1.Insulina şi efectele ei metabolice.

Efectele insulinei asupra

metabolismului glucidic şi lipidic. Efectele insulinei asupra
metabolismului proteic şi asupra creşterii. Mecanismul de secreţie a
insulinei. Reglarea secreţiei de insulină. Alţi factori care stimulează
secreţia de insulină. Rolul insulinei (şi al altor hormoni) în "alternanţa"
între metabolismul glucidic şi cel lipidic.
Pancreas
• Imag pag 983
• Celulele alfa –glucagon
• Celulele beta- insulina si amilina
• Celule delta -somatostatina
Stuctura chimica și sinteza insulinei
• Insulina
- Este o proteină alcatuita din 2 lanturi de aminoacizi, legate intre ele prin
legaturi disulfidice.
- Se sintetizează in celulele beta, (vezi slaidul urmator )
- Insulina și peptidul C sunt inglobate in vezicule si eliberate in cantitati
echimolare
- Circula sub forma nelegata
- T1/2 =6min
- La nivel hepatic (intr-o cantitate mai mare), renal si muschi(cantitate mai
mica) este degradata de enzima insulinaza
 1- ARNm este tradus pe ribosomii

Biosinteza RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea
precursorului cu capătul (N-term) se
fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.

2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.

3- Prohormonul este transferat spre

aparatul Golgi.

4- Apoi este transportat în

veziculele secretante ce conţin
proteaze.

5- La stimularea celulei endocrine,

veziculele secretorii eliberează
conţinutul lor în spaţiul extracelular
prin mecanismul de exocitoză.

6- Hormonii difuzează spre lumenul

vaselor sanguine pentru a fi
transportate spre celulele ţintă.
 Degradarea de insulină

Ficat Muşchi şi alte ţesuturi

Rinichi
Adipocite, limfocite
50% 50%
din insulina de insulină Nu se degradează
portală extracelular
periferică
50% de la proinsulină
70% de peptida C

Enzima ce degradează Insulina (IDE):Insulinaza

Receptorul insulinic
Este format din:
- 2 subunitati alfa –localizate in experiorul membranei
- 2 subunitati beta- care strabat membrana
- Aceste subunitati sunt legate prin leg. Disulfidice
Insulina + sub alfa autofosforilarea sub beta  activarea tirozin
kinazei fosforilarea enzimelor printre care substratul receptorului
insulinic  efecte  transportul de glucoza, sinteza de proteine, de
lipide glicogen, creste expresia genelor
Mecanismul de acţiune al Insulinei:

R a– suprafaţa externă:

a subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
b subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Efecte
1. Creste permeabilitatea membranei celulelor musculare si
adipocitelor pentru glucoza. NB!nu si pentru majoritatea celuleor
nervoase cerebrale. In celule sunt vezicule care contin proteine
transportatoare de glu, la legarea insulienei cu receptorul aceste
vezicule se alipesc de membrana celulara glu patrunde in celula
2. Creste permiabilitatea membranei pentru aminoacizi/K+/fosfat
3. Efecte lente care apar peste citeva zile modificarea ratelor de
translatie ARNm si transcriptie ADN
Influenţa insulinei asupra metabolismului glucidic
• măreşte permeabilitatea membranelor celulare pentru Gl, astfel are
loc transportul glucozei în celule;
• activează sinteza glicogenului (la nivelul glicogen-sintazei) şi inhibă
mobilizarea glicogenului (prin conversia enzimei glicogen-fosforilaza
la formă ei neactivă);
• activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le inhibă pe cele ale
gluconeogenezei.
• Activează E şuntului pentozofosfat
Efectele insulinei asupra metabolismul
glucidic
!CAPTAREA, DEPOZITAREA, UTILIZAREA glucozei in special de catre muschi, tesut adipos si ficat
Tesutul muscular
o repaus  putina insulina  nu patrunde glucoza  energie se utilizeaza acizi grasi
o In 2 cazuri muschii folosesc glucoza
-in timpul efortului fizic creste permeabilitatea membranei pentru glu, deoarece se amplifica
prin translocarea GLUT4 [dex translocarea=mutarea dintr-un loc in altul], deci nu necesita
insulina!
- Dupa mese  creste absorbtia de glu  creste glicemia  exces de insulina  creste
transport de glu in muschi  muschii utilizeaza preferential glucoza dupa mese si nu acizii
grasi
- Daca nu este efort fizic, glu se va depozita sub forma de glicogen , fiind apoi utilizat ca sursa
de energie
La nivel hepatic
o Captatea si depozitarea sub forma de glicogen dupa masa
-inactiveaza fosfolipaza, enzima responsabila pt scindarea glicogenului
-creste activitatea glucokinazei, enzima ce fosforileaza glu, sub aceasta forma ea nu
poate parasi celula hepatica
-stimuleaza glicogen sintetaza, se formeaza glicogen
o glucoza in singe scade  insulina scade  se activeaza enzime
corespunzatoareglicogen scindat  mentine glicemia
o Cind capacitatea de depozitare sub forma de glicogen se epuizeaza insulina
stimuleaza conversia glu in trigliceride, acestia la rindul lor se inglobeaza in VLDL
(lipoproteine cu densitate mica) si transportati la tesutul adipos (cresc obrajorii ).
o Inhiba gluconeogeneza
Celulele cerebrale

• Aceste celule utilizeaza glucoza ca sursa principala de energie

• E nevoie ca glicemia sa fie mentinuta la un nivel constant
• Ele sunt permeabile pentru glucoza
• Aceste celule nu au nevoie de insulina pentru captarea glucozei
Efectele insulinei asupra altor tesuturi
• Captarea de glucoza de catre celule
• Apare intrebarea de ce avem nevoie de glucoza pentru tesutul adipos ?
-Pentru a genera energie pentru a sintetiza fragmentul glicerolic necesar
pentru formarea lipidelor (indirect insulina determina cresterea
slaninutei burticii )
Efectele insulinei asupra metabolismului
lipidic
1. La nivel hepatic surplusul de glucoza este convertit in acizi grasi
Glucoza piruvat acetil coenzima A  acizi grasi
2. Excez de glu ciclul acidului citric exces de citrat si izocitrat se
activeaza acetil co A carboxilaza carboxilarea acetil coA formarea
malonil co A    acizi grasi
3. Majoritatea AG sunt sintetizati la nivel hepatic si utilizati pentru
producerea de trigliceride, trigliceridele sunt transportate de
lipoproteine , in plus insulina activeza la nivelul capilarelor tesutului
adipos lipoprotein lipaza scindeaza trigliceridele ca AG sa patrunda in
tesut adipos unde intracelular se transforma din nou in trigliceride
Rolul insulinei în depozitarea lipidelor în adipocite. Insulina are
alte două efecte esentiale necesare pentru depozitarea lipidelor in
celulele adipoase:
1.Insulina inhibá activitatea lipazei hormon-sensibile. Lipaza este enzima care
induce hidroliza trigliceridelor deja depozitate in celulele adipoase. Prin urmare,
eliberarea acizilor graşi din tesutul adipos în circulație este inhibată.
2.Insulina stimulează transportul glucozei prin membrana celulară a adipocitelor
in acelaşi mod în care facilitează transportul glucozei în celulele musculare. O
parte din glucoză va fi utilizată pentru sinteza unor cantităați mici de acizi graşi
şi, mai important, pentru sinteza unor cantități mari de a-glicerol fosfat. Această
substanță furnizează glicerolul care se combină cu acizii graşi formând
trigliceridele, care sunt forma de depozit a lipidelor în celulele adipoase. Prin
urmare, când insulina nu este disponibilă, chiar şi depozitarea cantităţilor mari
de acizi graşi transportați de la nivel hepatic sub formă de lipoproteine este
aproape suprimată.
Deficit de insulina
• Creste lipoliza din depozite si eliberarea de acizi grasi liberi, acesti AG
sunt substrat de energie pentru toate tesuturile . Care este exceptia?
• Creste Colest si fosfolipide ateroscleroza
• absenta de insulina inhiba utilizarea a. Aceto acetic ca energie pentru
tesuturile periferice  acest acid este convertit in a. Beta hidroxi
butiric si acetona  toti 3 poarta numele de corpi cetonici  cetoza
 acidoza metabolica
Efectele insulinei asupra metabolismului
proteic şi asupra creşterii.
• Insulina stimuleaza sinteza si depozitarea si impiedica degradarea
proteinelor:
- Transporta aminoacizi in celule
- stimuleaza translatia  sinteza proteinelor
- Stimuleaza transcriptia unor gene  sinteza de enzime
- Inhiba catabolismul proteic
- Inhiba gluconeogeneza
Absenta insulinei
• Catabolismul proteic amplificat
• Sinteza proteica oprita
• In plasma cresc aminoacizii si
• se amplifica degradarea lor

Depletie proteica
Slabiciune
Rolul insulinei in crestere
• Hormonul de crestere capteaza anumiti aminoacizi intracellular
• Insulina alti aminoacizi
• rezultatul va fi sinteza proteinelor
• Separat acesti h nu produc cresterea, impreuna produc cresterea
Mecanismul de secretie a
insulinei
Crete glu celule beta prezinta un
numar mare de GLUT creste glu
in celulele beta se fofolileaza 
glucozo 6 fosfat este oxidat
creste atp acetea inhiba
canale de k potasiu ramine in
cel depolarizare se dechid
canale voltaj dependente de calciu
influx de calciu exocitoza
veziculelor cu insulina
Reglarea secretiei de insulina CCK - colecistokinina
GIP - peptid insulinotrop
dependent de glucoza
GLP-1 peptid glucagon
like1
Rolul insulinei si al altor hormoni in
alternanta intre metabolismul glucidic si cel
lipidic
o prezenta insulina glucoza se utilizeaza ca energie
inhiba utilizarea de lipide
o lipsa de insulina invers
o hormoni hiperglicemici
- hormonul de crestere si cortizol inhiba utilizarea de glu dar
stimuleaza utilizarea de lipide actioneaza mai lent
- Epinefrina creste glicemia si lipoliza se utilizeaza ambele
2.Glucagonul si efectele acestuia. Efectele asupra
metabolismului glucozei. Reglarea secreţiei de glucagon.
o polipeptid, secretat de celulele alfa a insulelor Langerhans, este un
hormon hiperglicemic
Efectele glucagonului asupra metabolismului
glucidic
o induce glicogenoliza:

o Amplifică gluconeogeneza – transformarea AA in glucoza

Alte efecte ale glucagonului
o Activeaza lipaza adipocitara cresc AG vor fi utilizati ca energie
o Inhiba depozitarea de trigliceride la nivel hepatic
o Creste debit sangvin, in special la nivel renal
o Stimuleaza secretia biliara
o Inhiba secretia gastrica
Reglarea secretiei de glucagon 7. Efortul fizic
stimuleaza
secretia de
glucagon
 Interacţiuni la nivel de pancreas Mecanisme paracrine
Somatostatina inhiba secretia de glucagon si de insulina

Cellules b

amilina

insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele a

(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele d
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic AMPc

R
G
AC Adenilat ciclaza

ATP
AMPc

Protein kinazele AMPc dependente

Importanta reglarii glicemii
o Majoritatea tesuturilor se descurca si fara glu
Glucoza este importanta pentru asigurarea necesarului energetic a
-creier
-retina
-epiteliul germinal al gonadelor
o daca glu este exagerat de crescuta
1. Glu osmotic activa  deshidratare celulara severa
2. Creste diureza osmotica  depletie hidroelectrolitica
3. Leziuni in sepecial la nivelul vaselor de singe  sindroame coronare , accident
vascular cerebral, insuficienta renala , retinopatie cecitate
3.Diabetul zaharat. Diabetul zaharat de tip I , Diabetul zaharat de tip
II. Aspecte fiziologice ale diagnosticului diabetului zaharat.
Tratamentul diabetului. Insulinomul — hiperinsulinismul.
o Sindrom caracterizat prin perturbari ale metabolismului glucidic,
lipidic si proteic, glucoza nu se va captata si utiliza de catre celule , iar
utilizarea de lipide si protein va fi accelerate.
o Există două tipuri principale de diabet zaharat:
1. Diabetul zaharat tip 1, numit şi diabet zaharat insulinodependent,
este cauzat de absența secreției de insulină.
2. Diabetul zaharat tip 2, numit şi diabet zaharat non insulino-
dependent, apare inițial ca urmare a scăderii sensibilității țesuturilor
țintă la efectele metabolice ale insulinei. Această reducere a
sensibilității la insulină este numită adesea rezistență la insulină.
Diabet zahat de tip 1
5-10% dintre pacientii cu diabet zaharat
Debuteaza la 14 ani
Lezarea celulelor pancreatice  deficit de productie de insulin

Cauze
-infectii virale
-afectiuni autoimmune
-ereditatea

Consecinte
Debut brusc
-creste glicemia
-se amplifica utilizarea de lipide pt energie
-depletia de proteine  scadere ponderala si astenie chiar daca este polifagie
Valoarea prag pentru aparitia glucozei in urina 180mg/100ml
Glucoza este osmotic activa
 deshidratare celulara
  diureza osmotica scade reabsorbtia  creste pierderea de lichide  poliurie/sete
• Hiperglicemia
 neuropatia periferica , disfunctia SNV
insuficienta renala hipertensiune arterial
dereglarea met lipidic ateroscleroza
Se utilizeaza lipidele ca substrat energetic astfel :
 formarea cetoacizilor depaseste oxidarea acestora de catre celule acidoza
metabolica coma diabetic
Creste colesterol arterioscleroza
Acidoza diabetic mecanism de compensare :
respiratie rapida si produnda se elimina co2
Scade excretia de hco3- si creste productia acestuia
Diabet zahat de tip 2
o 90-95% de pacienti
o Virsta frecveta 50-60 ani
o Se instaleaza treptat
o Scade sensibilitatea
receptorilor la insulina
creste glicemia
o risc de boli
cardiovasculare
Insulina umana regular durata de actiune 3-8 ore
Insulina cu zinc se absoarbe lent durata de actiune 10-48 ore

Tiazolidindione-cresc sensibilitatea la insulina

Metformin-inhiba sinteza de glucoza
Sulfoniluree-eliberarea suplimentara de insulina
Aspecte fiziologice ale diagnosticului
diabetului zaharat.
• Glucoza urinara
• Glicemia a jeun, dimineata devreme inainte de masaglicemia mai
mare de 110mg/100ml
• Testul oral de toleranta la glucoza
• Respiratia cu miros de acetone
Insulinom- hiperinsulinism
Cauza - adenom al celulelor Langerhans
Poate determina soc insulinic si hipoglicemia
Glu scade :
80-90 mg / 100ml=norma
50-70 mg/100ml creste excitabilitatea SN(nervozitate, halucinatii,
tremor, transpiratii
20-50mg/100 ml convulsii  pierderea constientei coma leziuni a
neuronale ireversibile