Pentru început, pentru a putea realiza tema propusa trebuie să înțelegem ce este

memoria imediată. Cu acest prilej voi prezenta informații despre această noțiune (cercetare
documentara).

1. INFORMARE BIBLIOGRAFICĂ

Noţiuni de memorie senzorială. Senzaţiile sunt procese psihice elementare care

reflectă însuşiri simple şi separate ale lucrurilor în timpul acţiunii acestora asupra organelor de
simţ. Produsele lor sunt imagini ale însuşirilor separate ale obiectelor. Senzaţia durează exact
atât cât durează acţiunea obiectului asupra organului de simţ. Însă observăm că atunci când
obiectul încetează să acţioneze asupra organului de simţ senzaţia nu dispare odată cu
dispariţia obiectului. Exemplu: împunsătura în palmă. Senzaţia mai persistă un timp, dar
aceasta nu mai e senzaţie căci obiectul nu mai acţionează asupra sistemului senzorial. Atunci
ce e această imagine, dacă nu senzaţie? Ea e reprezentare senzorială. Termenul reprezentare
se referă la imaginea unui obiect care e lipsă la momentul dat. Reprezentarea senzorială e
ceva ce ţine de post-senzaţie, ea vine din senzaţie, dar nu e senzaţie. Ea e memorie. Mai exact,
ea e unitate a memoriei senzoriale. Conţinutul memoriei senzoriale îl formează reprezentările
senzoriale. Reprezentarea senzorială e imaginea care mai persistă şi după ce obiectul care a
evocato a fost înlăturat. Definiții ale MS:
Def. 1. Memoria senzorială este acel sistem mnezic care produce reprezentări
senzoriale, le stochează şi le păstrează pentru un timp extrem de scurt (până la 2 sec.).
Def. 2. Memoria senzorială, proces de reţinere a informaţiei senzoriale pe un timp
foarte scurt după ce stimulul care a produs informaţia dată a încetat să acţioneze asupra
sistemului senzorial.
2. Felurile memoriei senzoriale. Conţinutul memoriei senzoriale îl formează, precum
deja cunoaştem, reprezentările senzoriale care sunt nişte prelungiri ale senzaţiilor, urmele lor.
Prin urmare, la întrebarea Care sunt felurile memoriei senzoriale?, am putea răspunde:
Acelea pe care le au şi senzaţiile. Senzaţiile pot fi: vizuale, auditive, olfactive, gustative,
tactile. Înseamnă că şi memoria senzorială poate fi: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă,
tactilă. Psihologia contemporană dispune de studii teoretico-experimentale privind doar
primele două memorii senzoriale: vizuală şi auditivă. Celelalte memorii senzoriale îşi aşteaptă
deocamdată cercetătorii. Să examinăm succint memoria senzorială vizuală şi cea auditivă.
Memoria senzorială vizuală a fost numită de Neisser, părintele psihologiei cognitive, memoria
iconică. Cuvântul „ikonis” însemna în limba greacă veche „chip”, „imagine”. În biserica
ortodoxă icoana este un obiect de cult ce reprezintă chipul sfinţilor. Memoria iconică este
memoria senzorială care produce, în baza senzaţiilor vizuale, reprezentări senzoriale vizuale,
le stochează şi le reactualizează. Volumul memoriei iconice a fost stabilit de psihologul G.
Sperling. Experiment: subiecţilor li se prezenta pe ecran pe un termen foarte scurt 12 itemi
câte 4 în 3 rânduri. Iată aşa:
G A E R

V L S F

N K B T
 Subiecţii erau solicitaţi să reproducă itemii vizualizaţi.
Rezultatul: iniţial ei reproduceau doar 4-5 itemi din 12. Sperling a atras atenţia că
subiecţii se arătau nesatisfăcuţi de rezultat. Ei pretindeau că ar putea să numească mai mulţi
itemi, dar nu reuşesc. Până spun anumiţi itemi, uită pe ceilalţi („Dacă aş avea două guri...”).
Atunci el a modificat condiţiile experimentului. Subiecţii trebuia să reproducă nu tot setul de
itemi, ci doar un anumit rând din cele 3. Dacă sunetul era înalt, ei trebuia să reproducă rândul
1, dacă sunetul era de tonalitate medie, atunci rândul din mijloc şi dacă sunetul era jos,
reproduceau corespunzător rândul de jos. Rezultatul: 4 itemi, adică 4 / 4, adică toţi. De aici,
concluzia: memoria iconică încape practic toţi itemii expuşi. Volumul memoriei iconice este
practic nelimitat sau, mai exact, el este egal cu câmpul perceptiv. Durata. Pentru a determina
durata memoriei iconice Sperling a variat intervalul dintre expoziţia itemilor şi reproducere
(sunetul emis ca semnal), sporindu-l progresiv. A început cu intervalul 50 milesecunde – OK;
70 milisecunde – OK; 100 milisecunde – OK, 150 milisecunde – OK. Când intervalul a ajuns
la durata de 200 milisecunde subiecţii nu au mai fost în stare să reproducă itemii expuşi.
Concluzia: durata memoriei iconice este de până la 200 milisecunde (0,2 sec.). 2.2. Memoria
senzorială auditivă a fost numită de acelaşi Neisser memorie ecoică (de la „echo” ce înseamnă
„ecou”, adică memoria senzorială auditivă este memorie ecou). Memoria ecoică este
memoria senzorială ce elaborează reprezentări senzoriale auditive şi le procesează pentru a fi
utilizate mai departe. S-a stabilit în urma experimentelor efectuate după schema lui Sperling
că volumul memoriei ecoice este practic nelimitat, iar durata ei este de până la 2 sec.
Formele temporale ale memoriei. Cercetările realizate din perspectiva modelului
cibernetic (Tulving şi Donaldson, 1972; Lindsay şi Norman, 1972; M. Golu, 1975; Simon,
1980), luând în considerare timpul de procesare şi integrare a informaţiilor în diferite tipuri de
sisteme reale, au pus în evidenţă existenţa unor forme de memorie temporală, şi anume:
memoria imediată sau senzorială; memoria de scurtă durată (MSD); memoria de lungă
durată (MLD).
Memoria imediată (senzorială) exprimă menţinerea „continuităţii“ fluxului
informaţional în cadrul sistemelor senzoriale un timp suficient de lung pentru integrarea lui
finală în imagine sau în model informaţional unitar, pe baza căruia devine posibilă
identificarea. Fiecare analizator posedă operatori speciali de acumulare serială a secvenţelor
informaţionale, astfel că secvenţele actuale se articulează cu cele anterioare, formând
împreună o „entitate“ designativă (izomorfă sau homomorfă), ce se pune în corespondenţă cu
obiectul-stimul. Indiferent de natura modală şi substanţial-calitativă a materialului ce se cere a
fi memorat şi păstrat, el trebuie să treacă prin procesarea senzorială primară şi să i se formeze
codurile-imagine interne. Aşadar, memoria imediată este condiţia principală a realizării
celorlalte două tipuri de memorie – de scurtă şi de lungă durată.
Cercetarea experimentală cu tema memoria imediată, în cazul nostru, va fi realizată
pe un eșantion de copii.

2. FORMULAREA IPOTEZEI
Capacitatea de memorare imediată(senzorială) este influențată de zgomot și timp de
observare.
 3. MONTAJ EXPERIMENTAL

zgomot

variabile Capacitatea de

independente memorare imediată

timp de observare

fig. 1 – stabilirea variabilelor

-variabile independente – zgomot și timp de observare

- variabilă dependentă – capacitatea de memorare imediată

4. REALIZAREA DESIGN-ULUI DE CERCETARE

Cercetarea experimentală se va realiza pe un eșantion de copii care vor fi împărțiți în 2

grupe independente. Subiecților le va fi prezentat un șir de 8 imagini cu animale domestice.
După observarea imaginilor, după ce acționează cele 2 variabile, copii vor trebui să
denumească animalele prezentate în imagini în ordinea în care au fost prezentate.

În primă fază copiilor le sunt prezentate imaginile pe un fond de muzică în surdină, iar
apoi având un fundal un zgomot puternic –muzică la maximum.

În a doua fază copiilor le sunt prezentate imaginile lăsându-le la dispoziție un timp de

observare de 2 minute, iar apoi un timp de 10 minute.
 Nivel zgomot
Fig. 2 Plan factorial de tip 2x2
Scăzut Ridicat

Timp de scăzut 1 2
observare

Concluzii

ridicat 3 4 Vom observa că în primul caz copiii

au putut să reproducă ordinea prezentării
imaginilor într-un număr mai mare, când muzica era în surdină; și într-un număr mai mic când
era zgomotul puternic, muzica era la maximum
Vom observa că în al doilea caz copiii au putut să reproducă ordinea prezentării
imaginilor într-un număr mai mare, când au avut mai mult timp de observare la dispoziție; și
într-un număr mai mic când au avut mai puțin timp de observare la dispoziție.
Deci ipoteza Capacitatea de memorare imediată(senzorială) este influențată de
zgomot și timp de observare este adevărată și demonstrată.

Bibliografie
1. Suport curs
2. ION NEGURĂ - PSIHOLOGIA MEMORIEI, GÂNDIRII ȘI IMAGINAȚIEI –
format pdf
3. Baddeley, A. (1998) Memoria umană. Bucureşti: Teora.
4. Croisile, B. (2006) Memoria noastră: Cum să o cunoaştem şi să o folosim mai
bine. Bucureşti: Enciclopedia RAO.

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAȘI

Facultatea de Psihologie, Științele Educației și Asistență Socială
Specializarea: Psihologie
Anul I
 Proiect la disciplina:
Introducere în psihologie experimentală

Prof. coordonator:
Lect. univ. dr. Constantin BERE

Student:
Andriescu (căs. Lungu) Ionela-Anca

An universitar
2018-2019