Psihologia batranului

Psihologia bătrânului are anumite particularităţi, care pot fi observate nu numai în sfera funcţiilor psihice
elementare.

Studiul analitic al funcţiilor intelectuale arată o scădere a memoriei pentru datele recente. Cu toate acestea
posibilităţile de sinteză ale vârstnicului, ca urmare a experienţei şi antrenamentului, se pot menţine. Atenţia,
concentraţia suferă de asemenea de pe urma îmbătrânirii.

În sfera instinctelor asistăm la manifestări diferenţiate legate de sex. Astfel, manifestările sexuale ale femeii
vârstnice sunt deosebite de cele ale bărbatului aflat în aceeaşi etapă a vieţii, fiind marcate şi de o importantă notă
individuală.

La bărbaţi, deficitul sexual se instalează lent şi afectează mai mult potenţa decât apetitul sexu

al. Factorii psihologici, sociali şi asocierea cu boli cronice joacă un rol important.

La femei, comportamentul sexual este net influenţat de factori psihologici şi sociali.

Declinul sexual este revendicat mai mult de bărbaţi, în timp ce femeile manifestă faţă de această stare o atitudine
ambiguă.

O dată cu trecerea anilor, se mai semnalează şi o creştere a instinctului de alimentare. Pe de altă parte există
gerontopsihologi care vorbesc de „instinctul morţii", în sensul unor preocupări exagerate faţă de moarte. într-un
cuvânt aceste două creşteri instinctuale vorbesc deschis despre accentuarea instinctului de conservare la
vârstnici.

Semnalăm şi complexitatea modificărilor care apar în sfera afectivă, în psihicul celor ce traversează această
ultimă etapă a vieţii.

Personalitatea individului se dovedeşte rezistentă la scurgerea anilor, părând să nu sufere modificări.

Sunt binecunoscute labilitatea afectivă a vârstnicului, hiperemotivitatea şi impresionabilitatea lui. Adesea,

bătrâneţea se "însoţeşte de o stare depresivă, cu tendinţă Ia izolare şi singurătate. Frecvent, în clinica geriatrică,
tulburări somatice pot împrumuta masca psihică, după cum şi o stare depresivă se poate asocia cu fenomene
somatice. Depresiunea la bătrân comportă un diagnostic atent, o evaluare riguroasă a multiplelor situaţii somato-
psihice care pot să determine o modificare a tonusului psihic.

în sfera afectivă a vârstnicilor, atitudinea faţă de pensionare şi bătrâneţe joacă un mare rol. Pensionarea şi
bătrâneţea sunt asociate cu inutilitatea, mizeria şi singurătatea. Sentimentul de izolare socială, de abandonare a
profesiunii accentuează îmbătrânirea psihologică. Unii clinicieni au şi denumit această stare „boala pensionării".
Pensionarea şi bătrâneţea trebuie pregătite şi efectele lor prevenite. Trebuie învinse rigiditatea vârstnicului,
dificultatea de adaptare la noua situaţie creeată. Atitudinea „critică" faţă de o situaţie nou creată poate să însemne
însă şi vigoare psihică, supleţe în gândire, o bună adaptabilitate.

Complexitatea, variabilitatea şi asincronismul funcţiilor psihice schiţează profilul psihologic al vârstnicului.

Tendinţa la egocentrism, conservatorismul, „caricaturizarea" unor trăsături ale personalităţii, lentoarea unor
funcţii de cunoaştere pledează pentru conturarea unor tipuri de îmbătrânire psihologică.

Definirea profilului psihologic al bătrânului necesită în continuare observaţii şi studii psihometrice urmărite pas
cu pas asupra unor persoane cu îmbătrânire psihică şi somatică normală.

Adaptabilitatea organismului scade cu vârsta. Dificultatea adaptării, ca urmare a defectelor de reglare, control,
integrare, transmitere, recepţie, reacţie, a modificărilor celulare şi tisulare, creşte susceptibilitatea la stresuri şi
mecanismele fiziologice se transformă cu uşurinţă în numeroase şi diverse procese patologice. Pe fondul acestei
capacităţi de apărare scăzută, incidenţa bolilor creşte.

Acţiunea unui agent stresant, care la adult poate determina un răspuns optimal, la bătrân se poate solda cu efecte
ireversibile. Eficienţa mecanismelor de adaptare se corelează cu însăşi existenţa individului.