mai mare de glucoza intra in celulele si o cantitate prea
mica ramane in fluxul sanguin.
Nivelurile prea mari de
insulina sunt asociate cu:


Diabetul zaharat de
tip 2
 Rezistenta la
insulina
 Hipoglicemie
 Sindromul Cushing,
o tulburare a
glandelor
suprarenale
 Insulinom, o tumora
pancreatica
Nivelurile scazute de insulina sunt
asociate cu:
 Hiperglicemie (nivel ridicat de zahar din sange)
 Diabetul zaharat de tip 1
 Pancreatita, o inflamatie a pancreasului
Administrarea
insulinei
Insulina nu poate fi administrata
sub forma unei pilule, deoarece
ar fi descompusa in timpul
digestiei, la fel ca proteinele din
alimente. Prin urmare, ea trebuie
injectata in grasimea de sub piele
(subcutanat), in stomac, in brate,
coapse sau in fese, pentru a
patrunde direct in sange.
Bibliografie
Surse:
www.endocrineweb.com
www.diabetes.co.uk
www.medlineplus.gov
www.drugs.com
www.diabetes.org
www.yourhormones.info
www.news-medical.net