Memoria senzoriala- memoria auditiva

Memoria reprezinta procesul cognitiv de engramare (intiparire, asimilare, invatare) pastrare, stocare si reactualizare a informatiilor. Acest proces este unul dintre cele mai puternic studiate in campul psihologiei cognitive, cercetarile si studiile din aceasta arie ajungand la concluzii importante atat pentru cerceatrea fundamentala , cat si pentru cea aplicativa (psihologia educatie, psihologia judiciara, psihologia organizationala, psihologia grupurilor, psihologia clinica). Studiind acest proces, psihologia cognitiva a adus contributii atat la nivel conceptual (definirea unor notiuni noi sau reconceptualizarea celor vechi), cat si la nivel metodologic (elaborarea unor noi tehnici de analiza a reactualizarii informatiilor). Exista mai multe criterii de clasificare a sistemelot mnezice:
-

dupa tipul de reprezentare a informatiei, se disting 3 sisteme mnezice: memoria explicita sau declarativa (continutul sau poate fi reactualizat prin efort constient si voluntar, iar reactualizarea informatiilor se face prin probe clasice de recunoastere si reproducere); memoria implicita sau nondeclarativa (cunostintele sunt greu verbalizate si nu sunt accesibile prin efort voluntar, intentionat, iar reactualizarea informatiilor nu se face prin reccunoastere si reproducere) si memoria senzoriala (in care informatia este codificata neurofiziologic, cele mai bine cercetate memorii fiind cea auditiva si vizuala).

dupa valoarea de activare, distingem: memoria de lucru, de scurta durata sau operationala (ML) si memoria de lunga durata (MLD).

1. Memoria senzoriala Se cunoaste faptul ca, dupa ce isi inceteaza actiunea asupra receptorului, stimulul persista cateva sutimi de secunda, suficient cat aceste unde mnezice sa formeze continutul memoriei senzoriale. Asadar, memoria senzoriala contine reprezentarile senzoriale ale stimulilor, dupa ce acestia si-au incetat actiunea asupra analizatorilor. Acest tip de memorie este specific oricarei modalitati senzoriale, insa cele mai studiate sunt memoria senzoriala vizuala care se mai numeste si iconica si memoria senzoriala auditiva care se mai numeste si memoria ecoica. Retinerea stimulului in memoria senzoriala are un dublu caracter: este automata (nu reclama efort din partea subiectului) si preatentionala ( nu presupune efort de concentrare a atentiei). Exemplu : La auzul unui sunet provenit de la un CD-player, dup ce acesta nceteaz reprezentarea sa rmne n memoria senzorial pentru scurt timp. Asemntor, n cazul privitului unei poze, dup ce privirea este ndreptat n alt parte, pentru cteva clipe imaginea acesteia se pstreaz n memoria senzorial.

2.1. Memoria iconica Cercetarile realizate de a Anderson si Sperling, arata ca durata memoriei iconice, adica durata de retinere a stimulilor in memoria senzoriala vizuala este de aproximativ 100 de milisecunde si se realizeaza automat si preatentional. Persistenta acestei urme mnezice vizuale este suficietnta pentru a permite extragerea unor trasturi fizice ale stimulului, cum ar fi intensitatea, conturul sau culoarea, prin activarea detectorilor de trasaturi. Extragerea trasturilor fizice semnificative ale stimulului este necesara in prelucrarile ulterioare ale acestuia.

2.2. Memoria ecoica Memoria ecoica consta in prelungirea persistentei simulului auditiv dupa ce acesta si-a incetat actiunea asupra receptorului specific. Durata memoriei ecoice este cuprinsa intre 200 de milisecunde si 2 secunde. La acest rezultat a ajuns un experiment in care subiectului ii sunt prezentate succesiv sunete de intensitate medie. Daca intervalul dintre acestea creste pana la 200 de milisecunde, subiectii afirma ca au auzit un singur sunet. Aceasta inseamna ca sistemul auditiv poat efi prelungit pana la 200 de milisecunde pentru a se aaocia cu un sunet ulterior. Peste aceasta valoare, subiectul percepe doua sunete diferite. La fel ca in cazul memoriei iconice, retinerea stimulului in memoria ecoica nu reclama atentia si nu este insotit de senzatia de efort specifica proceselor atentionale deci, este preatentionala. Detectorii de trasturii care se activeaza in acest timp extrag doar carateristicile fizice ale stimului, fara a-l categoriza, adica fara a putea spune ceva despre carctersiticile sale semantice. De asemenea, cercetarile arata ca memoriile senzoriale au locatii cerebrale specifice. Memoria ecou este echivalentul in plan auditiv pentru memoria iconica, iar termenul este impus de Neisser. Persistenta sunetelor in registrul senzorial auditiv nu a capatat inca o determinare atat de exacta. Durata memoriei ecoice a fost estimata intre 200 milisecunde- 2 secunde. Intr-un experiment invocate adesea in literature de specialitate, Plomp (1964) prezinta succesiv doua sunete de intensitate medie. Daca intervalul dintre cele doua sunete crestea pana la 200 milisecunde, subiectii relatau ca au auzit un singur sunet. Aceasta inseamna ca un stimul auditiv poate fi prelungit pana la aproximativ 200 milisecunde, pentru a face fuziune cu un sunet ulterior. Peste aceasta valoare subiectul surprinde doua sunete distincte. Masuratorile pragurilor senzoriale diferentiale o metoda psihologica bine cunoscuta- se dovedesc relevante, asadar, si pentru masurarea duratei memoriei senzoriale (auditive). Ca si in cazul memoriei iconice, suntem tentati sa credem ca intervalul de 200 milisecunde e reclamat de detectorii de trasaturi pentru a extrage trasaturile fizice ale stimulilor acustici. O astfel de ipoteza s-ar valida coroborand datele psihofizice cu cele referitoare la frecventa si durata potentialului de activare pentru detectorii de trasaturi. Intr-un alt experiment, Crowder si Morton (1969) au utilizat o metoda similara cele folosite de Treisman (1960), inlocuind insa stimuli vizuali cu stimuli auditivi. Acestia erau urmati de un fascicol luminous de intensitate ridicata, medie sau scazuta. Sarcina subiectilor era de a reproduce cat mai multe dintre sunetele auzite anterior dintr-o serie, in functie de intensitatea

stimulului luminous. Cei doi cercetatori, utilizand mai multe loturi de subiecti, maresc mereu intervalul dintre stimuli auditivi prezentati concomitant si stimulul visual ulterior. Se constata o deteriorare lenta a performantelor mnezice pentru un timp de 2 secunde, urmata de o scadere brusca, substantial dupa aacest interval. De aici rezulta ca durata maxima a memoriei ecoice este de aproximativ 2 secunde. Cercetari ulterioare au redus acest interval, fara a oferi o valoare cat de cat constatnta (Martindale, 1991). Ramane cert faptul ca durata memoriei ecoice nu depaseste 1,5-2 secunde si ca memoria ecoica are o durata mai mare decat ceva iconica. Persistenta mai indelungata a stimulilor auditivi fata de cei vizuali este explicata prin anatomia analizatorului auditiv care permite o receptionare mai lenta a stimulului corespunzator (Allport, 1990). Investigatiile intreprinse asupra celorlalte tipuri de memorie senzoriala (olfactiva si tactilkinestezica etc.) sunt insuficiente pentru a permite extragerea unor concluzii valide. Pe baza datelor asupra memoriilor ecoice si iconice, sunt plauzibile inca doua remarci cu character mai general. Intai, ca memoria senzoriala vizeaza retinerea informatiei precategoriale. Aceasta remarca deriva logic din faptul ca procesul de categorizare, de stabilire a apartenentei unui stimul la o clasa este un process atentional, reclamand atentia subiectului. Retentia stimulului, cateva sutimi de secunda dupa incetarea actiunii lui aspura receptorului, nu reclama atentia, nu este insotita de senzatia subiectiva de effort, spefifica proceselor atentionale. In plus, detectorii de trasaturi se activeaza in acest timp extrag doar caracteristicile fizice simple ale stimulului, fara sa-l categorizeze.

Dovezi neurologice care sustin memoria auditiva imediata( memoria ecoica) Naatanen (1986) reuneste cateva cercetari asupra potentialelor evocate care au fost prezentate mai detaliat in cap.2 sect. III(pag.47. Subiectilor li se cerea sa citeasca, concentrate, o carte si in timpul acesta auzeau sunete de o anumita tonalitate (din cand in cand cate un sunet era usor modificat). Cercetatorii au observat ca se inregistra o modificare la nivelul undelor corticale, dupa un interval de cca 200 milisecunde de la prezentarea sunetului cu tonalitate modificata si s-a considerat ca aceasta modificare a activitatii corticale este un posibil indiciu al duratei memoriei ecoice a unui sunet. Cowan (1984) sugereaza ca trebuie sa existe doua tipuri de memorie ecoica,

din punct de vedere al duratei: o stocare audtitiva de scurta durata (mai putin de o secunda) si o stocare autitiva de lunga durata (cateva secunde). Pe parcursul celui de-al doilea tip s-ar efectua anumite analize si prelucrari ale materialului audtitiv, in special in timp vorbirii, cand este necesara aditionarea celorlalte semnale din propozitie.

Sintetizand informatiile, putem trage urmatoarele concluzii privind memoria senzoriala: a. aceasta consta in persistenta stimulului dupa receptorului; b. acest timp va permite detectorilor de trasaturi extragerea unor caracteristici fizice ale stimulilor si nu semantice; c. exista mai multe tipuri de memorii senzoriale in functie de tipul de analizator si de stimul; d. aceste tipuri de memorii senzoriale au locatii anatomice precise; e. informatia retinuta in memoria senzoriala se face preatentional si automat. incetarea actiunii sale asupra

Ultimele cercetarii asupra memoriei, influentate de cibernetica si teoria informatiei, explica procesele mnezice pe baza procesarii informatiei la diferite niveluri. Conform unuia dintre cele

mai cunoscute modele de functionare a memoriei, un eveniment din mediul inconjurator va stimula unul sau mai multi analizatori, care vor transmite o parte a informatiei memoriei de scurta durata (MSD). Informatiile selectate, care se doresc retinute pentru mai mult timp, sunt prelucrate si transferate apoi in memoria de lunga durata, de unde pot fi recuperate la momentul necesar din nou la memoria de scurta durata. Astfel pentru ca o informatie sa poata intra in memorie, ea trebuie sa fie in primul rand si automat inserata intr-un cod, o reprezentare vizuala si auditiva. Fluxul informational este mentinut un timp in cadrul analizatorilor, chiar si dupa ce stimularea a incetat, datorita faptului ca excitatia provocata in sistemele senzoriale parcurge pana sa ajunga la centrii corticali mai multe spatii intermediare, persistand astfel pana la 0,50 dintr-o secunda. Acest timp este sufficient pentru a se forma respectivul cod-imagine. O senzatie vizuala sau auditiva persista in memoria noastra cateva sutimi de secunda. Persistenta informatiei se traduce in fapt in persistent reprezentarii senzoriale a stimului dupa ce aceasta a mai incetat sa actioneze. Ea este absolut necesara desfasurarii procesului de perceptie, motiv pentru care memoria senzoriala este de multe ori considerate mai probabil ca element al procesului de perceptive. Senzatia auditiva inregistreaza vibratia aerului, perceptia auditiva ca dispozitiv cognitiv (mecanism si strategie) face (interiorizeaza) ca vibratia sa fie sunet intr-o limba, cuvant, propozitie, fraza, muzica ori doar un zgomot. Asadar, perceptia este un comportament cognitiv si volitional in cadrul caruia subiectul isi organizeaza Astfel, perceptia ca process, poate fi descrisa ca un mecanism cognitiv de prelucrare primara a informatiilor. Deoarece perceptia vizuala sau auditiva implica o insumare a informatiilor pe o perioada foarte scurta de timp, se poate vorbi despre o memorie vizuala (iconica) si o memorie auditiva (ecoica), ele au localizare anatomo-fiziologica precisa.Memoria iconica si cea ecoica sunt cele mai studiate forme de memorie senzoriala. Astfel, memoria iconica se realizeaza fara efort, automat si preatentional, avand o durata de retentive a stimulului visual de 100 milisecunde. Rolul ei este de a prelungii persistenta reprezentarii senzoriale dupa incetarea stimularii pentru a se putea astfel extrage caracteristicile cele mai cantitative ale informatiei.

1. Baddeley, A. D. ,,Memoria umana, Editura Teora , Bucuresti, 1996. 2. V. Vasilescu, D.G. Mrgineanu. Introducere n neurobiofizic. Editura tiinific i Enciclopedic, 1979. 3. Mircea Miclea. Psihologie Cognitiv. Editura Polirom, Iai, 2003. 4. Baddeley, A. D., ,,The Psychology of Memory, New York: Basic Books, 1978. 5. Crowder, R.G., ,,Decay of auditory memory in vowel discrimination. Journal of experimental psychology: Learning memory and cognition. 8, 153-62, 1982. 6. Plomp, R. (1964), ,,Rate of decay auditory sensation, Journal of acoustical society of America, vol. 36. 7. Neisser, U., ,,Cognitive psychology, New York, Appelton. 8. Penfield, W., Perot, P., ,The brains record of auditory and visual experience, Brain, vol.86. 9. Eynseck, M. W., ,,A handbook of cognitive psychology, Hillsdale. N.J.: Lawrence Eribaum, 1984. 10. Naatanen, R., ,,Neurophsiological basis of the echoic memory as suggested by event related potentials and magnetoencephalogram. In F. Klix and H. Hagendorf (eds), ,,Human memory and cognitive capabilities. Amsterdam: Elseiver, 1986. 11. Treisman, A. M., ,,Features and objects in visual processing, Scientific ammerican. 255(5), 114B-125, 1986.