TULBURĂRI DE ANXIETATE

ABORDAREA PACIENTULUI CU TULBURĂRI DE

ANXIETATE

Iarovoi Alexandru

Grupa M2123
 CUPRINS

 INTRODUCERE
o Despre anxietate
o Despre tulburările de anxietate
 DATE STATISTICE
 DESPRE PACIENTUL ANXIOS
 CATEGORIZAREA TULBURĂRILOR DE ANXIETATE
 ETAPELE ÎNGRIJIRII SPITALICEȘTI
 MANAGEMENTUL ANXIETĂȚII LA NIVEL DE NURSING
 CONCLUZIE
 BIBLIOGRAFIE

2
 ANXIETATEA
Anxietatea se caracterizează printr-o senzație difuză, neplăcută, vagă, de teamă sau neliniște,
însoțită de simptome vegetative: cefalee, transpirație, palpitații, tahicardie, disconfort gastric, etc.
Este deci constituită din două componente, una fiziologică și alta psihologică, individul fiind
conștient de existența ambelor.
Anxietatea afectează gândirea, percepția și învățarea, putând produce distorsionarea percepțiilor,
scăzând puterea de concentrare, memoria asociativă și de evocare. Un alt aspect important este
efectul său asupra selectivității atenției.

3
 TULBURĂRILE DE ANXIETATE

Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări

mintale ce se caracterizează prin senzații semnificative
de anxietate și frică. Aceste senzații pot cauza
simptome fizice, precum accelerarea bătăilor inimii sau
tremuratul.
Cauza tulburărilor de anxietate este o combinație
dintre factorii genetici și de mediu. Printre factorii de
risc sunt o istorie de abuz asupra copilului, istorie
familială de tulburări mintale, sărăcia etc. Tulburările
de anxietate se întâmplă adesea alături de alte tulburări
mintale, precum tulburarea depresivă majoră,
tulburări de personalitate și tulburarea de abuz de
substanțe.

4
 DATE STATISTICE
Tulburarea de panică are o prevalență pe parcursul vieții de
1.5-5% și este des comorbidă cu alte tulburări. Din pacienții cu
tulburare de panică 91% au cel puțin o altă diagnoză
psihiatrică.

Anxietate generalizată are o prevalență pe parcursul vieții de

5%. Până la 25% din populație poate avea o fobie specifică.
Prevalența pe parcursul vieții a tulburării de anxietate socială
este estimată variat între 3 și 13%.

Prevalența pe parcursul vieții a tulburării de stres

posttraumatice este de aproximativ 8% (prevalența este mai
înaltă în populații specifice, așa ca veteranii din lupte). Cea a
tulburării obsesiv-compulsive este 2-3%

5
 PACIENTUL ANXIOS
Toți resimțim anxietatea. Oricine se află
acut amenințat ar trebui să resimtă unele
elemente de anxietate, atât psihologic/
emoțional cât și fizic. Activarea sistemului
nervos simpatic este un aspect normal a
răspunsului la o amenințare și este un
component normal a pregătirii fizice de a
răspunde la sau face față la amenințare.
Totuși, anxietatea de asemenea poate să
apară în absența unei amenințări adevărate
sau să apară în exces față de magnitudinea
amenințării. La unii oameni, pare să fie
prezent mereu. Când apare neadecvat,
excesiv sau necontrolabil și produce o
afectare a vieții, anxietatea este
considerată patologică și o tulburare
anxioasă este prezentă cel mai probabil.
6
 CATEGORIZAREA
• Tulburări de panică: TP (cu și fără agorafobie): atacuri neprevăzute, spontane, recurente de frică intensă de a pierde controlul, înnebuni sau muri,
cu simptome ca scurtarea respirației, palpitații, durere sau disconfort precordial, senzații de sufocare sau de strangulare, tremur și transpirație, precum
și îngrijorare cu privire la noi atacuri și consecințele acestora.
• Agorafobia: teama de a se găsi în locuri deschise, singur în afara locuinței sau într-o mulțime, concomitent denotă frica și/sau evitarea de situații
în care pare dificilă (sau jenantă, sau inaccesibilă) primirea ajutorului în cazurile când pacientul se simte rău sau în eventualitatea unui atac de panică
sau de simptome similare panicii.
• Tulburarea prin anxietate generalizată (TAG): sentimente nervoase recurente, îngrijorări, excesive legate de circumstanțe, evenimente sau
conflicte reale, asociate cu simptome de oboseală, probleme de concentrare și/sau probleme cu somnul. Simptomele trebuie să persiste cel puțin 6 luni
și să provoace suferință clinică și funcțională semnificativă.
• Fobia specifică: frica anormală, irațională, marcată și persistentă declanșată de prezența sau anticiparea unui obiect sau a unei situații specifice
(de exemplu, înălțimi).
• Fobie socială (Tulburarea anxietății sociale): frica anormală, persistenta și irațională de una sau mai multe situații sociale sau de performanță,
care este disproporționată în raport cu amenințarea reală (de exemplu întâlniri cu alte persoane, vorbitul la reuniuni, vizite în locuri publice.).
• Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): idei, imagini, ruminații, impulsuri, gânduri (obsesii) recurente intruzive sau paternuri repetitive de
comportament sau acțiune (compulsiuni, ritualuri) ce sunt străine egoului şi produc anxietate.
• Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT): o tulburare produsă de un eveniment sau situație stresantă extraordinară (ieșit din comun), sau de
natură extrem de amenințătoare, caracterizată prin simptome de anxietate, retrăire prin flashback-uri şi/sau coșmaruri şi comportament de evitare a
amintirilor.
• Hipohondria: (frica de a avea sau contracta o boală gravă) nu este clasificată ca tulburare de anxietate în DSM-IV (dar ca tulburare
somatoformă), însă este inclusă în acest ghid pentru că anxietatea formează un element central al tulburării.
• Tulburarea dismorfică corporală (TDC): tulburare caracterizată de preocuparea privind existența unui defect imaginat al aspectului întregului
corp sau al unei părți a corpului propriu (de exemplu, înfățișarea) şi comportamente consumatoare de timp, ca privitul în oglindă sau nevoia de a se
reasigura.

7
ÎNGRIJIREA SPITALICEASCĂ
Cine acordă îngrijiri Forma clinică Intervenția
Etapa 1: Asistența Recunoașterea tulburărilor Evaluare
medicală primară anxioase
(medicul de familie,
asistentul medical)

Etapa 2: Asistența Tulburări anxioase ușoare Supravegherea atentă, PCC

medicală primară. CCSM (Psihoterapii cognitiv-
(Centrul Comunitar de comportamentale), exerciții
Sănătate Mintală) fizice, scurte intervenții
psihologice

Etapa 3: Asistenţa Tulburări anxioase Medicație, PCC, intervenții

medicală primară, CCSM moderate sau severe psihologice, suport social,

Etapa 4: CCSM, secţii Tulburarea obsesiv- Medicaţie, intervenţii

psihiatrice în spitalele de
profil general
Etapa 5: Servicii
psihiatrice spitaliceşti:
secţii psihiatrice în spitale
de profil general şi
spitalele de psihiatrie
compulsivă, Tulburarea de
Stres Post Traumatic.
Tulburările anxioase
rezistente la tratament, cu
risc suicidar, neglijare
severă a propriei persoane
psihologice complexe,
tratament combinat
Medicație, tratament
combinat
8
 MANAGEMENTUL ANXIETĂȚII
Tehnici cognitive
1. Evaluarea este absolut necesară, ca punct de plecare, dar și pentru urmărirea evolutivă a anxietății. Se pleacă
de la principiul : „ți-e frică de ceea ce nu cunoști”; De aceea, se cer a fi înregistrate concret, sub formă de tabel,
toate modificările ce apar în starea de anxietate. Se specifică concret situația în care se află pacientul. Se
înregistrează și se evaluează, pe o scală de la 1 la 10, modificările emoționale, cognitive, corporale (ce a simțit,
ce a gândit și cum a fost corporal în situația generatoare de anxietate – momentul index). Se face o listă cu
distorsiunile cognitive (modalități disfuncționale de gândire) ce apar la pacient; cele mai importante sunt:
o Generalizarea – „întotdeauna mi se întâmplă la fel”;
o Alb – negru – „nu există situații de mijloc, totul sau nimic”;
o Trebuie să controlez totul – „nimeni nu poate să controleze totul”;
o Minimalizarea altor posibilități.

Principiul de bază este „de felul cum gândești depinde felul în care te simți”:
o Se discută argumente și contraargumente;
o El generează noi alternative;
o Se face o re-evaluare, față de momentul index (de obicei, scorurile sunt mai bune);
o Se analizează impactul acestei noi viziuni asupra stării generale și asupra funcționalității pacientului.

9
2. Motivația pentru schimbare – după principiul „dacă faci tot ceea ce ai făcut, te vei simți la fel cum te-ai
simțit”. Se dau teme concrete, în pași mărunți, cu grad de dificultate crescândă, pentru a doua zi.
Antrenamentul implică o participare activă a pacientului (de obicei există tendințe la pasivitate – „altul să facă
pentru mine”).
o Tehnici comportamentale;
o Stai împreună cu pacientul într-un mediu liniștit, securizat;
o Menții o atmosferă calmă;
o Vorbești în propoziții scurte, simple, dar cu voce sigură, emanând încredere, siguranță, înțelegere;
o Înveți pacientul să-și folosească corpul prin exerciții fizice simple, prin stabilizare (mărimea bazei de
susținere);
o Înveți pacientul să se relaxeze (folosind tehnici de respirație: pacientul anxios respiră repede și superficial –
incorect).  
o Înveți pacientul să-și direcționeze atenția spre altceva (fie către exterior, fie către ceva mental – o amintire,
o imagine plăcută);
o Ajuți pacientul să-și structureze ziua, printr-un program bine stabilit („când nu faci nimic – faci anxietate”);

Psihoeducaţie
Individuală și familială, oferind informații despre boală, medicație, atitudini benefice.

10
 CONCLUZIE

Retrăită de fiecare dintre noi în diferite situații/evenimente de viață, prevăzute sau neprevăzute,
traumatizante, șocante, anxietatea nu este, în sine, o trăire patologică! Anxietate normală
(fiziologică) este o emoție constructivă, care are ca rezultat creșterea performanțelor individului,
adaptarea la anumite situații, depășirea unor provocări (prin reacții de tip „fugă“ sau „luptă“).
Comparativ cu aceasta, anxietatea patologică, poate fi invalidantă, în funcție de intensitatea și de
durata manifestării ei în timp și, nu de puține ori, prin stările intense de disconfort, poate genera
comportamente de evitare, interferând astfel cu funcționarea socio-profesională a individului.

11
 BIBLIOGRAFIE
Diagnostic and Statistical Manual of Mental DisordersAmerican Psychiatric
Associati (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. 2013. pp. 189–195. 
Craske, MG; Stein, MB (24 iunie 2016). „Anxiety”. Lancet. 388 (10063): 3048–
3059. 

https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/07/15439-PCN20-27820Tulburari20de
20anxietate20la20adult.pdf

https://www.umft.ro/wp-content/uploads/2021/10/Ingrijirea_bolnavului_cu_tulburari_i
n_sfera_sanatatii_mentale_si_a_psihiatriei_ebook.pdf

https://psihiatrie.usmf.md/wp-content/blogs.dir/122/files/sites/122/2016/02/0-urgente-i
n-psihiatrie_recomandare-metodica.pdf

12