Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Rolul factorului avertizare in atentia selectiva

Anghel M. Madalina Chircu Loredana Iuliana Sorocianu Raluca Andreea

2012

Introducere
Multa vreme atentia a fost definita doar sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activitati particulare in detrimentul activitatilor concurente. In prezent se admite insa ca este vorba de un concept multidimensional. Dintotdeauna progresele obtinute in stiintele fizice s-au constituit ca suport explicativ si punct de plecare pentru intelegerea fenomenelor greu accesibile cu instrumente proprii. Si atentia, definita ca proces selectiv avand si functionand cu rol de filtru la nivel psihocomportamental, a beneficiat de aceasta sursa de inspiratie. Paternitatea acestei idei apartine savantului britanic Colin Cherry si lui Broadbent. Lucrand in domeniul cercetarilor electronice, Cherry s-a interesat de modul in care se ajunge ca dintr-o multime de stimuli si mesaje care ne asalteaza, noi sa putem fi atenti doar la unul singur. Cand psihologii cognitivisti, mai ales Cherry (1957) si Broadbent (1958), au inceput sa studieze atentia in mod serios, ei si-au abordat obiectul de studiu cu o idee clara asupra modului in care este configurata mintea umana. Ei au comparat-o cu un canal de comunicare. Informatia intra in contact cu acest canal, patrunde, este procesata si, in cursul acestei procesari, este transformata intr-un output. Telefonul, de exemplu, ia ca input vocea umana, o transforma in impulsuri electrice, trimite aceste impulsuri prin intermediul firelor, adesea amplificand impulsurile electrice pe parcurs, apoi traduce aceste impulsuri inapoi in unde sonore care se aseamana unei voci umane usor degradate, output-ul procesului. Pornind de la cercetarile lui Cherry au fost dezvoltate mai multe teorii privind atentia selectiva. Aceste teorii au fost cunoscute ca teoriile gatului de sticla. Ele au primit acest nume intrucat porneau de la ideea ca dupa cum nu putem introduce dintr-o data toata apa intr-o sticla din cauza gatului ingust al acesteia, tot asa nici informatiile din mediul extern nu pot patrunde in mintea noastra simultan, ele trebuind a fi mai intai filtrate, selectate. Cautarea unei gatuiri a implicat o paradigma experimentala ingenioasa prima data sugerata de Cherry (1957) si dezvoltata deplin de Broadbent (1958). Numita ascultare dihotica, originile sale sunt gasite in cocktail party-ul in care mai multe mesaje iau contact simultan cu sistemul senzorial, si organismul trebuie sa selecteze unul caruia sa ii acorde atentie. In paradigma de ascultare dihotica, subiectii asculta doua mesaje prezentate prin casti. Li se spune sa asculte unul din mesaje si sa-l ignore pe celalalt. Pentru a se asigura ca subiectii intr-adevar asculta canalul indicat, experimentatorul ii instruieste pe subiecti sa repete tot ceea ce au auzit in mesajul la care au fost atenti, o procedura numita shadowing. Erorile de shadowing sunt inregistrate. Experimentul de ascultare dihotica s-a dovedit un instrument remarcabil pentru descoperirea bazei pe care se face selectarea unui mesaj in defavoarea altuia. S-a dovedit mai usor de reprodus mesajul caruia i s-a acordat atentie atunci cand cele doua au fost citite de persoane avand sexe diferite decat atunci cand erau citite de aceeasi persoana (Treisman, 1960), atunci cand cele doua mesaje erau separate spatial decat cand erau localizate in acelasi spatiu, atunci cand mesajele erau in limbi diferite decat atunci cand erau in aceeasi limba (Treisman, 1964), sau, cel mai general, atunci cand cele doua mesaje puteau fi usor deosebite pe baza unei caracteristici stimul decat atunci cand cele doua mesaje puteau fi doar vag deosebite. Aceste rezultate l-au condus pe Broadbent sa afirme existenta unui filtru senzorial.

Broadbent (1958) a localizat gatuirea in partea de inceput a lantului procesarii interne. El a afirmat existenta unui filtru care bloca toate mesajele care veneau diferite de cele ale mesajului caruia i se acorda atentie si permitea numai mesajului selectat sa fie procesat mai departe. Informatia intra in sistem prin intermediul simturilor si este pastrata temporar intr-un depozit pe termen scurt. Pana in acest punct, tot ceea ce a intrat in sistem este procesat; in acest punct, procesarea este triata. Sistemul trebuie sa selecteze mesajul care va fi introdus in sistemul P cu capacitate limitata. Pana acum mesajul nu a fost procesat mult peste nivelul de stimul. In sistemul P acesta va fi procesat complet si va genera fie un faptul mnezic fie un raspuns. Broadbent a numit mecanismul de selectie filtru senzorial deoarece si-a bazat selectia pe trasaturile stimul ale mesajelor aflate in competitie. Treisman (1969) a atribuit un nou rol filtrului lui Broadbent. In loc sa blocheze toate mesajele ce vin si sunt incompatibile cu stimulul caruia i se acorda atentie, gatuirea conceputa de ea slabea mesajul incompatibil, adica, ea a inlocuit filtrul lui Broadbent cu atenuatorul Treisman. Treisman a explicat dovezile existente adoptand modelul logogen al memoriei semantice al lui Morton (1969). Fiecare cuvant are asociat cu sine, intr-un lexicon mintal, un logogen, care este activizat in prezenta cuvantului asociat. Daca activarea dobandeste un anumit prag, logogenul declanseaza si cuvantul intra in constiinta. Pragurile logogenilor difera. Cuvintele puternic incarcate afectiv, de exemplu, au un prag scazut, in timp ce cuvintele neutre au un prag mai inalt. Un cuvant neutru soptit poate sa nu fie auzit, dar o injuratura soptita va fi. Aceasta teorie este o alta varianta a teoriilor gatului de sticla. Ea s-a nascut din critica teoriei filtrului. De exemplu, prin aceasta teorie nu se putea explica de ce la o petrecere, desi nu suntem atenti in jur, totusi, atunci cand in preajma ni se rosteste numele, noi il auzim. Adica, unele mesaje importante pentru o persoana, asa cum ar fi propriul nume, pot sa treaca de filtrul atentiei, chiar daca aceste informatii nu constituie obiectul principal al sau (Moray,1959). Atentia asigura deci o functie de selectie: printre stimulii care se prezinta organismului, unii beneficiaza de un tratament prioritar. Acest fapt se traduce printr-o facilitare a perceptiei lor, in vederea alegerii si producerii unor raspunsuri adecvate, printro prelucrare mai elaborata sau prin accesul la constiinta. Alti stimuli sunt partial sau total ignorati. Problema de baza este de a sti la ce nivel al procesului de prelucrare a informatiei se afla filtrul: selectie precoce, inca din etapa de detectare a caracteristicilor fizice ale stimulului, sau selectie mai tardiva, in timpul prelucrarii aspectelor sale semantice sau chiar in momentul alegerii raspunsului? Faptul ca amplitudinea unor reflexe variaza sub efectul focalizarii atente arata ca filtrul ar opera inca de la primele relee senzoriale; pe de alta parte, mai multe componente ale potentialelor evocate cu polaritate, topografie si latenta diferite sunt sensibile la focalizarea atenta (concentrare), ceea ce sugereaza interventia mecanismelor de selectie intr-o maniera succesiva, fapt care implica localizari cerebrale distincte. Altfel spus, momentul selectiei ar depinde chiar de caracteristicile spre care se orienteaza atentia, acestea fiind tratate in mod ierarhic. Dimensiunea cantitativa trebuie si ea analizata: intensitatea atentiei pe care o consacram unei activitati variaza. Sinonima cu nivelul de activare, atentia corespunde aici unei facilitari nespecifice a mecanismelor perceptive si motorii, asigurata in principal de sistemele reticulare de activare si inhibitie ale trunchiului cerebral. Teoria multimodala (Johnston si Heinz 1978) sustine ca atentia este flexibila. Selectia unui mesaj ce vine peste un alt mesaj deja existent se poate face in diferite feluri in cursul procesarii informatiei. Conform acestei teorii procesarea are loc in trei stadii. In primul stadiu are loc constructul individual al reprezentarilor senzoriale. In stadiul al doilea are loc construirea

reprezentarilor semnatice; nici unul dintre aceste stadii nu este pe deplin constient. In stadiul al treilea, reprezentarile din primul stadiu si din al doilea stadiu devin constiente. Selectia timpurie (Broadbent) poate fi asociata cu primul stadiu, in timp ce selectia tarzie poate fi asociata cu stadiul al treilea. Un mai mare efort este cerut de ultimele stadii in comparatie cu primele. In 1967, Neisser a sintetizat modelul filtrarii timpurii si al celei tarzii intr-un mod diferit fata de Johnston si Heinz (1978). Dupa parerea sa, in acest caz au loc doua procese care guverneaza atentia: preatentia si un proces de atentie propriu-zisa. Primul proces este automat, rapid si actioneaza in paralel. Poate fi folosit pentru a sesiza doar caracteristicile senzoriale de ordin fizic dintr-un obiect intr-o reprezentare mentala a acestuia. Lucrarile recente despre atentie, i-au intarit lui Neisser opinia in ceea ce priveste diferenta dintre atentia neintentionata si atentia sustinuta. Acestea se focuseaza doar pe aspectele unui mesaj neasteptat. Dar nu se poate distinge inca tipul legaturilor existente. Procesul de atentie controlata are loc mai tarziu. Acest tip de atentie are desfasurare seriala si consuma timp si resurse, ca de exemplu memoria de lucru. De asemenea poate fi folosita pentru a observa relatiile din viitor. Ea serveste la sintetizarea fragmentelor controlului constient al atentiei (Cowan 1995). Se are in vedere o alta viziune asupra acestor doua procese (McCann si Johnston, 1992). Conform acestor cercetari, analiza fizica a datelor senzoriale are loc continuu, dar analiza semantica a stimulilor are loc doar cand capacitatile cognitive ( in forma memoriei de lucru) nu sunt inca supraincarcate; aceasta capacitate trebuie sa fie suficienta pentru a efectua o analiza profunda. O evidenta clara este faptul ca oamenii reactioneaza mai rapid cand raspund la stimuli fizici discriminatori decat la stimuli semantici discriminatori.

II.Obiective
Ne propunem sa demonstram masura in care avertizarea influenteaza procesul de atentie selectiva.Ne-am bazat pe credinta general acceptata comform careia in momentul in care subiectul este avertizat de prezenta anumitor stimuli,acesta are tendinta de a se focusa pe el si de a-l vizualiza mai bine.

III.Ipoteze
Ipoteza de cercetare este aceea ca,in urma avertizarii prealabile,subiectii obtin scoruri mai bune la testele de atentie selectiva in comparatie cu subiectii care nu sunt avertizati anterior. Ipoteza statistica (HI) :Avertizarea prealabila a prezentei anumitor stimuli determina obtinerea unor performante mai mari la testul de atentie selectiva. Ipoteza de nul (HO) : Avertizarea prealabila a prezentei anumitor stimuli nu determina obtinerea unor performante mai mari la testul de atentie selectiva.

Metode
Subiecti (Participanti) Pentru realizarea experimentului am ales aleatoriu un grup de 60 de subiecti de ambele sexe cu varste cuprinse intre 18 si 58 ani.Participantii au fost impartiti in 2 grupe,fiecare avand 30 de subiecti. Instrumente, aparate Instrumentul folosit a fost testul de atentie selectiva Whodunnit ,creat de Ministerul Transporturilor din Londra in colaborare cu primarul Londrei cu scopul de a reduce incidentele din trafic.Clipul initial pare a fi un scenariu in care un detectiv intervieveaza personalul unei case (servitoarea,majordomul si dadaca) cu scopul de a investiga moartea domnului Smithe.Dar schita este doar premisa pentru un test conceput pentru a arata dificultatea omului de a percepe schimbari ambientale atunci cand se concentreaza pe alt stimul.Scena de 50 de secunde cuprinde 21 de erori evidente :picturi,a recuzita,covoare si chiar actorul care il interpreteaza pe domnul Smithe au fost schimbate. Anuntul se termina cu mesajul : Este usor sa iti scape un detaliu dupa care nu esti atent.Pe un drum aglomerat,acest lucru poate fi fatal. Design experimental Variabila independenta : factorul avertizare Variabila dependenta : numarul de schimbari observate Procedura Un esantion de 60 de participanti a fost impartit in 2 grupe de cate 30 de participanti fiecare cu varste cuprinse intre 18 si 58 ani.Primului grup i s-a acordat urmatorul instructaj : Buna ziua . Veti viziona un filmulet de 50 de secunde.Scopul este de a urmari actiunea filmului cu atentie. Dupa finalizarea vizionarii filmului,subiectii au fost intrebati daca au observat cele 21 de schimbari. Celui de al doilea grup,i s-a facut urmatorul instructaj :Buna ziua.Veti viziona un filmulet de 50 de secunde.Scopul este de a urmari actiunea filmului cu atentie in vederea identificarii celor 21 de schimbari survenite in decor.

Rezultate Concluzii Bibliografie