Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Determinarea glucozei in
lichidele biologice
Lucrare prezentat de:
Muet Andrei
Varga Andreea
METABOLISMUL GLUCIDIC
Metabolismul glucozei
Metabolismul fructozei
Metabolismul galactozei
Glicemia si reglarea ei
Absorbtia
Monozaharidele, fiind compusi hidrofili, nu pot traversa membranele celulare
hidrofobe, necesitand sisteme specifice de transport. In cazul glucozei, principalul
monozaharid din organism, avem mai multe situatii ce necesita transport
transmembranar:
trecerea din lumenul intestinal in enterocit
trecerea din enterocit in circulatia sanguina
trecerea din circulatia sanguina in tesuturi
reabsorbtia glucozei din urina primara in celulele tubulare proximale
Pentru realizarea acestor procese exista doua tipuri de transportori de
glucoza:
a). Transportor sinport sodiu-glucoza (SGL), ce transporta glucoza impotriva
gradientului de concetratie, transport cuplat cu un cotransport de sodiu. Acest
sistem este utilizat in absorbtia intestinala si reabsorbtia renala a glucozei.
b). Transportor specific de glucoza (GLUT) ce transporta glucoza in sensul gradientului
de concentratie. Exista 5 transportori de glucoza ce difera prin localizare, expresie si
afinitate fat ade glucoza: GLUT 1, GLUT 2(ficat, intestin, rinichi) cu afinitate mica pt.
glucoza, GLUT 3, GLUT 4 (muschi) cu afinitate mica pt. glucoza, GLUT 5.
Metabolismul glucozei
Glucoza este cel mai important glucid din organism,
fiind metabolizata in toata celulele.
Modul in care este metabolizata depinde de tipul
celulei si de starea fiziologica a organismului.
Principala utilizare a glucozei este cea de substrat
lipidic. Ea poate fi utilizata direct in obtinerea de energie
sau poate fi stocata sub forma de glicogen sau lipide
pentru ca energia sa poata fi utilizata ulterior. In conditii
de satisfacere a necesarului energetic, glucoza mai
poate fi utilizata in procese de sinteza a altor compusi.
Fosforilarea glucozei
Hexokinaza
Glucoza-6-fosfat + ADP
G0 = - 686 kcal/mol
1.
2.
3.
4.
5.
Bilant energetic
In cursul etapei se formeaza 2 legaturi macroergice, in cele doua
molecule de acetil-CoA formate si doua molecule de NADH,H+ care,
oxidate in catena respiratorie, pot genera 5 molecule de ATP.
Reglare etapa
Piruvat dehidrogenaza este reglata alosteric, acidului fiind efector
pozitiv, in timp ce acetil CoA si NADH, H+ sunt efectori negativi. In
acelasi timp piruvat dehidrogenaza este activa in stare defosforilata
si inactiva sub forma fosforilata, enzimele ce catalizeaza aceste
transformari fiind de asemenea reglate alosteric si hormonal,
insulina stimuleaza activitatea piruvat dehidrogenazei.
Patologie
Enzima piruvat dehidrogenaza necesita si cofactori derivati si
vitaminelor: acid pantotenic, niacina, riboflavina, tiamina si acid
lipoic. Orice deficit sever al acestor vitamine va reduce activitatea
enzimei crescand nivelul piruvatului in sange, iar acesta, la randul
sau va creste si nivelul acidului lactic, producand o acidoza lactica.
Deficitul genetic al piruvat dehidrogenazei, in caz ca afecteaza peste
60% din activitatea enzimei, produce microencefalita, atrofie optica,
disfunctie motorie, retardare mintala. Arseniatul este o otrava
puternica, ce se leaga de acidul lipoic, blocand activitatea piruvat
dehidrogenazei. Aceeasi reactie o da cu gruparile sulfidril din
cheratina imatura din par si unghii, fenomen utilizat in medicina
legala la identificarea otravurilor cu arsen.
O
2x2H2O
2x2CO2 + 2x3NADH, H+ + 2FADH2 + 2GTP
+2CoA-SH
2 molecule de GTP sunt echivalente cu 2 molecule ATP.
In conditii aerobe, oxidarea echivalentilor reducatori va
genera
2x3 moli NADH, H+
2x3x2,5ATP=15 ATP
2x1 moli FADH2
2x1,5 ATP = 3 ATP
TOTAL ATP = 2 ATP + 15 ATP + 3 ATP = 20 ATP
Glicogen
Glucoza
Anaerobioza
Lactat
SANGE
FICAT
Glicogen
Glucoza
O2
Lactat
2.
Gluconeogeneza
Majoritatea tesuturilor din corpul uman obtin energie din
metabolizarea unor substante diverse: glucoza, acizi grasi,
aminoacizi, corpi cetonici.
Unele tesuturi, cum ar fi creierul si eritrocitele, utilizeaza numai
glucoza, de exemplul creierul consuma 120 g glucoza/zi si
necesita pentru o functionare optima la un nivel al
glicemiei cuprins intre 70-100 mg% (4-5 mM).
Glucidele alimetare mentin nivelul glicemiei timp de cateva ore
dupa masa, dupa care glicemia va fi mentinuta prin
productia de glucoza a ficatului. Acesta va produce
glucoza prin 2 mecanisme:
1.
Hidroliza glicogenului
2.
Sinteza de novo a glucozei, utilizand ca precursori acid
lactic, aminoacizi si glicerol. Aceasta cale metabolica se
numeste gluconeogeneza si reprezinta singura sursa de
glucoza in perioada de foame.
Reglarea gluconeogenezei
1. Reglarea metabolica. Gluconeogeneza se desfasoara in perioada de
foame, cand este necesara sinteza endogena de glucoza, in scopul
mentinerii glicemiei la nivel constant.
2 Piruvat + 6 ATP + 10 H2O ->Glucoza + 6 ADP + 6 Pi
Se constata ca desfasurarea gluconeogenezei depinde de disponibilul
de substrat si de energie. Necesarul energetic (ATP) se obtine fie
din oxidarea acizilor grasi in cursul lipolizei ce insoteste foamea,
fie prin oxidarea aeroba unei parti din acidul lactic si piruvic in
ciclul citric si lantul respirator
2. Reglarea enzimatica. Se disting doua etape in cursul acesteia: pe
termen scurt si pe termen lung.
Pe termen scurt hormonii hipoglicemici hidrofili (adrenalina,
glucagon) stimuleaza proteinkinaza A, enzima ce fosforileaza
enzimele cheie din metabolismul glucozei, formele fosforilate ale
acestora avand actiune gluconeogenetica. In plus, exista si o
reglare alosterica, tip feed back, in care produsii intermediari
(acetil CoA, citrat) si finali (ATP) ai glicolizei inhiba enzimele
glicolizei si stimuleaza pe cele din gluconeogeneza.
Pe termen lung, hormonii hiperglicemici stimuleaza sinteza
enzimelor cheie in gluconeogeneza: piruvat carboxilaza, PEP
carboxikinaza, fructozo-1,6-bisfosfatfosfataza si glucozo-6fosfatfosfataza.
Metabolismul glicogenului
Glucoza in exces nu poate fi stocata, deoarece este solubila in apa si
creste presiunea osmotica. Din acest motiv este stocata sub forma
unui polimer insolubil glicogenul. Acesta este o macromolecula cu
masa moleculara cuprinsa intre 106 107 Da, fiind format din 1040000 resturi de glucoza, legate alfa (1->4) glicozidic. Molecula are o
structura ramificata, la fiecare segment liniar de catena, format din
10-12 rsturi de alfa-glucoza, apare o ramificatie, data de o legatura
alfa (1->6) glicozidica. Majoritatea capetelor ramurilor sunt
nereducatoare, terminandu-se cu gruparea OH in pozitia 4.
Majoritatea glicogenului se gaseste in ficat, pana la 10% din masa
totala si in muschi. Pana la 1% din masa totala. Cele doua tesuturi
stocheaza glicogen in scopuri diferite:
Ficatul sintetizeaza si depoziteaza glicogen dupa o masa bogata in
glucide, glicogen pe care il va utiliza in obtinerea de glucoza in
perioadele de foame
Muschii scheletici depoziteaza glicogen in repaus si il utilizeaza in
effort ca urmare a acestor procese, molecula de glicogen se gaseste
intr-o stare dinamica, marindu-se in stari anabolice si micsorandu-se
in stari catabolice.
Glicogenogeneza
Se desfasoara prin legarea unei molecule de glucoza, activata in
prealabil la UDP glucoza, la un capat nereducator (C4) al moleculei
de glicogen.
Atat sinteza, cat si degradarea glicogenului se desfasoara la suprafata
unui suport proteic numit glicogenina. Aceasta are proprietatea de a
genera o amorsa de glicogen prin sinteza unei formatiuni initiale de 8
molecule de glucoza, legate intre ele prin legaturi alfa(1->4)
glicozidice (reaactie de autoglicozilare).
Primul rest de glucoza se va lega de glicogenina printr-o legatura
glicozidica cu o grupare OH la un rest de tirozina din structura
glicogeninei.
Sinteza glicogenului are loc prin legarea de la C1 al UDP-glucozei la
capatul nereducator al ultimului rest de glucoza al glicogenului
initial. In acest mod, capatul nereducator al glicogenului se
alungeste de fiecare data cu un rest de glucoza.
Principala enzima a procesului este glicogen sintetaza ce catalizeaza
formarea de legaturi alfa (1->4) glicozidice la legarea noilor resturi
de glucoza. Pentru ramificarea moleculei de glicogen actioneaza o
alta molecula numita enzima de ramificare. Aceasta transfera un
sirag de 7 molecule de glucoza de la capatul unei catene
neramificate, la C6 al unui rest de glucoza, situat mai in interiorul
moleculei de glicogen si unde formeaza o legatura alfa 1,6
glicozidica.
3. Reglarea enzimatica
Metabolismul glicogenului va fi influentat de hormonii hiper si
hipoglicemianti. Acestia, dupa legarea de receptorii celulari
specifici, declanseaza cascade de fosforilari-defosforilari ce vor
afecta starea de fosforilare si implicit functionarea enzimelor cheie
din metabolismul glicogenului.
Prin acest mecanism insulina va stimula glicogenogeneza si va inhiba
glicogenoliza in ficat si muschi, efectul produs fiind scaderea
glicemiei si cresterea rezervelor de glicogen. Hormonii
hiperglicemianti vor promova actiuni opuse insulinei, actiunea lor
fiind focalizata pe ficat si miocard (glucagon) sau pe muschi
scheletici si ficat (adrenalina).
Patologia metabolismului glicogenului
Patologia este data de defecte enzimatice, de natura congenitala, ce
afecteaza buna functionare a enzimelor implicate in diverse etape
ale metabolismului glicogenului. Manifestarile patologice se
datoreaza acumularilor tisulare de glicogen, formelor anormale de
glicogen sau imposibilitatilor de utilizare a acestuia. In functie de
tipul enzimei afectate exista mai multe boli specifice, cunoscute sub
numele generic de glicogenoze.
Tip
glicogenoza
Nume maladie
afectata
V. Gierke
II
Pompe
HI
Forbes-Cori
IV
Anderson
Mc. Ardie
VI
Enzima
Hers
Manifestari
patologice
Glucozo-6-fosfat
fosfataza
Amilo -1,4glucozidaza
Enzima
deramificare
Hipoglicemie,
cetoza
Glicogenoza
generalizata
Hepatosplenome
galie
Enzima de
ramificare
Fosforilaza
musculara
Glicogen
supraramificat
Glicogen
neramificat
Glicogen
muscular de 4%
Fosforilaza
hepatica
Blocare efort
muscular
Glicogenoza
hepatica
Calea pentozofosfatilor
Glucidele nu sunt doar substrate energogene, ele participa la
sinteza de nucleotide, glicolipide si glicoproteine. Calea
pentozofosfatilor se desfasoara in citoplasma, utilizeaza ca
precursor glucozo-6-fosfat si produce riboza-5-fosfat si
NADPH, H+. Cei doi produsi sunt compusi foarte importanti:
riboza-5-fosfat utilizata in sinteza de nucleotide, iar NADPH,
H+ este sursa de hidrogen in reactiile de sitneza. Sinteza de
acizi grasi si colesterol necesita NADPH, H+ si din acest
motiv tesuturile in care se desfasoara mai intens aceste
sintetaze, ficat, suprarenale, tesut adipos, glande sexuale,
glanda mamara in lactatie, sunt de asemenea sediul cailor
pentozofosfatilor. NADPH, H+ este de asemenea implicat in
reactii antioxidante si din acest motiv tresuturile expuse la
concentratii mari de oxigen: eritrocite, cornee, utilizeaza
intens calea pentozofosfatilor. Calea pentozofosfatilor
cuprinde doua etape: oxidativa si neoxidativa (de
recuperare).
Reglarea caii
Calea este activata in aport alimentar, excesul de glucoza permitand
desfasurarea caii pentozofosfatilor. In ceea ce priveste reglarea
enzimatica, enzimele cheie ale caii sunt glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza si 6-fosfogluconatdehidrogenaza. Acestea sunt
activate de NADP si insulina si inhibate de acetil-CoA si hormonii
hiperglicemianti
Patologie. Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza se datoreaza unei mutatii la
nivelul genei enzimei glucozo-6-fosfat dehidrogenaza. Desi mutatia
sa este prezenta in toate celulele, mai afectate sunt eritrocitele,
deoarece nu au alta sursa de NAPH, H+. Deficitul de glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza se manifesta in special cand eritrocitele sunt expuse
unui stres produs de infectii, medicamente(antimalarice
primachina, sulfonamide, sulfametoxazol, acetanilida, acidul
nalidixic etc) sau droguri, care produc hemoliza si hemoglobinurie.
Deficitul este rar in Europa, dar foarte frecvent in Africa, India, Asia
de sud-est.
Metabolismul fructozei
In sursele alimentare fructoza se gaseste in miere, majoritatea
fructelor dar sursa majoritara ramane zaharul. Desi fructoza
este absorbita mai lent decat glucoza la nivel intestinal, ea se
metabolizeaza mult mai rapid. Metabolismul fructozei se
desfasoara preponderent in ficat, rinichi, intestin pe calea
aldolazei si fructokinazei, in timp ce, in veziculele seminale,
retina, vase sanguine, nervi periferici, se utilizeaza calea poliol.
In lichidul seminal, fructoza, in concentratii de 200 mg%, este
principalul monozaharid si reprezinta sursa energetica a
spermatozoizilor in drumul lor spre ovul. Avantajul utilizarii
fructozei in acest caz este ca bacteriile, care ar putea concura
cu spermatozoizii pentru surse energetice, prefera glucoza in
locul fructozei.
Patologie
Se datoreaza deficientelor congenitale ale enzimelor implicate in
metabolizarea fructozei. Se cunosc in acest sens mai multe
maladii:
1.
Fructozuria esentiala datorata deficitului de fructokinaza, astfel
ca fructoza, nemaiputand fi metabolizata, este eliminata pe cale
urinara. Fenomenul este intens dupa mese cu surse de fructoza.
2.
Intoleranta ereditara la fructoza datorata deficitului de aldolaza B.
Se produce acumulare de fructozo-1-fosfat, care inhiband aldolaza
fructozei-1,6-bifosfat genereaza hipoglicemie si deteriorarea
functiilor hepatice, uneori moarte prin ciroza. Tratamentul consta
in dieta fara fructoza, dieta usurata de faptul ca la copii se
dezvolta spontan o aversiune fata de dulciuri, fapt ce duce la o
dentitie excelenta.
Terapia cu fructoza
Fructoza, administrata intravenos, a fost utilizata ca substitut de
glucoza la diabetici. S-a demonstrat insa ca excesul de fructoza
produce hiperlactatemie, hipertrigliceridemie si hiperuricemie.
Acest tratament a fost rapid abandonat deoarece, prin intermediul
triozelor fosfat, fructoza se transforma in glucoza, prin
gluconeogeneza, generand hiperglicemie.
Metabolismul galactozei
Sursele alimentare de galactoza sunt: lactoza (din lapte si produse lactate),
glicolipide si glicoproteine. Dupa digestie si absorbtie, galactoza este captata
preferential de ficat, loc in care se desfasoara preponderent metabolizarea
galactozei.
Rectia globala
Galactoza + ATP
Glucozo-1-fosfat + ADP
Galactoza are rol in sinteza de lactoza (in glanda mamara), galactolipide,
glicoproteine si mucopolizaharide.
Patologie
Testul de incarcare cu galactoza este o metoda de explorare a functiei hepatice,
galactoza aparand in urina in caz de functie deficitara. Galactozemia
congenitala (incidenta 1:40 000) este o boala autozomal recesiva data de un
deficit al enzimei galactozo-1-fosfat-uridil transferaza. Acest deficit produce
acumularea de galactoza si galactoza-1-fosfat- dupa ingestia de lapte sau alte
alimente ce contin galactoza. Boala se manifesta prin disfunctii hepatice cu
icter, voma, letargie, deficiente mentale si cataracta. Cataracta se datoreaza
transformarii galactozei, in exces, in galactitol, sub actiunea reductazei din
cristalin. Acumularea galactitolului in cristalin produce cataracta. Terapia
aplicata consta in esenta in instituirea, cat mai timpurie, a dietei fara lapte.
Glicemia si reglarea ei
Concentratia normala a glucozei este cuprinsa intre 80-100 mg%.
Concentratia creste dupa pranz la 120-140 mg% si scade in
post 60-70 mg%. Valori mici de 40 mg% instituie coma
diabetica, iar mai mari de 120 mg% sunt caracteristice
diabetului. Mentinerea constanta a glicemiei se numeste
homeostazie glucidica. Homeostazia glucidica asigura
permanent glucoza necesara tesuturilor glucozodependente,
precum si producerea sau stocarea acesteia. Ea se realizeaza
utilizand mecanisme fiziologice sis biochimice. Dintre cele
fiziologice amintim declansarea senzatiei de foame in
hipoglicemie si glicozuria in hiperglicemie mai mare de 180 mg
%.
In ceea ce priveste mecanismele biochimice implicate in reglarea
glicemiei, acestea depind de starea fiziologica, raportata la
aportul alimentar, postprandial precoce sau post prandial
tardiv.
Patologie
Principala maladie legata de modificari patologice ale
metabolismului glucidic este diabetul zaharat. Boala
afecteaza peste 10% din populatie, incidenta bolii crescand
de la an la an. Se deosebesc doua tipuri majore in patologia
diabetica:
Diabetul de tip I, insulino dependent sau juvenil, datorat
deficitului congenital al secretiei insulinice. Acesta apare in
copilarie si se trateaza prin administrare de insulina.
Reprezinta aproximativ 5% din cazuistica diabetica.
Diabetul de tip II, insulino independent sau de maturitate,
datorat insensibilitatii (intolerantei) tisulare fata de insulina,
fapt ce reduce raspunsurile metabolice ale tesuturilor la
insulina
In ambele cazuri, deficitul actiunii insulinei genereaza stari
hipoglicemice ce evolueaza generand glicozurie, cetonurie,
acidoza. Aceste fenomene produc complicatii ce implica in
primul rand sistemul cardio-vascular ateroscleroza,
hipertensiune etc.
Gura uscata
Urinare frecventa
Foame mare
Vedere incetosata
Determinarea glucozei in
materialele biologice
Determinarea glicemiei este proba cea mai solicitata
laboratorului clinic. Legat de aceasta realitate si in legatura
cu imbunatatirea permanenta a parametrilor de determinare
in decursul timpului au fost elaborate o mare varietate de
metode.
O categorie de metode are la baza folosirea unor proprietati
nespecifice ale glucozei ca baza a metodei de determinare.
Aceasta categorie de metode se aplica intr-o mare
diversitate de variante, inclusiv pentru determinarea
glucozei in urina.
Dezavantajele metodelor chimice sunt inlaturate prin metodele
enzimatice, care folosesc enzime ca si reactivi (de exemplu:
glucozoxidaza, hexokinaza, glucozodehidrogenaza).
Enzimele actioneaza specific asupra substratului, astfel ca nu
exista fenomene de indiferenta. De asemenea reactiile
decurg rapid si fara obtinerea de produsi secundari.
hexokinaza
Glucoza-6-P + NADP+
Glucoza-6-P + ADP
glucozo-6-P dehidrogenaza
6-fosfogluconat + NADPH + H+
glucozoxidaza
glucomutaza
D-gluconolactona + H2O2
peroxidaza
chinonimina + 4 H2O
-D-glucoza
Calcul
mg glucoza/100 ml = Ep/Es X 100
Valori normale
Ser, plasma: 75-115 mg/100 ml (4,16-6,38 mmol/l)
LCR:
50-70 mg/100 ml (2,78-3,89) mmol/l)
Hipercalcemiile: diabet zaharat, sindromul Cushing (exces de
glucocorticoizi), acromegalie (exces de hormon de crestere),
feocromocitom (exces de catecolamine), hipertiroidism sever,
stress, stari de soc, pancreatite, carcinom pancreatic,
pancreatectomie
Hipoglicemiile: supradozaj de insulina, ingestia unor mari
cantitati de alcool, rezectie gastrica, tumori pancreatice
insulino-secretoare (insulinoame).
Bibliografie
Biochimie medicala II (Metabolism)
Andrei Anghel, Gheza Deutsch, Vasile Radu Ed. Eurostampa,
Timisoara 2005
http://www.telemed.ro/diabet.htm
ro.wikipedia.org/
The end