Metabolismul glucidic

A. Glicoliza

Glicoliza este o cale metabolica care se desfasoara in citosolul celulelor prin care
glucoza este oxidata pana la piruvat. In conditii aerobe, piruvatul rezultat in glicoliza este
oxidat in continuare pana la CO2 si H2O prin antrenarea sa in ciclul Krebs si lantul respirator.
In conditii anaerobe, piruvatul este redus la lactat de catre lactat dehidrogenaza.
Glicoliza este prima etapa in degradarea aeroba totala a glucozei la CO2 si H2O si
energie. Este un proces puternic exergonic in care se formeaza doi moli de ATP. Glicoliza este
singura modalitate de producere de ATP in celulele fara mitocondrii( eritricite, fibre
musculare albe). Glicoliza furnizeaza precursori pentru diferite procese anabolice.
Postprandial, glucoza este captata de ficat si alte tesuturi si transformata in lipide de rezerva,
respectiv trigliceride. In perioadele interprandiale, glucoza este combustibilul principal numai
pentru tesuturi glucodependente, care o obtin prin glicogenoliza si gluconeogeneza hepatica.
Glicoliza poate fi impartita in 3 etape:
• Initierea- implica utilizarea a doua molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoza. Se
produc trei reactii chimice prin care glucoza se transforma in fructozo-1,6 bifosfat.
• Scindarea- cuprinde doua reactii chimice prin care fructozo-1,6 bifosfat este
transformat in doua molecule de giceraldehid 3 fosfat.
• Oxido-reducerea -cuprinde cinci reactii (glicoliza aeroba) sau sase reactii (glicoliza
anaeroba). Doua molecule de gliceraldehid 3 fosfat sunt transformate in doua
molecule de lactat, cu producerea a 4 moli de ATP.
Prima reactie este fosofrilarea glucozei, care este necesara pentru oprirea acesteia in celula.
Reactia este ireversibila si este catalizata de hexokinaze ( glucokiaza in ficat).
Reactia catalizata de fosfogluco-izomeraza este o reactie reversibila care necesita ioni de
Mg2+ sau Mn2+.
Fosfofructo-1-kinaza catalizeaza reactia de fosforilare a fructozo-6-fosfatului. Reactia este
ireversibila si limitanta de viteza. Odata cu formarea fructozo-1,6 bifosfatului se incheie etapa
de initiere a glicolizei.
Urmatoarea reactie consta in scindarea fructozo-1,6 bifosfatului in doua trioze: gliceraldehid
3-fosfat si dihidroxiacetonfosfat. Reactia este reversibila si catalizata de aldolaza. Urmeaza
izomerizarea triozofosfatilor.
Giceraldehid 3-fosfatul este oxidat la 3-fosfoglicerat, in urmatoarea etapa. In aceasta reactie
se sintetizeaza ATP din ADP, prin fofsorilare la nivel de substrat. Prin fosforoliza produsului
format se obtine 1,3-bifosfogliceratul care este o anhidrida mixta, macroergica. Aceasta
reactie este catalizata de fosfoglicerat kinaza.
Din reactia urmatoare a glicolizie se obtine 2-fosfogliceratul in prezenta fosofogliceratmutazei
care necesita prezenta ionilor de Mg2+.
Transformarea 2-fosfogliceratului in fosfoenolpiruvat se realizeaza in prezenta unei enolaze
care necesita si ea prezenta ionilor de Mg2+.
In ultima etapa a glicolizei are loc o alta fosforilare la nivel de substrat, in care prin
transformarea fosfoenolpiruvatului in piruvat se face fosforilarea ADP si trecerea sa in ATP.
Piruvatkinaza catalizeaza aceasta reactie.
In conditii de anaerobioza piruvatul poate fi redus la lactat. In aceasta reactie de reducere se
utilizeaza NADH rezultat in etapa de oxidare a gliceraldehid 3-fosfatului. Prin aceasta reactie
este posibila desfasurarea glicolizei, respectiv formarea de ATP in absenta oxigenului.
Lactatul este transmis pe cale saguina ficatului, miocardului si rinichiului unde se reoxideaza
in prezenta LDH la piruvat, care va servi ca substrat pentru gluconeogeneze.
In conditii de aerobioza, piruvatul este convertit la acetil-CoA, care va servi ca substrat al
ciclului Krebs.
Reglarea glicolizei se realizeaza la nivelul enzimelor care catalizeaza cele trei reactii
ireversibile. Activitatea acestor enzime poate fi influentata prin modificarea:
• cantitatii de enzima, prin inductie sau represie,
• eficientei enzimei prin control hormonal( reglare covalenta) si control
metabolic( reglare allosterica).
Bilantul energetic al glicolizei arata ce procent din energia eliberata este conservata in
ATP-ul produs. Beneficiul energetic al glicolizei aerobe este mai mare, deoarece oxidarea
mitocondriala a echivalentilor reducatori va permite sinteza suplimentara de ATP prin
fosforiloarea oxidativa cuplata cu lantul respirator.
Bolile asociate glicolizei:
• Acidoza lactica
• Anemiile hemolitice cauzate de defectele enzimatice ale piruvat kinazei eritrocitare( se
produce liza celulara datorita scaderii concentratiei de ATP si a cresterii permeabilitatii
membranei eritrocitului) sau ale hexokinazei erirocitare( scade concentratia
intermediarilor glicolitici si a 2,3-bifosfogliceratului).
 B. Gluconeogeneza
Gluconeogeneza este procesul biochimic prin care se sintetizeaza in organism glucoza din
precursori neglucidici cum sunt aminoacizii, glicerol, lactat, propionat atunci cand nevoia de
glucoza a tesuturilor glucodependente nu este satisfacut (inanitie, efort prelungit, regim
alimentar bogat in lipide si proteine, dar sarac in glucide).
Caracteristici:
• Are loc in principal in ficat si rinichi
• Este un proces caracteristic fazei catabolice
• Incepe la 4-6 ore de la ultima masa si devine maxima la aproximativ 16 ore cand
rezervele de glicogen hepatic s-au epuizat.
Tesutul muscular si creierul au abilitatea de a face gluconeogeneza, dar exclusiv pentru
nevoile proprii( nu au glucozo-6-fosfataza).
Cele mai multe dintre reactiile gluconeogenezei sunt reactii ale glicolizei dar parcurse invers.
Cele trei etape ireversibile specifice glicolizei, catalizate de kinaze care necesita consum mare
de energie, se produc in gluconeogeneza prin folosirea enzimelor specifice: piruvat
carboxilaza, fosfoenolpiruvat carboxikinaza, fructozo-1,6-bisfosfataza, glucozo-6 fosfataza.
Unele dintre enzimele participante sunt citosolice iar altele mitocondriale. Gloconeogeneza
este un proces reductiv necesitand NADH+H+, consumator de energie provenita din arderea
acizilor grasi furnizati prin lipoliza, din tesutul adipos. Sinteza unui mol de glucoza plecand
de la 2 moli de piruvat necesita 6 moli ATP si 2 moli NADH+H+.
Etape:
• Transformarea piruvatului in fosfoenolpiruvat
• Transformarea fructozo-1,6-bisfosfatului in fructozo-6-fosfat
• Transformarea glucozo-6-fosfatului in glucoza.
1. Transformarea piruvatului in fosfoenolpiruvat necesita actiunea a doua enzime:
piruvat carboxiligaza (exclusiv mitocondriala) si fosfoenolpiruvat carboxikinaza ( egal
in mitocondrie si citosol).
2. Transformarea fructozo-1,6-bisfosfatului in fructozo-6-fosfat este etapa hidrolitica,
catalizata de fructozo-1,6-bisfosfataza citosolica, enzima alosterica sensibila la starea
energetica celulara, stimulata de ATP si inhibata de AMP.
3. Transformarea glucozo-6-fosfatului in glucoza, etapa hidrolitica, in care se elibereaza
si fosfat anorganic, este catalizata de glucozo-6-fosfataza, enzima unidirectionala
ancorata pe membrana reticulului endoplasmic.
Exista doua categorii de substrate pentru gluconeogeneza:
• Substrate ce aduc procesului de gluconeogeneza atomi de C de provenienta
neglucidica( aa, acizi grasi cu numar impar de atomi de C)
• Substrate ce aduc gluconeogenezei atomi de C proveniti din glucoza degradata
glicolitic intr-un tesut extrahepatic( lactat, alanina, glicerol). In perioadele in care
ficatul face gluconeogeneza, exista 2 circuite de substrate intre ficat si tesuturile
 periferice, glucodependente: ciclul lactatului( ciclul Cori) si ciclul alaninei( ciclul
Felig).
Gluconeogeneza din lactat
Prin glicoliza, glucoza in eritrocit, muschi in contractie, elibereaza in sange lactat care va fi
captat in special de miocard, rinichi si ficat. Ficatul si rinichiul transforma lactatul in glucoza
prin gluconeogeneza. Lactatul importat de catre tesuturi aduce acestora atat atomi de carbon
necesari sintezei moleculei de glucoza cat si echivalentii reducatori necesari ce vor fi eliberati
in citosol sub forma de NADH.
Gluconeogeneza din aminoacizi
Cu exceptia leucinei si lizinei care sunt cetoformatori, toti ceilalti aminoacizi proteinogeni
sunt glucoformatori. Alanina, glicina si serina sunt cei mai importanti pentru procesul de
gluconeogeneza. Acestia prin transaminare se transforma in piruvat. Alanina este cantitativ cel
mai important aa utilizat in gluconeogeneza hepatica si renala. Alanina are rol reglator in
tesutul hepatic, inhiband piruvat kinaza. Gluconeogeneza hepatica din aa este insotita de
procesul de ureogeneza.
Gluconeogeneza din glicerol (lipide)
Prin β-oxidarea acizilor grasi cu numar par de atomi de carbon se formeaza acetil-CoA care
nu este glucogen. Componenta lipidica care participa semnificativ la gluconeogeneza este
glicerolul. Glicerolul rezulta in tesutul adipos prin lipoliza, apoi este transformat in ficat sub
actiunea glicerolkinazei la glicerol-fosfat. Sub actiunea unei dehidrogenaze specifice,
formeaza dihidroxiacetonfosfatul care este intermediar al glicolizei. Acesta impreuna cu
gliceraldehid-3-fosfatul formeaza fructozo-1,6-bisfosfat.
Reglarea gluconeogenezei
Se realizeaza prin:
• Concentratia substratelor
• Concentratia ATP
• Modificarea concentratiei enzimelor reglatoare din gluconeogeneza prin modificari
hormonale ( insulina-inhibata, glucagon, glucocorticoizisi adrenalina-stimulata)
• Modificarea covalenta sau alosterica a activitatii enzimelor reglatoare ale
gluconeogenezei ( piruvat carboxiligazei, fosfoenolpiruvat caboxikinaza, fructozo-1,6-
bisfosfataza, glucozo-6-fosfataza).
Intensitatea procesului de gluconeogeneza trebuie sa fie invers proportionala cu intensitatea
glicolizei, intrucat functionarea sincrona si cu viteze egale a celor doua cai ar duce la irosirea
substratelor acestora.
 C. Ciclul acizilor carboxilici

Ciclul Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici) reprezinta o succesiune de reactii prin parcurgerea
careia fragmentul acetil-CoA este oxidat pana la CO2. Ciclul Krebs reprezinta calea finala
comuna pentru oxidarea aeroba a glucidelor, lipidelor si proteinelor deoarece glucoza, acizii
grasi si cei mai multi aa sunt metabolizati la aceltil-CoA sau intermediari ai ciclului. Are rol
important in gluconeogeneza, lipogeneza si interconversia unor aa, anumiti intermediari ai
ciclului fiind utilizati in biosinteza de glucoza, aa si acizi grasi.
Reactiile ciclului Krebs:
1. Fragmentul acetil-CoA este introdus in ciclul Krebs prin condesarea cu oxaloacetat
formand citrat, enzima reactiei este citratsintaza, enzima alosterica.
2. Citratul este izomerizat la izocitrat prin intermediul acidului cis-aconitic, sub actiunea
aconitazei.
3. Izocitratul este transformat prin decarboxilarea oxidativa in α-cetoglutarat, enzima
reactiei fiind izocitrat dehidrogenaza( catalizeaza reactia limitanta de viteza a ciclului
Krebs fiind cea mai importanta enzima reglatoare)
4. α-cetoglutaratul este decarboxilat oxidativ la succinat. Enzima acestei reactii este
reprezentata de sistemul multienzimatic α-cetoglutarat dezidrogenazic. In urma
reactiei de oxidare, energia eliberata este incorporata sub forma unei legaturi tiol
esterice ( succinil-CoA)
5. Reactia de transformare a succinatului in furmarat in prezenta succinatdehidrogenazei(
enzima localizata in membrana interna a mitocondriei, fiind componenta a lantului
respirator)
6. Fumaratul este hidratat in prezenta fumarazei si se formeaza malat-reactie reversibila
in conditii fiziologice
7. Ultima reactie- oxidarea malatului la oxaloacetat sub actiunea malatdehidrogenazei-
reactie reversibila.

Acizii grasi intra in ciclul Krebs prin componenta acetil-CoA, produs al β-oxidarii.
Aminoacizii glucoformatori se catabolizeaza pe cai proprii formand intermediari ai ciclului
Krebs. Aminoacizii cetoformatori genereaza acetoacetat si acetoacetil-CoA care nu pot fi
transformate in glucoza, ei furnizeaza numai acetil-CoA.
Glucidele si anumiti aa pot furniza, prin piruvat, pe langa acetil-CoA care se consuma si
oxaloacetatul care permite amorsarea ciclului Krebs.
Prin oxidarea acetil-CoA se formeaza doua molecule de CO2 si patru perechi de echivalenti
reducatori (3NADH+3H++FADH2) ce vor fi oxidati in lantul respirator cu formarea a 11 moli
de ATP.
Se formeaza GTP sau ATP printr-o fosforilare la nivel de substrat.
Spre deosebire de glicoliza, ciclul Krebs se desfasoara exclusiv in conditii de aerobioza.
Activitatea ciclului Krebs este reglata prin:
 • Cantitatea de acetil-CoA provenita din glucoza, aa sau acizi grasi
• Cantitatea de oxaloacetat, care introduce acetil-CoA in ciclu
• Cantitatea de O2 si de ADP
• Modificarea activitatii celor trei enzime reglatoare ale ciclului: citrat sintaza, izocitrat
dehidrogenaza, α-cetoglutarat dehidrogenaza (concentratii crescute de NADH si ATP
inhiba aceste enzime)
Calea amfibolica este o cale metabolica implicata atat in procese catabolice cat si in cele
anabolice.
Ciclul Krebs poate furniza intermediarii sai diverselor procese metabolice, astfel oxaloacetatul
si α-cetoglutaratul pot forma prin transaminare sau aminare reductiva, aa corespunzatori,
aspartic si glutamic. Acidul aspartic constituie un punct de plecare in biosinteza nucleotidelor
pirimidinice. Glutamatul initiaza biosinteza nucleotidelor purinice.
Reactiile care permit cresterea concentratiei intermediarilor ciclului Krebs determinand
cresterea vitezei de oxidare a acetil-CoA poarta numele de reactii anaplerotice. In succesiunea
de reactii, semnificative din punct de vedere energetic sunt reactiile de oxidare.
Bilantul oxidarii complete a unui mol de glucoza pana la CO2 si H2O este de 38 de moli de
ATP.