1.

RELATIA OBIECT – METODA

Metoda este calea de a descoperi adevarul despre un lucru sau fenomen.

Metoda cuprinde:
- un set de principii si conditii logice;
- un set de procedee si tehnici de investigatie, masurare si interpretare.

Din filosofie s-au desprins doua metode :

- Metoda inductiva (Francis Bacon) – care sustine ca procesul de cunoastere merge de la
particular la general.
- Metoda deductiva ( R. Decartes si Im. Kant) – care recomanda calea inversa, respectiv
de la general spre individual.

S-au mai conturat 3 modele paradigmatice si anume:

1. Modelul atomar - descriptiv – cunoasterea obiectelor consta in descompunerea in parti
si elemente individuale si recompunerea lor. Acest model a stat la baza dezvoltarii
conceptiei asocioationiste.
2. Modelul integrativ - structuralist – cercetarea pune in evidenta intregul si formuleza
legile lui de organizare. Modelul a stat la baza orientarii gestaltiste.
3. Modelul interactionist – sistemic – considera obiectul de cercetare ca un sistem si il
incadreaza in clase generale de sisteme reale; sistemul se influenteaza reciproc cu mediul.
Metoda analizei sistemice - se impune inclusiv in psihologie. Cibernetica a adaugat
acestei metode generale inca 3 metode subordonate:
 Metoda cutiei negre – permite abordarea sistemelor foarte complexe, cum este si
personalitatea umana, a caror structura internă nu poate fi observată nemijlocit și
menținută intergral sub control.
 Metoda modelarii computerizate – constă în studiul unui sistem pe baza unor
programe specifice transpuse si rulate pe calculator.
 Metoda analogiei – evidentiaza punctele comune si asemanarile dintre sisteme
aparent diferite. Cea mai importanta analogie este cea dintre inteligenta naturala
umana si inteligenta artificiala.

1
 Atingerea cunoasterii autentice presupune parcurgerea unei etape de prelucrare-
inerpretare a datelor pentru care se apeleaza la metode statistico-matematice. Cu ajutorul lor,
psihologia reuseste sa evidentieze existenta unor relatii intre variabilele dependende si cele
independente (media aritmetica, mediana, deviatia standard, etc.).

Metode specifice psihologiei

1. Metoda observatiei - este cea mai frecvent utilizata si cel mai usor de aplicat. Trebuie
facuta o deosebire intre observatia spontana si cea stiintifica.

Observatia spontana nu este planificata, nu vizeaza obiective precise, ci inregistreaza fapte, stari,
reactii.

Observatia stiintifica are un scop anume si obiective clar formulate, exista un cadru stabilit de
timp si spatiu.

Observatia indeplineste anumite conditii: trebuie sa fie discreta, sistematica, sa urmareasca

fenomenul propus, sa fie veridica, datele sa poata fi cuantificate si prelucrate statistico-
matematic, sa se poata repeta.

Avantaje: naturaletea si autenticitatea fenomenelor.

Dezavantaje: asteptarea producerii fenomenului vizat, controlul insuficient asupra variabilelor.

2. Metoda autoobservatiei - principala metodă prin care individul încearcă să se cunoască

pe el însuși.

3. Experimentul de laborator a fost introdus in 1879 W. Wundt fiind o metodă de

provocare deliberata a unui fenomen in scopul studierii lui.

Modele experimentale: unifactorial, bifactorial si multifacorial.

Schema de baza include: variabila independenta, variabila dependenta si conditia logica

(variabila dependenta este functie de variabila independenta).

Cerintele experimentului de laborator:

a) delimitarea exacta a variabelelor;
b) formularea cu exactitate a obiectivelor si ipotezelor;
c) repetabilitatea si verificabilitatea.

2
Avantajele experimentului:
- Permite producerea ,,fenomenului’’ de studiat
- Asigura rigoare in culegerea si inregistrarea datelor
- Grad inalt de obiectivitate
Dezavantaje: Subiectul este rupt de contextual firesc si introdus intr-un mediu artificial;

4. Experimentul natural sau de teren - are aceleasi criterii ca si cel de laborator, dar se
efectueaza in cadrul natural de activitate al subiectului (ex. școala).

5. Metoda biografica – este destinata studiului personalitatii globale.

Informatia se poate recolta pe doua cai:
- indirecta - studiul documentelor, discutii cu persoanele din anturaj
- directa - obtinerea datelor direct de la subiect

6. Metoda analizei produselor activitatii – capacitățile, aptitudinile, trăsăturile

personalității umane nu se află doar din răspunsuri verbale și comportamente motorii, ci și din
produsele activității sale (desen, picturi, compuneri, etc).

7. Metoda interviului si convorbirii – pt. obținerea de informații despre anumite aspecte

ale personalității, se recurge la interogarea directă a subiectului.
- convorbirea se aplica in forma libera
- interviul are o schema intocmita de psiholog

8. Metoda genetica si comparativa – se bazeaza pe studiul unui subiect sau a unui lot de
subiecti pe o durata mare de timp.

9. Metoda testelor (psihometrica) – elaborarea metodei propriu-zise ii apartine lui Alfred

Binet. Aceasta include chestionarele, convorbirile, anchetele – adica procedee care
implica interventia unei introspectii controlate.

Caracteristici unui test sunt:

- Validitatea - să masoare ce-si propune să masoare;

- Fidelitatea – doua teste paralele aplicate pe acelasi lot de subiecti să dea aceleasi
rezultate;
- Etalonarea – testul trebuie sa dispuna de un sistem de criterii si norme de interpretare-
evaluare a rezultatelor
- Standardizarea – orice test trebuie sa se aplice strict cum prevad instructiunile.

3
 Clasificarea testelor:
- Teste de performanta : de cunostinte, de inteligenta, de aptitudini
- Teste nonparametrice: de comportament, de personalitate

Dupa modul de aplicare: teste individuale si teste colective

Dupa modul de codificare a sarcinilor: teste verbale si teste nonverbale

Dupa timpului de aplicare: teste cu timp impus și teste cu timp liber

Etapele organizarea cercetarii psihologice :

- Documentarea
- Stabilirea scopului si obiectivelor cercetarii
- Formularea ipotezei de lucru
- Alegerea si precizarea mijloacelor
- Specificarea conditiilor in care se va efectua cercetarea
- Construirea teoriei
- Testearea sau validarea

Tipuri de cercetare psihologica:

- Ideografica sau nomotetica

- Analitica sau holista
- Transversala sau longitudinala
- Inductiv-empirica sau deductiv-teoretica
- Statica sau dinamica
- Intraculturala sau transculturala.