Glicogenoliza In procesele generatoare de energie din organism metabolismul

glucidelor ocupa un loc central, glucidele asigurnd cea mai mare parte peste 50% - din energia necesara desfasurarii activitatii celulare. In deosebi celula nervoasa este dependenta de glucoza ca sursa de energie. In organismele animalelor superioare glucoza poate constitui depozite de energie sub forma de glicogen hepatic sau muscular. La plante acest rol il indeplineste cu prioritate amidonul. Animalele fiind organisme heterotrofe isi procura glucidele pe cale exogena, prin alimentatie, din regnul vegetal si numai cnd aportul acestora este insuficient si pe cale endogena,prin metabolizarea altor substante neglucidice, in special a

proteinelor.Metabolismul general al glucidelor cuprinde transformari: digestia,absorbtia, transportul, depozitarea, metabolismul intermediar si excretia. Organismul anima l preia glucide le sub f orma de oze pe care ficatul le transforma in glucoza prin reactii de izomerizare, epimerizare. Glucoza din snge in stare libera, circulanta este preluata de catre celule si fosforilata sub actiunea hexokinazei la glucozo-6-fosfat. Esterul 6 fosforic al glucozei reprezinta forma metabolic activa a glucozei fiind componenta de plecare pentru aproape toate transformarile glucidelor. Degradarea glucozo-6-fosfatului are loc pe mai multe cai, cele mai importante fiind: - glicoliza, proces anaerob prin care glucoza este degradata la acid lactic - glicogenoliza, proces de degradare anaeroba a glicogenului la acid lactic; - calea aeroba, la acid piruvic, iar prin intermediul ciclului Krebs si a eliberarea unei cantitati considerabile de energie . In organismul animal glucoza este stocata sub forma de glicogen,de unde este eliberata n functie de necesitatile organismului. Glicogenul hepatic constituie principala rezerva de glucoza imediat disponibila nu att pentru necesitatile proprii ale ficatului, ct pentru aprovizionarea cu glucoza a creierului si eritrocitelor. lantului cu respirator cuplat cu fosforilarea oxidativa, pna la dioxid de carbon s i apa

Acesta este un -glucan format din molecule de - glucopiranoza legate 1,4 si 1,6 -glicozidic si reprezinta forma de rezerva in glucoza a organismului animal. Glicogenoliza reprezinta procesul de transformare a glicogenului in acid lactic si are ca scop eliberarea rapida a rezervei de glucoza in cazul eforturilor fizice. Glicogenoliza (catabolismul glicogenului) este procesul biochimic, enzimatic, prin care macromolecula de glicogen este scindata la nivel hepatic sau muscular, cu formare n final de glucozo-6-fosfat, respectiv glucoza. Glicogenoliza ncepe la capetele nereducatoare ale lanturilor de glicogen si este un proces de fosforoliza prin care sunt eliberate molecule de glucoza fosforilate. Enzima care intervine n procesul de fosforoliza este fosforilaza hepatica, care exista n doua forme : -forma b putin activa; -forma a foarte activa. Initierea glicogenolizei (respectiv activarea fosforilazei a) se afla sub controlul unor hormoni pancreatici, adrenalina si glucagonul, ce actioneaza corelat sau independent. Glicogenul hepatic si muscular este stocat n citoplasma(sub forma de agregate granulare), unde exista pe lnga enzima fosforilaza si alte enzime implicate n scindarea legaturilor C1-C6, respectiv o enzima de deramifiere (glucantransferaza) si o glicozidaza. Principalele etape ale glicogenolizei sunt redate n schema urmatoare:

Fosforoliza glicogenului sub actiu nea acidului fosforic si in prezenta fosforilazei, in urma careia se scindeaza resturile terminale de glucoza de la capatul nereducator al lantului cu formare de glucozo1 fosfat;

In timpul fosforolizei se scindeaza legatura 1,4-- glicozidica de la capatul catenei, iar restul glucozil este transferat pe fosfatul anorganic. In acest proces actioneaza forma activa a fosforilazei (a) obtinuta din forma inactiva (b) printr-un proces endergonic de fosforilare cu ATP.

La nivelul ficatului fosforilaza este activata de catre AMP-ciclic si reglata de hormonii hiperglicemianti (adrenalina si glucagon), iar in muschi numai de catre adrenalina. Activarea fosforilazei b are loc mai cu seama cnd este necesara producerea unei cantititi mai mari de glucoza in cazul unui efort fizic intens.In cazul amilozei procesul continuu pna la transformarea completa a catenelor liniare in G 1 P.In cazul amilopectinei partea ramificata a glicogenului fosforilaza isi inceteaza activitatea cu 4 resturi de glucoza inaintea ramificatiilor 1,6-- glicozidic e. La acest nivel intervin enzimele de de ramificare: 1,4 1,6 glucan transferaza si 1,6 glucozidaza care catalizeaza transferul a 3 resturi de glucoza din partea ramificata in partea liniara, continuata de scindarea hidrolitica a restului de glucoza legat 1,6. Dupa scindarea legaturilo r 1,6 procesul de fosforilaza continua pna la transformarea completa a glicogenului in G 1 P. Etapa a doua a glicogenolizei consta in izomerizarea G 1 P la G 6 P sub actiunea glucofosfomutazei . in continuare G 6 P poate fi degrada t pe calea glicolizei pna la acid lactic sau poate fi defosforilat la glucoza. Bilantul energetic al glicogenolizei este de 3 moli ATP, deoarece fata de glicoliza se consuma numai un mol de ATP (este exclusa fosforilarea gluco zei, deci din cei 4 moli sintetizati se va scadea 1 mol consumat) aceasta energie este de mare importanta deoarece unele celule cum ar fi eritrocitele isi procura numai pe aceasta cale energia necesara. Ioan Miruna