Ministerul Educaiei, Tineretului i Sportului din Republica Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Psihologie i tiine ale

Educiei

Portofoliu
Teorii ale personalitii

A efectuat:

Botnari Irina Specialitatea: Psihologie; Gupa 1.2. Pravichi Galina prof. univ.

A coordonat:

Chiinu 2013

1. Teoria Psihanalitic. Sigmund Freud.

1.1. Date biografice Sigmund Freud. S-a nscut n 1856 n Freiburg, Moravia, pe teritoriul Cehiei de azi, ntr-o familie de evrei. Mama lui avea vrsta de 21 de ani atunci cnd micul Siggie a venit pe lume, deenind copilul favorit, fiind i primul nscut. Tatl su avea atunci 49 de ani i era o persoan autoritar i rigid, foarte respectat de Freud. Constelaia familial a avut un impact deosebit asupra dezvoltrii sale ulterioare i st la baza teoriei sale despre complexul Oedip. La vrsta de 3 ani, Sigmund s-a mutat mpreun cu familia la Viena, unde urma s triasc aproape 80 de ani. A fost un elev foarte contiincios i un cititor avid. Opiunile profesionale erau limitate pentru un evreu care tria n Viena i a nceput studiile de medicin la Universitatea din Viena, pe care le-a absolvit ntr-o perioad mai lung, pentru c a fost mpiedicat de satisfacerea stagiului militar i de preocuparea de a aprofunda unele domenii. Freud a fost impresionat de metoda de lucru a medicului Joseph Breuer, care i ncuraja pacienii s vorbeasc liber despre simptomele lor. Este perioada n care Freud face cunotin cu cazul Annei O., care a jucat un rol important n dezvoltarea interesului su pentru studiul isteriei i formularea teoriei psihanalitice. n primvara anului 1884 Freud a nceput s cerceteze proprietile anestezice ale cocainei i faptul c nu a gsit pericole asociate cu uzul acesteia l-a determinat s o foloseasc i chiar s o recomande prietenilor. A fost aspru criticat cnd s-a descoperit caracterul adictiv i efectele nocive ale cocaieni, mai ales c unul dintre prietenii apropiai a murit din aceast cauz. Remucrile l-au determinat s renune lecocain, dar a fost n schimb dependent de nicotin; fumatul i-a provocat apariia cancerului maxilar, dar nu a renunat la fumat i a rmas unul dintre prototipurile tragice ale dpendenei de nicotin. A studiat la Paris cu psihiatrul francez Jean Charcot. Atunci Freud a nceput s avanseze ipoteza sexualitii ca i cauz a isteriei. i-a deschis un cabinet medical n Viena i a nceput s lucreze cu pacieni isterici, convingndu-se rapid c metoda lui Charcot, hipnoza, nu este cea mai eficient. A folosit atunci tehnica asocieiei libere i i-a descris metoda ca psihanalitic. n 1900 Freud public Interpretarea viselor, lucrare care n general a fost ignorat. A fost fondat Societatea psihanalitic i muli dintre discipolii lui Freud au devenit psihanaliti. Carl Jung i Alfred Adler, iniial discipoli, s-au distanat pe rnd de ideile lui Freud i au ntemeiat ulterior propriile coli de gndire. Freud a continuat s-i dezvolte i s-i revizuiasc teoria pn la sfritul vieii, cnd conceptele psihanalitice erau larg aplicate i aveau o influen deosebit n viaa intelectual. n 1933, psihanalitic a fost interzis de Adolf Hitler, dup ce Austria a fost ocupat, Freud a fost nevoit s fug n Anglia, i s-a stabilit la Londra. n 1939 a cerut s i se curme suferina cauzat de cancerul maxilarului i i s -a administrat o supradoz de morfin. A decedat la vrsta de 83 de ani, iar cea care a dus mai departe preocuprile lui a fost Anna Freud.

1.2. Instinctele - forte de dinamizare a personaltatii.

Freud a interpretat functionarea psihicului uman in termeni biologici, prin analogie cu functionarea somatica. Cu alte cuvinte, Freud considera ca la baza activitatii psihica sta asa numita energie psihica, care difera sub aspectul formei, dar nu si al continutului de energia fizica. Mai mult, el considera ca energia fizica poate influenta psihicul, de unde rezulta conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentala a unor stimuli de natura fiziologica. Instinctul devine, la Freud, baza care activeaza si directioneaza personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele reprezinta o forma de energie care face legatura dintre nevoile biologice si dorintele de natura psihica si are rol motivator. Se poate spune ca Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalitatii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii si prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud este de parere ca energia psihica poate fi insa si deplasata iar modul in care se realizeaza aceasta deplasare determina modul in care se structureaza personalitatea. Interesele, atitudinile, preferintele adultului nu sunt altceva decat forme de deplasare a acestor tendinte (instincte) de natura subconstienta. Instinctele se clasifica in doua mari categorii: a) Instinctele vietii (Eros) Au drept scop supravietuirea individului si speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrana, aer, sex. Energia psihica specifica acestor instincte este denumita de Freud1ibido. Cel mai important instinct al vietii este, dupa Freud, cel sexual, care este definit intr-un sens mai larg, si anume cel de activitati agreabile. b) Instinctele mortii (Thanatos) O componenta importanta a instinctului mortii o reprezinta tendinta agresiva care reprezinta dorinta de distrugere deplasata de la propria persoana spre alte obiecte si persoane. 1.3. Structura personalitii. Initial, Freud diviza personalitatea in trei n i v e l e sau i nst ant e: c o n s t i e n t - u t i l i z a t in sensul obisnuit al termenului,subconstient si inconstient. Constientul reprezinta pentru Freud un aspect limitat al personalitatii pentru ca doar o mica parte a gandurilor, sentimentelor, senzatiilor se afla in constiinta la un moment dat. (Facand o comparatie cu un iceberg, Freud considera ca fiind constientul ceea ce se vede la suprafata). Inconstientul reprezinta partea ce a mai importanta a psihismului uman si cuprinde instinctele, dorintele care directioneaza comportamentul uman. Inconstientul este principala sursa motivatorii- a vietii psihice si cuprinde forte si energii pe care omul nu le poate controla. Preconstientul este depozitul am i nt i ri l o r, gandurilor, i m a g i n i l o r de care s u b i e c t u l nu este constient pe moment, dar care pot fi aduse cu usurinta in constiinta. Ulterior, Freud si-a revizuit teoria si a descris trei structuri psihice cunoscute.

Id-ul corespunde conceptului de inconstient (desi exista si aspecte neconstientizate si la nivel de ego si super-ego) este rezervorul tuturor instinctelor; contine energia psihica numita libido; are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice; opereaza pe baza principiului placerii (adica pentru evitarea durerii si cresterea satisfactiei prin reducerea tensiunii); cauta satisfacerea imediata a instinctelor; este o instanta psihica primitiva, amorala, insistenta si turbulenta care nu percepe realitatea (se comporta ca un copil mic); obtine satisfactie prin activitati reflexe sau prin intermediul unor actiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeste procese primare.

Pe masura ce copilul evolueaza, el incepe sa-si dea seama de cerintele lumii reale (nu poti l ua hrana de la altcineva fara a suporta consecintele), dezvoltand capacitati psihice specifice adultului, capacitati pe care Freud le denumeste procese secundare. Ego: se comporta in acord cu principiul realitatii; este stapanul rational al vietii psihice; are rolul de a ajuta Id-ul sa obtina satisfactii intr-o maniera convenabila, acceptabila social; (Deci nu blocheaza, ci amana sau redirectioneaza maniera de satisfacere a tendintelor ld-ului) (Freud compara Ego-ul cu calaretul care struneste un cal naravas.) serveste la doi stapani Id-ul si realitatea, cautand sa realizeze o mediere intre cei doi.

Super-ego un set inconstient de credinte, atitudini, norme morale insusite de individ in copilarie (notiunile de bine sau rau). latura morala a personalitatii; se insuseste in jurul varstei de 5-6 ani si cuprinde regulile de conduita pe care le transmit parintii copilului.

Prin intermediul pedepselor, recompenselor si exemplelor, copilul invata care sunt comportamentele agreate de parinti. Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate si mai tarziu se constata ca a d u l t u l incepe sa-si autoadministrezerecompense si sanctiuni. Controlul parental este inlocuit de autocontrol. Super-ego-ul: este puternic, irational, orb; are rolul de a inhiba tendintele instinctive ale Id-ului; are drept obiectiv perfectionarea morala.

Ego-ul se afla sub presiunea celor doua puternice forte opuse, aflate in conflict. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul, realitatea si cu Super-ego-ul. Cand Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (teama tara obiect bine precizat).

Freud considera ca anxietatea reprezinta o importanta p a r t e a p s i h i c u l u i si are un rol d e c i s i v in d e c l a n s a r e a comportamentelor psihopatologice: nevrotice si psihotice. El era de parere ca sursa anxietatii primare se afla in trauma cauzata de nastere. (Fatul se afla protejat in interiorul organismului mamei si toate nevoile sale sunt satisfacute pe loc. Odata cu nasterea, copilul este aruncat intr-o lume ostila). 1.4. Anxietatea Freud distinge 3 forme de anxietate: 1. Anxietate obiectiva- implica teama de pericole tangibile (de foc, apa, de cutremur). - are un scop adaptativ, de a apara organismul de pericole; - ea dispare atunci cand dispare amenintarea; - poate imbraca aspecte patologice, cand devine fobie. 2. Anxietatea nevrotica - isi are ori gi ni l e in copilarie, in conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor si datele realitatii; - ea capata un caracter inconstient; - reprezinta teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinte instinctive (mai ales sexuale si agresive). 3. Anxietatea morala - rezulta din conflictul dintre tendintele Id-ului si cerintele Super-ego-ului (este teama de propria constiinta, culpabilitatea, rusinea). Indiferent din ce categorie face parte, prezenta anxietatii reprezinta un semnal de alarma ca lucrurile nu merg cum ar trebui. In organism se acumuleaza o tensiune care trebuie descarcata. Anxietatea previne subiectul de faptul ca Ego-ul sau este amenintat si daca nu se ia o masura, el va fi depasit. Cum poate Ego-ul sa se apere ? - subiectul poate fugi de situatia amenintatoare; - poate sa-si refuleze instinctele; - poate urma perceptele pe care i le impune propria constiinta. Daca nici una din aceste metode rationale nu da rezultate, subiectul apeleaza la mecanisme irationale de aparare ale Ego-ului. 1.5. Mecanismele de aprare. Mecanismele de aprare ale Ego-ului reprezint negri sau distorsionri ale realitii, ele opernd n plan incontient. Reprimarea (refularea): - este eliminarea involuntara (inconstienta) a unor continuturi din constiinta, (ex.: uitarea unor continuturi psihice indezirabile, de pilda, refularea instinctului sexual pana la impotenta); - este specifica tuturor comportamentelor nevrotice.

 Formatiunea reactionala: - in lupta impotriva unui impuls inacceptabil, subiectul activeaza opusul acestuia (ex.: o persoana care este puternic asaltata de impulsuri sexuale poate deveni o luptatoare activa pentru moralitate!) Proiectia: - reprezinta atribuirea propriilor tendinte inacceptabile altei persoane (nu eu il urasc, ci el ma uraste!'). Regresia: - intoarcerea la un stadiu timpuriu al v i e t i i psihice (ex.: dezvolta un comportament copilaros si excesiv de dependent). Rationalizarea - reinterpretarea propriului comportament intr-o maniera, mai rationala, ceea ce il face sa para mai acceptabil (ex.: justificarea unor acte inaccesibile; strugurii sunt acri -cineva care a fost respins isi poate spune ca persoana care l-a respins nu il merita sau are multe defecte). Deplasarea - apare atunci cand obiectul spre care se indreapta satisfacerea unui impuls nu este accesibil, (ex.: sotul deplaseaza agresivitatea resimtita fata de sef asupra sotiei sau copilului). Sublimarea - i m p l i c a modificarea continutului instinctului insusi, (ex.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activitati artistice). Ca si deplasarea, sublimarea reprezinta o soluti e psihologica de compromis care lasa o serie de tensiuni psihice nedescarcate. Mecanismele de aparare ale Ego-ului nu functioneaza decat pe plan inconstient. Daca acestea distrug (cu exceptia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvolta o tulburare psihica. 1.6. Fazele psihosexuale ale dezvoltrii personalitii. Freud era de parere ca omul isi formeaza o personalitate unica si acest proces se realizeaza in copilarie si are la baza interactiunea parinte-copil (in primii 5 ani de viata). Exista situatii cand subiectul nu reuseste sa depaseasca integral un anumit stadiu al dezvoltarii psihosexuale a personalitatii, ramanand fixat intr-un stadiu inferior. Acest lucru se intampla pentru ca nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfacute si conflictele specifice nu au fost rezolvate. In cazul fixatiei, o parte a energiei psihice ramane investita in stagiul inferior al dezvoltarii psihice, pentru celelalte stadii ramanand mai putina energie. Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecarui stadiu (N.B.) Freud definea impulsurile sexuale intr-un mod mai larg si anume cel de placere sau satisfactie fizica. 1. Stadiu oral (de la nastere pana la 2 ani): principala sursa de satisfactie a copilului este gura, (activitatile agreabile: supt, inghitit, muscat); copilul se afla in dependenta totala de mama; el invata de la mama in acest stadiu daca lumea e buna sau rea, daca ii da satisfactii sau il frustreaza, daca e sigura sau periculoasa;

in acest stadiu au loc doua tipuri de activitati: activitate orala de incorporare si activitati orale agresiv-sadice.

Un adult fixat in acest stadiul oral de incorporare va efectua in mod excesiv activitati cu caracter oral: mancat, baut, fumat. Daca subiectul a fost excesiv de gratificat in copilarie, el va dezvolta un tip de personalitate denumita pasiv-orala, caracterizata mai ales prin optimism si dependenta exagerata. A doua faza orala este faza oral-agresiva care se instaleaza cand copilului ii apar dintii. Ca rezultat, al experientelor dezagreabile copilul poate sa-si priveasca mama cu dragoste si ura. Personalitatile fixate in acest stadiu se caracterizeaza prin pesimism, ostilitate si agresivitate. Ele sunt sarcastice, manifesta tendinte sadice fata de ceilalti, sunt invidiosi si au tendinta de a-i manipula pe c ei l a l t i (tip de personalitate oral-sadica). 2. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani): este etapa in care incepe invatarea deprinderilor igienice; eliminarea fecalelor produce satisfactie copilului, dar acesta trebuie sa invete sa-si amane aceasta satisfactie; aceasta etapa este conflictuala pentru ambele parti (copil-parinte); acum copilul invata faptul ca poate exercita un control asupra parintilor conformandu-se sau nu cerintelor acestora;

In cazul in care parintii sunt excesiv de severi, copilul poate reactiona doua feluri la aceasta frustratie: a) sa defece in locuri si in perioade interzise: daca raman fixati in acest stadiu, rezulta personalitate anal-agresiva: cruzime, tendinte distructive, crize de nervi, dezordine, ii vede pe ceilalti ca pe niste obiecte care trebuie posedate. b) retinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-retinuta: incapatanare, zgarcenie, rigiditate, tendinta compulsiva spre curatenie, constiinciozitate. 3. Stadiul falic ( 4 - 5 ani): senzatiile agreabile isi muta sediul in zona organelor genitale; copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare, comportamente fanteziste, copilul este curios in legatura cu nasterea, cu diferentele de sex, manifesta tendinta de a se casatori cu parintele de sex opus; acum apar conflictele legate de masturbare si de dorintele incestuase ale copilului.

Conflictul de baza in acest stadiu se centreaza in jurul dorintei sexuale inconsiente fata de parintele de sex opus, corelata cu dorinta de a inlocui sau distruge pe parintele de acelasi sex. complexul Oedip (iubirea baiatului pentru mama si dorinta de a-si distruge tatal); complexul de castrare (anxietatea de castrare, teama ca tatal ii va taia organul sexual). Datorita anxietatii de castrare, baietelul va refula dorinta sexuala fatade mama ajungandu-se la rezolvarea complexului Oedip prin inlocuirea dorintei sexuale fata de mama cu un sentiment mai acceptabil si prin identificarea cu tatal, care are, printre altele, ca efect si dezvoltarea Super-ego-ului; la fete apare complexul Electra (in timpul stadiului falic obiectul' dragostei fetitei devine tatal); invidia penisului (fetitail si invidiaza pe tata pentru ceea ce el poseda);

fetitele in acest stadiu au convingerea ca au pierdut' penisul.

Freud considera ca la femei nu se rezolva niciodata complet complexul Electra, ceea ce face ca femeile sa aiba un Super-ego mai slab.Rezolvarea acestui complex la fete ar insemna identificarea cu mama si reprimarea i ubi ri i fata de tata. Rezolvarea insuficienta a complexelor descrise pot mentine la varsta adulta diverse variante ale anxietatii de castrare sau ale i nvi di ei penisului. Personalitatea falica: narcisism, tendinta de a atrage sexul opus, dificultati in a stabili relatii sexuale mature cu parteneri de sex opus; nevoie continua de recunoastere si apreciere, cand nu li se acorda consideratia cuvenita manifesta sentimente de inferioritate si inadecvare. Persoana falica masculina vanitos. - sigur de sine - cuceritor - tendinta de a-si dovedi mereu masculinitatea. Urmatorii 5-6 ani suni mai l i n i s t i t i pentru copil, acum instinctele sexuale sunt in faza latenta, fiind sublimate in activitati sportive, hobby-uri, activitati scolare si prietenii cu persoane de acelasi sex. 4. Stadiul genital: incepe la varsta pubertatii; organismul tinde spre maturizare sexuala; este un stadiu mai putin conflictual; energia sexuala se descarca prin intermediul unor refulari socialmente acceptabile; individul normal gaseste satisfactii in dragoste si munca. Persoana falica feminina - excesiv de feminine - tind sa cucereasca barbatii, flirteaza frecvent.

1.7. Opinia proprie. Psihanaliza a fost teorie sistematica despre personalitate in ceea ce tine dezvoltarea psihosexuala. Dar ca si orice teoria isi are plusurile si minusurile sale. Freud fiind mult mai preocupat sa-si formeze proriul sistem metapsihologic decit sa verifice conceptele sale ceea ce a cauzat erori grave, extinzind sfera acestor concepte in domenii care nu a avut un contact empiric direct cu ele. Foarte multe din ideile teoretice a lui Freud au o baza stiintifica si nu pot fi demonstrate. Spre exemplu: nu putem efectua un experiment care sa dovedeasca ca mintea umana este divizata anume di Sine, Eu si Supra Eu. La fel nu exista evidente clare care sa sustina existenta complexului Oedip. Astfel, Freud, axindu-se prea mult pe sexualitate, a facut prea mari diferente intre barbati si femei, dar totusi a extins scopul psihologiei. Ideile sale generale au supravietuit, dar totusi eu le pot accepta doar in mod general.

2. Teoria analitic. Carl Gustav Jung.

2.1. Date biografice Carl Jung. S-a nscut n 1875 n Elveia, fiind unicul copil supravieuitor al unui pastor de ar srac. ia respectat tatl cu toate c a avut dificulti de comunicare cu el, mai ales n pivina religiei, care a constituit o major preocupare pentru Jung de-a lungul vieii. Dei a fost foarte apropiat de tatl su, l-a considerat slab i fr autoritate. Mama sa era n schimb figura autoritar, dei avea o serie de probleme emoionale care o fceau s aib un comportament fluctuant, iar ca rezultat biatul a nceput s nu se ncread n femei. Sentiment de care s-a debaraasat cu greu. Mama lui era neatractiv i gras. Ceea ce explic parial de ce Jung a respins ideea lui Freud c fiecare biat simte o dorin sexual pentru mama sa. Din motive financiare. A ales s studieze medicina, dorind s se specializeze n chirurgie, pn cnd a gsit un text al unui neurolog german, care descria psihiatria ca fiind invariabil subiectiv, ceea ce a provocat interesul lui Jung, psihiatria putea s-i ofere cheia ctre unele din visele, misterele i ntmplcile ciudate pe care ncercase de mic s le neleag. Prima slujb a avut-o la un spital de boli mintale din Zurich, unde a lucrat cu Eugen Bleuer, un cunoscut psihiatru care a introdus termenul de schizofrenie. Ulterior a devenit lector al Universitii din Zurich i a nceput practica privat. L-a ntlnit pentru prima dat pe Freud n 1907, dup o perioad scurt de coresponden, timp n care au devenit foarte impresionai unul de altul. ntlnirea lor a pus bazele unei relaii intense. Personale i profesionale, Freud vznd n Jung un motenitor i privindu-l cu o dragoste patern. Cnd a fost fondat Societatea Internaional de Psihanaliz, Jung a fost ales, cu aprobarea lui Freud, primul e preedinte. Dup vizita pe care au realizat-o mpreun n Statele Unite, relaia a nceput s se deterioreze, Jung exprimnd tot mai des puncte de vedere opuse celor ale mentorului su. n 1913, ruptura a fost difinitiv i ambii au intrat ntr-o perioad de criz psihic. Motivul principal al rupturii a fost accentul prea mare pus de Freud pe sexualitate, n timp ce Freud considera procesele intelectuale superioare i experienele emoionale semnificative ca fiind substituite ale sexualitii, pentru Jung sexualitatea era mai degrab ceva simbolic. Jung i-a dezvoltat propria coal de gndire, cunoscut sub numele de psihologie analitic. A scris mult, iar teoria sa acoper o arie larg de preocupri, cum ar fi religiile orientale, mitologia sau alchimia, considerate de Jung eseniale pentru psiholog i pentru nelegerea forelor misterioase ale incontientului. Unele critici au afirmat c teoriile lui au cultivat rasismul, c Jung era antisemit i pronazist, iar aceste critici continu n ciuda sentimentelor exprimate de Jung n corespondena sa. Totui, psihologia analitic a atras o mulime de adepi, iar crile sale au devenit celebre.

2.2.Structura personalitii. Personalitatea sau psihicul este alctuit din mai multe subsisteme separate care nu interacioneaz unele cu altele. a) Ego-ul fi percepia, gndirea, sentimentele, memoria, contienta de sine ; ele desfurate n starea de veghe; parte a stimulilor la care este supus subiectul; stabilitii n modul n care acesta percepe lumea exterioar. Jung consider c energia psihic (libido) poate s fie ndreptat spre exterior (rezult tipul extravert) sau spre interior (rezult tipul introvert). Fiecare om are n sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominant, guvernnd modul de comportare al subiectului. Atitudinea opus (non-dominant), nu dispare, ci devine o parte a incontientului personal, de unde este capabil s influeneze comportamentul subiectului. Jung descrie, pe lng introversie i extraversie, i aa numitele funcii psihice care sunt modaliti diferite prin care subiectul se raporteaz att la lumea extern ct i la cea intern. Acestea sunt: gndirea i sentimentul (afectivitate) care alctuiesc funcia raional i sensibilitatea i intuiia care alctuiesc funcia iraional. Prin intermediul funciei raionale este evaluat realitatea, se organizeaz i se categorizeaz experienele. Cele dou funcii: gndirea i sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evalueaz experienele n termenii plcut-neplcut n timp ce gndirea evalueaz experienele n termenii adevrat sau fals. Sensibilitatea i intuiia alctuiesc funcia iraional. Aceasta nu evalueaz experienele, ci pur i simplu st la baza tririi lor. Jung arat c fiecare individ are n sine toate cele patru funcii, una din perechi fiind dominant, celelalte fiind ascunse n incontientul personal. Tipuri psihologice 1. Extravert gnditor, triete n concordan cu un sistem de reguli rigide, tinde s-i reprime sentimentele i emoiile, are tendina de a fi obiectiv i dogmatic n gnduri i opinii. 2. Extravert sentimental, i reprim logica i este implicat emoional. Se comport n acord cu un sistem de valori, tradiii si norme nvate. Este deosebit de sensibil la expectaiile i opiniile celorlali. 3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire i plcere; caut mereu noi experiene i senzaii; este puternic orientat spre realitate i foarte adaptabil la persoane i situaii noi. 4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politic, pentru c deine o mare abilitate de a profita de pe urma situaiilor. Este atras de idei noi, este creativ i-i poate inspira pe alii, determinndu-i s acioneze. 5. Introvert gnditor: nu se nelege cu ceilali, are dificulti de a-i comunica ideile, este rece i lipsit de consideraie pentru ceilali. 6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata att gndirea ct i exprimarea deschis a strilor afective. Pare misterios i inaccesibil pentru ceilali; este linitit, modest, copilros i acord puin atenie sentimentelor si gndurilor celorlali. 7. Introvert sensibil: nchis n sine, iraional, detaat de viaa de zi cu zi. Privete majoritatea aspectelor vieii cu bunvoin i amuzament. Este sensibil la frumos, se concentreaz asuprasenzaiilor si si reprim intuiia. 8. Introvert intuitiv se concentreaz att de mult asupra aspectelor intuitive, nct are un contact redus cu

10

realitatea. Este vistor i chiar vizionar. Este greu de neles pentru ceilali care l consider ciudat i excentric. Tipurile pure sunt rare. Jung este de prere c ego-ul (nivelul contient) are o importan secundar n determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele incontiente (aici este de acord cu Freud). b) Incontientul personal - reprezint un nivel mai superficial al incontientului; - seamn cu conceptul de precontient la Freud; -cuprinde coninuturi care au fost cndva n contiin, dar au fost uitate sau reprimate pentru c au fost fie neimportante, fie stresante; - exist o permanent circulaie n ambele sensuri ntre ego i incontientul personal; - experienele aflate n incontientul personal sunt grupate n ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe. Un complex reprezint o structur alctuit din emoii, amintiri , dorine, centrate n jurul unei teme majore. Exemplu: complexul de putere: persoana poate ncerca s devin puternic, s se identifice sau s se afilieze la grupuri care reprezint puterea. De pild, poate face sport de performan. Complexul sau complexele dirijeaz comportamentul subiectului. Odat complexul formal, acesla nu se mai afl sub control contient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul contiinei. Subiectul care posed un complex nu este contient de influena directoare a acestuia, dei ceilali oameni pot observa orientarea sa determinant nt r -o direcie sau alta. Jung este de prere c dei majoritatea complexelor sunt nocive i produc tulburri nevrotice, totui unele dintre ele pot avea i un efect benefic asupra personalitii, cum ar fi, de pild, complexul perfeeionismului sau nevoia de realizare. Jung, consider c complexul si are originile n experienele din copilrie, n cele ancestrale, dar i n cele ale vieii de adult. c) Incontientul colectiv (incontientul transpersonal) - reprezint nivelul cel mai profund i mai greu accesibil al incontientului; - ine de experienele acumulate de specia uman; - este depozitul experienelor ancestrale; - sunt motenite n mod indirect, sub form latent (ex. avem n noi n mod potenial teama de arpe). Pentru ca predispoziiile s devin realiti, sunt necesare anumite experiene individuale. Jung consider c exist anumite experiene bazale care sunt specifice fiecrei generaii. Astfel, de pild, oamenii s-au confruntat din totdeauna cu figuri materne, au trit experina naterii i a morii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentani ai forelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experine universale vor marca modul de a percepe i reaciona la datele realitii. Jung face constatarea c pacienii si evocau n cursul analizei aceleai tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi ntlnite i n culturile primitive. 2.3.Arhietipurile. Aceste expe r i ene ancestrale stocate la nive lul incontientului colectiv sunt exprimate sub form de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri. Acestea nu reprezint amintiri bine structurate ci doar nite predispoziii care au nevoie de experiene actuale pentru a se defini i structura. Ele se manifest n visele i fantasmele oamenilor. Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copilului, Dumnezeu, moartea, puterea, btrnul nelept.

11

Exist unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate i influeneaz viaa psihic n mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima i animus, umbra, self ul. a) Persona Termenul se refer la masca purtat de actor i reprezint masca, aspectul social pe care l afieaz subiectul, ncercnd s par altceva dect este n realitate. Este necesar pentru c oamenii sunt nevoii s joace diverse roluri sociale pentru a face fa cerinelor profesionale i pentru a interaciona cu ceilali. Dei este un aspect util omului, persona include i aspecte negative pentru c persona nu reflect natura sa real. Cnd ego-ul tinde s se confunde cu persona, rezultatul este inflaia personei .(subiectul ajunge s-i mint pe ceilali sau s se mint pe sine). b) Anima - animus Jung recunoate caracterul bisexual al psihismului uman. Pe plan biologic, este cunoscut faptul c un subiect aparinnd unui sex, secret i hormoni corespunztori sexului opus, nu numai sexului propriu. Pe plan psihologic, fiecare individ conine i caracteristici atitudinale i temperamentale ale sexului opus. Astfel, psihicul femeii conine aspecte masculine (arhetipul animus), iar cel al brbatului, aspecte feminine (anima). Aceste arhetipuri contribuie la o mai bun adaptare a speciei pentru c ajut pe individ s neleag mai bine caracteristice celuilalt sex i direcioneaz comportamentul de raportare la sexul opus. c) Umbra este arhetipul cu rdcini profunde n abisurile psihismului uman, care cuprinde instinctele animalice de baz. Ceea ce societatea consider ru si imoral, ine de acest arhetip. Aceste aspecte ntunecate ale psihicului uman trebuiesc mblnzite dac oamenii doresc s triasc n armonie unii cu alii. Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, depite sau trebuie luptat mpotriva lor, pentru c altfel individul va fi penalizat. Jung sesizeaz ns i un paradox: umbra conine nu numai ceea ce este ru n om, ci i sursa vitalitii, spontaneitii i creativitii umane. Astfel, dac tendinele umbrei sunt total reprimate, personalitatea devine cenuie i lipsit de via. Ego-ul are rolul de a dir i ja foitele umbrei reprimnd instinctele animalice, dar, totodat, lsnd acestora un cmp suficient de expresie pentru a da curs creativitii i spontaneitii. d) Sinele Reprezint aspectul de unitate, totalitate i integralitate a personalitii sau mcar aspiraia spre unitate. Simbolul acestui arhetip este reprezentat n culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic. Self-ul reprezint punctul de echilibru ntre diversele aspecte polare de natur contient i incontient i un obiect spre care aspir fiina uman, dar care este imposibil de atins. Self-ul este fora motivaional care mpinge personalitatea spre progres i nu iese la iveal pn cnd celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin. Actualizarea deplin a selfului implic orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum i o cunoatere i o percepie corect a eu -lui propriu. 2.4.Dezvoltarea personalitii. Jung privete dezvoltarea personalitii ca fiind orientat spre viitor (autoactualizare). Persoana prezent este determinat, att de ceea ce individul dorete s devin, ct i de trecutul acestuia. Sistemul psihic este att teleologic (orientat spre viitor) ct i cauzal (determinat de trecut). Jung invoc dou principii opuse care stau la baza dezvoltrii personalitii: progresia (progresul) i regresia. In cursul regresiei, libido-ul se retrage din faa stimulilor externi i se ndreapt spre zonele incontiente ale psihismului. Regresia nu nseamn n mod necesar stoparea progresului, ci dimpotriv poate ajuta pentru c, aceast cufundare n experienele incontiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare i actualizare a unor disponibiliti creative. (Pentru Jung visele reprezint o regresie la planul incontient).

12

Un alt principiu pe care Jung l pune la baza evoluiei personalitii este cel al sincronicitii, principiu care se refer la anumite evenimente ce se petrec simultan. Prin intermediul acestui principiu Jung explic fenomene cum ar fi clarviziunea. Jung este de prere c n univers exista o for care se afl n spatele cauzalitii. Aceast for este capabil s se manifeste simultan n psihismul unui individ i n afara sa. Astfel se explic, dup opinia lui, fenomenele paranormale. Spre deosebire de Freud, Jung era de prere c evoluia personalitii nu se oprete niciodat (Freud acord o atenie exagerat primilor 5 ani de via). Jung consider c primii ani de via nu sunt hotrtori pentru formare personalitii. Egoul se formeaz atunci cnd copilul devine capabil s fac distincia ntre sine i ceilali, iar contienta se formeaz cnd subiectul ncepe s spun Eu. Abia la pubertate psihicul i contureaz forma i coninutul, acest moment constituind naterea psihic. Intre 35 i 40 de ani au loc n viaa psihic schimbri majore. (Aceast perioad a fost o perioad de criz pentru Jung). La aceast vrst problemele de viat au fost n mare parte rezolvate. Acum muli pacieni triesc o criz de identitate pe care Jung o consider universal (specific tuturor oamenilor). El arat c energia psihic ce fusese investit n rezolvarea problemelor de via rmne fr obiect. Aceast energie ar trebui reinvestit n alte aspecte ale existenei, respectiv n lumea interioar. In a doua parte a vieii, atitudinea trebuie s se restructureze de la extraversic la introversie. Persoana trebuie s se ocupe acum de aspecte religioase, filosofice i intuitive ale vieii. Acum trebuie s se ating un echilibru ntre diversele faete ale personalitii i s nceap procesul de autorealizare. Persoanele capabile s ating acest echilibru integrnd armonios aspectele contiente cu cele incontiente pot atinge starea de sntate psihic numit de Jung individuare. Tendina spre individuare este nnscut i specific fiinei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relaiilor printe copil; educaie). Odat ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmeaz o alta etap denumit transcenden: implic depirea polaritilor i opoziiilor de la nivelul psihicului i atingerea unei uniti la nivelul vieii psihice. Individuarea i transcendena pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (cstorie nereuit, probleme la serviciu). Ultimul stadiu al evoluiei fiinei umane este vrsta naintat, Jung subliniaz asemnrile dintre acest stadiu si copilrie prin aceea c psihicul este dominat de procese de natur incontient. 2.5. Principiile abordate n teoria lui Jung. Jung pune la baza activitii psihice trei principii pe baza crora are loc funcionarea energiei psihice: 1) Principiul contrariilor Fiecare stare afectiv, gnd, dorin i are opusul su. Fr aceast polaritate nu este posibil procesualitatea vieii psihice. Principiul contrariilor este considerat de Jung fora motric a comportamentului; cu ct conflictul ntre diverse aspecte polare ale vieii psihice e mai mare, cu att se degajeaz mai mult energie psihic. 2) Principiul echivalenei Este de fapt principiul conservrii energiei din fizic, aplicat la domeniul vieii psihice. Postuleaz faptul c energia psihic nu se pierde, ci doar se transform sau se deplaseaz de la o zon psihic la alta. De exemplu: dac interesul nostru pentru un domeniu slbete la un moment dat energia psihic rmas va fi investit n alt domeniu. Energia psihic utilizat n stare de veghe pentru activiti contiente, este dirijat spre activiti de vis cnd subiectul se afl n somn. Termenul de echivalen nseamn c noul domeniu spre care s-a ndreptat energia psihic este echivalent ca valoare pentru subiect. Dac lucrurile nu stau aa, excesul de energie psihic rmas se ndreapt spre activiti de natur incontient.

13

3) Principiul entropiei n fizic se refer la egalizarea nivelului energetic ntre dou sau mai multe sisteme energetice. Jung arat c pe plan psihic se manifest o tendin de echilibrare n sfera personalitii. Astfel, de pild, dac dou dorine sau credine difer mult sub aspectul valorii sau intensitii, energia psihic va tinde s migreze de la zona mai puternic spre cea mai slab. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalitii ar trebui s existe un cuantum egal de energie psihic, dar n viaa real, aceast situaie nu este niciodat atins. Jung arat, c energia psihic, prin intermediul celor trei principii, asigur dinamismul personalitii umane. 2.6. Opinia proprie. Diferenta dintre parerea mea despre Freud si Jung nu este foarte accentuata. Jung si-a creat teoria fara a se baza pe niste date obiective iar esantionul a fost prea mic pentru o asa metoda de cercetare ca studiul de caz. A analizat datele subiectiv si nu si-a explicat procedura de lucru, de alt fel ca si Freud. Ceea ce cu adevrat m-a bucurat a fost faptul ca Jung nu s-a axat atit de mult pe sexualitate si dezvoltare psihosexuale. De remarcat sunt afirmatiile lui Jung in ceea ce priveste educatia si rolul acesteia.

14

3. Teoria psihologiei individualitii. Alfred Adler.

3.1. Date biografice Alfred Adler. La 7 februarie 1870 se naste (al doilea fiu) intr-o familie evreiasca dintr-o periferie a Vienei, Rudolfsheim. A fost un copil bolnavicios, suferind de rahitism. O poveste despre o intamplare din copilaria sa, probabil anecdotica, spune ca la varsta de 4-5 ani, grav bolnav de pneumonie si auzind discutia dintre tatal sau si medicul care-i preconiza sfarsitul, Alfred Adler nu doar ca a luat decizia de-a lupta pentru a trai (intrucatva seamana cu episodul povestit de Milton Erickson) dar si de a deveni medic. A fost in permanenta competitie cu fratele sau mai mare Sigmund (mai tarziu avea sa concureze cu un alt Sigmund), pe a carui vigoare si sanatate era gelos. Pentru a compensa limitele sale fizice si sentimentul de inferioritate, Adler a hotarat sa munceasca din greu, cu timpul reusind sa isi construiasca stima de sine crescuta si acceptarea sociala in grupul de copii cu care a crescut ( de fapt intreaga sa viata este o continua lupta, si de ce nu, un triumf asupra sentimentului de inferioritate). Dupa un inceput scolar mediocru (tatal sau fiind sfatuit sa-l dea ca ucenic unui croitor), Adler reuseste sa termine printre primii din scoala. Urmeaza facultatea de medicina (moment in care are contact cu ideile socialiste). Dupa absolvire practica initial oftalmologia, apoi medicina generala, in cartierele sarace ale Vienei. In 1902 primeste invitatia din partea lui Sigmund Freud de a se alatura ''Societatii Psihologice de Miercuri''. In 1910 devine presedintele Societatii psihanalitice vieneze, a carui membru va ramane pana in 1911, cand diferentele dintre el si Freud vor deveni insurmontabile (accentul pus de Freud pe instinctual in detrimentul socialului, conflictul oedipal vs. relatiile din cadrul familiei, omnipotenta halucinatorie a sugarului vs. sentimentul de inferioritate a copilului, urmarirea placeri vs. nevoia de putere etc.). Dupa despartirea de Freud, Adler infiinteaza Societatea de Psihologie Individuala (1912), iar in 1916 serveste ca medic in armata austro-ungara, iar in 1924 devine profesor la Institutul Pedagogic din Viena, pozitie din care incearca sa schimbe parti din sistemul educational austriac (. La inceputul anilor '30, emigreaza in S.U.A., unde ocupa pozitia de profesor adjunct la Columbia University si la Long Island College of Medicine. Intreprinde numeroase turnee de popularizare ale ideilor sale. Alfred Adler a decedat subit la Aberdeen, la 28 mai 1937, probabil n urma unui infarct, pe cand se afla intr-un turneu scotian, sustinand conferinte si seminarii. Avea 67 de ani. In 2007 cenusa sa a fost gasita, iar in 2011 inmormantata in Viena.

15

3.2.Complexul de inferioritate. Adler considera c sentimentele de inferioritate reprezint un mobil de baz al comportamentului uman. Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este spe c i f i c tuturor oamenilor i nu reprezint un semn de slbiciune. Dezvoltarea i progresul fiinei umane are la baz tendina de a compensa o inf e r ior i t a t e real sau imaginar. Acest proces ncepe n copilrie a tunc i cnd copilul i d seama de puterea prinilor, de care este total dependent, ct i de faptul c este inutil s li se opun acestora. Copilul dezvolt sentimente de inferioritate fa de oamenii mai mari i mai puternici din mediu. Experiena inferioritii nu este genetic determinat, ci este un rezultat al aciuni i med iului nconjurtor, care este acelai pentru toi copiii: dependen i neajutorare n faa adulilor. De sentimentele de inferioritate nu se poate scpa, iar ele au chiar un caracter necesar pentru c reprezint o for motivatorie pentru evoluia fiinei umane. Atunci cnd copilul nu reuete s compenseze s ent iment e l e de inferioritate, acestea se intensific i produc ceea ce Adler numea, COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca: incapacitatea de ai rezolva problemele de via". Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organic, rsful i neglijarea. Inferioritatea organic Exprim faptul c fiecare individ are o parte anatomic mai slab sau mai puternic remarcnd c indivizii rspund la aceste inferioritii recurgnd la compensare. Astfel, de pild, un copil slbu poate lucra mult pe plan fizic dezvoltnd abiliti sportive. Modul n care fiecare individ alege modaliti de compensare determin i dezvoltarea personalitii acesteia. Inferioritile organice pot s duc la realizri nalte artistice sau atletice de excepie dar pot s duc la sentimentul sau complexul de inferioritate dac nu sunt compensate corespunztor. Rsful Unui copil rsfat i se satisfac toate dorinele si este n centrul ateniei acas. Astfel, acesta dezvolt ideea c este cea mai important persoan din lume. Un astfel de copil va suferi un oc la intrarea n colectivitate, oc pentru care nu este pregtit. Copilul rsfat are sentimente sociale slab dezvoltat i este nerbdtor cu ceilali. Acesta nu este capabil s atepte pentru ca dorinele sale s fie satisfcute, nu este capabil depeasc dificultile i s se adapteze la ceilali. Cnd sunt confruntai cu obstacole acetia a jung s considere c lipsa lor de abilitate este de vin pentru insuccesul lor, trind astfel un complex de inferioritate. Neglijarea Efectele ei suntaceleai ca i n cazul rsfului dar procesul e mai direct. Copilul neglijat triete ntr-un mediu ostil, fr dragoste-i securitate, ceea ce duce la apariia sentimentelor lipsei valorii personale, sentimente de ostilitate fa de lume si sentimente de nencredere. Unii subieci au tendina de a supracompensa complexul de inferioritate aprnd astfel Complexul de superioritate (opinie exagerat cu privire la calitile i realizrile personale). In acest caz: individul se simte superior dar nu manifest tendine de a-i demonstra superioritatea. manifest tendina de a-i demonstra superioritatea i obine performane nalte, este ludros, vanitos, egocentric i are tendina de a-i denigra pe ceilali. Scopul spre care se ndreapt evoluia personaliii n opinia lui Adler Ini i a l , Adler identifica sentimentele de inferioritate cu slbiciunea psihic sau cu feminitatea i considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compensrii era dorina de putere n cadrul creia agresivitatea juca un rol nsemant. Ulterior, el a ncetat s mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea, considernd c obiectivul evoluiei umane este lupta pentru dobndirea superioritii (care este altceva dect complexul de superioritate).

16

Dobndirea superioritii este scopul ultim al evoluiei umane (termenul fiind utilizat n sens de perfeciune, pe care Adler o privete ca pe o dorin spre mai bine, o micare ascendent, evolutiv (specific ntregii naturi). In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat n mod rigid de tendinele instinctive i de experienele din copilrie (deci de trecut), Adler aborda motivaia uman n termenii unor expectaii pentru viitor. Toate procesele i fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism, n sensul c evoluia fiinei umane are un scop ultim . Aceste scopuri ultime nu exist ca realiti, ci doar n plan potenial. Cu alte cuvinte f iin a uman se strduiete s ating unele idealuri cu caracter subiectiv (pe care Adler le considera ficiuni). Ex.: oamenii pot crede c vor fi recompensai n ceruri pentru faptele lor bune i ei pot s se comporte n conformitate cu acest ideal. Conceptul de finalism ficional: Adler consider c, comportamentul uman este dirijat de ficiuni. Ficiunea cu sfera cea mai larg este idealul de perfeciune care este sintetizat sub forma conceptului de divinitate. (Adler: Dumnezeu simbolizeaz formularea concret a obiectivului care se refer la perfeciune"). Nevoia de superioritate: are funcia de a crete tensiunea psihica i nu de a o reduce (La Freud motivaia constituie reducerea tensiunii). Adler arat c fiina uman nu caut, de fapt, linitea i stabilitatea se manifest att la indivizi ct i la nivelul societii n ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind n mare msur fiine sociale). El nu considera c omul este n conflict cu propria sa cultur (cum spunea Freud ci dimpotriv l vedea ca fiind compatibil cu ea. 3.3.Stilul de via. Adler considera c oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea i perfeciunea, dar exist multe comportamente particulare prin intermediul crora indivizii tind ctre acest obiectiv. Fiecare individ dezvolt un pattern unic de particulariti psihice, comportamente i deprinderi prin care i urmrete obiectivul, acest pattern fiind stilul de via. n dorina sa de a compensa sentimentul inferioritii, copi lul dezvolt un set specific de comportamente. Stilul de via se achiziioneaz, n urma interaciunilor sociale, se cristalizeaz ntre 4 i 5 ani i este dificil de modificat mai trziu; ulterior, el va funciona ca un schelet de baz pentru comportamentul viitor. Stilul de via depinde de: ordinea naterii i de relaia printe-copil. Stilul de via nu este determinat, ci creat de subiect, care este liber s aleag propriul stil de via. Odat creat, stilul de via rmne constant i constituie baza caracterului, care definete atitudinile i comportamentele subiectului. Adler acord o importan deosebit problemelor de via pe care trebuie s le rezolve individul. El grupeaz respectivele probleme n trei categorii: comportamentul fa de ceilali; probleme ocupaionale; probleme legate de dragoste. Adler postuleaz existena a patru stiluri de via bazale, caracteristice modului de abordare a problemelor menionate. 1. Stilul dominant (cu interese sociale reduse). Un astfel de subiect se comport fr s in seama de ceilali. Cei mai viruleni reprezentani ai acestui tip i atac direct pe ceilali i devin sadici, delincveni sau tirani.

17

Cei mai puin viruleni devin alcoolici, toxicomani sau suicidari. Adler afirm c prin astfel de comportamente ei i atac n mod indirect pe ceilali (i lovesc pe ceilali atacndu-i propria persoan). 2. Stilul dependent: - este cel mai rspndit; - ateapt s obin ceva de la ceilali i n felul acesta devine dependent de ali oameni. 3. Stilul evitant: - nu face ncercri de a face fa sau de a lupta cu dificultilevieii; - evitnd problemele, aceti subieci evit de fapt s fie nvini. Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt pregtite s fac fa cerinelor vieii. Subiecii sunt incapabili s coopereze cu ceilali, iar discrepana dintre stilul lor de via i cerinele lumii reale este suf i ci ent de mare pentru a produce tulburri psihopatologice (nevroze i psihoze). Acestor trei tipuri le lipsete ceea ce Adler denumea interese sociale. 4. Stilul capabil social: - este capabil s. coopereze cu ceilali i s acioneze n acord cu nevoile altora. - persoanele aparinnd acestui stil fac fa problemelor de viaa avnd la baz nite interese sociale bine dezvoltate. 3.4.Interesele sociale. Adler considera c fiinele umane sunt influenate ntr-o msur mai mare de forele sociale dect de factorii biologici. Cu toate acestea, el considera c potenialul care st la baza intereselor sociale este nnscut. Msura n care acest potenial pentru interesele sociale este actualizat, depinde de natura experienelor sociale timpurii. Nici un om nu se poate sustrage influenelor sociale. nc din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asociat unii cu alii n comuniti (familii, triburi, naiuni). Aceste comuniti sunt indispensabile oamenilor pentru protecie i pentru supravieuire. Din acest motiv, este absolut necesar ca oamenii s coopereze i cooperarea reprezint, ceea ce Adler denumea interese sociale. nc de la natere, copilul are nevoie de ajutor de la ceilali, ncepnd cu mama, apoi familia i n cele din urm cu persoane din afara casei, fn copilrie, subiectul nu poate supravieui n condiii de izolare si din acest motiv trebuie s dezvolte interese sociale. Toate aspectele caracterului sau stilului de via au la baz nivelul de dezvoltare al intereselor sociale. Mama, prin comportamentul ei poate pune bazele dezvoltrii intereselor sociale sau dimpotriv le poate inhiba. Ea este cea care l poate nva pe copil cooperarea, camaraderia i curajul sau suspiciunea i ostilitatea. Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici, criminali sau despoi. 3.5.Ordinea naterii n familie. Adler postula faptul c ordinea naterii reprezint una din influenele sociale majore n copilrie care contribuie la determinarea stilului de via. a) Primul nscut Acest copil se afl ntr-o situaie avantajoas, pentru c, de regul, prinii sunt foarte fericii i acord copilului mult timp i atenie. Are o existen fericit i sigur pn la apariia urmtorului copil, care reprezint un oc pentru el. Acum, el nu mai este n centrul ateniei prinilor i de aceea primul nscut va ncerca s recapete poziia pierdut. Copilul rsfat va simi o pierdere i mai mare. Extensiunea pierderii depinde i de vrsta la care i se nate un nou frate. Observaiile clinice au artat c cu ct primul nscut este mai mare, cu att mai puin va fi el deranjat de apariia fratelui. (La 8 ani suport mult mai bine acest oc dect la 2 ani). Lupta primului nscut pentru supremaie este oricum pierdut, dar cu toate acestea, copilul lupt pentru ea. El poate d e z v o l t a t u l b u r r i de comportament, poate man i f e s t a comportamente destructive fa de obiecte sau persoane, poate deveni ncpnat, enuretic, poate refuza s mnnce sau s se culce. Prinii reacioneaz la acest comportament, i oricum

18

armele lor sunt mai puternice dect ale copilului. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovad n plus a schimbrii poziiei sale n familie si adesea va ajunge s-i urasc fratele. Adler subliniaz c primul nscut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine pesimist fat de viitor. Deoarece a contientizat nsemntatea puterii ei rmn contieni de aceast nsemntate pe tot parcursul vieii. Ei i exercit adesea puterea asupra frailor lor mai mici. In acelai timp, prinii ateapt mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei situaii, primul nscut va fi interesat n meninerea ordinii i autoritii, va fi un bun organizator i va fi contiincios n promovarea unei atitudini conservatoare. In acelai timp acest subiect va tri sentimente de insecuritate i ostilitate fa de ceilali. Adler arat c muli perveri, criminali i nevrotici sunt primii nscui. b) Al doilea copil Acesta nu va resimi niciodat c a pierdut poziia unic de putere pe care o resimte primul nscut. Chiar dac mai apare un copil, al doilea nscut nu va tri acelai sentiment puternic de detronare ca primul nscut. Mai mult, prinii au suferit o schimbare atitudinal pentru c al doilea nscut nu mai reprezint o noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fa de al doilea copil. Al doilea nscut nu mai este singur, ci are modelul fratelui su cu care s se identifice i cu care s concureze.Competiia cu fratele mai mare stimuleaz adesea, ducnd la o dezvoltare psihologic mai rapid a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului i a dezvoltrii psiho-motorii). Astfel, de pild , n mod frecvent al doilea copil nva s vorbeasc mai devreme dect primul nscut. Neavnd experiena puterii, al doilea copil nu este att de preocupat de ea ca primul i are o viziune mai optimist asupra viitorului; Este ambiios i competitiv.

c) Copilul cel mai mic (Prslea) Ultimul nscut nu va tri niciodat ocul detronrii i el adesea devine jucria ntregii familii, mai ales atunci cnd fraii sunt mult mai mari. Este animat de dorina de a-i depi fraii i adesea are performane ieite din comun n diverse domenii de activitate. Exist ns i un pericol, dac ultimul nscut e prea rsfat de restul familiei, este posibil ca acesta s nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vrst adult poate conserva sentimentele de neajutorare i dependen din copilrie. Neobinuit s lupte i fiind ,, dus n spate de ceilali", individul (mezinul) va putea avea dificulti de adaptare la vrsta adulta. d) Copilul unic Este primul nscut care nu-i pierde niciodat supremaia i puterea (oricum nu n copilrie). Continu s fie centrul ateniei prinilor i petrecnd mult timp n compania adulilor, se va maturiza foarte repede. Va tri un oc psihic cnd va constata c la coal nu mai este centrul ateniei tuturor. Copilul unic nu a nvat nici s mpart ceva, nici s lupte pentru poziia lui de supremaie. In cazul n care abilitile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoaterea i atenia celorlali, subiectul va fi profund dezamgit. Imaginea lui Adler cu privire la natura uman este mai optimist comparativ cu cea a lui Freud, considernd c omul este n msur si construiasc propriul destin (nu este determinat de forele instinctive oarbe sau de experienele din copilria timpurie). El consider c fiecare persoan este liber s-i creeze propriul sine, iar omul nu mai este vzut ca o victim a tendinelor instinctive i a experienelor din copilria timpurie. 3.6.Opinia proprie. Cele mai multe cercetri fcute de Adler au fost realizate in directia examinarii influentei ordinii nasterii. Dupa parerea mea aceste cercetari sunt cele mai importante din ceea ce a realizat Adler, deoarece nimeni pina atunci nu si- a dat interesul fata de aceasta tema.

19

4. Psihanaliz interpersonal. Karen Horney.

4.5.Date biografice Karen Horney. Karen Danielson s-a nscut n 1885. ntr-o suburbie a Hamburgului, n nordul Germaniei. Tatl ei era cpitan de nav, un om foarte religios i autoritar, spre deosebire de mama sa, foarte vivace i atractiv. Ceea ce a determinat apariia unor conflicte repetate cnd prinii se ntlneau dup lungile curse maritime ale tatlui. Pn n adolescen, se ndoia c prinii o doresc i era convins c l iubeau pe fratele ei mai mare mai mult dect pe ea. A tnjit dup dragostea tatlui, dar s-a simit intimidat de el i s-a ataat de mam, fiind un copil model pn la 8 ani. La 9 ani a devenit ambiioas i rebel, lund decizia c dac nu poate s aib parte de dragoste i securitate atunci cnd se va rzbuna devenind foarte deteapt, la maturitate a realizat ct de mult agresivitate a acumulat n acei ani. Teoria dezvoltat de Horney descrie modul n care lipsa afeciunii n copilrie duce la dezvoltarea anxietii i ostilitii, oferind nc un exemplu pentru a susine c epoca i personalitatea creeaz teoria. Anii de tineree au fost ani plini de stres, a nceput s studieze medicina, mpotriva dorinei tatlui, dar mama ei a susinut-o i aceast perioad l-a cunoscut pe Oskar Horney, cu care s-a cstorit n 1909 i cu care a avut 3 copii, i a nceput trainingul n psihanaliz cu Karl Abraham i Hans Sachs, discipoli loiali ai lui Freud. n 1926 Karen l-a prsit pe Oskar, iar patru ani mai trziu s-a mutat n Statele Unitea, unde a primit o ofert de a lucra la Institutul de Psihanaliz din Chicago. Civa ani mai trziu s-a mutat la New York, n Brooklyn, care era, datorit fluxului mare de evrei refugiai, capitala intelectual a lumii. Dezvoltarea profesional a lui Horney poate fi urmrit pe parcursul a dou faze: prima faz este cea din timpul perioadei n care Horney a locuit n germania, timp n care a reinterpretat unele concepte psihanalitice i a pus bazele psihologiei feminine; a doua faz este cea din Statele Unite, cnd i finalizeaz concepia privind psihologia feminin i i dezvolt propria teorie a personalitii.

20

4.2. Trebuine eseniale. Karen Horney a fost de acord cu Freud in legatura cu importanta vitala a primilor ani din copilarie in structurarea personalitatii viitoare. Ea insa considera ca fortele de natura sociala, nu cele biologice influenteaza dezvoltarea personalitatii. De asemenea, ea nu credea ca exista stadii universale in dezvoltarea fiintei umane si nici conflicte ale copilariei care nu pot fi evitate. Cheia dezvoltarii personalitatii sta in interrelatia dintre parinte si copil. Copilaria este caracterizata prin doua nevoi fundamentale: nevoia de siguranta (securitate) si nevoia de satisfactie (nevoi fiziologice de baza: foame, sete, sex, somn etc). Ambele reprezinta nevoi fundamentale si au un caracter universal, nevoia de securitate avand un rol prioritar. Desi nici un om nu poate supravietui prea mult fara a-si satisface nevoile de baza, rolul fundamental in determinarea personalitatii il are nevoia de securitate (siguranta si eliberare de teama). De nivelul de satisfacere al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihica la varsta adulta. Securitatea copilului depinde de maniera in care acesta este tratat de parinti. Karen Horney arata ca modalitatea prin care parintii pot slabi formarea sentimentului de securitate la copil este lipsa afectiunii. Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (batai, experiente sexuale timpurii) atat timp cat se simt i ubi t i si doriti (adica in siguranta). Comportamente ale parintilor care slabesc sentimentul de securitatre al copilului sunt: preferinta pentru alt frate; pedepse nedrepte; comportament inconstant; promisiuni neindeplinite; umilirea copil ul ui; izolarea copilului de ceilalti.

Copilul are capacitatea intuitiva de a descoperi daca dragostea p a ri nt i l o r este adevarata si nu se lasa usor pacalit de falsele demonstratii de iubire. Ostilitatea copilului este reprimata din urmatoarele motive: sentimentul neajutorarii; teama de parinti; nevoia de a exprima afectiunea; sentimente de culpabilitate.

Horney a acordat o atentie deosebita sentimentului de neajutorare pe care il incearca copilul. Daca acesta este excesiv de mult tinut in stare de dependenta, sentimentul de neajutorare va fi incurajat..Cu cat copilul se va simti mai neajutorat, cu atat isi va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. Copilul poate fi determinat sa se teama de parintii sai prin intermediul pedepselor si amenintarilor. Pot fi utilizate si modalitati indirecte de intimidare a c o p i l u l u i . Astfel, acesta incepe sa se teama de microbi, cai ni , masini, persoane straine, observand modul in care reactioneaza parintii la acesti stimuii. Deci, cu cat copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea reala si de parintii sai, cu atat el isi va reprima mai puternic ostilitatea impotriva parintilor.

21

In mod paradoxal, dragostea reprezinta un alt motiv pentru care copilul isi reprima ostilitatea fata de parinti (acestia ii spun mereu copilului ce mult il iubesc si ce mult se sacrifica pentru el, si desi copilul nu percepe o dragoste autentica el isi reprima ostilitatea temandu-se sa nu-si piarda parintii). In cultura occidentala mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilitatii: copilul este culpabilizat pentru ostilitate si resentimente datorita sistemului de norme si valori impuse de religie. Cu cat copilul se simte mai vinovat, cu atat ci va reprima mai puternic ostilitatea. Resentimentele refulate se vor manifesta sub forma anxietatii de baza. 4.2.Anxietatea bazal. Anxietatea bazala estea comportamentului nevrotic si reprezinta conceptul fundamental in teoria personalitatii la Karen Horney. E definita ca sentimentul insidios de a se simti singur si neajutorat intr-o lume ostila, sentiment ce invadeaza persoana. sta la baza comportamentului nevrotic marcheaza toate relatiile pe care individul le are cu ceilalti oameni cultura occidentala exista patru modalitati de autoaparare impotriva anxietatii bazale: Castigarea afectiunii; Supunerea; Obtinerea puterii; Retragerea.

Strategia de castigare a afectiunii suna cam in felul urmator Daca ma iubesti nu ma vei lovi. Persoana indeplineste ordinele celorlalti, ii mituieste pe ceilalti prin intermediul dragostei sale sau chiar ii ameninta cu dragostea. Supunerea ca strategie de aparare a Eu-ului, implica un comportament complezent fata de o persoana particulara sau fata de toata lumea. Persoana nu are curajul sa critice pe ceilalti, isi inhiba dorintele si nevoile si chiar mai mult nu se poate apara de abuzuri din teama de a nu il provoca si mai mult pe cel care abuzeaza. Horney arata ca majoritatea persoanelor care se comporta in felul acesta se considera generoase si capabile de sacrificii; de sine. Un astfel de individ pare sa-si spuna: Daca ma voi supune, nu voi fi lovit'. Obtinerea puterii - ca mecanism de aparare a Eu-lui. Persoana isi compenseaza sentimentele de neajutorate si o b t i n e securizarea p r i n obtinerea succesului si sentimentului de superioritate asupra celorlalti. Daca am putere, nimeni nu ma va mai lovi'. Mecanismele (1), (2) si (3) implica interactiunea cu alti oameni. Retragerea - ca mecanism de aparare a Eu-lui. Retragerea are sens psihologic, persoana cautand sa devina total independenta de ceilalti in satisfacerea nevoilor sale interne sau externe. Independenta in sens psihologic inseamna ca subiectul devine singuratic si detasat de ceilalti, nu in sens fizic, ci in sensul ca nu mai depinde de cei l al t i in satisfacerea nevoilor emotionale. .Acest fenomen are ca implicatia si faptul ca subiectul nu mai rezoneaza la nevoile emotionale ale celorl alt i.

22

- Cele patru mecanisme de aparare ale Eului sunt orientate in directia obtinerii securitatii personale si nu in directia cautarii placerii sau a fericirii. - Ele sunt mecanisme de aparare impotriva durerii si nu au un scop poz iti v cum ar fi bunastarea persoanei. - K a r e n Horney considera ca aceste mecanisme defensive reprezinta forte motivationale mai puternice decat nevoile sexuale sau decat alte nevoi fiziologice, - Ele isi ating scopul reducerea anxietatii - dar cu pretul saracirii personalitatii si a generarii unor conflicte in sfera acesteia.

4.3.Trebuinele nevrotice. Karen Horney considera ca oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza, devenind o componenta a personalitatii si influentand comportamentul individului. Exista 10 trebuinte (nevoi) nevrotice, pe care Horney le considera s o l u t i i i r at i on al e la problemele i n d i v i d u l u i . Acestea sunt: nevoia de afectiune si aprobare; nevoia de un partener dominant; nevoia de limite si constrangeri; nevoia de putere; nevoia de exploatare ( a altora); nevoia de prestigiu; nevoia de a fi admirat; nevoia de realizare (ambitia); nevoia de auto-suficienta si independenta; nevoia de perfectiune. Horney subliniaza faptul ca toti oamenii poseda aceste trebuinte intr-o anumita masura si ele nu au un caracter nevrotic daca apar episodic. Ceea ce le face nevrotice este tendinta compulsiva si puternica de a le satisface, ca u n i c m i j l o c de eliberare de anxietate de baza. In acest caz, satisfacerea lor nu va duce la obtinerea securitatii psihologice, ci doar la eliberarea de disconfortul pe care il provoaca trairea anxietatii. In cursul lucrarilor sale de mai tarziu, Karen Horney grupeaza aceste nevoi in trei categorii care exprima directiileurmatoare: catre ceilalti oameni; impotriva celorlalti; fuga de ceilalti. Aceste trei di r ec t i i au fost numite de Karen Horney tendinte nevrotice (reprezinta structuri de comportamente si atitudini fata de sine si fata de ceilalti), reprezinta mecanisme proiective elaborate si au un caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrans sa actioneze in acord cu ele). Fiecare tendinta nevrotica genereaza un anumit tip de comportament (personalitate). a) Tipul complezent (se indreapta spre ceilalti); b) Tipul agresiv (lupta contra celorlalti); c) Tipul detasat (se retrage din calea celorlalti).

23

a) Tipul complezent (sters) Este caracterizat printr-o puternica si performanta nevoie de afectiune si aprobare: nevoia de a fi i u b i t , dorit, protejat, trebuinta ca c e i l a l t i sa aiba nevoie de el. De regula acesti subiecti isi indreapta aceste nevoi asupra tuturor oamenilor, dar au tendinta de a se atasa in mod special de o persoana (prieten sau partener de - viata) care va lua conducerea v i e t i i lor, protejandu-i si conducandu-le actiunile. Acesti oameni ii manipuleaza pe ceilalti pentru a cauta sa faca pe plac celorlalti, in a veni in intampinarea dorintelor acestora. Comportamentul lor apare in o c h i i celorl alti ca fiind generos, manifesta consideratie, lipsa de egoism si apreciere inrelatiile cu ceilalti. Sunt c o n c i l i a n t i , subordonandu-si n e v o i l e nevoilor celorlalti. Nu sunt asertivi, critici si nici revendicativi si vor face totdeauna ceea ce doresc ceilalti pentru a le castiga afectiunea. Dau dovada de atitudine de neajutorate si slabiciune pe care nu o mascheaza. Uitati-va la mine cat sunt de slab si de neajutorat. Trebuie sa ma iubiti si sa ma protejati.'' Manifesta un permanent sentiment de inferioritate fata de ceilalti, chiar daca sunt mai competenti intr-un anumit domeniu. Sunt excesiv de dependenti fata de ceilalti. Au mereu nevoie de aprobare si dragoste si ii ingrozeste orice semn de respingere din partea celorlalti, motiv pentru care isi intensifica eforturile de a recastiga afectiunea persoanei despre care cred ca ii respinge. Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimata ( ei au refulat tendinte puternice de revendicare, precum si dorinta de a-i exploata si manipula pe ceilalti, precum si o lipsa marcata de interes pentru ceilalti) ei ajungand sa manifeste comportamentul contrar. b) Personalitatea agresiva (directionata impotriva celorlalti) Comportamentul lor reprezinta, opusul comportamentului tipului complezent. Considera ca traiesc intr-o lume ostila unde doar cei mai dotati si mai competitivi supravietuiesc. Vad lumea ca pe o jungla unde forta, suprematia si ferocitatea sunt valori supreme. Desi motivatia lor este aceeasi (reducerea anxietatii de baza) acesti subiecti nu-si arata niciodata teama de a fi respinsi. Ei actioneaza intr-o maniera dominatoare, fara sa tina seama de dorintele celorlalti. Pentru a castiga controlul si suprematia asupra altora ei se straduiesc sa obtina performante foarte inalte cautand sa exceleze in tot ceea ce fac pentru a obtine recunoastere din partea celorlalti (puterea si superioritatea trebuie sa le fie recunoscuta de ceilalti). Ei trec peste interesele celorlalti si ii apreciaza pe acestia in termenii avantajului pe care il pot obtine in urma relatiei cu acestia. Ei critica, se cearta, solicita si ii manipuleaza pe cei l alt i.

c) Personalitatea detasata (fuge de oameni) Cauta permanent sa mentina o anumita distanta fata de ceilalti. Nu urasc , nu iubesc, nu coopereaza cu ceilalti. Pentru a obtine acest grad de detasare, ei se straduiesc sa-si devina suficienti lor insile. Se bazeaza doar pe fortele si resursele proprii. Au o nevoie puternica de a fi in singuratate (nu suporta sa desfasoare ac t i vi t at i in comun, nici macar sa asculte muzica).

24

Nevoia exagerata de independenta ii face hipersensibili la orice incercare de a fi influentati, obligati, constransi; evita orice tip de constrangere, i n cl usi v orarele si programele, sau obligatiile pe termen lung cum ar fi, de pida, casatoria. (N.B. suporta greu cordoanele sau cravatele). Au tendinta de a se simti superiori, dar in alt mod decat personalitatile agresive: ei nu lupta in mod activ pentru superioritatea lor, considerand ca aceasta superioritate trebuie sa le fie satisfacuta. O forma de manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul ca persoana este u n i c a si diferita de cei l al ti. Isi reprima orice sentimente fata de ceilalti, mai ales dragostea si ura. A trai impreuna cu ceilalti le provoaca o stare conflictuala pe care cauta cu orice mijloace s-o evite. Datorita tendintei de a-si suprima emotiile, personalitatile detasate pun un accent exagerat pe valoarea inteligentei,logicii, ratiunii. Karen Horney arata ca la nevrotic, unul dintre cele trei tipuri este dominant, celelalte fiind latente. Tipul dominant va influenta comportamentul persoanei si atitudinea sa fata de ceilalti. Celelalte modele sunt refulate, dar aceasta refulare nu face decat sa inrautateasca lucrurile pentru ca forta tendintelor reprimate apartinand celuilalt tip poate fi foarte mare. Orice tentativa a vreunui mod non-dominant de personalitate, de a se exprima in exterior produce persoanei conflicte puternice. Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazala dintre cele trei tendinte (in raport cu ceilalti oameni), iar acest conflict sta la baza tulburarii nevrotice. Horney arata ca la toti oamenii se manifesta conflicte intre cele trei tendinte de baza, dar deosebirea dintre personalitatea normala si cea nevrotica consta in intensitatea respectivului conflict, conflictul fiind mai puternic la nevrotici. La subiectii normali toate cele trei tendinte pot sa fie exprimate. Cu alte cuvinte, omul poate fi uneori agresiv, alteori complezent sau detasat. Cele trei tendinte nu se exclud reciproc la un subiect normal. Acesta nu lupta cu el insusi pentru a-si refula tendinte non-dominante. O alta diferenta dintre subiectul nevrotic si cel normal consta in flexibilitatea comportamentului: nevroticul este rigid, declansand acelasi tip de mecanisme adaptative, indiferent daca sunt sau nu adecvate situatiei. Persoana normala este mai f l e x i b i l a , adaptandu-si comportamentul la imprejurari. 4.4. Opinia proprie. Karen Horney a avut la fel aceleasi lipsuri ca Freud si Jung, insa ea inercat sa fie mult mai riguroasa si stiintifica in observatiile pe care le-a realizat. Chiar daca contributia sa ladezvoltarea psihologiei este destul de impresionanta, nu este la fel de cunoscuta precum cea a lui Freud, Jung si Adler. Sunt deacord in ceea ce tine teoria sa despre securitatea copilului, mai putin, sau chiar deloc deacord cu psihologia feminina descrisa de ea.

25

5. Teoria personalitatii la Erich Fromm.

5.1.Date biografice. Erich Fromm s-a nascut in 1900, la Frankfurt, in Germania. Tatal sau era un om de afaceri foarte irascibil, mama sa era frecvent depresiva. n copilrie, a studiat intens Vechiul Testament, bunicul lui fiind rabbi. La maturitate ns a tiat toate legturile cu religia organizat i sa definit ca un mistic ateu. Dou evenimente ale adolescenei timpurii i-au marcat cursul vieii. Primul dintre acestea o implic pe una dintre prietenele de familie, o tnr n vrst de 25 de ani, foarte atractiv. Aceasta era logodit, dar n scurt vreme a rupt logodna i a nceput s petreac foarte mult timp n compania tatlui ei vduv, un om considerat de Fromm btrn, neinteresat i urt. Dup decesul tatlui ea s-a sinucis, cernd prin testament s fie nmormntat alturi de el. Evenimentul l-a ocat pe Fromm, i mai trziu a ncercat s gseasc rspunsuri ce-i drept, pariale n teoria lui Freud. Alt eveniment marcant a fost primul rzboi mondial, Fromm fiind martorul comportamentelor extremiste la care naionalismul poate s duc, din nou ncercnd s neleag iraionalul de data aceasta iraionalitatea maselor i gsind rspunsuri n scrierile lui Karl Marx. A nceput s cread c personalitatea este profund afectat de factorii sociali, economici, politici i istorici, i c o societate nefuncional creeaz oameni nefuncionali. Psihanaliza social a lui Fromm este cunoscut din acest motiv ca frodomarxism. n 1922 a nceput pregtirea psihanalitic, la Institutul de Psihanaliz din Berlin, unde a ntlnit-o pe Horney. A ntlnit opoziia unor psihanaliti care susineau c pregtirea medical este indispensabil pentru practicarea terapiei psihanalitice - Fromm nu avea o asemenea pregtire. Freud a susinut ns n repetate rnduri c este nevoie de o deschidere ctre aa ziii laici (psihanaliti fr pregtire medical), iar Fromm a devenit n cele din urm primul astfel de psihanalist. Lrgimea vederilor lui Fromm l-a determinat ns ncepnd cu anii 1930 s scrie articole critice la adresa lui Freud, care refuza s admit impactul factorilor socioeconomici asupra personalitii . Din cauza ameninrii naziste, a fost nevoit s emigreze n Statele Unite n 1934 i s-a stabilit la New York, unde s-a rentlnit cu Horney, cu care a fost implicat ntr-o relaie intim. Spre sfritul carierei, s-a mutat n Mexico City pentru a preda. Aici a realizat cercetri multidisciplinare privind relaia dintre clasele sociale i tipurile de personalitate. n 1976 s-a mutat n Elveia, unde a decedat patru ani mai trziu, din cauza unui infarct.

26

5.2. Libertatea VS Securitatea. Titlul primei sale carti, 'Evadare din libertate', da o i n d i c a t i e asupra v i z i u n i i sale referitoare lac o n d i t i a umana fundamentala. In istoria civilizatiei vestului, credea Fromm, de indata ce oamenii au castigat multa libertate s-au simtit mai singuri, nesemnificativi si nelegati intre ei si de nimic. In mod contrar, cu cat oamenii au mai putina libertate, cu atat mai mult creste sentimentul de apartenenta si securitate. Libertatea pare a fi antitetica nevoilor umane de securitate si identitate. Fromm a spus ca oamenii de azi, avand o mai mare libertate ca niciodata se simt mai singuri, nelegati de ceilalti si lipsiti de importanta - in comparatie cu cei din trecut. Pentru a intelege in intregime ce vrea sa spuna prin acest aparent paradox trebuie sa examinam o scurta istorie a civilizatiei occidentului, asa cum o interpreteaza Fromm. El incepe prin a discuta evolutia umana de la regnul animal si inregistreaza distinctia specifica dintre natura animala si cea umana: oamenii sunt liberi de constrangerea mecanismelor biologice, instinctuale, ce ghideaza oricemiscare a animalului. Cu cat mai jos este animalul pe scara filogenetica cu atat mai ferm fixate sunt patternurile si formele comportamentului sau. Cu cat este mai sus, cu atat mai flexibile sunt comportamentele sale. Fiintele umane, ca cele mai dezvoltate animale, au cea mai mare flexibilitate. Actiunile umane sunt cele mai putin legate de mecanismele instinctuale. Dar oamenii poseda chiar mai mult decat cea mai mare flexibilitate a comportamentului. Ei stiu, sunt constienti de ei insisi si de lumea din jurul lor. Prin invatare acumuleaza o cunoastere a trecutului. Prin imaginatie pot merge dincolo de prezent. Pentru ca stiu, pentru ca stapanesc natura - nu mai sunt una cu natura, asa cum sunt animalele inferioare. Cum spune Fromm, oamenii au un transcens - natura. Ca rezultat - insa ei sunt inca o parte a naturii, in sensul ca sunt subiecti ai legilor sale fizice fara a le putea schimba. Ei sunt separati de natura, dar fac inca parte din ea. Spre deosebire de alte animale, oamenii realizeaza cat de lipsiti de forta sunt de fapt, pentru ca stiu ca vor muri. Aceasta cunoastere a fiintari separate si aparte fata de restul naturii reprezinta un fel de libertate, pentru ca mentalul uman ofera posibilitati infinite. Dar privind altfel aceasta separare ea inseamna alienarea in raport cu restul naturii. Ce putem face atunci ? Cum putem scapa de sentimentele de izolare si neapartenenta ? Fromm spunea ca oamenii primitivi au incercat sa scape de starea lor de alienare fata de natura prin identificarea completa cu tribul sau clanul lor. Impartasind mituri, religii si ritualuri ori obiceiuri ale tribului au obtinut securitatea apartenentei la un grup. Faptul de a fi membru intr-un grup implica acceptare, afiliere si un set de reguli de urmat. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe acestia in anumita masura sa restabileasca legatura cu natura. Dar aceasta securitate fragila nu putea dura, pentru ca fiintele umane sunt creaturi luptatoare care se dezvolta si cresc, si oamenii post-primitivi s-au revoltat impotriva aservirii la grup. Fiecare perioada din i st ori e, in acceptia lui Fromm, a fost caracterizata de dezvoltarea individualitatii - un proces numit de Fromm "individuatie' - oamenii fiind constransi la libertatea iar independenta sa ii ajute sa se dezvolte si sa-si foloseasca toate a b i l i t a t i l e lor umane unice. Procesul i n d i v i d u a t i e i si-a castigat punctul culminant undeva intre perioada Reformei din sec. XVI si prezent - un interval in care alienarea si singuratatea au fost cauzate de un inalt grad de libertate. Fromm a conceput Evul Mediu, care s-a sfarsit odata cu sec. XV, ca ultima era de stabilitate, securitate, apartenenta. Era timpul unei libertati individuale reduse, de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul fiecaruia in societate. Fiecare ramanea in statutul sau, in rolul sau de cand se nastea si pana murea, neexistand mobilitate sociala sau geografica, individul avea putine ocupatii de ales, avand pozitii sociale si obiceiuri bine stabilite. Totul era determinat de clasa in care era nascut ca si de regulile rigide ale religiei catolice.

27

Desi oamenii nu erau liberi, ei nu erau izolati si alienati in raport cu altii: Structura sociala rigida spunea ca locul individului era clar delimitat. Nu exista ni ci o indoiala asupra cuiva sau de ce anume apartinea cuiva. Fromm spunea ca "relaxarea" sociala pe care a adus-o Renasterea si Reforma a distins aceasta stabilitate prin largirea considerabila a libertatii oamenilor. Oamenii au inceput sa aiba mai multe optiuni de facut si mai multa putere asupra sensului vietii si au ajuns la sentimentul lipsei lor de importanta ca persoana. Fromm a caracterizat cresterea libertatii oamenilor din Occident ca libertate fata de ceva, dar nu ca libertate de a face ceva anume. Oamenii au devenit liberi fata de sclavie si vasalitate, dar, datorita cresterii insecuritatii si a alienarii ei, nu sunt liberi sa-si dezvolte toate potentialitatile si sa se bucure de aceasta noua libertate. Fromm a criticat indeosebi cultura de piata din America, in care suntem liberi fata de multe restrictii, dar nu suntem liberi sa ne dezvoltam din plin esenta. Ne gasim intr-o dilema: Cum putem fugi de singuratate si insignifianta? Cum putem scapa de libertate? Fromm arata ca exista doua cai pe care putem merge in incercarea noastra de a gasi sensul si apartenenta la viata. Prima cale ar fi: dobandirea libertatii pozitive care implica incercarea de a redeveni uniti cu ceilalti oameni, fara a renunta la libertatea si integritatea individuala. In cadrul acestui demers optimist, Fromm concepe omul ca relationat cu ceilalti prin munca si dragoste, prin exprimare sincera si deschisa a trairilor emotionale si intelectuale. Intr-un astfel de tip de societate, numit de Fromm "umanist', nimeni nu s-ar simti singur si nesemnificativ pentru ca toti oamenii ar fi "frati si surori'. Alt mod de a recastiga securitatea este renuntarea la libertate si suprimarea completa a individualitatii si integritatii. Evident, o asemenea solutie nu ar duce la exprimarea eu-lui si la dezvoltare personala spune Fromm. Dupa parerea lui, inlaturarea anxietatii rezultate din trairea singuratii si a insignifiantei proprii ar explica de ce atat de multi oameni sunt gata sa accepte sistemul totalitar, ca regimul nazist din 1930, de exemplu. 5.3. Mecanismele psihice pentru recistigarea securitatii. In afara acestor cai generale de recastigare a securitatii pierdute, Fromm a descris trei mecanisme specifice de aparare, mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu trasaturile de caracter nevrotice ale l u i Horney. Aceste mecanisme psihice sunt: 1) autoritarismul; 2)distrugerea; 3) conformarea automata. 1. Primul mecanism, autoritarismul, se manifesta in t e n d i n t e l e masochiste sau sadice. Indivizii descrisi ca masochisti se considera a fi inferiori si mediocri. In timp ce se pot plange de aceste trairi, afirmand ca vor sa fie eliberati de ele de fapt, ei resimt o puternica nevoie de dependenta fata de o persoana sau institutie. S-ar pune de buna voie sub controlul altora ori a unor forte sociale si s-ar comporta ca slabisi neajutorati fata de altii. Ei castiga securitate prin aceste acte de supunere si anuleaza astfel sentimentul singuratatii. Tendinta sadica, desi opusa celei masochiste, se regaseste frecvent in acelasi tip de persoana, spune Fromm, ea reprezentand o tendinta de a domina peceilalti. Exista trei moduri in care se poate exprima tendinta sadica: a) persoana ii face pe altii total dependenti de ea, pentru a avea putere absoluta asupra lor; b) alta expresie sadica se realizeaza prin conducerea sau dictarea asupra vietilor altora, implicand exploatarea acestora, luarea sau folosirea a tot ceea ce ei poseda lucruri materiale ori calitati intelectuale, emotionale; si c) alta forma de sadism implica dorinta de a-i vedea pe altii suferind si de a fi cauza acelei suferinte. (Suferinta poate implica nu doar durere fizica, de cele mai multe ori fiind implicata si o suferinta emotionala, ca umilinta sau jena.)

28

2. Cel de-al doilea mecanism, numit de Fromm distrugere, este opusul autoritarismului. Daca primul mecanism (in forma masochista sau sadica) implica o forta de interactiune continua cu un obiect, distrugerea tinde spre eliminarea obiectului. O persoana distructiva isi spune: "Pot scapa de sentimentul lipsei mele de putere fata de lumea inconjuratoare prin distrugerea acelei lumi'. Fromm a considerat ca, desi rationalizata sau disimulata, tendinta spre distrugere exista pretutindeni in lume. Inclusiv dragostea, datoria, constiinta sau patriotismul pot reprezenta rationalizari ale tendintei spre distrugere. 3. Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm, cu cea mai importanta semnificatie sociala, esteconformarea automata. Prin acest mecanism o persoana anuleaza singuratatea si izolarea sa prin stergerea oricarei diferente dintre ea si ceilalti. Realizeaza aceasta prin devenirea ca toti ceilalti, prin conformarea neconditionata la regulile care guverneaza comportamentul. Fromm a comparat acest mecanism cu culoarea protectoare a unor animale. Fiind de nedistins de mediul sau, animalul se protejeaza. Si tot astfel se intampla cu conformarea totala a fiintelor umane. In timp ce o astfel de persoana isi castiga temporar securitatea si sentimentul de apartenenta de care avea atata nevoie, exista un pret al pierderii eu-lui. Cineva care se conformeaza total la altii nu mai exista ca "eu" distinct de "ceilalti'. Si aceasta pierdere a eu-lui poate duce persoana intr-o stare mai rea decat cea anterioara. Individul este acum macinat de nesiguranta si indoieli, neraaiavand nici o identitate, nici un "eu" real, persoana nu mai reprezinta un raspuns reflex la ceea ce altii asteapta de la el. Noua identitate, cea falsa, poate fi obtinuta si mentinuta numai prin conformare constanta. Nu exista relaxare, nici scapare, intrucat aprobarea si recunoasterea din partea altora ar fi pierduta daca subiectul ar face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele si valorile celorlalti. Deci modelati istoric si social, oamenii trebuie sa mentina un echi l i bru intre libertate si securitate, pentru a-si putea construi un "eu' fara a trai singuratatea sau alienarea. O astfel de stare ideala nu a fost inca atinsa. 5.4. Dezvoltarea personalitatii in copilarie. Fromm considera ca dezvoltarea individului in copilarie repeta dezvoltarea speciei umane, in sensul ca un copil creste si isi dobandeste treptat independenta si libertatea. Cu cat devine mai putin dependent de primele legaturi cu mama, cu atat se simte mai putin aparat. Copilul nu cunoaste libertatea dar este aparat in relatia sa de dependenta. Fromm gandea ca un anumit grad de izolare si de neajutorate insoteste intotdeauna procesul maturizarii si copilul va incerca astfel refacerea "legaturilor primare", inclusiv a securitatii. intr-un sens foarte real, copilul incearca sa seape de propria libertate crescanda prin anumite mecanisme similare celor descrise mai inainte. Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura relatiei parinte/copil. Fromm a formulat trei mecanisme de evadare: a) relationare s i m b i o t i c a ; b) distrugere; c) dragoste (distantare). a) In relationarea simbiotica persoana nu dobandeste niciodata o stare de independenta, ci mai degraba evadeaza din singuratate si nesiguranta prin a deveni o parte din altcineva; prin "inghitirea" cuiva, sau pri n "a fi inghitit' de cineva. Comportamentul masochist deriva din a fi inghitit. Copilul ramane total dependent de parinti, isi neaga eul. Sadismul deriva din situatia inversa - copilul inghite toata autoritatea data de parinti prin subminarea totala a vointei lor. Astfel, copilul isi recastigas ec ur i t at e a prin manipularea si exploatarea parintilor. Fie ca isi "inghite" parintii, fie ca este "inghitit" de acestia, relatia este una de apropiere si intimitate.

29

b) Interactiunea distantare-distingere, prin contrast este caracterizata prin distanta si separare de altii. Fromm spunea ca distantarea si distrugerea sunt forme active si pasive ale aceluiasi tip de relationare cu parintii. Care anume dintre aceste forme de comportament o adopta copilul va depinde de comportamentul parintilor. De exemplu, parintii care actioneaza distructiv fata de copil incercand sa il subordoneze sau sa-1 subjuge, provoaca la copil activarea tendintei distructive. c) Dragostea, o a treia forma de interactiune, este cea mai de dorit forma a relatiei parinte-copil. In acest caz, parintii creaza pentru copil ocazia de a-si dezvolta propriul eu, oferindu-i respect si un echilibru bun intre securitate si responsabilitate. Rezultatul va fi faptul ca astfel copilul resimte prea putin nevoia de a evada din libertatea lui crescanda si este capabil de a se iubi, precum si de a iubi pe ceilalti. Fromm este de acord cu Freud, ca primii 5 ani de viata prezinta o importanta extrema, dar nu crede ca personalitatea este definitiv fixata la aceasta varsta de 5 ani. Evenimentele tarzii, spune Fromm, pot fi la fel de importante in influentarea personalitatii ca si cele timpurii. Prin interactiunea cu familia, copilul dobandeste caracterul si modul de adaptare la societate. Cu toate ca exista diferente in fiecare familie, Fromm subliniaza faptul ca oamenii (cei mai multi) dintr-o cultura prezinta caracteristici comune: un set comun de constrangeri, precum si reguli morale cu care i-au inzestrat parintii. In general, ansamblul experientelor sociale, mai ales felul in care este tratat copilul de catre parinti, determina natura personalitatii adultului, cu toate ca aceasta nu este determinata in mod irevocabil. 5.5.Nevoi psihologice. Ca organisme vii, oamenii au un numar de trebuinte psihologice fundamentale care se cer satisfacute in ordine, pentru a asigura supravietuirea. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hrana, apa, sex) nu sunt diferite la om, fata de animal in termenii naturii si originii lor. Oamenii difera de animale sub doua aspecte: mai intai - nu isi satisfac trebuintele intr-o maniera instinctuala, prin urmarirea unor pattern-uri comportamentale innascute, rigide. Comportamentul uman este infinit de variabil si flexibil, cata vreme el este invatat de catre fiecare individ in mediul sau unic de viata. O alta diferenta o reprezinta faptul ca oamenii sunt motivati de un al doilea set de trebuinte: cele de natura psihica, create social, si variind infinit de la un individ la altul. Fromm a subliniat ca trebuinta de securitate (de a scapa de singuratate) ca si trebuinta conflictuala de libertate (pentru a-si crea propriul eu) sunt nevoi universale. Alegerea dintre presiunea spre securitate, pe de o parte, si progresiv catre libertate, pe de alta, se impune ca inevitabila, toate fiintele umane fiind motivate de o astfel de polaritate. Fromm a identificat existenta a 6 nevoi (trebuinte), care rezulta din aceasta dihotomie: de relationare, de transcendenta, de inradacinare, de identitate, de camp de orientare, precum si de a avea un obiect de adulare-stimulare-excitatie. Nevoia de relationare deriva di n ruperea legaturilor primare cu natura. In virtutea puterii ratiunii si imaginatiei, individul este constient de separarea de natura, de propria sa lipsa de putere, de natura arbitrara a nasterii si a mortii. intrucat oamenii si-au pierdut forma lor instinctuala de relationare cu natura, ei vor trebui sa-si foloseasca ratiunea si imaginatia pentru a crea noi relatii cu alte fiinte umane. Modul ideal de dobandire a acestei relationari se realizeaza prin ceea ce Fromm a numit "iubirea productiva", care implica grija, responsabilitate, respect si cunoastere. In iubire, persoana este preocupata de dezvoltarea si fericirea celuilalt, raspunde la nevoile altuia, il respecta si il cunoaste pe cel iubit, asa cum este acesta.

30

Iubirea productiva poate fi directionata catre acelasi sex (iubirea fraterna), catre fuziunea cu un membru al sexului opus (iubire erotica) sau catre un copil (iubire materna). In toate cele trei forme, ultimul atribut al grijei unei persoane este dezvoltarea si cresterea celeilalte persoane. Esuarea satisfacerii trebuintei de relationare se traduce intr-o conditie a irationalitatii, pe care Fromm a numit-o "narcisism". Oamenii narcisici sunt incapabili sa perceapa lumea inconjuratoare in termeni obiectivi. Singura realitate la care au acces este lumea subiectiva a propriilor ganduri, sentimente, nevoi. Psihicul lor este dominat de interesul pentru propria lor persoana, ei nu pot sa relationeze cu alta persoana sau cu lumea inconjuratoare. Totul este perceput de acestia din perspectiva lor subiectiva, neavand nici un contact obiectiv cu realitatea. Transcendenta se refera la nevoia de a se ridica deasupra starii animalului pasiv, de care oamenii nu pot fi satisfacuti pentru ca ei au ratiune si imaginatie. Oamenii trebuie sa devina indivizi, creativi si productivi. In actul creatiei, al vietii, in lumea obiectelor, a artei sau a ideilor, omul trece de starea de animal si intra intr-o stare de libertate, stare ce presupune o finalitate. Fromm a spus limpede ca daca trebuinta creativa este blocata din indiferent ce motiv, oamenii devin distructivi, aceasta fiind singura alternativa a creatiei. Distrugerea ca si creatia se afla in natura umana.Ambele tendinte satisfac nevoia de transcendenta. Deci, creativitatea este considerata ca o tendinta primara a omului. Nevoia umana de inradacinare deriva si ea din pierderea legaturilor primare cu natura. Rezultatul acestei pierderi este ca oamenii se simt detasati si singuri. Trebuie sa stabileasca noi radacini, prin intermediul relatiilor cu altii pentru a inlocui radacinile mai vechi din natura. Sentimentele de fraternizare cu altii sunt cele mai satisfacatoare tipuri de radacini pe care le poate dezvolta omul. Cel mai putin satisfacator mod de a dobandi inradacinarea este de mentinere a legaturilor incestuoase cu mama, cautand securitatea primelor zile de dupa nastere. Asemenea legaturi incestuoase se pot generaliza dincolo de relatia parinte-copil, pana la a include comunitatea si natiunea. "Nationalismul -forma noastra de incest', scria Fromm, restrange dragostea si sentimentele de solidaritate numai la anumiti semeni, izolandu-ne de umanitatea generala. Ca sa poata simti apartenenta, oamenilor le este necesar sentimentul identitatii ca indivizi unici. Exista mai multe cai de dobandire a sentimentului acesta al identitatii. De exemplu, o persoana creativa si productiva isi poate dezvolta talentele si abilitatile sau se poate identifica cu un grup, o religie, o unitate, o natiune etc. Conformarea este un mod nesanatos de dobandire a sentimentului identitatii, deoarece identitatea cuiva este definita numai referitor la calitatile si caracteristicile grupului caruia s-a conformat, si nu la calitatile eu-lui. Eu-1 devine unul "de imprumut" si, prin urmare, unul fals. Nevoia de camp de orientare si de obiect de adulare rezulta din puterea umana de rationare si imaginare care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existentei la care omul este expus. El trebuie sa dezvolte o imagine coerenta si consistenta a lumii prin care sa fie capabil sa perceapa si sa inteleaga tot ceea ce se intampla in jurul sau. Acest camp de orientare poate fi bazat pe consideratii rationale si irationale. Un camp rational ajuta la o percepere obiectiva a realitatii. Un camp irational implica o imagine a lumii total subiectiva si care, eventual, ne restrange contactul cu realitate, in afara de acestea, omul are nevoie si de un scop general, ori de un zeu - un "obiect' caruia sa se devoteze, prin care sa poata gasi un scop consistent de viata. Gratie acestui obiect de devotiune omul dobandeste un sens pentru viitor. Nevoia de stimulare se refera la trebuinta umana continua de stimulare externa din partea mediului inconjurator, datorita careia omul poate functiona la niveluri inalte de alerta si de activitate. Creierul solicita de asemenea constante stimulari externe pentru a-si mentine niveluri de varf ale performantei. Fara astfel de stimulari ar fi dificil (daca nu imposibil - n.n.) sa se mentina implicarea in lumea inconjuratoare.

31

Maniera in care aceste nevoi sunt manifestate sau satisfacute depinde de conditiile sociale si ocazionale oferite de cultura. Modul in care o persoana se adapteaza la societate este un fel de compromis pe care individul il realizeaza intre trebuinte si conditiile sociale. Rezultatul acestui compromis - sau al unei serii de compromisuri - este acela ca persoana isi dezvolta structura personalitatii pe care Fromm o numesteorientare sau tip de caracter. 5.6.Tipuri de caracter. Fromm spunea ca trasaturile de caracter unifica comportamentul si il sustin. Ele sunt forte puternice prin care o persoana se relationeaza sau se orienteaza in lume. El descrie trasaturile in termeni distincti, dar are grija sa noteze ca personalitatea unui individ este o ingemanare a unora sau a tuturor acestor trasaturi, cu toate ca una dintre ele de obicei joaca un rol important, dominant. Trasaturile sunt subsumate tipurilor non-productive si productive. Tipurile non-productive includ orientari receptive, exploatative, de acumulare si de valorificare care sunt moduri nesanatoase de relationare cu lumea. a) Orientarea receptiva Indivizii cu orientari receptive se asteapta sa aiba orice doresc: dragoste, cunoastere sau placere - dintr-o sursa externa (alta persoana, o autoritate, un sistem). Sunt receptivi in relatiile cu altii, avand nevoie sa fie iubiti mai mult decat sa iubeasca si sa ia mai mult decat sa produca, idei sau cunostinte. Evident, asemenea oameni sunt foarte dependenti de altii si sunt paralizati cand sunt lasati sa se descurce singuri; se simt incapabili sa faca ceva fara ajutor din afara. Exista o asemanare intre orientarea receptiva si tipul oral incorporativ al lui Freud, orientarea receptiva gasindu-si si ea expresia in mancare si bautura. Exista similaritati si cu tipul de personalitate submisiv -al lui Horney. Tipul de societate ce defineste aceasta trasatura este cel in care se practica exploatarea unui grup de catre un altul. b) Orientarea exploatativa Persoana este directionata spre altii, dar in loc sa astepte sa primeasca de la altii, acesti oameni isi iau ceea ce doresc cu de la ei putere, prin forta sau pacaleala. Daca ceva le este daruit il considera fara valoare. Ei doresc doar ceea ce este valoros si apartine altora: soti sau sotii, idei, posesiuni etc. Ceea ce poate fi furat sau luat prin forta are o mai mare valoare decat ceea ce este dat. Aceasta trasatura este similara tipului oral agresiv - al lui Freud, si, respectiv, tipului agresiv - al lui Horney(miscandu-sc impotriva oamenilor) si poate fi intalnita la hoti, dar si la unii lideri (fascisti). c) Orientarea de acumulare Persoana de acest tip isi gaseste securitatea in cantitatea pe care o poate acumula sau salva. Acest comportament se aplica nu numai b a n i l o r si posesiunilor, ci si emotiilor sau gandurilor. In anume sens, astfel de oameni construiesc ziduri in jurul lor si stau acolo, inconjurati de tot ceea ce au adunat, protejandu-se de intrusi din afara si lasand cat mai putin din ei insisi afara.

32

Exista o paralela evidenta cu tipul anal retentiv - al lui Freud, precum si cu tipul detasat - al lui Horney. Fromm spunea ca acest t i p de orientare era comun in special in sec. XVIII si XIX, in acele tari care aveau o clasa de mijloc stabila economic, caracterizata prin etica protestanta, conservatorism si practici sobre in afaceri. d) Orientarea de vanzare comerciala (spre valorificare) este un fenomen al sec. XX caracteristic societatilor capitaliste, mai ales Statelor Unite. Intr-o cultura bazata comod pe economia de piata, succesul sau esecul oamenilor depinde de cat de bine "se vand". Setul valorilor este acelasi pentru personalitati ca si pentru bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vandut. Ceea ce conteaza nu sunt atat calitatile, abilitatile, cunostintele sau integritatea persoanei, cat mai ales modul de ambalare, de prezentare al cestora. Calitati superficiale - a zambi, a fi agreabil, a rade la glumele vreunui sef - devin mai importante decat calitatile intrinseci ale cuiva. O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate, pentru ca persoana nu se poate relationa sincer cu ceilalti. Daca jocul este jucat destul timp nu mai exista nici o relationale sau o constientizare a propriului eu. Rolul individului il forteaza sa-si ascunda calitatile sau caracteristicile adevarate nu numai fata de altii, ci chiar fata de el insusi. Rezulta o stare de alienare totala pentru oamenii respectivi, lipsiti de un centru personal ca si de relatii reale cu cei din jurul lor. e) Al 5-lea tip de caracter, tipul productiv, este tipul ideal si reprezinta scopul ultim in dezvoltarea umana. Acoperind toate aspectele experientei umane acest concept include abilitatea de a actualiza, de a realiza intreg potentialul uman. Fromm nu a d e f i n i t productivitatea ca sinonima cu creativitatea, intr-un sens exclusiv artistic. Orientarea productiva este o atitudine ce poate fi atinsa de orice fiinta umana. Cel mai important obiectiv de dobandit fiind nu achizitionarea de bunuri materiale, ci dezvoltarea personalitatii. Fromm credea ca aceasta orientare este o conditie ideala pentru oameni, cu toate ca nu caracterizeaza inca nici o societate. Fromm gandea ca cel mai bun lucru pe care il putem realiza cel putin in structura sociala prezenta - este o combinatie intre orientari productive si neproductive. Influenta orientarii productive poate transforma trasaturile nonproductive. De exemplu, ghidata de productivitate, agresivitatea tipului exploatativ poate deveni initiativa; tipul de acumulare poate deveni econom etc. Numai prin schimbari sociale orientarea productiva poate deveni dominanta intr-o cultura. Mai tarziu, Fromm a introdus o alta pereche de orientari sau tipuri: cele necrofile si, respectiv, cele biofile. Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte, murdarie, ruina, cadavre. Asemenea persoane par pline de viata numai cand vorbesc despre moarte, boala, inmormantari. Persoana traieste in trecut, e indragostita de forta si putere si este atrasa mai curand de masini decat de oameni. Persoanele cu orientare necrofila au o pasiune pentru tehnologie si se pot inconjura de multe echipamente stereo sofisticate, nu atat pentru bucuria de a asculta muzica, ci mai ales din dragoste pentru masinarii. Fromm spunea ca o astfel de persoana isi indeparteaza interesul de la viata, oameni, natura, idei; transforma intreaga viata in "lucru" inclusiv pe ea insasi. Orientarea opusa, tipul biofil: este indragostitul de viata care lupta impotriva mortii, intunericului si rutinei. Aceasta atitudine este congruenta cu orientarea productiva; o asemenea persoana este preocupata de dezvoltarea ei si a altora.

33

Cat despre aceste orientari, formele pure ale acestor trasaturi sunt rare. Multe personalitati reprezinta un amalgam al celor doua, cu o orientare dominanta. 5.7.Opinia proprie. Modul in care Fromm a abordat personalitatea este unul multidisciplinar, din aceasta cauza este mai greu de formulat o parere despre toata teoria sa doarece este nevoie de mai multe cunostinte din diferite domenii cum ar fi sociologie, psihologie, antropologie, istorie. Fromm a fost cel care a trecut de limitele psihanalizei clasice, incluzind un cimp larg de probleme sociale.

34

6. Abordarea ontogenetica. Erik Erikson.

6.1.Date biografice. Nascut la Frankfurt, in Germania, din parinti danezi; tatal lui a parasit-o pe mama inainte de nasterea copilului. Mama s-a mutat la Karlsruhe unde, trei ani mai tarziu, s-a casatorit cu medicul pediatru Homburger, care l-a adoptat pe copil. Copilul a primit numele de familie al tatalui adoptiv si cativa ani copilul n-a stiut ca Homburger nu este tatal sau adevarat. Ulterior, descoperind inselaciunea, a parcurs o criza de identitate, fiind framantat de ideea identitatii sale reale (numele), nu numai a celei psihologice. Dupa 37 de ani, odata cu dobandirea cetateniei americane, a abandonat numele tatalui adoptiv si l-a adoptat pe cel al tatalui sau natural. La scoala a avut note proaste, neavand prea mare interes pentru studiu. A abandonat in doua randuri studiile si a inceput sa vagabondeze, in cautarea propriei identitati, prin Germania si Italia, citind, tinand un jurnal si observand lumea. S-a descris pe sine in acea perioada ca fiind extraordinar de sensibil, la limita dintre nevroza si psihoza.La 25 de ani, dupa terminarea studiilor a inceput sa predea la Viena, intr-o scoala infiintata pentru copiii pacientilor lui S. Freud. La Viena incepe cariera profesionala ca format psihanalist, cu specializare in psihanaliza copiilor. Orientarea spre Freud si spre studiul psihanalizei pare sa fie o compensare a cautarilor sale legate de "tatal mitic". Cura lui psihanalitica a fost coordonata de Anna Freud. Paralel cu studiile de psihanaliza a urmat si un stagiu de pregatire si a obtinut o diploma de profesor in metoda Montessori. In 1933 a fost primit ca membru in Institutul de Psihanaliza din Viena, a fost si cel in care a fost nevoit sa paraseasca Austria pentru Danemarca, iar apoi a emigrat in SUA.La Boston, el a inceput sa lucreze intr-un cabinet propiu, dar a colaborat si cu Murray la Harvard in clinica acestuia si cu un centru de delincventi cu tulburari emotionale din Spitalul General din Massachusetts, unde a intalnit antropologi ca Ruth Benedict si Margaret Mead si pe Kurt Lewin.A inceput sa se pregateasca pentru un doctorat in psihologie la Harvard, dar a ratat primul examen, se pare din cauza ca nu a acceptat programa oficiala de pregatire Din 1936 a fost invitat la Institutul de Relatii Umane al universitatii Yale pentru un stagiu de cercetare si predare.Unul din studiile importante pentru teoria lui, realizat aici, se refera la metodele de educare a copiilor din triburile de indieni Sioux. Studiul a evidentiat influenta culturii asupra evenimentelor din copilarie. Din 1939 lucreaza la Institutul de Binefacere Berkley (California) unde studiaza dezvoltarea copiilor normali si apoi a celor din tribul Yurok. Avand o imagine clara a limitelor teoriei freudiene, limita pe care o atribuia bazei empirice a teoriei, Erikson a incercat sa studieze populatii cat mai variate: copii si adolescenti normali si tulburati emotional, adulti, indivizi din culturi diferite. Studiind viata lui Mahatma Gandhi, el a identificat si o criza de identitate care poate interveni la maturitate.Intr-o opera de maturitate, Erikson marturisea ca exista o legatura intre centrarea lui pe criza de identitate si propria biografie "Fara indoiala ca unii dintre prietenii mei ar insista ca aveam nevoie sa dau acest nume crizei ca sa ma impac de-a binelea cu mine insumi". Aceasta fraza este inca un exemplu de legatura intre importanta experientei intuitive a autorului in geneza unei teorii despre personalitate.

35

6.2.Dezvoltarea psiho sociala. Pornind de la teoria lui Freud, E. Erikson a dezvoltat o teorie proprie asupra stadialitatii. In viziunea sa, dezvoltarea cuprinde 8 stadii "psihosociale" sau "varste ale omului"; primele patru fiind oarecum similare celor freudiene (oral, anal, falic, de latenta), dar E. Erikson pune accent mai mare pe corelatele psihosociale ale acestor stadii, decat pe cele biologice. Procesul de dezvoltare este guvernat de principiul epigenetic a maturarii (stadiile sunt determinate de factori ereditari). Factorii psihosociali influenteaza modul in care se realizeaza maturarea, deci dezvoltarea este determinata atat de factori innascuti cat si de factori invatati. Dezvoltarea umana este o serie de conflicte, la fiecare stadiu, persoana este confruntata cu un conflict specific. Fiecare conflict exista la nastere sub forma unei predispozitii innascute, dar ajunge la apogeu numai intr-un anumit stadiu, cand mediul impune anumite cerinte. Aceasta confruntare este criza, care implica o schimbare in perspectiva. Este o perioada de vulnerabilitate si de noi forme de comutare a energiei instinctuale de pe un aspect pe altul. Fiecare stadiu implica un punct de cotitura, in care individul are de ales intre doua moduri de infruntare a situatiei: mod dezadaptativ (sau maladaptativ) si modul adaptativ. Daca fiecare criza este rezolvata pozitiv, dezvoltarea este normala si individul este capabil sa se confrunte cu urmatorul moment critic. Atat modul adaptativ de rezolvare, cat si cel dezadaptativ, vor fi incorporate in identitatea de sine. De exemplu, daca la un anumit punct variantele adaptative sunt incredere/ neincredere, increderea este varianta adaptativa, dar varianta dezadaptativa trebuie pastrata si ea partial; putina neincredere este necesara, altfel am fi creduli si lesne de inselat; numai astfel criza este complet rezolvata. Stadiile dezvoltarii si modalitatile specifice de adaptare (rezolvare a conflictelor) sunt urmatoarele: Stadiul senzorial - oral (0 - 1 an). Modalitati specifice de adaptare: incredere/ neincredere (similar cu stadiul oral la Freud): Copilul este complet neajutorat la nastere, dependent de altcineva in ceea ce priveste supravietuirea, securitatea, afectiunea. Gura este de o importanta vitala in stadiul senzorial-oral: copilul traieste prin gura, iubeste cu gura. Relatia copilului cu lumea nu este numai biologica, ci si psihosociala. De natura ei va depinde atitudinea ulterioara fata de lume (incredere/neincredere). Daca mama are o atitudine afectuoasa si protectoare, copilul va avea expectante de consistenta si continuitate fata de lume (aici se afla sursa identitatii de sine), va avea incredere in sine si ceilalti. Daca mama il respinge sau il neglijeaza, copilul va fi temator si suspicios in toate relatiile sale ulterioare (mediul va fi perceput ca inconsistent si imprevizibil). Chiar daca relatia initiala a fost buna, pierderea mamei poate duce la pierderea increderii. Neincrederea dobandita dintr-o relatie rece cu mama poate fi remediata ulterior printr-o relatie calda cu un profesor sau un prieten. Erikson vedea o pondere mai mare a factorilor psihosociali, chiar si in acest stadiu, decat a celor biologici.

36

Stadiul muscular - anal (1 - 3 ani). Modalitati specifice de adaptare: autonomie/ sovaiala, rusine (similar cu stadiul anal la Freud): Dupa un an, copilul isi dezvolta o serie de abilitati fizice si intelectuale, care ii maresc libertatea de actiune si de comunicare, de care el este mandru si pe care ar dori sa le exercite cat mai mult. Importante sunt abilitatile de a retine si de a da drumul, ca manifestari ale capacitatii de a alege. Copilul invata sa apuce si sa dea drumul obiectelor la momentul si in modul potrivit: apucarea poate fi facuta intr-o maniera benigna sau intr-una ostila, distructiva. Similar, gestul de a da drumul la ceva poate fi facut in maniera unei relaxari pasive sau, dimpotriva, cu furie distructiva. Ambele prototipuri comportamentale se pot manifesta pozitiv sau negativ (de exemplu a retine devine ulterior orientat spre a iubi sau a fi distructiv; a da drumul se poate manifesta prin furie distructiva sau indiferenta pasiva). Copilul invata sa-si manifeste autonomia, vointa, sa se perceapa pe sine ca persoana. Problema este in ce masura mediul (parintii) permit manifestarea acestei autonomii. "Dresajul la olita" este exemplul tipic de situatie in care copilul este antrenat sa retina si sa dea drumul fecalelor in functe de anumite ore si locuri. Daca parintii lasa copilul sa actioneze in ritm propriu sau, dimpotriva, sunt nerabdatori si furiosi, aceasta va influenta atitudinea ulterioara a copilului. Impiedicand copilul sa-si manifeste propria vointa, parintele ii va imprima o nesiguranta de sine si jena in relatiile cu ceilalti. Desi zona anala este "centrul" acestui stadiu, conflictele nu sunt de natura biologica ci psihosociala. Stadiul locomotor - genital (3 - 5 ani). Modalitati specifice de adaptare: initiativa/ vinovatie (similar cu stadiul falic la Freud): Dupa varsta de 3 ani, abilitatile copilului se dezvolta mult, este initiative si doreste sa faca tot felul de lucruri. Una din manifestarile de fantezie si initiativa este dorinta imaginara a copilului de a poseda parintele de sex opus, insotita de gelozie si rivalitate fata de parintele de acelasi sex. In functie de reactia parintilor la aceste activitati si fantezii initiate de copil, el va avea si alte initiative, sau se va teme de ele si se va simti vinovat daca le are. Referitor la complexul Oedip, daca parintii vor adopta o atitudine intelegatoare si iubitoare, efectul initiativei (complexul Oedip) va duce la consolidarea unui sentiment moral fata de ceea ce este voie si ce nu este voie. Copilul isi si va reorienta initiativele spre scopuri mai realiste si mai acceptabile social (sursa dezvoltarii eului si a sentimentului de responsabilitate). Stadiul de latenta (6 - 11 ani). Modalitati specifice de adaptare: harnicie, straduinta/ inferioritate (similar cu stadiul de latenta la Freud): Lumea copilului devine mai larga, mai complexa, odata cu intrarea in scoala: copilul invata sa lucreze, sa se straduiasca, la inceput pentru a fi recunoscut efortul sau si apreciat, iar apoi pentru placerea lucrului bine facut. Incepe sa gandeasca prin categorii si legitati, nu prin asociatii intamplatoare. Jocurile sale sunt preponderent constructive si dezvolta concentrarea atentiei. Imaginea de sine este influentata de modul in care adultul apreciaza rezultatul activitatii sale: daca va fi incurajat sa se straduiasca sa-si imbunatateasca abilitatile si parintele isi va manifesta increderea in el, se va simti competent sau, daca, dimpotriva, parintele isi va manifesta neincrederea sau deprecierea, se va simti inferior.

37

Aceste 4 stadii sunt paralele cu cele ale lui Freud, dar modul de rezolvare a crizei este mai degraba psihosocial. Desi independenta copilului se dezvolta de la nastere pana la 11 ani, dezvoltarea lui este dependenta in foarte mare masura de adulti (parinti, profesori care reprezinta "alter-i semnificativi" asupra carora copilul nu are control). In urmatoarele 4 stadii, lucrurile se schimba, in sensul ca individul dobandeste un control din ce in ce mai mare asupra mediului sau (isi alege cariera, prietenii, sotul/ sotia), dar aceste alegeri sunt influentate de caracteristicile dezvoltate in primele stadii (va fi increzator, autonom sau invers). Stadiul adolescentei (12 - 18 ani). Modalitati specifice de adaptare: identitate/ confuzie de rol Adolescenta este esentiala pentru identitatea Eului. Eul, imaginea de sine, este o integrare a ceea ce credem despre noi, ce cred altii, ce am dori sa fim. Modelarea si acceptarea propriei identitati o sarcina dificila si generatoare de anxietate. Erikson vedea adolescenta ca pe un "moratoriu psihologic" intre copilarie si varsta adulta, care permite experimentarea mai multor Euri si roluri. Cei care dobandesc in acest stadiu un puternic sentiment al identitatii vor fi adulti increzatori in ei insisi, iar cei ce nu realizeaza aceasta vor parcurge o criza de identitate numita "confuzie de rol", ceea ce se va solda cu esecuri in viata adulta. Adolescentul va tinde sa se identifice cu un anume grup sau model, pentru a-si consolida propria identitate; daca tinta identificarii este socialmente negativa, aceasta va afecta insertia sociala ulterioara. Stadiul de adult tanar (18 - 35 ani). Modalitati specifice de adaptare: intimitate/ izolare Este un stadiu lung, in care individul isi consolideaza independenta fata de parinti si de institutiile parentale (scoala), devine matur si responsabil. Incepe sa desfasoare o activitate productiva, stabileste relatii stranse cu parteneri de acelasi sex (prietenie) sau de sex opus (dragoste). Intimitatea nu este restransa la relatia sexuala, ea se manifesta si printr-un sentiment al grijii fata de celalalt, al obligatiei si angajarii afisate fara "smecherii" autoprotective si fara teama de a-si pierde identitatea in relatie - fuziunea propriei identitati intr-o relatie intima nu duce la negarea ei. Persoanele incapabile sa stabileasca o astfel de intimitate sunt izolate, evita contactele cu ceilalti si percep ca amenintatoare incercarile celorlalti de apropiere. Stadiul de adult (35 - 55 ani). Modalitati specifice de adaptare: generativitate/ stagnare Este stadiul in care individul are nevoie nu numai de intimitate, ci si de implicare in cresterea si educarea copiilor. Aceasta nevoie poate fi larga, in sensul orientarii spre societate in ansamblul ei. Institutiile sociale - afacerile, armata, invatamantul - intaresc si garanteaza generativitatea, in sensul ca realizeaza un mediu social in care are loc ghidarea fiecarei tinere generatii. Daca individul nu are astfel de trebuinte, el este coplesit de un sentiment de stagnare, plictisire si saracire interpersonala, regreseaza la un stadiu de pseudo-intimitate, in care se rasfata copilareste, poate deveni neajutorat social pentru ca este absorbit total de propriile sale placeri.

38

Stadiul de maturitate (55 + ani). Modalitati specifice de adaptare: integritate a Eului/ deznadejde. Modul de rezolvare al crizei depinde de atitudinea persoanei fata de propria sa viata. Majoritatea problemelor sale existentiale (statut social si profesional, bunastare economica, responsabilitati fata de cresterea copiilor) sunt rezolvate. Daca sentimentul (retrospectiv) este de implinire si satisfactie, individul isi accepta rolul si trecutul, poseda "integritatea Eului". Daca viata este privita cu un sentiment de frustrare si ranchiuna, daca are regrete pentru ce n-a facut, individul este intr-o stare de deznadejde, de dezgust fata de viata.

6.3.Fortele bazale. Fiecare stadiu are propria sa criza de identitate si fiecare criza constituie o oportunitate de dezvoltare a unei forte bazale. Initial, Erikson a denumit aceste tendinte evolutive "virtuti", dar a renuntat la termen din cauza conotatiei sexiste[4] a termenului, pentru ca a considerat ca ele sunt general umane, nu au nici o legatura cu sexul persoanei. Aceste forte bazale, desi constituie un rezultat al invatarii si nu sunt innascute, sunt evolutive prin natura lor, dezvoltandu-se atat in ontogeneza individuala, cat si in istoria omenirii. Fiecare forta bazala joaca un rol activ in viata. Ele apar in urma rezolvarii satisfacatoare a crizei specifice fiecarui stadiu, sunt interdependente (o anumita forta bazala nu se poate dezvolta daca cea precedenta nu s-a consolidat). Speranta deriva din incredere: este credinta persistenta ca dorintele pot fi satisfacute in ciuda unor adversitati temporare. Vointa se dezvolta din autonomie: consta din hotararea de a-si exercita libertatea si de a alege; formeaza baza acceptarii autoritatii si a legii[5]. Orientarea spre scop (finalismul) deriva din initiativa: consta din curajul de a-si imagina si de a urmari tinte importante. Competenta este rezultatul sarguintei: consta din sentimentul conferit de exercitarea eficienta a abilitatilor si a inteligentei in finalizarea unei sarcini. Fidelitatea deriva din identitatea de sine: implica mentinerea unor loialitati fundamentale, a simtului datoriei, a sinceritatii si naturaletei in relatiile cu ceilalti. Dragostea provine din intimitate si este considerata ca cea mai importanta forta bazala: consta din devotamentul reciproc intr-o identitate comuna, impartasita cu o alta persoana (sot/ sotie). Grija provine din generativitate: se manifesta prin solicitudine fata de altii, prin dorinta de a indruma si instrui, nu numai de dragul acestor activitati in sine, ci si pentru implinirea propriei identitati. Intelepciunea provine din integritatea Eului: se manifesta printr-o atitudine detasata si acceptanta fata de toate neimplinirile trecute, prin impacare cu sine si cu viata.

39

Teoria lui Erickson este numai partial determinista deoarece acorda o mai mare pondere invatarii decat ereditatii. Experientele psihosociale sunt cele care modeleaza personalitatea. Scopul lor ultim este dezvoltarea unei identitati de sine pozitive. Erickson extrapoleaza teoria lui Freud, in sensul ca acorda termenului de dezvoltare o semnificatiei mai larga, care include intreaga viata, dar admite in principiu importanta cruciala a primelor patru stadii. Accentul in teoria sa este pus pe Eu (Ego), care nu este un servitor al Iadului, ci o instanta independenta a personalitatii. Eul este influentat nu numai de parinti, ci si de mediul apropiat si de cadrul istoric. El se dezvolta pe toata durata vietii. Erikson extinde teoria psihanalitica in sensul acceptarii culturii, societatii si istoriei ca factori determinanti ai personalitatii totale. Tema centrala a teoriei este dezvoltarea personalitatii ca drum catre identitatea de sine.

40

7.Teoria personalitatii la Carl Rogers.

7.1. Date biografice. Carl Rogers s-a nscut n 8 ianuarie 1902 n Oak Park, o suburbie din Chicago, al patrulea din ase copii. Starea economic a familiei era una bun i Rogers nu a fost presat n copilrie de probleme financiare. Relaiile de familie erau att de strnse nct practic Rogers nu a avut via social n afara familiei. Prinii descurajau relaiile de prietenie cu ali copii, afirmnd c acetia s-ar angaja n activiti de o valoare moral chestionabil. n acelai timp ns ntre copiii familiei exista o continu rivalitate, Rogers simind tot timpul c prinii l favorizeaz mai mult pe fratele mai mare (Schultz, 1986). S-a descris ca fiind un copil solitar, pierdut n lumea viselor cea mai mare parte a timpului. A citit cu nesa orice carte i-a czut n mn, inclusiv dicionare i enciclopedii. Ca rezultat al singurtii, a nceput s se bazeze foarte mult pe propria experien i viziune asupra lumii, ceea ce se reflect i n teoria pe care a dezvoltat-o. La coala din Oak Park a fost coleg de clas cu Ernest Hemingway, care era cu doi ani mai mare. Cnd Rogers avea 12 ani, familia s-a mutat la o ferm aflat la 50 km de Chicago, experien care i-a trezit interesul pentru tiin.Nu este surprinztor c Rogers a ales s studieze agricultura la Universitatea Wisconsin, n 1919. Dup al doilea an ns scopul lui s-a schimbat. Ca urmare a educaiei religioase primite n familie i ca urmare a participrii la cteva conferine cu teme religioase a hotrt s devin preot. n 1922 a fost selectat s participe la Conferina Federaiei Mondiale a Studenilor Cretini la Beijing, n China.La ntoarcerea n Wisconsin i-a schimbat specializarea din agricultur n istorie i a absolvit n 1924. Dup absolvire Rogers s-a cstorit (chiar dac prinii nu erau de acord) i a nceput studiile de teologie la Union Theological Seminary din New York. A rmas acolo doi ani, apoi s-a mutat (peste drum) la Colegiul de Profesori al Universitii Columbia, pentru a studia psihologia clinic i educaional, fa de care i dezvoltase un interes chiar mai mare dect cel pentru teologie, deoarece constatase c doctrina religioas nu este ntotdeauna calea cea mai bun pentru a ajuta oamenii. A obinut doctoratul n 1931, cu o tez despre msurarea adaptrii personalitii n copilrie. Timp de doisprezece ani dup aceea, a lucrat n cadrul Departamentului pentru Studiul Copilului din cadrul Societii pentru prevenia cruzimii fa de copii, din New York. Cea mai mare parte a timpului a petrecut-o diagnosticnd i tratnd copii delincveni sau cu situaii familiale grele. n 1940 a devenit profesor de psihologie la Universitatea de Stat Ohio. Muncind cu studeni foarte buni, Rogers a nceput s-i expun perspectiva teoretic asupra consilierii i tratrii tulburrilor emoionale, ajutnd n acelai timp la aducerea psihologiei clinice n atenia psihologiei contemporane. n 1945 a prsit Ohio, iar n 1957 a plecat la Universitatea Wisconsin; n aceast perioad a fost foarte prolific, publicnd un numr mare de articole i cri care au popularizat teoria i terapia centrat pe persoan. n 1962 a format mpreun cu Gordon Allport, George Kelly, Abraham Maslow, Rollo May i alii Asociaia American de Psihologie Umanist. n 1963 s-a mutat n California, lucrnd la Centrul de Studiere a Persoanei din LaJolla.

41

7.2.Actualizarea tendinta umana fundamentala. Rogers vede oamenii ca motivati de o tendinta generala de baza: t e n d i n t a sa actualizeze, sa mentina si sa-si sporeasca experientele. Aceasta tendinta innascuta este o nevoie fundamentala a fiintelor umane si include toate trebuintele psihologice, desi este, in conceptia lui Rogers, mai mult orientata spre biologie decat spre psihologie. Ca nevoie fundamentala, tendinta spre actualizare include totul, chiar cele mai simple nevoi biologice, ca acelea de aer, hrana, apa. Tendinta de actualizare face mai mult decat sa mentina organismul: ea faciliteaza cresterea si dezvoltarea organismului. La este responsabila pentru toate aspectele cresterii ce sunt subsumate sub denumirea de maturizare', care este determinata genetic de dezvoltarea partilor corpului si a proceselor fiziologice de la cresterea fatului pana la aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate. Toate aceste schimbari, programate in schema genetica a persoanei, sunt produse de tendinta de actualizare. Chiar daca aceste schimbari sunt determinate genetic, progresul organismului spre maturizarea completa nu este automat si fara efort. Mai degraba, Rogers descrie acest proces evolutiv ca implicand constrangere si durere, asa ca atunci cand copilul face primii pasi. Copilul cade si se taraste si ar fi mai putin dureros pentru ei sa ramana in stadiul de tarare. Dar copilul persista. Cade si plange din nou, dar continua. El persista in pofida durerii, spune Rogers, pentru ca tendinta de actualizare, de a merge inainte, de a se dezvolta si de a creste este mult mai puternica decat orice tendinta de a regresa , provocata de dificultatile cresterii. Aceasta tendinta actualizanta nu este vazuta numai la oameni, dar si la toate vietuitoarele. In descrierea vietii, Rogers foloseste expresii ca tenacitatea vietii' si tendinta de impingere inainte a vietii', indicand convingerea cu privire la existenta unei forte irezistibile care cauzeaza nu numai supravietuirea unui organism, uneori in conditii extrem de ostile, ci si adaptarea, dezvoltarea si cresterea. Exista un fundament puternic biologi c al tendintei de actualizare. La indivizii maturi, aceasta t e n d i n t a devine mai psihologica si reflecta elemente ale invatarii si experientei mai mult decat aspecte biologice. Rogers crede ca, in viata, oamenii demonstreaza ceea ce se numeste procesul valorizarii organismice. Prin asta el intelege ca toate experientele v i e t i i sunt evaluate in termenii a cat de bine servesc tendintei de actualizare. Acele experiente pe care oamenii le percep ca promovand sau facilitand actualizarea sunt vazute ca bune si de dorit si sunt evaluate ca valoare pozitiva. Acele experiente percepute ca impidicand actualizarea, sunt considerate ca nedorite. Aceste perceptii vor influenta comportamentul pentru ca experientele considerate de nedorit vor fi evitate, in timp de acelea considerate de dorit vor fi cautate pentru a se putea repeta cat mai des posibil. 7.3. Dezvoltarea Eu-lui. Atunci cand un copil isi dezvolta un camp experiential mai complex, ca rezultat al mai multor interactiuni cu alti oameni, o parte a experientei sale devine diferentiata de rest. Aceasta parte noua si separata este definita prin termeni ca eu, pe mine si eu insumi' si reprezinta conceptul de eu, care implica distingerea dintre ceea ce este direct si nemijlocit o parte din noi si ceea ce este extern.Conceptul de eu reprezinta si imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea fi sau ar dori sa fie. Rogers spune ca eul este un pattern consistent de trasaturi, un tot organizat. Toate aspectele p o s i b i l e ale eului tind spre consistenta. De exemplu, cineva care se considera a nu avea nici un sentiment agresiv fata de a l t i i , nu exprima nici o nevoie de agresiune,

42

cel p u t i n nu intr-o maniera evidenta si directa. intregul comportament trebuie sa fie in acord cu conceptul de eu. Pe masura ce se dezvolta, copilul isi formeaza o nevoie de ceea ce Rogers numeste evaluare pozitiva. Aceasta nevoie este, probabil, invatata, desi Rogers crede ca sursa ei este neclara. Innascuta sau invatata, nevoia de evaluare pozitiva este permanenta si persistenta si se gaseste in toate fiintele umane. Cum spune si numele, evaluarea pozitiva include nevoia de acceptare, dragoste si aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea mamei. Este satisiacatoi' sa primesti o evaluare pozitiva si o dezamagire sa nu o primesti. Comportamentul copilului e ghidat de cantitatea de afectiune pe care o primeste. Daca mama nu-i da o evaluare pozitiva, tendinta copilului spre actualizare si dezvoltarea eului este ingreunata. Copiii percep dezaprobarea mamei fata de un comportament ca o dezaprobare a tuturor comportamentelor si aspectelor legate de ei. Daca si t uat i a apare foarte frecvent, copilul tinde sa se impotriveasca act ual i z ari i eului si sa se straduiasca, in schimb, pentru a-si asigura o evaluare pozitiva. In mod ideal, copilul ar trebui sa simta suficienta dragoste, acceptare si aprobare in general, chiar daca unele comportamente specifice pot fi dezaprobate. Aceasta stare sau conditie este numita evaluare pozitiva neconditionata si, implica faptul ca dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comporta aceasta, ci este indreptata in mod gratuit si in intregime asupra c o p i l u l u i ca persoana.Un aspect important al nevoii de evaluare pozitiva este natura ei reciproca. Datorita importantei satisfacerii acestei nevoi, mai ales in copilarie, oamenii devin foarte sensibilila atitudinile si comportamentul altora. In lumina feedback-ului pe care il primim de la altii (aprobarea sau dezaprobarea lor), ne dezvoltam conceptul cu privire la eul propriu. Prin prisma acestui concept de eu, incepem sa analizam atitudinile altora. Ca rezultat, imaginea pozitiva incepe sa actioneze gradat, mai mult din interiorul persoanei decat de la altii. Aceasta conditie este numita de Rogers auto-evaluare. Aceasta devine o nevoie la fel de puternica ca si nevoia de evaluare pozitiva de la altii, si ceea ce satisface autoevaluarea reprezinta aceleasi conditii care produc evaluarea pozitiva generata de ceilalti. Evolutia de la evaluare la autoevaluare pozitiva formeaza super-ego-ul ca instanta evaluativa.Am spus ca evaluarea pozitiva neconditionata implica dragoste si acceptare a c o p i l u l u i (ara conditii - independente de comportamentul lui. Evaluarea pozitiva conditionata reprezinta opusul. De obicei, parintii nu reactioneaza la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitiva. Anumite comportamente ii enerveaza sau ii plictisesc si pentru acele comportamente copiii nu primesc afectiune si aprobare, ci exact opusul. Si asa, copilul invata caafectiunea si aprobarea parintilor depind de modul cum se comporta. Copilul vede ca, uneori, este recompensat iar alteori nu. Daca mama, de exemplu, exprima dezaprobare ori de cate ori un copil darama un obiect, copilul se va dezaproba pe sine pentru acest comportament. Standardele externe de judecata au devenit personale si copilul, intr-un fel, se pedepseste singur, asa cum i acea mama, Copilul se iubeste numai cand se comporta intr-un mod apreciat ca aprobat de mama. Altfel, eul incepe sa functioneze ca inlocuitor al mamei. Mai mult, copilul dezvolta si criterii interne de evaluare, considerandu-se ca valoros doar in anumite conditii. Avand deja interiorizate normale parintilor, copilul incepe sa se vada ca meritand sau nu ceva, in acord cu criteriile definite de parinti.

43

Copiii care nu ajung la acest punct incep sa evite anumite comportamente si atitudini, indiferent cat de satisfacatoare pot fi ele. Ei nu mai pot functiona in libertate totala pentru ca trebuie sa-si judece si sa-si cantareasca comportamentul si sunt, astfel, impiedicati sa se dezvolte total sau sa se autoactualizcze. Asemenea copii isi i n h i b a propria dezvoltare, pentru ca trebuie sa traiasca in limitele autoevaluarii interiorizate. 7.4.Caracteristice persoanei actualizate. Persoana actualizata este produsul final si dezirabil al dezvoltarii psihologice si al evolutiei sociale, dupa Rogers. 1. Prima caracteristica a persoanei auto-actualizate este constientizarea tuturor experiente lor. Nici o experienta nu este indepartata, distorsionata sau negata in vreun fel; toate trec prin eu. Nu este implicata apararea, pentru ca nu este nimic impotriva caruia sa te aperi; nu exista amenintari pentru conceptul de eu al individului. Persoana este deschisa la orice sentimente pozitive, cum ar fi curajul sau tandretea, sau negative, ca teama si durerea. O asemenea persoana este mult mai emotionala in sensul ca nu experimenteaza doar o ari e larga de emotii pozitive si negative, dar le si traieste mai intens decat o persoana pasiva. 2. O a doua caracteristica a persoanei complet functionale este tendintei sau abilitatea ele a trai complet si plenar inorice moment. Fiecare moment este p r i v i t ca nou si proaspat, sau, cel putin, are p o t e n t i a l u l necesar pentru a fi p r i v i t astfel. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment, ci este trait din plin, participand, mai degraba, decat observand.Nu exista rigiditate, organizare, constrangere sau structura impusa asupra e x p e r i e n t e i . La omul bolnav, toata experienta este organizata si distorsionata pentru a se potrivi eu prejudecatile structurate ale cuiva. 3. A treia caracteristica a persoanei autoactualizate este increderea in propriul organism, sau in trairea proprie si nu in judecatile altora sau in codul social. Rogers scrie: Comportarea dupa cum te simti este un ghid demn de incredere pentru un comportament satisfacator'. Prin aceasta nu se sugereaza ca persoana auto-actualizata ignora complet datele din intelectul sau sau al altora, ci doar ca experientele de viata sunt congruente eu conceptul de eu. Decizia finala cu privire la cum sa te comporti intr-o situatie particulara rezulta dintr-o evaluare a tuturor datelor experientiale. Persoana nu este c o n s t i e n t a de astfel de evaluari (datorita congruentei dintre eu si experienta) si decizia pare a fi intuitiva. Ea pare mai mult emotionala decat intelectuala. 4. A patra caracteristica este sentimentul libertatii. Persoanele autoactualizate se simt libere sa se miste in orice directie dorita, sa aleaga fara constrangere sau inhibitie. Ca rezultat, traiesc un sentiment de putere persoanla asupra v i e t i i lor, pentru ca stiu ca viitorul depinde de a c t i u n i l e lor si nu este determinat de c i r c u m s t a n t e , evenimente trecute, alti oameni. Ei nu se simt constransi - de altii, sau de ei insisi, sa se comporte intr-un fel sau altul. Nu merg pe un singur drum. Rogers crede ca personalitatea a c t u a l i z a t a este foarte creativa, traind constructiv adaptativ, chiar daca conditiile de mediu se pot schimba: Legat de aceasta creativitate este sentimentul spontaneitatii. Persoana se poate adapta flexibil si poate cauta experiente noi si noi incercari. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza sau de securitate interioara.

44

Rogers subliniaza ca adjectivele ca fericit', bucuros' sau multumit nu sunt p o t r i v i t e p e n t r u a d e s c r i e persoana aiitoactiializata, pentru ca o persoana ar avea aceste sentimente doar in anumite momente. Termenii mult mai potriviti ar fi: implinit', stimulat', imbogatit', plin de sens'. Este dificil sa fii o persoana auto-actulizata, pentru ca asta i m p l i c a testare, crestere, incordare si folosirea tuturor potcntialitatilor. Mai precis, aiitoactualizarea implica curajul dea trai. Rogers nu foloseste cuvantul actualizat' ca atare, pentru ca ar implica o personalitate rigida si statica. Rogers descrie actualizarea ca pe o directie, nu ca pe un aspect finit'. Persoana auto-actualizata se schimba continuu si creste mereu, dupa cum tinde sa-si actualizeze toate potenti aiurii e. Daca o asemenea crestere esueaza, persoana isi pierde caracteristicile spontaneitatii, flexibilitatii si deschiderea catre noi experiente.

45

8.Teoria personalitatii la Abraham Maslow.

8.1. Date biografice. Abraham Harold Maslow s-a nscut n 1 aprilie 1908 n Brooklyn, New York, primul din apte frai. Prinii si erau evrei rui imigrani, sraci i needucai. Fiind singurul copil evreu din cartier, s-a simit singur i nefericit o lung perioad de timp. Ca i Rogers, a cutat refugiu n lumea crilor. Problemele lui Maslow nu se opreau aici. Nici relaia cu mama nu era mai bun. n 1925, Maslow a intrat la City College din New York, iar n 1926, dorind s-i fac pe plac tatlui, s-a nscris la cursurile serale ale Brooklyn Law School. Dup doar dou sptmni a decis ns c nu l intereseaz i a abandonat. n 1927 Maslow s-a nscris la Universitatea Cornell, unde a participat la un curs introductiv n psihologie, inut de Edward Titchener. Introspecia tiinific promovat de acesta i s-a prut plictisitoare, rece i l-a fcut s-i piard temporar interesul pentru psihologie. S-a ntors la City College of New York, iar n 1928 s-a transferat la Universitatea Wisconsin, unde a obinut doctoratul, n 1934. Decizia de a studia psihologia a venit cnd a descoperit behaviorismul lui Watson, n timpul anilor de studenie la City College of New York. A considerat behaviorismul calea cea mai bun de urmat, dar prerile i s-au schimbat Dup obinerea doctoratului, Maslow a continuat s predea la Universitatea Wisconsin pentru o perioad scurt de timp i a ncercat s urmeze cursuri de medicin, dar a constatat c i aceasta, la fel ca i coala de drept unde ncercase mai devreme, reflecta o imagine negativ asupra naturii umane i a renunat. n 1935 s-a mutat la Universitatea Columbia, unde a lucrat timp de 18 luni cu Thorndike, care i-a aplicat unul dintre testele sale de inteligen, descoperind c Maslow avea un IQ de 195, al doilea ca mrime nregistrat vreodat cu acel test. Avnd permisiunea lui Thorndike, Maslow i-a nceput studiile asupra relaiei dintre dominan i sexualitate, intervievnd brbai i femei. n 1949 s-a mutat la Brooklyn College. Dac munca de nceput a lui Maslow avea n prim plan specimenele dominante, interesele lui s-au orientat apoi spre fiinele umane remarcabile; evoluia preocuprilor a fost stimulat de tragediile celui de-al doilea rzboi mondial. Maslow dorea s dezvolte o psihologie care s fie aplicabil la masa tratativelor; dorea s arate c fiinele umane sunt capabile de ceva mai bun dect rzboiul i ura. Maslow se afla n New York cnd, ntre 1930 i 1940, minile strlucite ale Europei veniser n Statele Unite din cauza ameninrii naziste. Printre ele, Maslow s-a ntlnit cu Adler, Wertheimer, Horney i Fromm. O puternic influen a avut asupra lui i antropologul Ruth Benedict; din aceasta i din admiraia pentru fondatorul colii gestaltiste s-a nscut interesul lui Maslow pentru autoactualizare, el descriind cum eforturile sale de a-i nelege pe cei doi au evoluat n ceea ce a devenit munca sa de o via. A devenit rapid unul dintre liderii celei de-a treia fore n psihologie. Dup civa ani foarte productivi, viaa academic a lui Maslow a devenit foarte agitat, din cauza prerilor sale politice radicale i a criticilor pe care le-a adus universitilor din Statele Unite, pe care le-a acuzat c nu se implic n rezolvarea problemelor mondiale i c insist pe organizarea de tip medieval a facultilor. n aceste condiii, alegerea lui ca preedinte al Asociaiei Americane de Psihologie n 1966 a fost o surpriz. Civa ani mai trziu stresul i starea de sntate l-au determinat s renune la viaa academic. n 8 iunie 1970 Maslow a suferit un atac de cord i a decedat.

46

8.2.Ierarhia trebuintelor. Maslow afirm c omul poseda un numr de trebuine nnscute care activeaz i direcioneaz comportamentul subiectului. Trebuinele au un caracter instinctiv. Comportamentele puse n aciune pentru a satisface respectivele trebuine au un caracter dobndit i variaz de la un individ la altul. Aceste trebuine universale sunt organizate ierarhic. O trebuin de nivel superior nu este activat pan cnd nu sunt satisfcute trebuinele de nivel inferior (s fie satisfcute mcar parial). Astfel, de pild, o persoan flmnd sauameninat nu va simi nevoia de apartenen sau de dragoste. Cnd nevoia de apartenen sau cea de dragoste sunt satisfcute, omul poate simi nevoia de stim i respect, iar dac i acestea sunt satisfcute, va fii pus n funciune nevoia de autoactualizare. Nevoia de autoactualizare Nevoi de stim i statut Nevoi de apartenen Nevoi de securitate Nevoi fiziologice Oamenii nu sunt motivai de toate aceste trebuine n acelai timp, doar o singur trebuin fiind dominant. De pild, o femeie de afaceri nu va mai fi dominat de trebuine fiziologice, ci va cuta stima i auto-actualizarea. Cu toate acestea ierarhia trebuinelor poate fi rsturnat: astfel, dac se produce o recesiune economic i persoana i pierde serviciul i si cheltuiete economiile, trebuinele fiziologice revin pe primul loc. Trebuinele cu poziie inferioar n ierarhie sunt mai puternice. 8.3.Caracteristicile trebuintelor. Trebuintele superioare apar mai tarziu in cursul evolutiei speciei; toate fiintele vii au nevoie de hrana si apa, dar, numai omul are nevoie de autoactualizare, de a sti, de a intelege. Cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat ea este mai umana. Trebuintele superioare apar mai tarziu in evolutia individului: trebuintele biologice apar in copilarie, cele de apartenenta si stima, in adolescenta, iar cele de autoactualizare, la mijlocul vi et i i . Cu cat trebuintele sunt mai sus in ierarhie, cu atat mai putin importante sunt pentru supravietuire, satisfacerea lor putand sa fie amanata. Nesatisfacerea unor trebuinte superioare nu produce o criza atat de puternica asa cum se intampla in cazul nesatisfacerii trebuintelor inferioare. Din acest motiv trebuintele inferioare sunt numite de Maslow trebuinte de deficit'. Desi sunt mai putin necesare pentru supravietuire, t r e b u i n t e l e superioare c o n t r i b u i e la randul lor la supravietuire si dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuinte de nivel superior conduce la o viata mai lunga, la o mai buna stare de sanatate si, in general la cresterea e f i c i e n t e i biologice a persoanei. Din acest motiv trebuintele superioare sunt denumitetrebuinte de crestere' sau trebuinte ale eu-lui'. Satisfacerea trebuintelor superioare este benefica nu numai sub aspect biologic, ci si psihologic, pentru ca produce o pace mai profunda si da un sentiment de implinire a vietii. Satisfacerea trebuintelor superioare are nevoie de indeplinirea mai multor preconditii complexe, comparativ cu trebuintele inferioare. Astfel, de pilda, trebuinta de autoactualizare

47

pune conditia ca toate celelalte trebuinte sa fie satisfacute si implica nistecomportamente mai sofisticate decat cele orientate in directia procurarii hranei. Satisfacerea trebuintelor superioare implica, de asemenea, conditii externe mai bune: sociale, economice, politice. Astfel, de pilda, pentru trebuinta de autoactualizare este necesara o mai mare libertate de expresie. O trebuinta nu trebuie sa fie total si pe deplin satisfacuta, inainte ca o alta trebuinta din ierarhie sa-si faca simtita prezenta. Maslow vorbeste despre asa-numita satisfacere partiala. Astfel, de pilda, el da exemplul ipotetic al unui individ care si-a satisfacut nevoile fiziologice in proportie de 85%, cele de securitate, in proportie de 70%, cele de dragoste si apartenenta 50%, cele de stima 40% si cele de autoactualizare in proportie de 10%. 8.4.Metamotivatiile. In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la concluzia ca acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivatii. El afirma ca persoana autoactualizata nu se straduieste sa obtina ceva ci evolueaza. Persoanele la care functioneaza metamotivatii le nu lupta pentru reducerea unor deficiente si nu cauta sa reduca niste tensiuni, scopul lor fiind sa-si imbogateasca existenta, sa creasca tensiunea psihica cautand noul si experientele cu caracter provocativ. Maslow arata ca persoana autoactualizata nu este motivata in sens obisnuit (sa reduca o tensiune) ci in directia maximizarii propriului potential. Metamotivatiile reprezinta mai curand moduri de a fi, decat cautarea si atingerea unor obiective. Frustrarea atingerii metamotivatii lor produce, ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow, 1967). in astfel de cazuri sursa imbolnavirii psihice este mai putin explicita pentru individ. Metapatologia reprezinta diminuarea dezvoltarii plenare a potentialitatilor fiintei umane. 8.5.Caracteristicile persoanelor autoactualizate. Maslow este de parere ca personal it atil e autoactualizate nu reprezinta mai mult de 1% din populatie. Caracteristicile acestora sunt: 1. O percepere eficienta asupra realitatii. Personalitatea autoaclualizata este capabila sa perceapa lumea, inclusiv pe ceilalti oameni in mod clar si obiectiv. Perceptiile lor nu suni d i s t o r s i o n a t e de teama sau de a n u m i t e nevoi nesatisfacute. Nu au prejudecati si idei preconcepute. 2. Se accepta pe sine, pe ceilalti si natura in general. Personalitatile autoactualizate isi admit punctele tari si sl abi ci uni l e fara a avea tendinta de a distorsiona imaginea de sine si iara tendinta de a simti o rusine si o culpabilitate excesive referitoare la esecurile si imperfectiunile sale. 3. Personalitatea autoactualizata se caracterizeaza prin spontaneitate, simplitate si naturalete. Comportamentul personalitatii autoactualizate este d e s c h i s , d i r e c t , natural si nu este bazat pe jocul de rol social.Personalitatea actualizata nu are nevoie sa-si ascunda

48

sentimentele si sa pretinda ca este altceva decat este. Astfel de persoane sunt ele insele, fara a fi agresive sau rebele. 4. Concentrare pe probleme mai curand decat pe propria persoana. Personalitatile autoactualizate considera ca au un sens in vi at a, o anumita datorie de indeplinit. Ele se dedica unui scop. Personalitatile autoactualizate nu se angajeaza in activitate p e n t r u bani, g l o r i e sau putere, ci pentru satisfacerea metatrebuintelor, pentru dezvoltarea propriilor posibilitati, pentru actualizarea disponibilitatilor eului. 5. Nevoia de intimitate si independenta. P ersonali t at il e autoactualizate nu numai ca sunt sanatoase psihic si pot suporta izolarea de ceilalti, fara efecte psihopatologice, ci chiar mai mult, ele au o anumita nevoie de izolare si solitudine decat alti oameni. Ei se bazeaza mai mult pe ei i nsi si in satisfacerea trebuintelor si nu au o dependenta excesiva fatade ceilalti. Datorita independentei, aceste persoane pot parea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase desi nu aceasta este intentia lor. Ei sunt pur si simplu mai autonomi decat ceilalti oameni si nu cauta cu orice pret sa o b t i n a caldura si sustinere de la ceilalti. 6. Prospetimea permanenta a evaluarilor Personalitati autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea inconjuratoare cu prospetime, mirare si entuziasm. Ele vor ii capabile sa se entuziasmeze de un rasarit de soare, de o floare sau de o simfonie. 7. Trairea unor experiente de varf (peak experiences'). Personalitati autoactualizate au momente de extaz intens, de fericire, de bucurie extrema - experiente asemanatoare cu cele religioase. In cadrul unor astfel de experiente ego-ul este depasit in cadrul unei trairi de tip transcendent. In timpul experientelor de varf, persoana se considera puternica, increzatoare, hotarata. 8. Interese sociale La fel ca si Adler, Maslovv considera ca oamenii iiitoactualizati, sanatosi psihic sunt capabili sa traiasca sentimente de simpatie si empatie pentru omenire in general. Ei au atitudinea fratelui mai mare fata de ceilalti oameni (continua sa-i simpatizeze chi ar daca acestia ii dezamagesc). 9. Relatii interpersonale mai intense. Desi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizati nu este prea larg, pri et eni i l e lor sunt mult mai intense si mai profunde decat ale c el o rl al t i oameni. Frecvent ei au discipoli si admiratori. 10. Subiectii autoactualizati sunt maicreativi decat restul populatiei, desi ei nu sunt totdeauna producatori de opereartistice sau stiintifice. Hi pun in evidenta inventivitatea si originalitatea in toate aspectele vietii lor. Sunt spontani, flexibili,deschisi si nu se tem de faptul ca ar putea face greseli sau ca ar putea face un lucru stupid. 11.Structura de caracter de tip democratic, H accepta pe ceilalti si nu dau dovada de prejudecati rasiale, religioase sau sociale. Ei sunt dispusi sa asculte si sa invete de la oricine si nu se poarta cu superioritate fata de persoanele cu o educatie mai putin elevata. 12. Rezistenta la enculturatie Personalitati foarte sanatoase sub aspect psihic, sunt autonome, suficiente lor insele si independente. Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale si sociale care le impun anumite linii de gandire si comportament. Ele nu se razvratesc in mod deschis impotriva ordinii sociale si normelor culturale, dar se conduc dupa regulile lor interioare.

49

9.Teoria lui Ivan Petrovici Pavlov.

9.1. Date biografice i teoria sa pe scurt.

Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), neurofiziolog rus, laureat al Premiului Nobel in 1904, pentru contributia adusa in investigarea rolului factorilor neuronali si glandulari in digestie. A studiat mai intai fiziologia animala, apoi medicina umana, la St. Petersburg. A studiat apoi la Leipzig si Breslau. A fost numit profesor de farmacologie la Academia medicala militara din St. Petersburg si director al departamentului de medicina experimentala. Intre 1924 si 1936, a fost director al institutului de fiziologie infiintat de Academia Rusa la Leningrad. I. P. Pavlov este cunoscut de publicul larg in special pentru teoria conditionarii. In cadrul acestei teorii, a descoperit si studiat reflexele conditionate provocate adaptativ de stimuli artificiali ce preced stimulii naturali. A pus in evidenta stingerea stimulilor artificiali atunci cand acestia nu mai sunt urmati de stimulii naturali, procesele de inhibitie, inductie, etc. Teoria conditionarii a fost adoptata integral de behaviorism. O alta importanta contributie a lui I. P. Pavlov la dezvoltarea fiziologiei, a medicinei dar si a psihologiei este teoria tipologiei. Astfel, explicarea diferentelor temperamentale tine, de caracteristicile sistemului nervos central: Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos. Se poate vorbi despre sistem nervos puernic si sistem nervos slab. Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetmul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert. Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibtrat. Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia. Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos: 1.Tipul puternic neechilibrat excitabil (corelat cu tetmperamentul coleric). 2.Tipul puternic echilibrat mobil (corelat cu temperamentul sangvinic). 3.Tipul puternic echilibrat inert (corelat cu temperamentul flegmatic). 4.Tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic). Pavlov a demonstrat ca cele 4 tipuri considerate pure au o valoare teoretica. In realitate, ele se regasesc combinate in acelasi individ, decurgand de aici existenta a 16 tipuri mixte, care pot, la randul lor sa se nuanteze, in functie de prevalenta unuia sau altuia dintre tipurile definitorii. Teoria celor doua sisteme de semnalizare este adiacenta teoriei tipologiei. Primul sistem de semnalizare consta in asocieri de stimuli, chiar foarte diferiti intre ei, si chiar in lanturi complexe. Al doilea sistem de semnalizare consta in limbaj, prin care, la om, are loc o foarte activa simbolizare stimulativa si generatoare de provocari sau inhibari, de reactii, conduite si exprimari elaborate. In functie de predominanta unuia sau a celuilalt dintre sistemele de semnalizare, avem, suprapus celor patru tipologii definite mai sus, alte doua tipologii: individul de tip artist sau intuitiv la care predomina primul sistem de semnalizare; individul de tip melancolic, intelectual la care predomina al doilea sistem de semnalizare.

50

10. Teoria lui J.B.Watson.

10.1. Date biografice si teoria sa pe scurt.

John Broadus Watson (1878 1958), psiholog behaviorist american, este fondator al scolii de psihologie behaviorista. Mai tarziu, a adus contributii importante la dezvoltarea stiintei cresterii copiilor. A studiat filozofia la Universitatea din Chicago. Influenta combinata a profesorilor Dewey, Angell, Donaldson si Jacques Loeb, l-au condus pe Watson la o abordare descriptiva si obiectiva a comportamentului uman, abordare din care a rezultat teoria numita behaviorism (behaviour = comportament). Pe parcurs, teoria sa a fost influentata de studiile publicate de I. P. Pavlov. A studiat comportamentul si capacitatea de invatare a animalelor, prin experimente cu soarici de laborator si pasari. A demonstrat ca procesul de mielinizare a fibrelor nervoase (proces de acoperire cu mielina in timpul dezvoltarii; la om, este complet la varsta de ani) nu are un rol decisiv in procesul de invatare. Aceasta demonstratie vine sa rastoarne teoria profesorului Gordon Moore care sustinea ca intregul comportament uman se desfasoara exclusiv pe baze chimice si fizice. In 1913, Watson a publicat articolul Psychology as the Behaviorist Views It(Psihologia in viziune behaviorista) cunoscut si sub numele The Behaviorist Manifesto(Manifestul behaviorist). In acest articol, Watson subliniaza caracterul obiectiv, experimental al behaviorismului ca ramura a stiintelor naturii. Din punctul de vedere al behaviorismului, nu exista o linie clara de demarcatie intre om si animal, asa incat, comportamentul uman in toata complexitatea sa si cu tot rafinamentul reprezinta doar o parte din intreaga schema de studiu a behaviorismului. In esenta, behaviorismul considera comportamentul uman, ca si pe cel animal, ca fiind reactie la o situatie data si nu rezultat al unui proces de deliberare interna, marcat de conditia psihica a subiectului. In opinia sa, analiza comportamentului si reactiilor este singura metoda obiectiva de introspectie. Aceasta viziune, combinata cu determinismul, evolutionismul si empirismul, au dus la ceea ce astazi numimbehaviorismul radical. Watson abordeaza teoria conform careia intregul proces de gandire se bazeaza pe vorbirea subvocala, idee pe care, anterior, o avansase H. S. Curtis, care chiar a incercat sa masoare miscarile laringelui in timpul gandirii. Sediul conceptiilor sale privind cresterea copiilor se afla in lucrarea Psychological Care of Infant and Child (1928), de care, mai tarziu, s-a distantat, recunoscand ca a tratat simplist problematica. Ideea era ca cei mici trebuie tratati cu respect, dar nu trebuie manifestat prea mult atasament emotional, lucru sustinut, de altfel, si de psihanalisti, care considera ca atasamentul emotional puternic poate duce la dezvoltarea unor adulti dependenti si labili. Totusi, progresist pentru vremea lui,Watson se exprima foarte categoric impotriva pedepselor corporale. Experimentul Little Albert (Micul Albert) din 1920 este cel mai controversat demers experimental din cariera lui J. B. Watson si, in general, din activitatea de cercetare in psihologie. In cadrul experimentului, Watson urmareste sa demonstreze ca raspunsul emotional poate fi conditionat sau invatat. Copilul, Albert, se dezvolta normal si prezenta stabilitate emotionala. Cand Albert avea varsta de 8 luni, Watson incearca sa determine daca un zgomot puternic produce la copil o reactie de teama. Copilul este asezat intr-o camera iar un asistent plasat in spatele lui produce un

51

zgomot puternic lovind cu ciocanul intr-o bara de otel. Prima data, copilul tresare puternic si intinde mainile. A doua oara, incepe sa tremure, iar a treia oara plange. Experimentul s-a repetat de cateva ori, apoi s-a diversificat. Copilul a fost confruntat cu animale (soareci, iepuri, maimute), cu flacari, cu vata de bumbac, cu masti. In aceste situatii, copilul nu a manifestat teama sau enervare. Intr-o faza urmatoare, Watson a asociat zgomotul pe rand cu fiecare dintre factorii care nu-l speriasera pe copil. La inceput, copilul incerca sa atinga animalul, dar se retragea cand se producea zgomotul. La a doua incercare de acelasi fel, copilul incepea sa planga. Ulterior, isi reprima pornirea de a atinge animalul inainte de a se produce zgomotul. In cele din urma, copilul plangea la simpla vedere a animalului. Chiar un caer de vata ii producea reactie de teama intensa. Toate acestea au fost inregistrate, apoi s-au desfasurat cu public. Watson a repetat experimentele in intuneric, apoi la lumina. A verificat cat timp asociaza copilul stimulii intre ei, apoi a prelungit experimentele luni de zile, pana cand cei responsabili pentru copil familia, probabil nu l-au mai adus pe copil la spital pentru sedintele lui Watson. Dar Watson a pus in evidenta conditionarea senzatiei de teama care, asadar, nu este apriorica ci se bazeaza pe experienta. Quod erat demonstrandum. Concluzia acestui inetic experiment poate fi translatata asupra fobiilor.

52

11.Teoria lui B.F.Skinner.

11.1.Date biografice. Skinner s-a nscut n Susquehanna, Pennsylvania, n 20 martie 1904. Prinii si i-au indus un sim puternic al comportamentului corect. A frecventat cursurile Colegiului Hamilton, dorind s ajung scriitor sau poet. A urmat un singur curs de psihologie, predat de William Squires, care i obinuse doctoratul cu Wundt, la Leipzig. Cursul nu l-a impresionat i s-a orientat mai mult asupra scrisului, publicnd n revistele pentru studeni. Laudele primite din partea poetului Robert Frost l-au determinat s i nchine scrisului anul urmtor absolvirii, dar dup un an de cutare a abilitilor i o excursie n Europa a renunat, considernd c nu are nimic despre ce s scrie, i i-a modificat planurile privind cariera (ibidem). Skinner a citit proaspt publicata carte a lui Watson, Behaviorism, sub influena aprecierilor pozitive ale lui Bertrand Russell (unul dintre filosofii lui preferai). Studiul comportamentului i s-a prut atrgtor, mai ales pentru c n copilrie, n Susquehanna, i fcuse plcere s observe animalele i oamenii. n urma lecturii crii lui Pavlov, Reflexele condiionate, a hotrt c viitorul lui este n psihologie i a intrat la Universitatea Harvard (Hothersall, 1995). n timpul anilor petrecui la Harvard i-a dezvoltat propria perspectiv asupra studiului comportamentului i a devenit un behaviorist att de convins nct, n momentul n care Gordon Allport i-a cerut la susinerea dizertaiei s reliefeze cteva obiecii la adresa behaviorismului, nu sa putut gndi nici mcar la una. n 1936 Skinner s-a mutat la Universitatea Minnesota i n 1938 a publicat Comportamentul organismelor, descris ca fiind una dintre puinele cri care au schimbat faa psihologiei moderne. n 1945 s-a mutat la Universitatea Indiana, dar doi ani mai trziu s-a ntors la Harvard. Skinner s-a retras din activitatea de profesor la Harvard n 1974, dar a continuat s i aduc aportul la dezvoltarea psihologiei. Experienele de btrnee au fost reunite n cartea Bucurndu-ne de btrnee (Enjoying Old Age), colecie de prescripii comportamentale pentru oamenii n vrst (Pregtete noi jocuri pentru a-i amuza pe nepoi cnd te viziteaz sau Chiar i cu riscul de a fi dispreuit de contemporanii ti mai tineri, recunoate singur c citeti romane poliiste i urmreti telenovele). Asociaia Psihologilor Americani a recunoscut n numeroase rnduri contribuia lui Skinner la domeniul psihologiei, printre distinciile i premiile oferite numrndu-se The Distinguished Contribution Award (1958) i The Gold Medal Award (1972). n 10 august 1990, lui Skinner i s-a acordat un premiu fr precedent: The Lifetime Contribution to Psychology Award. n discursul de mulumire, care a durat un sfert de or, Skinner a susinut din nou, uimindu-i auditoriul, c abordarea cognitivist este doar o invenie a psihologiei. A decedat opt zile mai trziu, la vrsta de 86 de ani, din cauza leucemiei (Hergenhahn i Olson, 1999). Cariera lui Skinner a fost una lung, distins cu premii, onoruri i realizri. Raymond Fowler afirma ntr-un editorial dedicat amintirii lui Skinner c pierderea acestui distins savant este atenuat doar de faptul c realizm ce mult noroc am avut s l avem ca i contribuitor strlucit la domeniul psihologiei pentru 63 de ani, o perioad mai lung dect jumtate din istoria disciplinei. Nimeni nu poate s nege c Skinner a lsat o amprent permanent asupra psihologiei (Fowler, 1990).

53

11.2. Principiul intaririi. Skinner este de parere ca oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecintelor sale. El este de parere ca un animal dar si un om pot fi conditionati sa puna in actiune orice tip de comportament prin intermediul unor intariri adecvate. De aici rezulta consecinta ca acela (aceia) care controleaza mecanismul intaririlor unei persoane sau grup, poate controla si modifica comportamentul persoanei sau grupului in acelasi mod in care experimentatorul poate controla comportamentul animalelor de laborator. Skinner face distinctia intre comportamentul de raspuns si comportamentul operant. a) Comportamentul de raspuns (respondent): Acest tip de comportament implica o reactie la un stimul specific din mediu. Cel mai simplu exemplu il reprezinta reflexul rotulian. In cazurile simple, comportamentul conditionat nu este invatat, ci el se declanseaza in mod automat si involuntar. La nivele mai complexe, comportamentul de raspuns arc un caracter invatat (vezi reflexele conditionate). Acest tip de invatare, denumita conditionare implica substitutia unui stimul cu altul. Acest concept isi are originea in studiile fiziologului rus Pavlov. Realizand experimente pe caini, Pavlov a observat faptul ca acestia saliveaza la stimuli neutri (ex.: pasii celui care administreaza hrana) desi in mod normal, reactia de salivare esle declansata doar la stimuli specifici, cum ar fi administrarea hranei. Intrigat de aceste observatii, Pavlov a inceput sa studieze in mod sistematic acest fenomen. Astfel, el a asociat sunetul unui clopotel cu administrarea hranei si a constatat ca dupa un numar de asocieri, cainele ajunge sa saliveze doar la sunetul clopotelului. Cu alte cuvinte, animalul a fost conditionat sa raspunda la un stimul neutru, doar pentru ca acesta a fost asociat cu un stimul specific. Din analiza acestor experimente rezulta importanta intaririi in fixarea anumitor modele de comportament. Pavlov a formulat prima lege a invatarii: Un raspuns de t i p conditionat nu poate fi elaborat in absenta intaririi. In cazul in care cainele aude sunetul clopotelului dar nu se petrece n i m i c (lipsa de intarire) de mai multe ori reactia de salivare va avea tendinta sa descreasca in intensitate si frecventa pana la stingere. b) Conditionarea operanta Comportamentul de raspuns depinde numai de intarire si este direct legat de prezenta unor stimuli fizici din ambianta. Skinner este de parere ca acest gen de conditionare are o importanta mai redusa decat ceea ce el denumeste conditionare operanta, care presupune o actiune, cel putin aparent voluntara. Astfel, de pilda, daca tipetele 'unui sugar sunt recompensate prin administrarea hranei, acesta va fi tentat sa perpetueze acest gen de comportament. Aceasta constatare se bazeaza pe experimentele realizate de Skinner in laborator. Astfel, daca soarecele este privat mai mult timp de hrana (el fiind plasat intr-o cutie special amenajata), el va declansa un comportament spontan. in cadrul acestui comportament spontan, soarecele va apasa in mod accidental pe o pedala, apasare care are drept consecinta administrarea hranei. Primirea hranei va functiona drept recompensa (intarire) pentru compot tamentiil de apasarea pedalei. Soarecele va apasa inca o data pe pedala, comportamentul va fi intarit si drept consecinta se va constata faptul ca animalul are tendinta de a apasa tot mai frecvent pedala respectiva. Skinner considera ca majoritatea comportamentelor animale si umane sunt achizitionate in acest mod. Astfel, de pilda, un copil sugar declanseaza o serie de comportamente intamplatoare, dintre care doar unele vor fi intarite de parintii sai. Pe masura ce copilul creste, comportamentele intarite pozitiv de parinti se perpetueaza, in timp ce acele comportamente care nu sunt intarite, au tendinta sa dispara.

54

Bazandu-se pe aceste experimente, Skinner afirma ca: "ceea ce noi intelegem in mod normal prin termenul de personalitate nu reprezinta decat o colectie de comportamente fixate prin conditionare operanta si nimic mai mult' Ceea ce alti autori inteleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal in general nu reprezinta decat variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost intarite dintr-un motiv sau altul. Este evident faptul ca in viata cotidiana comportamentele nu sunt intarite chiar de fiecare data cand se manifesta. Ex.: c o p i l u l nu este luat in brate ori de cate ori plange. Tinand seama de aceasta motivatie, Skinner a inceput sa studieze diverse modalitati de programe de intarire. Astfel, de pilda, intariri le la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise, indiferent cate raspunsuri a pus in functiune animalul (ex.: 1 la 5 minute). In v i a t a reala functioneaza frecvent astfel de i n t a r i r i : examenele se dau de 2 ori pe an, salariul se plateste in general de 2 ori pe luna etc. R e z u l t a t e l e s t u d i i l o r pe animale au aratat ca, cu cat intervalele d i n t r e i n t a r i r i sunt mai scurte, cu atat creste frecventa raspunsurile organismului. Intarirea la un numar fix de raspunsuri presupune ca aceasta se administreaza doar dupa ce organismul a emis un anumit numar de raspunsuri (ex.: intarire la fiecare al 20-lea raspuns). Deoarece i n t a r i r e a depinde de numarul de raspunsuri pe care la pune in actiune animalul, acesta va elabora un numar- mai mare de raspunsuri. Ex.: un serviciu in care plata se face nu in functie de orele l u c r a t e ci de numarul de obiecte (piese) produse. In v i a t a reala i n t a r i r i l e pot sa apara si la intervale variabile, ca de pilda in cazul pescuitului. I n t a r i r e a la un numar v a r i a b i l de raspunsuri se refera la aceea ca aceasta se administreaza ia un numar mediu de raspunsuri, ca in cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai. Skinner a aratat ca acest gen de i n t a r i r e este foarte eficient in controlarea, comportamentului. Diversele tipuri de intarire sunt utile in controlarea si modificarea comportamentului animalelor, copiilor, vanzatorilor sau muncitorilor dintr-o fabrica. Astfe de tehnici au fost utilizate si in psihologia clinica, pentru a realiza deconditionarea subiectului de comportamente nedorite. 11.3. Aproximarile succesive. Se pune problema cum pot fi invatate de catre animale si oameni (copii), comportamente mai complexe a caror probabilitate de a se produce in mod spontan este redusa. Skinner a raspuns la aceasta intrebare prin introducerea notiunii de modelare prin aproximari succesive. El a demonstrat acest model de invatare, conditionand un porumbel sa ciuguleasca intr-un punct anume al custii. La inceput, intarirea a fost administrata cand porumbelul se intorcea in directia respectiva, apoi cand acesta facea miscari (indiferent de ce tip) in directia punctului respectiv. Treptat a fost intarit prin administrare de hrana doar comportamentul care avea loc in zona punctului respectiv. In cele din urma s-a administrat hrana doar cand porumbelul ciugulea exact in punctul stabilit. Deci, comportamentele sunt intarite in masura in care aproximeaza succesiv comportamentul dorit.Acest procedeu se utilizeaza in dresajul animalelor si pentru a invata copii sa vorbeasca.

55

Comportamentul superstitios Evenimentele care au loc in viata nu pot fi la fel de bine controlate ca si cele din laborator si uneori se intampla ca un comportament sa fie intarit in mod accidental. Drept rezultat apare tendinta ca acel comportament sa se repete desi el nu a avui nici o legatura cu i n t a r i r e a respectiva. Astfel, de pilda, un sportiv a castigat o cursa fiind imbracat intr-un anumit echipament. Acesta poate face legatura dintre echipament si succes, ceea ce il va determina sa se imbrace mereu ina c el as i fel la concursuri. S k i n n e r a denumit acest tip de comportament, comportament superstitios. Auto-controlul comportamentului Skinner este de parere ca comportamentul nostru este produs si modificat sub influenta unor stimuli externi. El sustine ca nu exista nimic in interiorul acestora care sa ne determine comportamentul. Doar stimulii exteriori si intaririle sunt cele care produc modificari ale comportamentului. Prin auto-control Skinner nu intelege existenta unor forte misterioase din interiorul psihismului uman, ci controlul variabilelor care determina comportamentul. Astfel, de pilda, prin evitarea anumitor persoane sau situatii care ne sunt dezagreabile, noi reducem frecventa controlului pe care il exercita stimulii exteriori asupra noastra. (Alt exemplu, betivii nu ar trebui sa tina alcool in casa). Alte modalitati de auto-control dupa Skinner: a) Satietatea stimulilor presupune realizarea comportamentului nedorit in exces: Un fumator poate sa se lase de fumat fumand in continuare pana cand i se face rau si capata dezgust pentru acest comportament. b) Conditionarea aversiva consta in asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex.: asocierea fumatului cu socuri electrice sau situatia in care, de pilda, o persoana anunta ca va face cura de slabire si care, daca nu se tine de cuvant va fi expusa criticilor celor din jur). c) Autointarirea consta in faptul ca subiectul se recompenseaza pentru comportamentele dezirabile (ex.: isi cumpara ceva frumos daca a realizat un anumit lucru). Principiile conditionarii descrise de Skinner au numeroase aplicatii: in scoli, inchisori, in clinica, in psihoterapia comportamentala pentru deconditionarea de unele deprinderi gresite, cu pacientii psihotici, cu copii intarziati mental. Astfel, de pilda, pacientilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spala, se aseaza masa) jetoane care functionau ca un fel de bani, (se puteau schimba pe dulciuri, obiecte, bilele la film etc). Ca rezultat s-a constatat o ameliorare semnificativa a respectivilor pacienti. Problema care se pune este ca ameliorarile inceteaza imediat ce inceteaza intaririle pozitive. Principiile intaririi se aplica si in psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului salariatilor: reducerea absenteismului si a concediilor medicale si pentru cresterea randamentului in activitate. intaririle utilizate aici sunt recompensele banesti, garantarea sigurantei locului de munca, recunoasterea din partea superiorilor, avansarea etc. Trebuie subliniat faptul ca principiile conditionarii operante presupun intariri pozitive si nu pedepse. Skinner era de parere ca pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e in transformarea unui comportament indezirabil intr-unui dezirabil sau a unui a anormal intr-unui normal. Intarirea negativa nu reprezinta acelasi lucru ca si pedeapsa, ea constand in anularea sau disparitia unui stimul dezagreabil sau no ci v ca urmare a unui anumit t i p de comportament !

56

(ex.: un zgomot puternic sau administrarea de socuri electrice dispare daca animalul de laborator se comporta intr-un anumit mod, dorit de experimentator). In v i a t a cotidiana exista nenumarate exemple de intarire negativa. Astfel, de pilda, studentii vin la cursuri si invata pentru a evita stimulul aversiv care inseamna pierderea examenului.

57

12.Teoria personalitatii la Albert Bandura.

12.1.Date biografice. Bandura s-a nscut n Mundare, un mic ora din provincia Alberta, Canada. Prinii lui erau fermieri de origine polonez. Pentru c a frecventat o coal cu 20 de elevi i doi profesori, a trebuit s se educe singur, la fel ca i colegii lui, dar acesta nu a fost neaprat un lucru ru. 60% dintre elevi au obinut diplome de licen la variate universiti din lume, ceva fr precedent pentru micul ora de fermieri. Bandura a extras o concluzie important din primele sale experiene educaionale: coninutul multor manuale este perisabil, dar uneltele autodirecionrii vor servi de-a lungul ntregii viei (Zimmerman i Schunk, 2003). Dup absolvirea liceului, a lucrat pe timp de var la autostrada Alaska, mpreun cu oameni care veniser n acest stat pentru a scpa de o serie de probleme cu legea, ceea ce i-a oferit prilejul de a cunoate n profunzime psihopatologia vieii cotidiene (Hengerhahn i Olson, 1999). Cutnd o clim mai cald, Bandura s-a nscris la Universitatea British Columbia, dar opiunea pentru psihologie a venit ntmpltor, rsfoind de plictiseal, naintea orelor de englez, un curs introductiv de psihologie (Bandura, 2002). A obinut doctoratul n 1952, la Universitatea Iowa, locul n care i-a cunoscut i viitoarea soie. S-a alturat apoi Universitii Stanford, unde a i rmas, lucrnd n 1969 la Centrul de Cercetri Avansate al tiinelor Comportamentale i fiind un consultant al ctorva agenii guvernamentale, inclusiv Administraia Veteranilor. Are un numr record de publicaii; n 1973 a fost ales preedinte al Asociaiei Psihologilor Americani. 12.2.Modelarea - baza invatarii observationale Elementul din teoria l u i Skinner, cu care Bandura nu este de acord consta in aceea ca invatarea s-ar produce numai prin intarire directa. Mai mult, el arata ca intarirea reprezinta un mod ineficient de invatare care consuma timp, ba mai mult, este si periculos. El spunea ca lumea ar fi foarte nesigura daca, de pilda, oamenii ar avea nevoie de i n t a r i r e directa pentru a invata sa nu traverseze pe culoarea rosie a semaforului. Conditionarea operanta prin intermediul careia incercarile si erorile vor continua pana cand va fi gasit raspunsul corect, este ineficienta in invatarea conducerii auto pentru ca subiectul va muri intr-un accident inainte de a gasi secventa pozitiva de comportament. Bandura arata ca majoritatea comportamentelor umane sunt achizitionate prin intermediul exemplului, care poate avea un caracter intentional sau accidental. Noi invatam observandu-i pec e i l a l t i si modelandu-ne comportamentul in functie de al acestora. Cum ar putea un copil sa invete daca el nu ar auzi cuvinte, propozitii sau fraze? Prin intermediul modelarii este posibila achizitionarea unor comportamente noi, cat si intarirea sau, dimpotriva, slabirea vechilor repertorii de comportamente. Astfel, de exemplu, prescolarii care au vazut cum un adult lovea un manechin de plastic, au pus in evidenta un comportament de doua ori mai agresiv decat cel al lotului martor. Bandura intelege prin dezinhibitie faptul ca anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influenta unui model. Un exemplu de dezinhibitie il reprezinta situatia in care un subiect realizeaza, aflandu-se intr-o gloata, actiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Mai exact, subiectul este mai inclinat sa incalce unele reguli atunci cand ii vede pe ceilalti incalcandu-le.

58

Pe baza unor cercetari extensive, Bandura a ajuns la concluzia ca cea mai mare parte a comportamentului uman, pozitiva sau negativa, normala sau patologica, este invatata prin intermediul inii tati ei. Autorul este de parere ca nevroticii, criminalii sau psihopatii au invatat comportamentul lor la fel ca ceilalti oameni. Diferenta consta in aceea ca personalitatile deviante au urmat un alt model, care nu este considerat dezirabil de majoritatea membrilor societatii. Bandura a discutat mult despre modelele gresite de comportament care le sunt oferite copiilor prin intermediul programelor de televiziune. Bandura afirma ca persoana care controleaza modelele, controleaza si comportamentul subiectilor. Particularitatile modelului Particularitatile modelului vor influenta procesul imitatiei. Astfel, in viata reala vom fi mai tentati sa ne lasam influentati de catre cineva care ne seamana, decat de cineva care este total diferit. De asemenea, noi suntem mai inclinati sa imitam comportamentul unei persoane de acelasi sex. De asemenea, varsta subiectului are un rol important in modelare. Astfel, de pilda, un prescolar va imita mai curand comportamentul unui adult decat un adolescent care lupta pentru independenta. Bandura subliniaza ca, in general, subiectii sunt mai dispusi sa se lase influentati de surse model care au aceeasi varsta. O alta caracteristica importanta a modelului o reprezinta statutul social si prestigiul. Intr-unul din experimentele sale, Bandura a demonstrat ca pietonii sunt mai inclinati sa traverseze pe culoarea rosie a semaforului daca o persoana foarte bine imbracata face acelasi lucru si sa nu o faca, daca o persoana prost imbracata se comporta in mod respectiv (in ambele cazuri este vorba de aceeasi persoana). Aceste observatii se utilizeaza cu succes in psihologia reclamei cand o personalitate din lumea artistica sau sportiva este prezentata in calitate de consumator al unui produs. Tipul de comportament este, de asemenea, important in cadrul imitatiei. Astfel, comportamentele complexe nu sunt imitate tot atat de rapid ca cele simple. Caracteristicile observatorului Persoanele caracterizate prin insuficienta incredere in sine si imagine de sine scazuta sunt mai inclinate sa imite comportamentele altora. De asemenea, subiectii care au primit intariri in trecut pentru imitarea comportamentului celorlalti sunt mai inclinati spre imitatia unei surse model. Recompensarea consecintelor comportamentului In cazul in care comportamentul de i m i t at i e este intarit, forta de imitare a modelului se amplifica. Bandura este de parere ca intarirea pozitiva poate actiona mai puternic decat factorii mentionati mai sus. Astfel, de pilda, o sursa model cu statut social ridicat il poate face pe subiect sa o imite, dar daca consecintele respectivei imitari nu sunt intarite suficient, subiectul va avea tendinta de a fi mai putin dominat in vi i t or de respectivul model. 12.3.Procesele invatarii observationale a) Procesele atentionale Invatarea observationala nu poate avea loc daca subiectul nu acorda atentie modelului, pentru a obtine informatii relevante pe baza carora sa poata imita sursa model.

59

Toate caracteristicile modelului care il fac mai atragator (experti, persoane celebre etc.) solicita intr-o mai mare masura atentia subiectului. b) Procesele memoriei Pentru a invata un comportament prin intermediul imitatiei, subiectul trebuie sa retina aspectele semnificative ale respectivului comportament. Aceste aspecte trebuiesc intiparite sub forma unei reprezentari simbolice in plan subiectiv intern. Deci, Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existenta unor procese cognitive interne (formare de imagini, rezolvare de probleme). Autorul propune doua sisteme reprezentationale interne: sistemul imaginativ si cel verbal. Subiectul elaboreaza, prin intermediul procesului conditionarii, imaginea sursei model si apoi utilizeaza imaginea ca baza pentru imitarea comportamentului modelului. In acelasi timp, subiectul va descrie in limbaj interior ceea ce face modelul. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repetati in plan intern. c) Procesele reproductiei motorii Se refera la traducerea reprezentarilor s i m b o l i c e in comportament manifest (deschis). d) Procesele motivationale Indiferent cat de atent urmareste cineva un model, cat de bine ret i ne comportamentul acestuia si ce abilitati are persoana, acesta nu va fi pus in functiune in absenta unei motivatii suficiente. Observarea faptului ca comportamentul modelului atrage dupa sine anumite i n t a r i r i pozitive poate reprezenta o sursa motivationala importanta pentru observarea, retinerea si punerea in actiune a respectivului comportament. Bandura este de parere ca intarirea faciliteaza invatarea modelata, dar nu este vitala pentru ea. 12.4.Conceptul de eu (self) Bandura defineste "eul in termenii structurilor cognitive care functioneaza ca sisteme de referinta interna, cat si a set-ului de subfunctii care implica perceptia, evaluarea si reglarea comportamentului" (Bandura, 1978. cit. Schultz, 1986, p. 387). Deci, eul nu reprezinta o entitate, ci un set de structuri si procese cognitive care regleaza, perceptia si cognitia. Bandura considera ca doua aspecte ale eului au o importanta majora: a) intarirea eului (autointarirea) b) Eficienta eului (autointarirea) a) intarirea eului (autointarirea) Autointarirea este, in conceptia lui Bandura, tot atat de importanta ca si intarirea externa. O recompensa autoadministrata poate fi, de pilda, t r ai r ea sentimentului de mandrie sau satisfactie, in timp ce o sanctiune autoadministrata poate fi reprezentata de trairea sentimentului de rusine, culpabilitate sau depresie in legatura cu faptul ca nu ne-am comportat intr-un anumit fel. Bandura considera ca majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autointaririlor. Standardele interne in raport cu care se evalueaza comportamentul sunt preluate prin invatare de la surse model care sunt parintii si alte persoane semnificative din copilaria subiectului. b) Autoeficienta

60

Autoeficienta se refera la cat de bine reuseste subiectul sa-si atinga propriile standarde interne. Bandura considera ca autoeficienta se exprima prin intermediul sentimentelor de autostima, de valoare personala, de adecvare si e f i c i e n t a in abordarea r e a l i t a t i i . Autoeficienta este perceperea propriei c a p a c i t a t i de a produce si regla evenimentele vi et i i . Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci cand nu reusesc sa le atinga si de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare. Bandura s u b l i n i a z a ca persoanele cu s e n t i m e n t u l autoeficientei scazut pot sa se refugieze in alcool, sa se resemneze sau sa se refugieze intr-o lume de fantasme. Aceste persoane se simt neajutorate, incapabile sa influenteze evenimentele, considera ca toate eforturile lor sunt inutile. Subiectii sunt dependenti si anxiosi. Cand intalnesc un obstacol renunta la tentativele de a-1 depasi sau nici macar nu incearca sa-l depaseasca. Persoanele cu sentimentul autoeficientei ridicat au urmatoarele caracteristici: sunt capabile sa faca fata in mod adecvat incercarilor vietii; pentru ca ele se asteapta la succes, ele vor persevera in tentative de depasire a obstacolelor; au o mare incredere in fortele proprii si nu sunt blocate de dubitatii; au performate ridicate in activitate. Bandura considera ca modul in care omul isi apreciaza nivelul de autoeficienta depinde de: nivelul performantelor anterioare; observarea succesului altor persoane (mai ales daca sunt asemanatoare cu noi); intareste sentimentul autoeficientei; persuasiunea verbala poate creste nivelul autoeficientei (si invers, in functie de continutul acesteia); nivelul de activare interna. Oamenii sunt mai inclinati sa se astepte la succes atunci cand nu manifesta r e a ct i i dezadaptative, de supraactivare in conditii de stres. 12.5.Stadiile invatarii modelate Dupa Bandura, modelarea se dezvolta odata cu varsta si maturizarea. In copilarie, modelarea se limiteaza la i m i t a t i a directa pentru ca la copii nu s-au dezvoltat inca abilitatile cognitive si sistemele imaginative (reprezentational) si verbal, care stau la baza invatarii modelate. In cazul copiilor, este necesar un numar mai mare de repetari pentru ca acestia sa reproduca un anumit comportament observat (cam in jurul varstei de 2 ani apar primele comportamente imitate). Mai mult, la copiii mai mici functioneaza intaririle primare (hrana, pedeapsa afectiune), in timp ce la copiii mai mari si la adul t i , i nt a ri ri l e se bazeaza mai mult pe aprobare sau dezaprobare. Lan i v e l u l cel mai inalt de dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la p ar i nt i , iar recompensele si s a n c t i u n i l e incep sa fie autoadministrate. Modificarea comportamentului invatat Prin intermediul teoriei sale asupra invatarii sociale, Bandura urmareste un scop practic imediat, si anume gasirea celor mai eficiente modalitati de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal. Daca modelarea reprezinta modalitatea de baza in invatarea unor comportamente, tot prin intermediul modelarii se poate modifica un comportament nedorit. Astfel, de pilda, Bandura a ut i l i z at metoda modelarii pentru inlaturarea unor frici sau fobii (exemplu: un copil cu fobie de c ai ni a fost pus sa urmareasca, de la o distanta sigura, cum alt copil de aceeasi varsta se joaca cu un caine). Desi abordarea lui Bandura se refera la comportamentul manifest, odata cu trecerea t i m p u l u i , autorul a inceput sa fie tot mai mult preocupat de variabilele cognitive, mai

61

precis de auto-eficienta. Un subiect care si-a rezolvat prin intermediul modelarii fobia de serpi, de pilda, isi modifica nu numai comportamentul manifest ci si atitudinile, manifestand mai mult autoeficienta in situatiile care ii produceau inainte anxietate. In incheiere, trebuie sa subliniem faptul ca Bandura era de parere ca un comportament uman este controlat atat de subiectul insusi, prin intermediul operatiilor si proceselor cognitive cat si de mediu, prin intermediul stimularilor de natura sociala. El isi denumeste pozitia ,,determinism reciproc" si arata ca "oamenii nu simt nici obiecte pasive, controlate de forte externe, nici subiecti absolut liberi care pot face si deveni ceea ce vor".

62

13. Teoria lui Miller si Dollard.

13.1. Date biografice. Dollard s-a nscut n Menasha, Wisconsin, n 29 august 1900. Cnd avea aproape 18 ani, tatl su, inginer de ci ferate, a fost ucis ntr-un accident feroviar. Dup un scurt stagiu militar, Dollard s-a nscris la Universitatea Wisconsin, unde a studiat limba englez i comerul. Dup absolvire a rmas n cadrul universitii activnd ca i colector de fonduri pentru Wisconsin Memorial Union. Aceast activitate i-a prilejuit ntlnirea cu Max Mason, care i-a devenit un al doilea tat i pe care l-a nsoit la Universitatea Chicago, fiindu-i asistent din 1926 pn n 1929. i-a obinut doctoratul n sociologie, n 1931, iar anul urmtor a cltorit n Europa, fiind analizat de Hans Sachs (Boeree, 2006b). n 1933 a nceput s predea sociologie la Institutul de Relaii Umane din cadrul Universitii Yale, iar din 1948 a intrat n domeniul psihologiei. La Yale l-a cunoscut pe Neal Miller (care venise i el la aceeai instituie n 1936), i a format cu el o strns colaborare, publicnd n 1939 Frustrare i agresiune (Frustration and Aggression), mpreun cu ali membri ai Institutului de Relaii Umane. Cartea ncerca s analizeze frustrarea i consecinele ei n termeni de stimul - rspuns. Puin timp dup aceea, cei doi au publicat nvarea social i imitaia (Social Learning and Imitation), care analiza cteva probleme complexe de comportament n contextul principiilor nvrii. John Dollard a decedat n 8 octombrie 1989. Neal Elgar Miller s-a nscut n Milwaukee, Wisconsin, n 3 august 1909. Familia s-a mutat ns n statul Washington pentru ca tatl su, psiholog colar, s poat s predea la un colegiu. Neal Miller a absolvit Universitatea Washington, unde a studiat cu faimosul teoretician al nvrii Edwin Guthrie. Doctoratul l-a obinut la Yale n 1935, unde a studiat cu o alt personalitate din domeniul teoriilor nvrii, cu Clark Hull, care a avut o influen major asupra teoriei lui Miller privind personalitatea, Miller ncercnd s exploreze relaia dintre teoria lui Hull i cea a lui Freud. La scurt vreme dup obinerea doctoratului a plecat n Europa n scopuri de cercetare i a fost analizat de Heinz Hartmann. n 1936 s-a ntors la Yale i a lucrat n cadrul Institutului de Relaii Umane (institutul avea ca scop explorarea relaiilor interdisciplinare dintre psihologie, psihiatrie, sociologie, antropologie, economie i drept). n 1966 s-a mutat la Universitatea Rockefeller, unde a activat ca profesor de psihologie i a avut funcia de ef al laboratorului de psihologie fiziologic. De-a lungul anilor Miller s-a remarcat ca un cercettor curajos, doritor s aplice metode riguros tiinifice pentru a studia aspectele subiective ale experienei umane. Miller a explorat posibilitatea oamenilor de a controla mediul intern al propriului organism, cercetrile sale n domeniul biofeedback-ului aducnd o contribuie important (Hergenhahn i Olson, 1999) (n biofeedback, un aparat este utilizat pentru a afia sonor i vizual starea unei funcii biologice - de exemplu frecvena cardiac - pe care n timp pacienii nvau s o controleze voluntar).

63

13.2. Concepte fundamentale ale teoriei. Teoria lor se bazeaza pe patru concepte imprumutate de la Hull: impuls, indiciu, raspuns si intarire. Impulsul reprezinta orice stimul care incita organismul sa emita un raspuns si a carui eliminare sau reducere provoaca o consolidare a acelui comportament. Impulsurile pot fi interne, cum foamea sau setea, sau externe, cum sunt zgomotul intens, frigul sau caldura. In conceptia lui Dollard si Miller, impulsul este cel care furnizeaza energie personalitatii, cu cit creste puterea lui cu atit creste si forta lui motivationala. Impulsurile primare sunt determinate biologic si sunt necesare pentru a supravietui, iar cele secundare sunt invatate, fiind determinate cultural. Unul din cele mai importante impulsuri secundare este frica sau anxietatea, deja Freud observase ca evenimentele care acompaniaza o experinta dureroasa vor cauza anxietate daca vor fi reintilnite. Copilul care se curenteaza va trai nivele ridicate de anxietate cind se va afla in apropierea prizelor, chiar daca aceasta apropiere nu genereaza dure in sine. Reducerea fricii sau a anxietatii este unul dintre scopurile majore spre care se indreapta raspunsurile umane sau animale. Indiciul este un stimul care indica directia potrivita spre care trebuie sa se indrepte raspunsul. In timp ce impulsul ofera energie, indiciul ghideaza comportamentul. Raspunsul este solicitat de impulsurile si indiciile prezente si scopul sau este de a reduce sau elimina impulsul. Raspunsurile pot fi externe sau interne. Potrivit lui Dollard si lui Miller,intarirea este egala cu reducerea raspunsului. Fiecare indiciu poate sa solicite simultan raspunsuri care variaza in ceea ce priveste probabilitatea lor de aparitie. Grupul de raspunsuri solicitate de un indiciu formeaza ceea ce Hull numea ierarhia obisnuintelor. De exemplu, cind copilul minc este infometat, o ierarhie de raspunsuri este activata: agitatie, plins, agitatie motorie accentuata. Raspunsul care are potentialul cel mai ridicat de a reduce impulsul se numeste raspuns dominant. Dollard si Miller au imprumutat termenul de conflict de la Freud si Lewin si au studiat patru tipuri de conflict: - Conflictul apropiere apropiere, care apare intre doua scopuri pozitive in egala masura atractive, in acelasi timp. Un astfel de conflict apare de exemplu cind o persoana este infometata si somnoroasa, de obicei solutia fiind indeplinirea pe rind a scopurilor. - Conflictul evitare evitare, care apare cind persoana trebuie sa aleaga intre doua scopuri negative. - Conflictul apropiere evitare, care se manifesta cind individul este atras de un scop, dar in acelasi timp il respinge. - Dublu conflict apropiere evitare apare cind persoana are sentimente ambivalente despre doua scopuri. 13.3. Ipoteza frustrare agresiune. Autorii au analizat ipoteza conform careia frustrarea duce la agresiune, pornind de la presupunerea ca agresiunea este intodeauna o consecinta a frustrarii. Frustrare se dezvolta cind un obstacol apare in calea indeplinirii scopurilor propuse, iar agresivitatea a fost definita ca act al carui scop este ranirea unui organism sau a unui nlocuitor al acestuia. S-a presupus ca punerea unui obstacol in calea comportamentelor orientate spre un scop cauzeaza frustrare, care va duce la agresiune asupra obstacolului respectiv. Exista trei factori esentiali care determina cit de mare va fi nivelul agresiunii rezultate in urma frustrarii: - Nivelul impulsului asociat cu raspunsul frustrat cu cit mai intens doreste persoana sa atinga un scop, cu atit mai frustrata va fi cind i se pun obstacole in cale, devenind prin urmare din ce in ce mai agresiva.

64

Nivelul deneral de frustrare uneori obstacolele care se interpun nu blocheaza total accesul subiectului la scopul dorit, prin urmare frustrarea va avea un nivel mai scazut, la fel si agresiunea. - Efectul cumulativ al frustrarilor minore s spunem ca o persoana care doreste sa mearga la un restaurant sa manince este impiedicata de vizita neasteptata a unui prieten, apoi de traficul dens, in final gasind rastaurantul inchis, aceasta persoana va avea un nivel de frustrare mai ridicat de cit una care ar fi mers direct la restaurant si l-ar fi gasit inchis. Indiferent de factorii care actioneaza, intensitatea agresiunii este direct proportionala cu intensitatea frustrarii. In timp insa s-a dovedit ca relatia dintre frustrare si agresiune este mai putin directa decit s-a crezut, agresiunea este doar unul dintre rezultatele frustrarii.Ipoteza care s-a confirmat insa este ca persoanele frustrate actioneaza mai agresiv decit restul, cu toate ca aceste actiuni nu au darul de a reduce agresivitatea, cum au crezut Freud, Dollard si Miller. Mai mult, comportamentul agresiv duce la cresterea tendintei spre agresivitate. -

65

14. Teoria lui George Kelly.

14.1. Date biografice. George Alexander Kelly s-a nscut n 28 aprilie 1905 la o ferm de lng Perth, Kansas. Singurul copil al familiei, a primit toat dragostea i afeciunea prinilor, oameni foarte religioi i devotai ideii de a ajuta persoanele defavorizate. Fundamentalismul lor religios i determina s considere frivole activitile precum dansul sau jocul de cri. Tatl su avea formaie de preot, dar a practicat doar sporadic, muncind n schimb din greu la ferm (Hergenhahn i Olson, 1999). n 1909, familia s-a mutat n Colorado pentru a ncerca s lucreze o ferm, dar s-au ntors n scurt timp. Educaia lui Kelly n anii copilriei a fost neregulat, condus de prini i profesori. De la vrsta de 13 ani a nceput s mearg la coal n Wichita, rareori ntorcndu-se acas. n 1926 a absolvit specializarea matematic-fizic la Park College, dar viitorul su era nesigur deoarece interesele i oscilau ntre inginerie i problemele sociale. A lucrat pentru o scurt perioad ca inginer, apoi ca instructor pentru American Banking Association, timp n care a obinut o diplom de master n sociologia educaiei. Pregtirea lui profesional a luat o turnur brusc n 1929, cnd i s-a oferit o burs la Universitatea Edinburgh din Scoia, unde i-a dezvoltat un puternic interes pentru psihologie. A obinut doctoratul la Universitatea Iowa n 1930; cariera academic i-a nceput-o la Fort Hays Kansas State College, n condiiile crizei economice din perioada anilor 1930, ceea ce l-a mpiedicat s lucreze n domeniul psihofiziologiei, aa cum dorea, i s-a ndreptat spre psihologia clinic, mult mai solicitat de piaa muncii. Cnd a nceput munca nu era devotat unei abordri i s-a simit liber s experimenteze metodele existente i s foloseasc unele formulate de el. n cele din urm Kelly i-a format o abordare proprie, care accentueaz c oamenii pot s-i formuleze constructe proprii despre lumea n care triesc, folosindu-le pentru a prezice i controla evenimentele. Este important de menionat c persoanele pe care Kelly le trata nu aveau tulburri mentale severe; nu erau nevrotici sau psihotici internai, ci studeni trimii la consiliere de profesorii lor, capabili s i formuleze problemele n termeni intelectuali (Boeree, 2006). Cel de-al doilea rzboi mondial a ntrerupt cariera academic a lui Kelly, el angajndu-se ca psiholog n cadrul U.S. Navy. La sfritul rzboiului, s-a mutat la Universitatea Maryland, apoi la Universitatea de Stat Ohio, unde a rmas timp de 19 ani. Acolo i-a rafinat teoria i a realizat cercetri asupra diferitelor sale aspecte. Unul dintre colegii si la Ohio a fost Julian Rotter. n 1960, a cltorit n jurul lumii, innd conferine n Europa i Uniunea Sovietic despre modul n care teoria constructelor personale ar putea rezolva problemele internaionale. A decedat n 1965.

66

14.2.Constructele personale. Kelly afirma c indivizii umani privesc lumea ntr-un mod asemntor oamenilor de tiin, formulnd ipoteze i apoi testndu-le. Ei observ evenimente i le interpreteaz, iar aceast construire a realitii reprezint o perspectiv unic a persoanei respective asupra lumii. Aceeai scen poate fi perceput n mod diferit de dou persoane, iar tiparul unic formulat de fiecare poart numele de construct, reprezentnd modul unei persoane de a privi evenimentele lumii sale, de a le explica i interpreta. De-a lungul vieii dezvoltm multe astfel de constructe, unul pentru fiecare situaie, eveniment sau persoan cu care intrm n contact. Repertoriul de constructe crete continuu pe msur ce experiena noastr se mbogete, iar constructele deja existente se rafineaz pe msur ce se schimb i evenimentele sau persoanele pe baza crora s-au format. Constructul nu este de fapt niciodat finalizat, pentru c nu poate fi creat unul care s anticipeze orice eventualitate. De exemplu, neconfirmarea unei predicii poate demonstra relativa inadecvare a bazelor prezente de anticipare a evenimentelor respective i astfel poate duce la ajustri care perrmit o mai bun adaptare n viitor . Revizia constructului este aadar absolut necesar, individul trebuind s aib constructe alternative spre care s se ndrepte. Oamenii sunt liberi s i modifice sau s i schimbe constructele, dar aceste aciuni trebuie s fie bazate pe experiena acumulat. Constructele nepotrivite pot s fac mai mult ru dect bine . Teoria constructelor personale este organizat ntr-un postulat fundamental i 11 corolare. Postulatul fundamental n teoria lui Kelly este Procesele unei persoane sunt canalizate psihologic n funcie de modul n care aceasta anticipeaz evenimentele. Utiliznd cuvntul procese, Kelly a subliniat c scoate din calcul existena unei energii mentale; procesele psihologice sunt ghidate de constructe, comportamentul uman fiind relativ stabil . Cele 11 corolare se bazeaz pe postulatul fundamental: 1. corolarul construciei (similaritile dintre evenimentele repetate): Persoana anticipeaz evenimentele construind replici ale acestora; Kelly considera c nici un eveniment nu va aprea din nou exact n forma n care s-a prezentat anterior. Dac ascultm aceeai pies pe care am ascultat-o i cu o zi n urm, experienele prin care vom trece pot s difere, din cauza faptului c dispoziia noastr afectiv este alta. Totui, dei evenimentele difer, ele au cteva caracteristici similare, care i permit persoanei s fac predicii sau s anticipeze modul n care acel eveniment va fi trit n viitor; 2. corolarul individualitii (diferenele individuale n interpretarea evenimentelor): Persoanele difer unele fa de altele n ceea ce privete construcia evenimentelor. Constructele formulate nu vor reflecta realitatea obiectiv, ci interpretarea pe care persoana o face. n ciuda diferenelor individuale, Kelly credea c exist caracteristici comune ale constructelor la toi indivizii; altfel spus, orict de individualizat ar fi interpretarea unui eveniment, exist un oarecare grad de similaritate ntre persoane, cu att mai mare cu ct ele mprtesc aceleai norme i valori culturale (Schultz, 1986); 3. corolarul organizrii (relaia dintre constructe): Fiecare persoan dezvolt, n funcie de oportunitile de anticipare a evenimentelor, un sistem care reflect relaia de ordine ntre constructe. Kelly sugereaz c persoana tinde s i organizeze constructele individuale ntr-un sistem, potrivit propriei viziuni asupra relaiei dintre ele. Prin urmare, dou persoane care au constructe similare pot s difere foarte mult, datorit ordinii diferite a constructelor. Constructele sunt ordonate ierarhic, unele fiind subordonate altora. Constructul de performan poate s includ ca subordonate constructe precum inteligent sau eficient. Ierarhia constructelor nu este rigid, ea putnd fi modificat dac nu mai ofer predicii corecte ale evenimentelor viitoare;

67

4. corolarul dihotomiei (dihotomia constructelor): Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un numr finit de constructe dihotomice. Dup Kelly, toate constructele sunt bipolare sau dihotomice, ceea ce este o caracteristic necesar dac dorim s anticipm corect evenimentele viitoare. Nu este suficient s avem despre un prieten un construct care reflect o caracteristic precum onestitatea; este nevoie s avem i constructul opus, pentru a arta cum acea persoan difer de celelalte, mincinoase. Constructul va fi aadar de forma onest-mincinos. Prietenii A i B pot fi construii ca fiind oneti, n comparaie cu C care este mincinos; 5. corolarul alegerii (libertatea de a alege): Persoana alege dintr-un construct dihotomic alternativa prin care poate s anticipeze cel mai bine evenimentele. Persoana trebuie s aleag alternativa care va funciona cel mai bine, care poate s prezic evenimentele viitoare. Alegerea se va realiza de multe ori ntre securitate i aventur; un student care are de ales ntre dou cursuri opionale ar putea alege cursul inut de un profesor despre care tie c d note mari (alege astfel securitatea) sau un curs inut de un profesor despre care nu tie nimic (alege astfel aventura). Opiunea pentru securitate definete cel mai bine sistemul individual de constructe, iar cea pentru aventur arat extensia acestui sistem. Tendina de a alege alternativele sigure explic de ce oamenii persist n comportamentele lor greite; 6. corolarul gamei de aplicare: Un construct este util pentru anticiparea unei game finite de evenimente. Un construct nu poate fi util n orice situaie; de exemplu constructul nalt-scund poate fi utilizat n relaia cu oamenii, cldirile sau arborii, nu pentru a descrie vremea. Totui, exist o diferen destul de mare ntre constructe n ceea ce privete mulimea situaiilor crora le pot fi aplicate; 7. corolarul experienei (expunerea la experiene noi): Sistemul de constructe al unei persoane variaz pe msur ce aceasta construiete replici ale evenimentelor. Constructul este asemntor unei ipoteze, fiind generat pe baza experienei trecute pentru a anticipa experiene viitoare, fiind testat pentru a vedea ct de bine prezice evenimentele. Cele mai multe persoane sunt expuse continuu la experiene noi, astfel nct procesul de testare a unui construct este n continu desfurare. Dac un construct nu se dovedete un predictor valid, el trebuie reformulat sau nlocuit, n lumina noilor experiene (Hergenhahn i Olson, 1999); 8. corolarul modulrii (adaptarea la experienele noi): Variaiile sistemului de constructe sunt limitate de permeabilitatea constructelor. Permeabilitatea constructelor se refer la gradul n care acestea permit ncorporarea unor elemente noi n gama sa de aplicare. Prin urmare, sistemul de constructe al persoanei poate fi schimbat sau modificat ca rezultat al noilor experiene, n funcie de ct de permeabile sunt constructele sale. Un construct impermeabil nu va putea fi modificat sau schimbat, indiferent de experienele prin care persoana trece (un astfel de construct impermeabil ar putea fi toi rromii sunt hoi); 9. corolarul fragmentrii (competiia dintre constructe): Persoana poate s foloseasc succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile unul cu cellalt. n procesul de schimbare a sistemului, noile constructe ar putea s nu fie compatibile cu cele vechi. De exemplu, ntlnim o persoan i imediat ne place de ea. Interesele sale sunt aceleai cu ale noastre. Atitudinile ei sunt similare cu ale noastre. Una peste alta, se potrivete constructului de prieten. A doua zi, ntr-o discuie n grup, descoperim c are cteva comportamente pe care le dezaprobm de exemplu este un fumtor nrit ceea ce o ncadreaz n categoria duman. Aceast inconsisten este ns una de nivel subordonat; constructul superior rmne neatins, persoanele n general putnd s tolereze un numr destul de mare de inconsistene fr a schimba constructul supraordonat; 10. corolarul asemnrii (similaritile dintre persoane n interpretarea evenimentelor): n msura n care o persoan folosete constructe similare cu ale altei persoane, procesele sale psihologice sunt similare cu ale acesteia. Cu acest corolar i cu cel social, Kelly i-a extins teoria la nivelul relaiilor interpersonale. Dac dou persoane construiesc o experien n moduri similare, procesele psihologice trebuie s fie la rndul lor similare; aceasta nu nseamn c trebuie s fie identice;

68

11. corolarul socialului (relaiile interpersonale): n msura n care o persoan interpreteaz procesul de construcie al altei persoane, ea poate s joace un rol oarecare n procesul social n care este implicat acea persoan. Persoanele din aceeai cultur tind s construiasc evenimentele n acelai fel. Pentru a dezvolta relaii interpersonale, trebuie interpretate sistemele de constructe ale altora; altfel spus, trebuie neles modul n care ceilali gndesc i astfel s fim capabili s anticipm modul n care ei vor prezice evenimentele. Oamenii sunt continuu angajai n acest proces, cel mai uor exemplu fiind acela al ofatului, cnd oferii trebuie s anticipeze mereu ceea ce vor face ceilali participani la trafic. Pentru a pune n eviden existena constructelor, Kelly a construit o prob (Role Construct Repertory Test), n care subiectul este invitat s scrie numele unor persoane care au ndeplinit roluri importante n viaa sa (mam, tat, iubit/, prieten apropiat de acelai sex etc.) Subiectului i se cere s sorteze persoanele enumerate n grupuri de cte trei, apoi s spun prin ce se aseamn dou dintre ele i prin ce se deosebesc de a treia. De exemplu, subiectului i se dau numele vecinului dificil, al fetei de care nu i-a plcut n liceu i al celei mai intresante persoane pe care a cunoscut-o personal, trebuind s descrie cum se aseamn primele dou i cum difer de a treia. Presupunerea de baz de la care se pornete este c oamenii i construiesc sau reprezint evenimentele n mod dihotomic, iar fornd persoana s realizeze alegeri repetate este posibil evidenierea eafodajului constructelor personale ale subiectului (Kelly, 1958). Tehnica adevenit mult mai popular n ultima perioad datorit posibilitilor de utilizare computerizat.

69

15. Teoria trasaturilor de personalitate. G. Allport.

15.1.Date biografice. Gordon W. Allport s-a nascut in 1897, in familia unui om afaceri din Montezuma, Indiana, care a decis relativ tarziu in cariera sa devina medic. Era al patrulea si ultimul dintre fratii sai si se simtea izolat de ei din cauza decalajului prea mare de varsta. Era foarte bun la carte, dar navea talent la sport si avea doar cativa prieteni. Ca student la Universitatea Harvard, a avut la inceput note mici la examene. Din cauza ca se simtea izolat, s-a orientat spre serviciile sociale, unde a lucrat ca voluntar intr-o asociatie care se ocupa de problemele imigrantilor si tinerilor din mediul muncitoresc si, ulterior, ca ofiter de probatiune voluntar. Voluntariatul i s-a parut o activitate placuta, deoarece ii producea un sentiment de competenta, care parea sa-I compenseze complexul de inferioritate legat de nesociabilitatea sa. Initial nu a intentionat sa se specializeze in psihologie, desi a urmat mai multe cursuri in domeniu. A lucrat in Instanbul, ca profesor de engleza la un colegiu. Activitatea de predare i-a placut, a hotarat sa devina profesor si, ca urmare, a hotarat sa se specializeze in psihologie. Pe parcursul vizitei sale in Europa l-a vizitat pe Freud, dar nu s-au inteles. In debutul vizitei sale la Freud, acesta l-a solicitat sa povesteasca ceva si Allport i-a povestit un incident vazut de el in tramvai. Remarcand impresia puternica pe care i-a produs-o reactia unui baietel, care se temea ca se va murdari si a schimbat locul cu mama sa, pentru a nu sedea langa un pasager murdar, Freud l-a intrebat daca acel baietel este chiar el, pentru a sublinia faptul ca toate reactiile noastre la mediul inconjurator poarta amprenta pulsiunilor Sinelui. Intrebarea l-a socat pe vizitator, caruia i se parea exagerata interpretarea tuturor comportamentelor cuiva prin prisma aceasta determinista, dar biografii lui sunt, in mare masura, de acord ca Freud nimerise direct la tinta: Allport prezenta toate semnele unei personalitati compulsive era curat, ordonat, punctual, meticulos. Psihanaliza i se parea lui Allport o abordare mult prea in profunzime, fara a obtine un plus de cunoastere din aceasta. El considera ca periferia / suprafata personalitatii este mult mai interesanta decat nucleul si explorarea ei poate contribui mai substantial la dezvoltarea cunoasterii. In 1922 si-a sustinut doctoratul cu o disertatie intitulata Un studiu experimental al trasaturilor de personalitate, prima tema de acest gen in SUA. El a dorit sa arate ca psihologia personalitatii poate fi abordata si altfel decat a facut-o Freud. Contributiile sale la dezvoltarea psihologiei personalitatii au fost numeroase: el realizand, printre altele, impreuna cu Vernon si Lindsay, Studiul valorilor un test de personalitate, si un Studiul reactiei la ascendenta / sumisiune. Ca profesor la Harvard, a exercitat o puternica influenta asupra studentilor sai, devenind creator de scoala. Si-a recunoscut complexul de inferioritate si modul de a compensa acest complex prin dorinta de a deveni un star, dar a negat ca evolutia lui a fost influentata de acest complex. Il invidia pe fratele cel mai mare, Floyd Allport (eminent psiholog si el), pe care l-a imitat in alegerea carierei. Teoria sa este centrata pe unicitatea pesoanei, orientare ce a fost atribuita tendintei sale de asi afirma individualitatea (ca mezin al familiei, se pare ca s-a simtit complexat de fratii sai, mai ales de cel mai mare. A furnizat foarte putine date biografice, poate din cauza credintei sale ca personalitatea matura nu are nici o legatura cu conflictele copilariei.

70

15.2. Natura personalitatii: constienta, crestere, unicitate. Constituirea teoriei despre personalitate parcurge la Allport un lung drum de analiza critica a teoriilor elaborate pana la el si delimitarea propriei conceptii. Facand o trecere in revista a definitiilor date personalitatii pana in 1961, Allport a gasit peste 50 de definitii, pe care le-a grupat in 3 categorii, in functie de sistemul de referinta folosit. Definitiile prin efect extern Pornind de la impresia produsa de comportamente asupra altora si a subiectului insusi, se pot face inferente asupra aspectelor relativ constante si caracteristice pentru individ; deficienta unei astfel de abordari consta in absenta stabilirii unor relatii cauzale intre aspectele interne persoanei si comportamentul sau. Definitiile prin structura interna se bazeaza pe o presupozitia ca personalitatea este o entitate interna de natura psihica ce are o existenta reala, obiectiva. Acest gen de definitii incearca sa cuprinda toate dispozitiile, impulsurile, tendintele, instinctele de natura biologica, structurile intelectuale, aptitudinale, temperamentale, caracteriale, morale, fie innascute, fie dobandite. Definitii pozitiviste Avand o natura interna, personalitatea nu poate fi cunoscuta ca atare, direct, ci doar prin intermediul comportamentelor. Behaviorisii sunt chiar impotriva folosirii termenului de personalitate, intrucat el nu exprima nimic. Daca am putea determina cu acuratete toate caracteristicile stimulului si ale raspunsului, variabila intermediara (personalitatea) ar deveni, in mod evident, o presupozitie inutila. Perceptiile si metodele de cunoastere pe care le folosim in studiul personalitatii pot fi eronate, dar persoana are in mod obiectiv o structura interna si o serie de caracteristici interne care pot fi determinate imbinand mai multe metode de cunoastere. Intr-o perspectiva pozitivista, Allport defineste personalitatea ca fiind organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofiziologice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic si explica fiecare element al definitiei. Organizare dinamica: personalitatea creste si se dezvolta, se schimba permanent, prin integrarea, intr-o structura unitara, a aspectelor intelectuale si a deprinderilor care ghideaza in mod dinamic comportamentul; organizarea implica si opusul ei dezorganizarea: personalitatile anormale sunt marcate de dezorganizare progresiva. Sisteme psihofiziologice: personalitatea reuneste, intr-un tot inextricabil, aspecte fiziologice (de natura nervoasa si endocrina) si psihologice nu exista nici psihic fara creier, nici creier fara psihic. Sistemele psihofiziologice presupun interactiunea, interdependenta si coordonarea acestor doua categorii de componente. Ele exista in mod latent, constituind potentialul nostru de activitate. In geneza personalitatii, ereditatea constituie suportul, materia prima, asupra careia se exercita actiunea modelatoare a mediului. Unicitatea persoanei este data de varietatea infinita a combinatiilor genetice si a variabilelor biografice (evenimente, interactiuni de natura sociala si culturala). Trasaturile comune oamenilor din aceeasi societate sau epoca istorica sunt date de influentele relativ uniforme pe care le exercita factorii sociali (cultura). Determinism: personalitatea este o entitate interna care face ceva. Sistemele psihofiziologice latente motiveaza sau/si directioneaza gandirea, trairile si activitatea atunci cand intra in functiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinative, deoarece influenteaza actele adaptative si expresive prin care personalitatea se face cunoscuta. Comportament si gandire: prin intermediul lor ne adaptam mediului, reflectam asupra mediului si a noastra, sapanim mediul (si pe noi insine), crestem in sens psihologic. Ele sunt moduri de adaptare care sunt intotdeauna dependente de sistemele psihofiziologice unice pentru fiecare individ.

71

Caracteristic: orice comportament si orice act de gandire sunt specifice persoanei. Cultura influenteaza, in anumite limite, structura de personalitate, dar mai ramane o marja individuala de libertate care este data de unicitatea receptarii. Allport era de parere ca personalitatea are un caracter discontinuu (discret): intre personalitatea adultului si cea a copilului nu exista legatura, pentru ca ele opereaza in mod diferit. Copilul este manat de instincte (inconstient), comportamentul lui este predeterminat el reactioneaza in mod reflex la factorii de mediu. Adultul opereaza la alt nivel, comportamentul lui, dominat de constienta, avand mai multe grade de libertate (ratiune, liber arbitru), ceea ce presupune o alta structurare a personalitatii. La virsta adulta, trecutul este mort: functionarea personalitatii nu mai este conditionata de trecut. In aceasta privinta, Allport are o viziune opusa psihanalizei freudiene: el pune accentul pe aspectele constiente ale personalitatii, pe prezent, pe individualitate, pe normalitate, in timp ce psihanaliza clasica se centreaza pe inconstient, pe trecut, pe aspectele biologice general-umane, pe anormalitate. Criticand pozitia lui Freud si a unei mari parti a psihologilor in interpretarea normalitatii ca o chestiune de grad al intensitatii tendintelor nevrotice si de orientare preponderenta a Eului, Allport admite faptul ca orice persoana are, poate avea, unele manifestari nevrotice, dar ceea ce conteaza in definirea normalitatii este orientarea de ansamblu. Dar aceasta nu inseamna ca fiecare avem un grad mai mare sau mai mic de anormalitate, ca toti suntem putin nebuni. El considera nevrozele ca reflectari ale unei centrari necontrolate asupra Eului: nevroticul face orice ca sa fie iubit, cu exceptia faptului de a se face pe sine atragator. Ceea ce deosebeste personalitatea normala de cea nevrotica este raportul dintre cele trei niveluri de functionare psihica: constient, preconstient si inconstient. Nevroza adevarata este dominata de inconstient actele de inadecvare persista, persoana negasind o modalitate de adaptare realista si eficace. Ele au, de obicei un caracter defensiv si sunt rezultatul unei perceptii inadecvate a realitatii (ex. mama posesiva care reuseste sa-si indeparteze copii, nu sa le castige dragostea). Persoana normala isi poate controla in mod constient impulsurile si se poate adapta flexibil cerintelor realitatii prin adaptarea actului sau la timp si spatiu adecvate,utilizarea unor mijloace adecvate si raportarea actului la standardele propriei sale constiinte (aici in sensul de Supraeu, n.n.) si la interesele altora . Allport preia o schema a lui Kubie pentru a-si ilustra punctul de vedere, dar subliniaza ca acest continuum este un continuum de simptome si nu de procese, asa cum sustin psihanalistii. 15.3. Formarea personalitatii O prima problema a formarii personalitatii o constituie, in conceptia lui Allport raportul dintre ereditate si invatare. Personalitatea, ca organizare a structurilor adaptative nu este data la nastere, ci ea incepe odata cu nasterea. Somaticul, temperamentul si inteligenta constituie materiile prime ale personalitatii care sunt modelate prin educatie. Influenta educatiei este evidenta, de exemplu, in cazul aptitudinilor, care se structureaza personalizat, in functie de interesele si trasaturile dobandite. In functie de datul innascut si de influenta factorilor sociali in prima copilarie se pot face unele predictii referitoare la configuratia personalitatii mature, dar nu se poate spune ca structura de personalitate este definitiv fixata de experientele copilariei, procesul devenirii intinzandu-se de-a lungul intregii vieti. Dintre factori de natura sociala, cei mai importanti in modelarea personalitatii sunt cultura, situatiile traite si rolurile jucate. - Cultura constituie cadru de raportare si totodata factor de modelare a personalitatii. Ea ofera individului repere valorice, modele comportamentale, retete de adaptare cu eficienta verificata, un proiect preelaborat de viata, un vast inventar de raspunsuri la posibile intrebari. Devenirea insasi a personalitatii este un proces de enculturatie, de asimilare a modelelor culturale, prin care individul isi insuseste moduri a fi, de a simti, de a se comporta, prestabilite la nivel de societate si relativ comune pentru toti membrii unei culturi. In acest sens, Allport este intru totul de acord cu Kardiner, care spunea ca traditiile culturale determina o educatie uniforma, ceea ce, la nivel de societate se soldeaza cu o personalitate de baza specifica culturii respective care, la randul ei, va influenta traditiile culturale.

72

Intr-o prima etapa, toate modelele culturale sunt in afara copilului, el depinzand in intregime de cultura. Ulterior el parcurge etape de internalizare progresiva, in care, succesiv, el imita modelul, se revolta impotriva lui si, in final, il incorporeaza intr-o maniera personalizata (adaptata in functie de elementele structurale ale personalitatii deja constituite in acel moment). - Situatia Reactia la situatie difera in functie de varsta: copilul este mai dependent de situatie decat adultul, care este creator deliberat de situatii. Reactia la situatie depinde de structura de personalitate constituita in acel moment, de mecanismele de aparare ale eului, de modul in care persoane percepe situatia si asteptarile sale fata de situatie. Persoana este ea insasi factor in situatie. Situatia modifica comportamentul numai in limitele potentialului oferit de structura de personalitate. In aceasta perspectiva, trasaturile ar putea fi privite ca serii de comportamente posibile, care sunt activate in grade variate, in functie de cerintele situatiei. Personalitatea poate fi definita, asadar, si ca un sistem complex de serii potentiale de comportamente care pot fi provocate (in limitele posibilitatilor persoanei), de situatiile cu care ea se confrunta. - Rolul Ca mod structurat de participare la viata sociala, rolul constituie un sistem de asteptari sociale fata de un individ aflat intr-o situatie data. Rolul este un set de comportamente invatate care, in timp, exercita influente formative asupra personalitatii. Viata individului este o succesiune de roluri prin care individul se raporteaza la o serie complicata de relatii sociale. Tinind cont de influenta lor formativa, se poate afirma ca latura sociala a personalitatii este sinteza tuturor rolurilor pe care le-a detinut persoana. 15.4.Elaborarea Eului Allport leaga dezvoltarea personalitatii de elaborarea Eului, pe care il considera miezul personalitatii, constiinta de sine achizitionata treptat, pe masura dezvoltarii capacitatilor cognitive. Importanta proceselor cognitive si al experientei in constituirea Eului este probata de faptul ca simtul identitatii altuia apare inaintea celui al identitatii proprii: copilul recunoaste de la cea mai frageda varsta persoanele din jurul lui, dar nu-si recunoaste propria imagine in oglinda sau in poze, tocmai pentru ca poseda mai multe cunostinte despre ceilalti decat despre sine. Stadialitatea constituirii Eului este determinata de structurarea cunostintelor despre sine si lume, de trairile afective si atitudinale asociate lor si nu de conflictele dintre pulsiunile instinctuale si restrictiile sociale. 1. Eul corporal Primele impresii despre sine de natura senzoriala tactile, gustative, olfactive, de disconfort sau durere sunt legate de corpul propriu. Simtul eului corporal se dezvolta, in primul an de viata, din aceste senzatii si din limitarile pe care mediul le impune satisfacerii nevoilor sale fiziologice. Eul corporal ramane, pe toata durata vietii, ancora constiintei de sine: ceea ce este intern este perceput ca fiind cald si apropiat, ceea ce este extern rece si strain. 2. Identitatea de sine In al doilea an de viata, dezvoltarea experientei perceptive cu propriul corp si cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator, dezvoltarea memoriei si a limbajului, contribuie la dezvoltarea constiintei propriei identitati. Copilul realizeaza ca el, cel de azi, este acelasi cu cel de ieri. Imbracamintea il ajuta pe copil sa se delimiteze de mediul inconjurator. Numele sau, auzit repetat in comunicarea cu cei din jur, este asociat eului corporal si acestei constientizari a identitatii proprii. El va ramane, de-a lungul intregii vieti, simbolul indentitatii proprii, element al personalitatii cu o intensa rezonanta afectiva. 3. Respectul de sine Experienta mediului inconjurator si capacitatea crescuta de coordonare a propriului corp ii confera copilului un sentiment de independenta respectul de sine. Impulsul explorator, curiozitatea, il imping, dupa varsta de 2 ani, spre o interventie din ce in ce mai activa in mediu, careia adultii ii raspund cu tot mai mute limitari. Reactia copilului la frustrarile produse de aceste adevarate interferente in calea satisfacerii curiozitatii sale se manifesta prin negativism. Orice propunere a adultului este perceputa ca o amenintare la adresa integritatii sale si singurul mod in care respectul de sine poate fi salvagardat este opozitia. Spiritul de competitie, ca mod de afirmare a respectului de sine apare abia dupa varsta de 3 ani.

73

Comportamentele negativiste specifice acestei varste se mentin la multe persoane adulte sub forma unor dispozitii personale. Respectul de sine este o componenta importanta a Eului si la varsta adulta, alaturi de dragostea de sine si de egoism, care constituie, si ele, achizitii ale acestui stadiu. Atitudinile, cuvintele, gesturile celorlalti referitoare la el, expresii ale modului in care acestia il percep Eurileoglinda contribuie la conturarea simtului Eului. Copilul le imita si le internalizeaza, ele constituie reflexii ale rolurilor sale deviata. Modul in care copilul se vede pe sine depinde de aceste roluri si relatia se va pastra de-a lungul intregii vieti. Conceptia despre Eu ca produs social nu este una originala la Allport, majoritatea psihologilor sociali impartasind aceasta viziune. 4. Extensia Eului si imaginea Eului sunt doua aspecte specifice perioadei de la 4 la 6 ani. Copilul considera ca lumea este o prelungire a persoanei sale, ca ea exista in folosul sau. Gandirea, marcata de subiectivism, este centrata pe modul in care elinterpreteaza lumea. Copilul este incapabil sa inteleaga ca ceilalti pot gandi altfel, de aceea putem spune ca gandirea lui este egocentrica. Simtul proprietatii apare ca o manifestare a extensiei Eului (mama mea, jucaria mea, casa mea) sunt resimtite ca parti calde, apropiate ale Eului. 5. Un om este ceea ce el iubeste, spune Allport. Si la varsta adulta se poate defini personalitatea cuiva in functie de Eul sau extins. O definire de sine clara imaginea Eului este inca inexistenta la acesta varsta, dar copilul, reflectand asteptarile si feedback-ul social, isi defineste scopuri, intentii, isi dezvolta simtul responsabilitatii morale, isi contureaza o prima conceptie despre sine. 6. Eul rational De la 6 la 12 ani, intrarea in scoala il pune pe copil in postura de a primi feedback-uri sociale extrem de brutale din partea colegilor, mai ales in privinta evidentierii slabiciunilor si a aspectelor dezagreabile ale personalitatii sale. Testarea realitatii poate fi o lectie foarte aspra dupa mediul menajant de acasa. Normele morale impuse de adulti si normele grupului pot fi in contradictie si copilul trebuie sa decida cand si cum se conformeaza fiecarui tip de norma, dar el inca nu se considera ca fiind un factor moral independent. Simtul Eului sau este confortabil numai daca el este conformist fata de norme externe. Copilul este moralist si legalist: normele impuse de altii trebuiesc urmate in mod rigid, apartenenta la ceea ce constituie extensia Eului sau fiind conditionata de acesta loialitate. O alta caracteristica importanta este dobandita la sfarsitul perioadei, odata cu dezvoltarea operatiilor formale ale gandirii. Puberul devine capabil sa gandeasca reflexiv asupra propriilor sale acte de cunoastere. 7. Efortul personal central Adolescenta este marcata de o cautare asidua a identitatii, dar imaginea despre sine depinde de ceilalti si tanarul se teme de ostracizare (nevroza de popularitate). Identitatile de proba, masti provizorii (persona) pe care adolescentul le experimenteaza, constituie roluri prin care el isi contureaza, treptat, o identitate. Planul de viata, in care profesia va ocupa un loc important, este influentat de mult idealism, chiar daca ulterior asteptarile nu vor fi toate implinite si planul de viata se va dovedi nerealist. Orientarea imaginii de sine spre viitor, spre ideal, adauga o noua dimensiune simtului identitatii efortul personal central. In aceasta etapa, scopurile sunt cele care structureaza personalitatea. 8. Proprium Toate cele sapte stari ale Eului constituie aspecte importante ale vietii emotionale a individului. Allport propunea inlocuirea termenului de Eu cu acela de Proprium, care este constituit din interese, sentimente, valori, atitudini, intentii, imagine de sine, stil de viata. Aceasta structura a personalitatii, unica si originala pentru fiecare individ, determina perceptia lumii, stocarea informatiei, comportamentul. Allport nu a fost preocupat in mod deosebit de stadialitate si de mecanismele dezvoltarii personalitatii, etapizarea de mai sus fiind mai degraba o descriere a aspectelor Eului. Acest lucru este partial explicabil prin faptul ca elaborarea teoriei sale s-a bazat pe studiul personalitatii normale adulte, dar se pare ca si detasarea sa critica fata de psihanaliza clasica a jucat un rol important in acest sens.

74