TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA

PSIHANALIZĂ VERSUS BEHAVIORISM

În cadrul acestei lucrări voi încerca o sinteză a celor două paradigme, cea freudiană și cea
behavioristă, pe baza căreia voi face o comparație între cele două și ulterior o analiză a unor secvențe din
filmul “Joker” (2019) în regia lui Todd Philips.
Constituind unul dintre cele mai atractive domenii ale psihologiei, personalitatea, normală sau
patologică, a stârnit interesul a numeroși specialiști, care doresc nu numai să descrie această realitate, ci și să
o explice, să o evalueze,să avanseze predicții,să formuleze legi și principii, care să ghideze stdiul celor
interesați de explorarea acesteia.””Nu dorim doar să descriem și să clasificăm fenomenele,ci intenționăm să
le concepem ca pe niște indicia ale unui joc de forte care se desfășoară în viața psihică, ca manifestări ale
unor tendințe cu scop diferit și care acționează fie în aceeași direcție, fie în direcții opuse.Încercăm să
elaborăm o concepție dinamică cu privire la fenomenele psihice ”(Freud, 1980, p.99). Tot acesta spunea că
“scopul nostru este acela al științei în general: vrem să înțelegem fenomenele , să le raportăm unele la altele
și, în ultimă instanță, să amplificăm pe cât posibil puterea noastră față de ele.”(Freud, 1980, p. 122)
Sigmund Freud este cel care a pus bazele psihanalizei. Acesta lansează prima topică freudiană care
prezintă împărțirea aparatului psihic în instanțe psihice.Conform acestei împărțiri psihicul este format din
inconștient, preconștient și conștient.
Inconștientul reprezintă sediul pulsiunilor noastre,adică instinctele noastre agresive și sexuale care se
transformă în pulsiuni când traversează un aparat psihic complex, “pe când conștiința este doar spectatoare,
ea observă și permite sau nu satisfacerea pulsiunilor inconștientului.”( Zlate, 2007,p.86). Astfel, rolul
conștiinței este acela de a suprima pulsiunile inconștientului, de a le trimite înapoi.
Preconștientul este o “stație de tranzit unde tendințele inconștientului și ale conștiinței vin și
poposesc temporar înainte de a trece în structurile opuse fiecăreia dintre ele”(Zlate, 2007, p.86). Informațiile
din preconștient sunt accumulate pe baza experineței și pot fi reaccesate în momentul în care este nevoie de
ele.
Freud considera că inconștientul funcționează după principiul plăcerii, căruia îi acordă statutul de
principiu fundamental al vieții, iar conștientul funcționează după principiul realității.Având în vedere faptul
că individul de dezvoltă într-o comunitate, într-o societate care funcționează după anumite reguli satisfacerea
instinctelor care se află în inconștient nu se poate face oricând și oricum, ci respectând normele societății din
care individul face parte, iar până la momentul identificării obiectului capabil de a le consuma corespunzător,
aceste pulsiuni sunt suprimate, amânate sau chiar response de conștiință.Dacă aceste instanțe se găsesc în
echilibru, viața psihică a individului se află desfășoară firesc, normal, dar dacă intervin dezechilibre “apar
noi modele interacționale, care de obicei sunt de ordin patologic.” (Zlate, 2007, p.87).
Nicio informație nu se pierde, totul se înmagazinează undeva în câmpul nostru psihic.În inconștient
se găsesc informațiile pe care conștiința refuză să le accepte.aceste informații sunt refulate deoarece sunt
inconvenabile pentru individ, rușinoase, dureroase.Instictele refulate nu dispar ci se doresc a fi satisfăcute cu

1
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
și mai mare tărie.“Cu cât conflictul dintre libido (forța, puterea instinctelor sexuale) și conștiință este mai
mare, cu atât instinctele refulate caută căi proprii de a se satisface, chiar împotriva voinței și vrerii
conștiinței” (Zlate, 2007, p.87).Instinctele refulate sunt satisfăcute prin comportamente care sunt curioase,
ciudate sau absurd: actele ratate, visele și în cazuri mai grave sub forma unor stări nevrotice.
Freud postulează că în cursul dezvoltării, copii trec printr-o serie de stadii.În timpul fiecărui stadiu
satisfacerea este obținută pe măsură ce libido-ul ( energia sexuală) este direcționat spre diferite părți ale
corpului.Fiecare stadiu adduce după sine un set de probleme care trebuie depășite în raport cu dezvoltarea de
mai târziu.Dacă nu se reușește soluționarea unui anumit stadiu aceasta va avea ca rezultat fixația sau
stagnarea dezvoltării în acel stadiu.
Urmând modelul biologic, Freud a stabilit un model rigid prin care trece orice copil în dezvoltarea
sa. Conform acestui model fiecare copil trece prin cinci etape psiho-sexuale de dezvoltare.Fiecare etapă este
focusată pe o parte erogenă distinctă a corpului.
Dezvoltarea concepută de Freud, pe cele cinci niveluri, poate fi interpretată ca o descriere
evolutivă.Ideile sale sunt relevante pentru înțelegerea schimbărilor motivaționale produse odată cu
dezvoltarea individului.Freud împarte schimbările de motivație într-o succesiune de etape acre se disting prin
obiectul sau activitățile necesare satisfacerii instinctelor individuale pe durata respectivei etape.
Cele cinci stadii sunt :
- stadiul oral (de la naștere până la vârsta de un an)
- stadiul anal (între un an și trei ani)
- stadiul falic (între trei și șase ani)
- stadiul latent (între șase și unsprezece ani)
- stadiul genital (peste unsprezece ani)

Pe parcursul stadiului oral principala zonă erogenă este gura.Pe parcursul acestei etape copilul obține
cea mai mare plăcere prin actul suptului.Creșterea dinților reprezintă trecerea către o a doua fază a stadiului
oral și anume fara oral-sadică când copilul se bucură de plăcerea agresivă mușcând sau mestecând.Această
etapă este caracterizată prin procuparea pentru gratificarea imediată a impulsurilor.O persoană care va
rămâne fixate în această etapă va găsi placere în sărut, în mâncatul excesiv, fumat, agresivitate verbal, dar și
pasivitate orală- “o persoană naivă, care înghite prea ușor ideile” (Havârneanu, 2022, p. 22)
În cazul stadiului anal zona erogenă se modifică, de această dată fiind zona de eliminare a fecalelor,
dar și zona de eliminare din vezica urinară.Sursele de gratificare sexuală cuprind eliminarea fecalelor și
urinei, precum și reținerea lor. O persoană care va rămâne fixate în această etapă va găsi placere în
organizare sau curățenie excesivă sau neîngrijire, dezorganizare,asumarea de riscuri.
Pe parcursul stadiului falic zona erogenă devine regiunea falică, iar copilul descoperă că poate obține
plăcere prin aingerea zonei genitale.Copii încep să descopere că nu toți indivizii umani beneficiază de același
gen de organ reproducător și încep să fie atrași de părinții de sex opus.Această atracție dezvoltă conflicte
inconștiente și anume complexul Oedip la băieți și complexul Electra la fete.Se consideră că fiecare băiat

2
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
dorește inconștient să își omoare tatăl și să își posede sexual mama,dar aceste dorințe fiind inacceptabile sunt
blocate de conștiință .Copilul se teme că tatăl îi va pedepsi dorința sexuală față de mama prin exterminarea
organelor genitale (anxietatea castrării).această teamă îl va determina pe băiat să își reprime dorințele sexuale
avute față de mama și să evite pedeapsa aplicată de tata prin identificarea mai puternică cu acesta.În cazul
fetelor, ele nutresc un sentiment de ură față de mamă pe care o consider vinovată pentru faptul că ele nu
aufalus asemenea băieților,Atracția sexuală față de tata trebuie să resecte cerințele sociale și să se tranforme
în afecțiune.Astfel, după un atașament primar față de tata, fetele încep să se identifice cu mama.Freud
interpretează observația cum că uneor oamenii își aleg parteneri de viață care seamănă cu părintele de sex
opus ca fiind rezultatul unor tendințe rămase din etapa falică de dezvoltare.
În stadiul latent intereul sexual este relativ inactiv, iar energia sexuală este orientată către alte genuri
de activități ce țin de școală și activitățile extracuriculare.O dată cu pirderea interesului sexual și soluționarea
complexelor din etapa falică, băieții devin din ce în ce mai interesați de alți băieți, evitând contactul cu fetele,
iar fetele preferă partenerii de joacă de sex feminin, evitând contactul cu băieții.Aceste tendințe, aparent
naturale, arată că atât fetele cât și băieții în primii ani de școală nu sunt afectați de lipsa legăturii cu colegii
de sex opus.
Pe parcursul stadiului genital reapare interesul spre a obține plăcere prin intermediul organelor
genitale.La începutul acestei etape se constată o revgorare a primelor moduri de gratificare sexuală,
exprimate printr-o reinnoire a plăcerii prin funcții eliminatorii și masturbare.având în vedere că parinții au
încetat să mai fie obiecte ale dorințelor sexuale, instinctele sexuale sunt înderptate către indivizi de aceeași
vârstă, fiind capabili să iubească pe altcineva mai mult decât propria pesoană.
Dar Freud nu se limitează la constatarea inconștientului și a sexualității, la explicarea modalității de
funcționare, la sesizarea dinamicii lor, a conflictelor ce apar între ele și celelalte instanțe, a echilibrărilor
acestora el este interasat de găsirea unei metode prin care să readucă la normal funcționarea aparatului
psihic.această metodă psihoterapeutică a fost numita metoda psihanalizei. “Partea decisivă a demersului
constă în crearea unor noi ediții ale vechilor conflicte, în așa fel încât bolnavul să se comporte așa cum s-a
comportat la vreme alor, dar punând de data aceasta în mișcare toate forțele psihice disponibile spre a ajunge
la o soluție diferită ” (Freud, 1980, p. 366) .Atfel, pacientul va trebui să relateze tot cee ace îi trece prin
minte, să readucă în memorie absolut totul nu doar faptele pzitive, plăcute.Ideile spontane ale pacientului
reprezintă pentru psihanalist “minereul din care el va extrage metalul prețios”(Freud, 1980, p. 391).
După anul 1920 Freud își revizuiește principiile de la care pornise conștientizând o serie de limite ale
concepției de până atunci.Aparatul psihic este împărțit în trei organizări structural denumite Sine (Id), Eu
(Ego) și Supraeu (Superego).
Sinele este echivalentul incontientului din prima clasificare, sursa pulsiunilor și a instinctelor,
fundamentul pe care se construiește personalitatea individului.
Eul este un intermediar între Sine și lumea exterioară. Natura egoistă a Sinelui nu mai poate să fie
acceptată de societate o data cu evoluția individului și astfel satisfacerea solicitării sinelui trebuie să se
desfășoare într-un mod potrivit cu realitatea.

3
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
Supraeul este o structură special care indică ce ar trebui sau nu să facă individul având în vedere toate
îndatoririle și responsabilitățile acestuia și idealurile sociale.
Eul este din punctul de vedere a lui Freud cea mai important instanță.El trebuie să facă față presiunii
ce vine din partea Sinelui de a satisface dorințele, dar și presiunii din partea Supraeului care interzice
satisfacerea acestor plăceri prin impunerea normelor sociale.
Când presiune este prea mare Eul resimte acut efectu și astfel pot apărea trei situații.Prima dintre ele
este cea în care individul activează mecanismele de apărare ale eului.Refularea este unul dintre mecanismele
importante ale Eului, dar nu singurul.Anna Freud, mezina lui Sigmund Freud, scrie despre mecanismele de
apărare ale Eului că au fost descrise în lucrările tatălui său, astfel “Dac ă exigențele Eului sau cele ale forțelor
exterioare reprezentate de el nu ar exercita nici o presiune, orice pulsiune nu ar cunoaște decât o singură
soartă- cea a satisfacerii. Acestor nouă metode de apărare care sunt foarte obișnuite în practică(...) regresia,
refularea,formațiunea reacțională, izolarea , anularea retroactivă, introiecția , întoarcerea împotriva propriei
persoane și transformarea în contrariu, trebuie să le adăugăm o a zecea metodă, care ține mai degrabă de
studiul normalității decât de cel al nevrozei:sublimarea sau deplasarea scopului pulsiunii ”(Freud,A., 2002,
p.36)
Dacă nu se activează nici un mecanism de apărare a eului, presiunea va continua să existe, iar
individul ar putea să cedeze.În acest caz trebuie să apeleze la ajutorul unui specialist care sa îl sprijine în
găsirea unei rezolvări a problemei.
Când nici una dintre cele două variante nu este utilizată individul neagă raționalitatea respectării
normelor și consideră că singura normă valabilă este norma personală care justifică acțiunea.Delincvența se
încadrează în această categorie și infractorii încearcă permanent să justifice infracțiunea prin invocarea
superiorității normei personale comparativ cu norma colectivă.
Putem spune despre psihanaliză că păstrează obiectul psihologiei în limitele vieții psihice interioare,
astfel “nu putem vorbi de o schimbare radicală a obiectului psihologiei, deoarece el a înlocuit un element
psihic (conștiința) cu un alt element (inconștientul) tot psihic”(Zlate, 2007, p.89).Aceasta însă se detașează
de celelalte orientări care cpnsideră obiectul psihologiei viața psihică interioară prin complexitatea, dinamica
acesteia și prin metoda original propusă, dar și prin faptul că se adaugă aceast scop de a ameliora, transforma
fondul turbulent al inconștientului.
O altă viziune asupra obiectului psihlogiei o constituie behaviorismul dezvoltat de către psihologul
american Jhon B. Watson (1878-1958) , care elimină problema conștientului și a inconștientului din
psihologie, iar singurul obiect al acesteia rămânând comportamentul.După Watson, atât psihologii
funcționaliști cât și cei psihanaliști nu au făcut psihologie într-un mod științific. Stările mentale nu sunt
accesibile în mod direct, de aceea este greu de susţinut existenţa lor obiectivă. De asemenea, metoda folosită
până atunci, introspecţia era la fel de vulnerabilă la acuzaţia de subiectivitate ca de altfel şi “obiectul“ pe care
se presupunea că introspecţia îl poate surprinde. Watson remarca acumularea unui număr extrem de mare de
studii asupra comportamentului animal şi afirma că ştiinţa psihologică se află în faţa unei dileme extrem de
serioase. Fie ea va continua să se dezvolte pe vechile coordonate care, după părerea lui Watson erau total

4
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
inadecvate, studiind presupuse procese psihice interne şi, în acest caz se va produce o ruptură între
psihologia mentalistă şi cea a comportamentului, fie va avea loc o schimbare radicală care va duce la o
redefinire a psihologiei pe noile coordonate ale noului obiect, comportamentul.
Aşa cum legile selecţiei naturale descoperite de Darwin se aplică tuturor speciilor, omul constituind un
caz particular care se supune aceloraşi principii, aşa şi legile comportamentului pe care noua psihologie era
invitată să le descopere, trebuie să aibă o generalitate care să depăşească specificul psihicului uman,
încadrându-se în rândul legilor universale şi imuabile ale vieţii. “Totul este redus la cele trei organizări
comportamentale.Numai în felul acesta credea Watson, psihologia poate fi scăpată de coșmarul
subiectivismului; numai astfel ea va putea fi tranformată într-o știință pozitivă, obiectivă comparabilă cu
celelalte științe ale naturii”(Zlate, 2009,p.31). Cele trei calse comportamntale despre care se face vorbire
sunt: viscerale (prin acestea se exteriorizează emoțiile), motorii(înglobează comportamente posturale,
locomotorii, manipulative) și laringeale (comportamentele verbale)
Obiectivele unei asemenea științe a comportamentului se rezumă la două genuri de predicții:știind
stimulul să prezici răspunsul și invers. “Tot ceea ce se interpune între S și R este neavenit și trebuie deci
ignorat sau înlăturat ”
Există o tendință clară în doctrina behavioristă de a adopta metodele științelor naturale.Un psiholog
trebuie să se limite întotdeauna la datele științelor naturale, credea Watson, așa că în laboratoarele lor erau
premise metode strict obiective de cercetare.
Dezamăgit de faptul că Watson nu a reuşit să propună o metodă eficientă de cercetare a
comportamentului, Burrhus Skinner (1904-1990), unul din cei mai influenţi psihologi ai secolului XX, a luat
ca model pentru cercetările lui, metoda condiţionării clasice a lui I. Pavlov. Dar succesul lui Skinner a
constat în faptul că a reuşit să rescrie în întregime principiile ce stau la baza procesului învăţării.
Skinner a demonstrat că prin recompensări succesive doar a acelor comportamente dorite de el,
animalele pot fi învăţate chiar comportamente deosebit de complexe care se credea că pot fi realizate doar de
oameni.
Transformând condiţionarea clasică de tip S (stimul)-R (răspuns) în condiţionare a operantului de tip R
(răspuns)-S (stimul), teoria lui Skinner a devenit cunoscută ca teorie a conexiunii inverse. Pe scurt, această
teorie susţine că organismele, între care se încadrează şi cel uman sunt în mod spontan şi natural active, iar
atunci când apare recompensa, aceasta devine adevăratul stimul care produce întărirea, adică învăţarea.
Acţionând ca nişte căutători de recompense, ne modelăm comportamentul în funcţie de acele recompense pe
care mediul este dispus să ni le ofere.
Invăţarea stimul răspuns implica doua categorii majore de învăţare:condiţionarea clasică și
condiţionarea operantului.Ambele tipuri de comportament au la baza condiţionarea – proces de elaborare a
unui reflex condiționat.Reflexul condiționat –acele reacții ale organismului care sunt declanşate nu de
stimulul lor specific,ci de stimuli a căror acţiune a fost asociată în mod constant cu stimulul
specific.Condiţionarea clasică este o forma de învăţare în care un stimul neutru generează un răspuns după ce
a fost asociat cu un stimul ce în mod natural declanșează acea reacție.

5
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
Condiţionarea operantului se produce atunci când un răspuns operant este urmat de o consecinţă
dorită, o recompensă și se bazează pe ideea că probabilitatea ca un comportament să se repete depinde de
consecinţele acestuia. Organismul desfăşoară o acţiune întâmplătoare urmată uneori de pedeapsă, alteori de
recompense, devenind astfel o acţiune conditionată. Organismul trebuie să emită un răspuns pentru a
declanșa întărirea. Întărirea e orice ce va determina creșterea probabilităţii reapariţiei răspunsului respectiv,
atât frecvenţa , durata cât și intensitatea acestuia.
Ea poate fi pozitivă sau negativă(ceva placut apare –iei note mari continuii să înveţi pentru că primești
bursă sau ceva neplacut dispare:iei note mari și nu mai platesti facultatea),.Trebuie făcută diferenţa între
întărire negativă și pedeapsă. Pedeapsa scade probabiliatea realizării unui comportament(dacă nu treci un
examen nu poți sa participi la mărire de notă).Deasemenea trebuie făcută diferența între recompense și
intarire, recompensa având valență pozitivă, pe când întarirea poate fi atât pozitivă cât și negativă. Există
câteva condiţii pe care o întărire trebuie să le îndeplinească:să succeadă comportamentul, să aibă un impact
direct asupra lui, e dependentă de context. Întăririle trebuie adecvate în funcție de personalitatea
fiecăruia.Întaririle positive pot fi casificate în câteva categorii:întăriri sociale(lauda,aprobarea,conferirea unor
privilegii), numite și întăriri naturale; întariri simbolice (acordarea de buline copiilor); activităti(jocuri) și
întăriri materiale (dulciuri,jucarii)
În fucție de gradul de necesitate pentru organism, întăririle se mai clasifică și în primare (fiziologice)
și secundare. În funcție de motivație ele pot fi intrinseci sau extrinseci. În ceea ce privește acordarea întăririi
aceasta se poate realize in mod continuu (cu scop de formare a unui comportament) sau intermittent (cu scop
de mentinere a unui comportament), în rații fixe , dupa fiecare comportament,sau în rații variabile, la
anumite intervale.
O alta delimitare trebuie făcută între extincție și pedeapsă. În cazul extincției nu mai există contingenta
între întărire și comportament,ci acesta se stinge pentru că nu se mai justifică.Pentru ca extincția să
funcționeze este necesar ca înainte să avem o situație de comportament întărit.
În afara refexelor condiţionate clasice s-au obţinut și condiţionări datorate imitaţiei.Acest fenomen
este frecvent la om,mai ales la copil,care imită cu ușurinţă gesturile,vorbele,expresiile adultului. Imitaţia
uşurează mult învăţarea,în special în domeniul priceperilor motorii,al mânuirii uneltelor.
O a doua categorie de reflexe sunt cele stabilite între doi excitanți ambii indiferenți.Astfel de exemplu
de fiecare dată când profesoara vorbeşte despre capacitatea de percepere a vremii și arată spre geam și ne
uitam la nori ,la soare și altădată să scoatem mâna pe geam să vedem cât de frig este, la un momentat vom
realiza ambele mişcări, dezvoltandu-se un refex de orientare, o legătură temporară între cele doua. În cazul
omului,multe legături temporare ,obținere multor cunoștinţe se bazează pe reflexul curiozităţii,al interesului
de cunoaştere.
Cele mai importante critici aduse behaviorismului se referă la ignorarea unor aspecte inobservabile dar
importante ale comportamentului uman (emoţii, conştiinţă, motivaţie, procese inconştiente) şi discreditarea
proceselor psihice care nu pot fi studiate experimental (sentiment, voinţă, motivaţie).

6
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
Dacă ar fi să facem o comparație între cele două viziuni prima diferență ar fi cu privire la obiectul de
studiu al psihologiei.În timp ce la psihanaliștii accentul cade pe inconștient, în cazul behevioriștilor
inconștientul este înlăturat, iar obiectul de studiu al psihologiei îl reprezintă comportamentul.
De asemenea, behavioriștii folosesc experimentele de laboratorpentru a putea lansa teorii în timp ce la
psihanaliști semnificația dată experimentelor într-un cadru de laborator este minimă.
Curentul psihanalitic se bazează pe concepte care nu sunt testate empiric. Aspecte precum
inconștientului, visele sau proiectarea diferitelor tipuri de conflicte interne sau structuri diferite, care fac
parte din aparatul psihic sunt discutate pe larg de comportament, având în vedere că este posibil doar pentru
a explica comportamentul uman prin metode empirice.
Una dintre principalele diferențe sau conflicte dintre psihanaliză și behaviorism este concentrarea
asupra diferitelor aspecte. psihanaliză consideră că originea tulburărilor psihice și a comportamentelor
maladaptive se află într-o soluție slabă a conflictelorvieții intrapsihice a subiectului, nefiind mecanisme
eficiente de apărare pentru a le aborda.În timp ce behaviorismul se concentrează asupra aspectelor și
proceselor de mediu generate de elemente externe psihicului.
Behaviorismul este o paradigmă care se concentrează pe comportamentul actual. Deși comportamentul
maladaptiv poate fi explicat pe baza unei învățări greșite sau a unei lipse de pregătire, principalul lucru atât
în terapie, cât și în cercetare este să se concentreze asupra procesului actual. Psihanaliza, pe de altă parte,
tinde să analizeze comportamentul și mintea prin istoria personală a individului, înțelegerea și analiza acestei
istorii personale. Adică, se bazează pe trecut care a provocat problemele și de aceea acordă o importanță
deosebită copilariei.
Pentru behaviorism, personalitatea nu este altceva decât un model comportamental învățat prin
repetarea stimulilor, întrucât psihanaliza consideră că este o modalitate de a ne gestiona și de a ne adapta
impulsurile și impulsurile la realitatea socială și la moralitate.In timp ce psihanaliza se bazează în principal
pe efectuarea analizei aspectelor mai profunde și își propune să aducă la lumină diferitele conflicte, fără a
acționa direct asupra lor, behaviorismul se concentrează pe predarea comportamentelor noi pacientului direct
prin învățare.
Relația cu pacientul este un aspect de mare importanță în practica psihologiei. Cu toate acestea, aceste
concepte sunt lucrate special și utilizate de psihanaliză, în behaviorismfiind o relație mai aseptică, pentru a
evita fenomenele de transfer dincolo de stabilirea unei bune relații terapeutice.
Urmează să analizăm anumite secvențe din filmul Joker (2019) în regia luiTodd Philips din
perspectivă freudiană și din perspectivă behavioristă.

NEGAREA PRIN FANTASMĂ

Arthur a negat realitatea prin intermediul fantasmei, a transformat realitatea pentru a-și îndeplini
propriile dorințe atât în cazul secvenței când vizionează împreună cu mama sa emisiunea lui Murray
Franklin, fiind prezent acolo în imaginația sa, cât și în toate secvențele în care relaționează romantic, afectiv
cu vecina de palier care în realitate nici nu știa bine cine este.

7
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA

SUBLIMAREA
Acest mecanism de apărare a Eului care constă în transformarea gândurilor sau impulsurilor
nedorite, în alte activități acceptate de societate consider că apare la Joker în cazul dansului său specific, dar
și în faptul că se considera comediant și dorea să facă spectacole de stand-up.Având în vedere faptul că în
jurnalulsău/caietul său în care își nota glumele avea lipite multe fotografii cu femei goale, multe dintre ele
fiind distruse cu pixul cred că impulsurile pe care acesta dorește să le transforme sunt de natură sexuală.
Acest comportament este unul întărit prin faptul că atrage atenția celor din jurul său, chiar dacă
glumele sale nu sunt unele apreciate acestea îi fac posibilă prezența la emisiunea la care își dorea foarte mult
să ia parte, iar în momentul în care dansează captează atenția persoanelor din jurul său. Astfel,
comportamentul acesta este întărit printr-o întărire de tip secundar.

REPRIMAREA
Arthur nu își mai amintește faptul că a fost înfiiat de către mama sa și abuzurile la care a fost acesta
supus de către iubitul mamei sale deoarece el blochează sentimentele neplăcute avute la acel moment și se
educă în sensul de a nu se mai gândi la ele.

ALTRUISMUL
Consider că acest mecanism de apărare a eului reiese din faptul că Arthur se dedică nevoilor mamei
sale dincolo de nevoile proprii (ex.îi pregătește mâncare chiar dacă el nu a mâncat)
Din punct de vedere behaviorist acest comportament prin care acesta își ajuta mama era recompensat
de mulțumirile și lauda femeii și astfel se obține o întărire a comportamentului, comportamentul fiind
determinat de consecințele sale.Întărirea de acest tip este o întărire secundară printr-o recompensă
condiționată.

REORIENTAREA
În momentul în care după ce este criticat de către șeful său, iese afară și lovește necontrolat
tomberonul sau în secvența în care după ce este concediat lovește geamul cabinei telefonice, iar când merge
să își ia lucrurile de la locul de muncă distruge aparatul de pontat consider că apare reorientarea deoarece
acesta nu are capacitatea să îl înfrunte pe șeful său, dar își descătușează energia negativă asupra unor obiecte.
Acest comportament pare a fi unul care a fost întărit deoarece apare cu o frecvență ridicată și cred că
tocmai starea de după descătușarea energiei negative este recompensa pe care individul o primește pentru a
întări comportamentul.

FORMAȚIUNEA REACȚIONALĂ

8
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
În momentul în care este concediat acesta spune șefului său că își iubește foarte mult slujba ceea ce
nu coincide cu realitatea și astfel consider că sunt convertite emoțiile nedorite pe care le avea asupra locului
său de muncă în opusul lor.

UMORUL
Râsul necontrolat, isteric al lui Arthur care apare în situații nepotrivite, în situații în care simte cu
totul alte emoții decât umorul, când se simte disprețuit sau anxios.
Astfel, în cazul în care acest râs necontrolat apare în momentul în care Joker are discuția cu Thomas
Wayne, pe care el îl credea tatăl său ca urmare a celor relatate de către mama sa, iar acesta îi spune că mama
sa l-a adoptat și că nu era niciun adevăr în cele spuse de aceasta , Joker primește un pumn în figură de la
Thomas Wayne care îl pedepsește astfel pentru comportamentul său. Acest tip de condiționare a operantului
se realizează prin pedeapsă pozitivă, în sensul că se adaugă ceva în situație ( pumnul) pentru a nu mai
continua acel comportament deranjant al lui Joker. Acest fapt ar trebui să scadă probabilitatea apariției
acestui gen de comportament nepotrivit, dar individul nu învață cum să acționeze în mod adecvat.De aceea ar
trebui înlocuit comportamentul neadecvat.

CONDIȚIONAREA OPERANTULUI
Pedeapsa este o sacțiune aplicată cuiva care a făcut o greșeală.Aceasta duce la scăderea frecvenței
comportamentului respectiv.”Dacă este folosită rațional ,pedeapsa poate întări comportamentele potrivite și
descuraja pe cele neadecvate(...) Sunt cazuri în care pedeapsa nu are efectul așteptat de cel care pedepsește ”
(Havârneanu, 2022, p.121)
Astfel, consider că valul de critici declanșat pe posturile de știri asupra faptului că au fost uciși trei
persoane la metrou de către persoana deghizată în clovn (Arthur) nu are efectul așteptat deoarece acest
comportament reapare din cauza atenției care i se acordă.Aici critica întărește comportamentl în loc să îl
pedepsească.
Acest comportament neadecvat este întărit și de faptul că stârnește o mișcare de protest caracterizată
prin violență și participanții la proteste aprobă comportamentul și chiar îl aplaudă.

BIBLIOGRAFIE:
Freud, A., 2002, Eul și mecanismele de apărare, București, Editura Fundașia Generația
Freud,S., 1980, Introducere în psihanaliză.Prelegeri de psihanaliză.Psihipatologia vieții cotidiene,
București, Editura Didactică și Pedagogică.
Havârneanu, C., 2022, Suportul de curs
Zlate, M., 2007,Introducere în psihologie, Iași, Editura Polirom.
Zlate, M., 2009,Fundamentele psihologiei, Iași, Editura Polirom.