Analiza Comparativa Senzatii,Perceptii,Reprezentari Experimentul I Experimentul se va desfasura pe trei subiecti legati la ochi. Le voi da sa miroasa: o mandarina,sare de lamaie si pateu.

1. Voi cere sa-mi descrie mirosul.Primul va spune ca a simtit miros de portocala, de citrice, cel de-al doilea va spune ca nu a simtit nici un fel de miros, iar cel de-al treilea va spune ca a simtit miros de de ficat,de pateu, sau nu va putea identifica mirosul. Le voi cere sa-mi spuna ce culoare cred ca are obiectul respectiv. 2. Voi cere subiectilor sa pipaie alimentul pe care l-au mirosit, si sa-mi descrie ce simt. Primul va spune ca simte ca este rece, neted, potrivit de mare si destul de moale.Al doi-lea va spune ca simte bucati mici, granule aspre, reci si tari, iar cel de al trei-lea va spune ca este rece, moale(pentru o comparatie, va pipai pateul si primul subiect, care va spune ca este mai moale decat mandarina), si neted. Din nou voi cere colegilor sa-mi spuna ce culoare cred ca au obiectele pipaite. 3. Voi da subiectilor sa guste alimentele. Primul va spune ca are gust dulce-acrisor, cel de-al doilea va simti gustul acru, iar cel de-al treilea va simti gustul sarat.Din nou voi ruga subiectii sa-mi spuna ce culoare cred ca au alimentele. Subiectii vor fi dezlegati. Se ajunge la concluzia ca subiectii au dat anumite informatii receptate prin intermediul organelor de simt si prelucrate (analizate), in urma experientei lor anterioare. Ei au avut senzatii. Senzatia-este procesul psihic de reflectare a insusirilor unui obiect sau fenomen care actioneza direct asupra organelor de simt. Senzatia-este un mecanism psihic de captare, inregistrare si prelucrare precoce a informatiilor. In cazul in care subiectii au reusit sa precizeze culoarea alimentului, concluzia este ca pe baza experientei lor

anterioare au reusit sa identifice alimentul . Cei ce nu au reusit sa faca acest lucru, nu au reusit deoarece organul de simt corespunzator unei senzatii vizuale, ochiul, era acoperit. 1. Senzatia ca prima forma de psihic, reproduce in creierul uman insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, sau ale stimulilor, care actioneaza direct asupra organismului, reflectarea avand, de aceea, un caracter nemijlocit. Insusirile reflectate de senzatie sunt insa nu numai simple, ci si concrete, exterioare, fenomenale, accidentale,neesentiale, adica cele care apar la suprafata obiectelor si fenomenelor, sau care se impun simturilor prin forta lor senzoriala, dar care au o mare valoare adaptativa pentru organism. Insusirile reflectate de senzatie, sunt
insusiri izolate, separate.

Senzatia implica trei elemente, si anume: Stimulul fizic,raspunsul fiziologic si experienta senzoriala. Senzatiile pot fi: Vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate(tactile si termice), organice, proprioceptive (stomatoestezice si kinestezice), ortostatice si de echilibru, vibratoare(palestezia) si dureroase. Nu de putine ori, senzatiile au fost considerate ca poarta sau izvorul cunoasterii. Unii filosofi, cum ar fi Jonh Locke nu s-au sfiit sa afirme ca nimic nu exista in intelect, fara sa fi trecut mai intai prin simturi. Aproximativ in aceeasi perioada, filosoful francez Nicholas Malebranche afirma ca simturile ne sunt date pentru a ne conserva corpul. Asemenea idei sunt duse pana in contemporaneitate. In ciuda sofisticarii sistemului senzorial, intelegerea finala a lumii este bazata pe reproducere perfecta si exacta a informatiilor de la senzori (Feldman, 1993, pag.167-168). Experimentul II Voi aseza pe catedra o mandarina, cristale de sare de lamaie si pateu. Voi cere colegilor mei sa ia fiecare alimentul numit de mine, sa observe,sa analizeze cu atentie alimentele si sa le descrie cat mai amanuntit. In plus fata de experimentul I, ei vor arata culoarea

alimentelor, consistenta lor, prin comparatie .Diferenta fata de experimentul anterior consta in faptul ca acum alimentele vor fi observate in ansamblu,in aceasta observatie fiind implicate toate organele de simt.Nu va mai fi vorba de senzatii izolate, ci de perceptii, care sunt imagini integrale ale obiectelor si fenomenelor, in cadrul carora senzatiile nu sunt decat elemente constitutive. Realizarea perceptiei a presupus tranzitia prin toate fazele acesteia si anume; detectie, discriminare, identificare si interpretare. Perceptia-este procesul psihic care consta in reflectarea obiectului in unitatea insusirilor sale si ia nastere in timpul actiunii acestuia asupra organelor de simt. Ea este o generalizare senzoriala, o suma de senzatii.Toate lucrurile care ne inconjoara apar pe plan psihic ca imagini integrale ale unor obiecte in care putem deosebi diferite insusiri, adica se reflecta subiectiv ca perceptii. Caracteristic pentru perceptii este faptul ca ele apar ca imagini unitare, ca un intreg. Caracterul unitar al imaginii obtinute in perceptie reflecta de fapt insasi unitatea obiectului perceput. Perceptia-este mecanismul psihic de prelucrare profunda a informatiilor. Daca psihologia traditonala analizeaza senzatiile si perceptiile ca procese separate, cercetarile moderne abordeaza perceptia ca pe un proces unitar. Se vorbeste de sistemul perceptual , inteles ca un set de structuri, functii si operatii prin care oamenii cunosc lumea. Perceptia, comparativ cu senzatia este: -inferentiala-permite indivizilor sa completeze informatia care lipseste din senzatiile brute -categoriala-ajuta oamenii sa plaseze in aceeasi categorie senzatii aparent diferite pe baza unor trasaturi comune -relationala-ofera prilejul compararii fiecarui stimul cu toti ceilalti aflati in mediul inconjurator -adaptativa-serveste indivizilor pentru a-si centra atentia asupra aspectelor mai importante ale stimulilor si pentru a le ignora pe cele mai putin importante -automata-se produce spontan fara participarea constiintei

-fondata pe cunostintele anterioare Unii psihologi considera ca de fapt senzatii pure exista doar in primele zile de viata, cand copilul ia contact pentru prima data cu stimulii din mediul inconjurator, dupa aceea vorbind despre perceptie. In continuare voi cere colegilor mei sa schimbe obiectul perceptiei cu un alt obiect aflat in campul in care este plasat alimentul studiat. In acest fel stabilesc faptul ca alimentul a fost obiectul perceptiei, iar celelalte obiecte de pe catedra constituiau fondul perceptiei. In momentul in care colegul meu alege alt obiect de pe catreda, acesta devine obiectul perceptiei, alimentul facand parte acum din fondul perceptiei. Putem vorbi de mai multe feluri de peceptii: perceptia spatiului-vizual(forma, marime, distanta, orientare, relief)-auditiv,-tactilokinestezic -perceptia timpului-perceptia succesiunii-perceptia si estimarea duratei-orientarea temporala -perceptia miscarii Ca forme speciale de perceptie avem perceptia subliminala, care consta in capacitatea organismului de a inregistra si a raspunde la stimuli ce nu ating pragul absolut minimal, perceptia extrasenzoriala, care consta in abilitatea de a primi informatii despre lume prin alte canale decat simturile normale, si perceptia fenomenelor luminoase rare. Perceptia ii creeaza omului certitudinea existentei si fiintarii lui printre celalalte obiecte. Fara perceptie viata omului ar fi practic de neconceput. Acest lucru poate fi demonstrat foarte usor. Daca se tulbura perceptia spatiului, orientarea individului in propriul sau apartament, pe strada sau intr-un magazin devine aproape imposibila. Daca la aceasta se adauga si tulburarea perceptiei miscarii si a timpului, viata in aceste conditii, reprezinta un adevarat calvar. Nu am mai putea vorbi de o fiinta umana constienta, autentica. Perceptiile sunt elementele componente ale operatiilor si actiuniilor, ale activitatilor si gandurilor noastre . Nu exista forma de activitate umana, simpla sau complexa, care sa nu implice unele sau altele dintre

formele perceptiei, unele sau altele dintre abilitatile perceptive. Experimentul III Voi ruga un coleg sa descrie cat mai amanuntit un mar. Desi el nu are un mar in fata,poate descrie un mar,la fel cum desi nu am fost niciodata in desert sau la Polul Nord Daca ni se cere sa spunem cum este acolo, vom putea spune chiar daca nu la fel de fidel ca atunci cand am fi fost pe baza informatiilor citite sau a imaginilor vazute despre aceste zone, in aceste cazuri functionand mecanismele psihice de reexprimare a informatiilor, adica reprezentarile. Reprezentarea-este procesul psihic de reflectare sub forma de imagini intiutivea obiectelor sau fenomenelor, care in momentul respectiv nu sunt prezente, dar in trecut au actionat asupra analizatorilor nostri. Necesitatea trecerii de la perceptie la reprezentare a aparut datorita faptului ca sistemul cognitiv al individului a evoluat permanent. Daca la un moment dat el si-a elaborat o serie de mecanisme capabile sa faca fata solicitarilor adresate organismului in situatii favorabile, cu timpul el a fost nevoit sa-si elaboreze si sa-si perfectioneze unele mecanisme care sa-i permita realizarea functiilor psihice si in conditii nefavorabile. Omul trebuie sa perceapa nu numai ziua cand e lumina, ci si noaptea in intuneric, nu doar atunci cand obiectele sunt distincte, clare, ci si atunci cand acestea sunt ascunse sau neclare, nu numai cand capacitatile sale senzoriale sunt intacte, bine diferentiate si specializate, ci si atunci cand acestea lipsesc sau sunt insuficient dezvoltate(ca in caz de orbire, hipoacuzie, surdomutitate) sau cand ele se deterioreaza o data cu inaintarea in varsta sau in conditii de boala. Daca sistemul perceptiv opereaza cu imagini primare, care se formeaza in prezenta si prin contactul nemijlocit cu obiectul, sistemul reprezentativ opereaza cu imagini secundare, independente de obiect. Reprezentarea isi are inceputul in perceptie, dar se extinde pana la nivelul conceptelor abstracte. Sub

raportul continutului, ea se aproprie de perceptie, iar prin mecanismul operational se apropie de gandire. Reprezenatrea se bazeaza pe perceptie, porneste de la perceptie, dar presupune o prelucrare a informatiilor furnizate de obiect, o selecare a informatiilor cu un grad mare de generaliate, o inchegare a lor in structuri si sisteme stabile de imagini. Astfel putem spune ca reprezentarea nu este doar o perceptie trecuta si reprodusa, ci o perceptie trecuta, prelucrata, imbogatita, chiar reelaborata si abia apoi reprodusa. Reprezentarile sunt cu atat mai clare si mai distinte, cu cat perceptile sunt mai numeroase si realizate prin participerea mai multor analizatori. Psihologia traditionala compara reprezentarile si perceptiile astfel: -reprezentarile au un caracter intuitivsenzorial -nu au acel grad de intuitivitate pe care il au perceptiile -reprezentarile sunt imagini mai putin stabile, mai putin clare, mai fragmentare, mai sarace in amanunte decat perceptiile Psihologia moderna ajunge la urmatoarele concluzii: -imaginea din reprezentare poseda proprietati si caracteristici structurale mostenite de la perceptie(uneori punct cu punct, alteori intr-o masura mai mare sau mai mica, intervenind in acest caz un anumit grad de abstractizare si schematizare) -reprezentarea este o perceptie pe jumatate realizata, deoarece ea exploreaza urmele obiectelor si nu obiectele ca atare -reprezentarea obtine performante ce nu sunt accesibile perceptiei, astfel incat asa-ziul deficit al reprezentarii in raport cu perceptia este in avantajul reprezentarii, el aparand in cele din urma ca o conditie absolut necesara pentru deplasarea acesteia spre o imagine mai generalizata -prin gradul ei de generalitate,reprezentarea apare,in raport cu perceptia,ca un proces superior calitativ nou,cea mai inalta imanine senzoriala Cel mai bun exemplu legat de trecerea de la perceptie la reprezentare il constitue artele vizuale. Putem spune ca

in pictura exista un dublu circuit: pe deoparte, de la realitate la imaginea mintala, deci de la perceptie la reprezentare, pe de alta parte, de la imaginea mintala la redarea, exprimarea ei in afara, pe panza pictorului, deci la re-prezentarea realitatii reflectate in imaginea mintala. Nu se poate sune clar in ce punct se ingemaneaza perceptia cu gandirea, unde se sfarseste ceea ce este vazut si unde incepe ceea ce este gandit. Reprezentarile joaca un rol mare in cunoastere.Ele constituie puncte de plecare,puncte de sprijin,material concret pentru majoritatea mecanismelor psihice.Ele pot complecta noile perceptii, constitue materia prima pentru gandire si operatiile ei, ca si pentru imaginatie. Procesele logice, rationale, fara acest suport intuitiv ar fi goale, seci, rupte de realitatea concreta. Reprezentarile pregatesc si faciliteaza abstractizarile si generalizarile din gandire, ajuta la elaborarea sensului national al cuvintelor, de aceea dictionarele spre exemplu redau nu doar cuvantul(notiunea), ci si imaginea corespunzatoare lui, ele ducand cunoasterea spre forme tot mai evoluate. Reprezentarile dau omului posibilitatea sa-si construiasca propriul sau mediu interior, si pornind de la acesta, omul isi poate elabora actiunile asupra mediului exterior. Tot odata reprezentarile sunt instrumente de planificare si reglare a conditie umane. Dat fiind faptul ca omul nu reactioneaza la realitate asa cum este ea, ci mai de graba la realiate asa cum ii este prezentata, la fel cum ii este insusi o asteapta si o anticipeaza, reprezentarile au un rol cu totul deosebit in interactiunea umana, pentru ca ele definesc ceea ce este realitatea pentru subiect. Aparute ca urmare a relatiei dintre subiect si obiect, dintre organism si mediu, reprezentarile servesc ca instrumente psihice de adaptare la realitate. Prin caracteristicile lor, dar mai ales prin rolul indeplinit, reprezentarile apar in sirul proceselor de cunoastere, nu ca doar un simplu moment, ca o treapta, ca o etapa a contemplarii vii, ci si ca un rezultat, un bilant al cunoasterii, care, pe deoparte, se dimenteaza in ele toate

achizitiile de pana acum ale cunoasterii, iar pe de alta parte, pregatesc si deschid calea spre cunoasterea logica, rationala.