1. FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI 1.1 CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN M.GOLU Bazele psihologiei generale pg.91-122 CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN 1.

.1 Psihicul uman reprezinta segmentul superior al unui continuum pe care se delimiteaza si se individualizeaza un numar imens de gradatii si trepte evolutive. Trasaturi si determinatiile psihicului in general: are natura informationala, este functie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicarii organismului cu mediul extern,

are functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in dinamica organismului cu mediul. Pe baza acestor trasaturi se pot stabili asemanari intre psihicul uman si cel animal. Aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evolutiei. Aparitia psihicului este legata de desprinderea din seria animala a unei noi ramuri evolutive homo sapins si de constituirea unui nou mod de existenta, cel sociocultural. Evolutia biologica a creat partea de hardware capabila sa ridice la nivel superior relationarea organismului cu mediu si procesarea informatiilor . Principalele elemente de hardware care asigura realizarea noii forme a psihismului uman sunt creierul si pozitia bipeda care a permis largirea orizontului vizual si folosirea membrelor superioare. Mediul sociocultural asigura software-ul adica programele logice interne de procesare, integrare si interpretare a continuturilor informationale Prima caracteristica esentiala a psihicului uman o constituie - dinamismul evolutiv: -constituirea organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadiala -spre deosebire de seria animala unde patternul de baza al organizarii psihocomportamentale ramane relativ acelasi, in seria evolutiva umana acesta va suferi modificari de la o etapa istorica la alta iar sursa acestei schimbari o constituie dinamica mediului sociocultural -ritmul si amplitudinea schimbarilor in configuratia mediului sociocultural au sporit in progresie geometrica, imprimand restructurari profunde in sfera vietii psihice a noilor generatii -in epoca actuala schimbarile au devenit foarte rapide altfel incat una si aceeasi generatie este obligata sa-si restructureze de mai multe ori in viata sistemele de cunostinte, de atitudini si mentalitati elaborate in cursul anilor de scoala Concluzie: prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv. Daca in plan biologic evolutia omului este considerata incheiata, in plan psihic evolutia ramane permanent deschisa amplificandu-si spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala. A doua caracteristica este complexitatea psihicului uman: -este ceea ce deosebeste psihicul uman de cel animal -psihicul uman este cel mai complex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute pana acum; complexitatea se realizeaza in plan structuralarhitectonic si in plan functional I . Din punct de vedere structural: -sistemul psihic uman (SPU) poseda cea mai mare eterogenitate modala si cea mai intinsa plaja de variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual -psihicul uman are in alcatuirea lui elemente primare prezente si la animale dar si comportamente propii numai lui, de genul proceselor secundare superioare: gandirea logica bazata pe principiul generalizarii, abstractizarii si formalizarii imaginatia creatoare emotii si sentimente superioare de ordin estetic si socio cultural complexe structuri aptitudinale de executie si creatie memoria istorica vointa deliberativa trasaturi caracteriale limbajul articulat motivatie socioculturala functia decizionala functia de valorizare axiologica -complexitatea structurala a psihicului uman reiese si din schema logica de organizare interna a lui. -schema se dispune pe verticala (ierarhic) dar si pe orizontala 1.Dimensiunea verticala: -ne dezvaluie caracterul plurinivelar al organizarii interne, delimitarea principalelelor susbsisteme dupa criteriul inferior-superior, primar-secundar, -facand o sinteza a punctelor de vedere din evolutia psihologiei vom ajunge la trei niveluri esentiale ale organizarii SPU: a)nivelul inconstient,b) nivelul subconstient si c) nivelul constient. -ideea organizarii ierarhice multinivelare in forma ei elaborata apartine scolii psihanalitice si anume lui S. Freud care introduce cele trei instante: sinele (id-ul), supraeul (sperego), eul (ego)-aceasta notiune de organizare multinivelara se aplica functiilor si proceselor particulare de la senzatie la gandire a N e li c nte t ) i l no si n vu :

secolul 17 Leibniz vorbea de existenta perceptiilor mici care se produc sub pragul de constientizare si pot influenta perceptia si gandirea constienta Maine de Biran (1766-1824) vorbeste de perceptii obscure pentru ca continutul lor nu relateaza nimic in mod direct G. Fechner (1801-1887) vorbeste de senzatii subliminale care nu reusesc sa se individualizeze in planul constiintei dar influenteaza prin potentare si diminuare pe cele constiente Helmholtz (1897) sustine existenta unor rationamente inconstient cu ajutorul carora explica fenomenul de insight (gasirea unei solutii instantaneu) in filozofie s-a sustinut ideea unei vieti psihice inconstient in secolul al 19-lea Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, Hartman tot in secolul 19 se formuleaza opozitia dintre rational si irational, dintre omul uman si omul bestie cele doua entitati sunt prezente in fiecare persoana dar raportul dintre ele este variabil

se separa doua tendinte unilateral absolutizante si reciproc excusiviste: tendinta rationalista cu predominarea rationalului asupra irationaluilui si tendinta irationalista cu predominarea irationalului asupra constientului

in acest context Freud a cercetat stiintific fenomenele inconstinte realizand pentru prima data o analiza, descriere si interpretare a acestei realitati el (Freud) sparge tiparele si demonstreaza necesitatea includerii in psihicul uman a inconstientului ca o componenta esentiala pentru dinamica personalitatii si pentru comportamentul uman Freud face parte din linia filisofica a irationalului, deci va conferi inconstientului rolul esential in structura aparatului psihic, pe seama inconstientului punandu-se toata gama manifestarilor si activitatilor omului daca pana atunci psihologia gresea urmarind doar domeniul proceselor constiente, Freud greseste printr-o limitare inversa. Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale inconstientului:inconstientul colectiv (Jung) si inconstientul individual (Freud). Inconstientul colectiv: -este alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental adica scheme interne de raspuns si comportament constituite in cursul evolutiei istorice a speciei umane si conservata in straturile profunde ale memoriei -la nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascuta si o memorie individuala formata in ontogeneza -dupa Jung arhetipurile sunt elemente ale vietii psihice ancestralecare se articuleaza in niste tipare care vor ghida din interior, in sens imperativ procesul plamadirii personalitatii de suprafata a individului. -arhetipul este alcatuit din interactiunea fortelor constructive ale vietii si cele distructive ale morti si fortele binelui si raului: - arhetipul este baza vietii psihice si se asociaza cu destinul Inconstientul individual: -Freud l-a vazut ca avand doua componente cu rol diferit in dinamica sistemului personalitatii: inconstientul primar, inascut si inconstientul secundar, dobandit Inconstientul primar: exprima natura biologica a omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului este structurat dupa principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si fustratie in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul libidoului libidoul (dupa Freud)este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor de dezvoltare si organizare a personalitatii -in sfera inconstientului primar pe langa elementele de fond numite hardware, se mai includ si starile onirice sau visele, lapsusurile, actele ratate, inversiunile si aglutinarile verbale , ce reprezinta latura functionala cotidiana a inconstientului si care reprezinta software-ul -trasaturile specifice inconstientului primar sunt incarcatura energetica deosebita si inaltul dinamism care reflecta periodicitatea starilor de necesitate ale organismului -inconstientul primar corespunde sinelui Inconstientul secundar: - in sist. Personalitatii corespunde supraeului; inconstientul sec. este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de autocenzura -dupa Freud inconstientul primar si cel dobandit sunt structuri stabile ale personalitatii ele neevoluand si nemodificandu-se semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitatii; deci si conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent solutionarea fiind necesara formarea si interventia celei de-a treia instante a aparatului psihic eul A. Adler: desexualizeaza inconstientul il reduce la relatia dintre sentimentul inferioritatii si relatia de compensare a carei dinamica se transforma in motorul dezvoltarii si devenirii personalitatii. Karen Horney: interpreteaza inconstientul prin prisma sentimentului de securitate si opusului acestuia anxietatea; conflictele isi au originea in relatia individului cu mediul social. Erich Fromm: inconstientul apare cu forta de inradacinare a eului in lume, aceasta fiind conditia esentiala a echilibrului interior; modul de relationare al individului cu mediul social depinde printre altele de selectivitatea instinctului sau a sentimentului de inradacinare. K. Wilber (1984) preluand ideea lui Freud despre caracterul eterogen si complex al inconst., identifica 5 tipuri de inconstient: 1.inconstientul fundament- continuturile lui pot deveni oricand constiente 2.inconstientul arhaic- cuprinde structuri primitive mostenite filogenetic 3.inconstientul submergent-rezultat al refularii sau reprimarii 4.inconstientul pecete- continuturi nerefulate dar refulabile 5.inconstientul emergent- structuri profunde de la nastere dar neproiectate spre suprafata inconstientului fundament. Dilema: inconstientul ste substantiv adica entitate psihica distincta sau adjectiv adica atribut al organizarii psihice integrale? b S bo si n l( i e ls bo si n ) uc nte t : n l uc nte t u vu

-este continutul memoriei de lunga durata care nu se afla antrenat in constiinta dar care poate fi constientizat in situatii adecvate -cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emotional etc. -este mai intins decat inconstientul si decat constientul; elementele sale sunt in stare latenta si alcatuiesc rezervorul activitatii constiente curente -in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele -contine informatii care provin din constiinta dar si care vin din inconstient; este o organizare dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar programe pentru actiuni constiente viitoare -o latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o pot constitui fenomenele de reproducere selectiva si de reproducere fabulatorie a unor experiente anterioare -poseda o anumita autonomie functionala si dispune de mecanisme proprii de autointretinere si autoconservare -aceste mecanisme sunt stimulate de sus prin fluxurile constiintei in stare de veghe luand forma activitatii orientate spre scop si de jos in stare de somn sau constiinta confuza (prin starile de ebrietate si cele provocate de narcotice) -visele pleaca din inconstient si se finalizeaza si se depoziteaza in sfera superioara subconstientului ceea ce face posibila constientizarea si relatarea continutului lor imediat dupa trezire. Importanta subconstientului: 1.Subconstientul asigura continuitatea in timp a Eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului. 2. Subconstientul da sens adataptiv invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior. 3. Subconstientul asigura consistenta interna a constiintei, durabilitatea ei in timp.

Concluzie: Subconstientul este indispensabil pentru defasurarea unei activitati mintale constiente independente , adica in absenta influentei directe a obiectivelor sau fenomenelor externe.

c Cnte t l( i e lc nte t ) o si n : n l o si n u vu

In istoria psihologiei constientul a fost vazut ca fiind singurul obiect al psihologiei in psihologia introspectionista a constiintei, dar a fost si negata, vazuta ca o iluzie, o inventie metafizica in psihologia behaviorista clasica, varianta wetsoniana. Constientul este vazut ca o componenta , o forma sau un nivel al organizarii psihice generale. Ea este cea mai noua componenta din punct de vedere filogenetic. Totodata este si cea mai complexa in ordine structurala si functionala si cea mai puternic dezvoltata si afirmata la om. Cracteristicile esentiale ale constiintei sunt: discriminarea, disocierea, decentrarea (raportarea la sine de pe pozitia altuia), evaluare-autoevaluare, orientarea spre scop stabilit anticipat, atribuirea si creearea de semnificatii, realizarea si afirmarea entitatii si identitatii eului prin crearea si mentinerea controlului asupra coordonatelor orizontului temporar. Diferite definitii: 1. In Abordarea determinatiei structurale arhitectonice: definesc rezumativ-selectiv acorda ponderea principala proceselor superioare ale gandirii sau structurilor sau functiilor axiologice sau structurilor si functiilor morale. 2.Definitie structurala: constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat printr-o emergenta integrativa ireductibila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om. Din punct de vedere genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura dezvoltarii functiilor rezolutivintegrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se elaboreaza individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al psihicului uman. Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza rolul de factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat in dezvoltarea psihica generala a omului. La omul ocidental predomina in constiinta componentele cognitivinstrumentale, cele de ordin afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o detin componentele afectiv-morale si axiologice, cele cognitivinstrumentale fiind subordonate. Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a constiintei individuale sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele lor difera in limite de la un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul. Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat si o unitate de ansamblu, supraordonata care face ca fiecare proces particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede atributul esential de a fi fapt de constiinta. 3.In interpretarea derminatiei functionale a constiintei se delimiteaza doua orientari: 1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita (Wundt, K. Buhler); Constiinta = locul unde se desfasoara procesele psihice ale subiectului normal in stare de veghe. 2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea constiintei (W. James) El arata ca trasatura definitorie a constiintei in calitatea de fundament al vietii psihice este curgerea. Torentul constiintei este continuu, compact, eterogen si ireversibil sub aspectul trairii. Constiinta aduce cu sine in dinamica vietii psihice si reversibilitatea care se opune legii scurgerii ireversibile a timpului, impunanad si o scurgere inapoi a acestuia, fie si in mod relativ. James a delimitat 2 stari : substantive (opriri) si tranzitive( zborurile constiintei).. Punctul de vedere dinamic-constructivist. Din punct de vedere structural constiinta se desfasoara printr-un factor mediator denumit semn, si se concretizeaz in construcia unor sisteme de semnificatii. La baza construciei acestor sisteme stau conexiunile, interaciunile si interdependentele dintre procesele psihice particulare. Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si interdependente: structura pune in evidenta coordonatele de definitie ale constiintei ca organizare reala, ontologic ireductubila. Latura functionala evidentiaza rolul adaptativ al constiintei, esenta ei ca forma suprema a vietii de relatie. In abordarea laturii structurale trebuie sa se puna in evidenta, pe de o parte, diversitatea si eterogenitatea modala a comportamentelor-continuturi si procese informational-cognitive si afectiv motivationale; iar pe de alta parte, schema logica de articulare si interactiune a acestor componente. Latura functionala trebuie interpretata ca unitate dialectica intre stare si transformare, intre statica functionala si dinamica functionala. FUNCTIILE CONSTIINTEI: (planificare, evaluare, corectare)

definesc constiinta sumativ: ansamblul functiilor si proceselor psihice particulare, cognitive, afective si motivationale

1. F.informational - cognitiva = prima si cea mai inportanta functie care ajuta la cunoasterea lumii si a propriului Eu. Aparitia constiintei presupune constituirea unui raport cognitiv specific subiect-obiect cu scopul precis de a cunoaste. Cunoasterea constienta, permite omului sa acumuleze cunostinte premeditat ,din perspectiva existentei viitoare. - 2. F.Proiectiva = se refera la orientarea activitatii in directia transformarii realitatii. Prin aceasta functie, omul reuseste sa modifice, sa transforme, obiectul in directia dorita. Datorita proiectivitatii constiintei apare o dimensiune noua in structura personalitatii umane, dimensiunea creativitatii. - 3.F.Anticipativa = exprima tendinta omului de a face predictii in legatura cu desfasurarea evenimentelor si a anticipa mental modificarile viitoare ale obiectului actiunii, de a planifica si programa dinainte desfasurarea actiunii. Anticiparea confera conduitei umane caracterul rationalitati si finalitatii intentionate. Fixarea scopului actiunii si a programului de desfasurare este un proces activ de analiza si comparatie a diferitelor alternative posibile, de stabilire a unor criterii de eficienta si optimizare , de alegere a mijloacelor eficiente de actiune. 4. F.de reglare consta in controlul pe care constiinta il exercita asupra modului de desfasurare a activitatii comportamentului, asigurandu-se eficienta optima in raport cu scopul propus. O actiune este eficienta daca rezultatul obtinut corespunde cu scopul propus. O actiune este eficienta daca rezultatul obtinut corespunde cu scopul propus anterior. Un rol reglator important il exercita mecanismele constiintei asupra dinamicii trairilor afective si

trasaturilor temperamentale. Prin mijloace de activare-franare este posibila structurarea unor tipuri comportamentale optime pe fondul celor mai variate dispozitii bioconstitutionale. Indicatori psiho- comportamentali pentru evaluarea existentei si functionalitatii constientului la om: -raspund la intrebarea ce inseamna a fi constient, in ce se concretizeaza acest atribut. ---valorile acestor indicatori (cantitativ sau calitativ) ne permit sa facem inferente despre gradul de organizare si functionare a constientului. INDICATORI : a)Starea de veghe (vigilenta): -este primul indicator comportamental al punerii in priza a mecanism. si structurilor constientei (opusa starii de somn) -se exteriorizeaza in doua forme: pasiva (stare de repaus static, privire absenta) si activa (exploreaza campul vizual, in miscare) Forma pasiva are 2 semnificatii: absenta unui flux concret al constiintei si stare de meditatie, fara exteriorizari motorii. Inregistarile bioelectrice: la pasiv domina ritmul alfa iar in starea activa domina ritmul beta. -in somn sau coma constatam absenta psihicului constient in momentul respectiv. b)prezenta de sine : -indicator complex, cu mai multe elemente si verigi : -identitatea eului- cum te cheama, ce varsta ai, ce sex esti? -orientarea in propia persoana-corectitudinea executarii unor comenzi: ce culoare are parul tau? Ce inaltime ai? orientarea in timp evaluare prin intrebari : ce zi a sapt.este astazi?, in ce luna suntem?; in ce anotimp? -orientarea in spatiu- cum ajungi acasa? Unde este sudul? -pregnanta traiectoriei biografice-capacitatea de reamintire a cat mai multor evenimente din viata c)orientarea relationala interpersonala- este un indiciu comportamental esential al prezentei si functionarii normale a constientului si se poate determina dupa rasp.la intrebarile: cine sunt parintii tai?; dar sora tatalui tau?, ce inseaman sa fii prieten cu cineva?; dar dusman?; d)orizontul informational- defineste statutul de model cognitiv intern al lumii externe ( a fi constient este a sti ceva despre altceva) -constiinta din acest p.d.v.este un sistem inchegat de cunostinte elaborate si asimilate in ansamblul dezvoltarii ontogenetice, prin intermediul limbajului -explorarea orizontului inform. permite stabilirea volumului general al cunostintelor unui subiect despre lumea fizica si societate e)capacitatea rezolutiva-indice pentru evaluarea nivelului functional al structurilor cognitive ale constiintei Modalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive: -dezvaluirea legaturilor cauzale sau de conditionare in succesiunea evenimetelor -analiza criteriala a unor multimi de obiecte concrete si extreagerea insusirilor comune si esentiale, ptr.elaborarea unor modele inform,conceptuale supraordonate. -formularea legilor generale ale obiectelor si fenomenelor din experienta senzoriala -rezolvarea problemelor prin gasirea de raspunsuri adecvate -realizarea de conexiuni corecte intre notiuni si judecati in vederea obtinerii unor informatii noi -intelegerea decodificarea informatiilor noi -interpretarea-stabilirea unor legaturi intre cunostinte si motivatii -previziunea unor evenimente pornind de la starea lor actuala -constructivitatea proiectiva-creearea de modele si proiecte mintaleptr.trasform.sau obt.obiect nou. f)orizontul motivational raportul dintre forta motivelor primare (cu sursa in natura biologica a omului) si forta celor secundare (originea in modul de existenta.) -cuprinde proiectarea personalitatii in viitor, prin dorinte, aspiratii si idealuri. -organizarea constienta are un nivel mai inalt cu cat este mai dezvolatat subsistemul motivatiei secundare (socioculturale) si cu cat acesta subordoneaza mai deplin din punct de vedere functional subsistemul motivatiei primare de natura biologica g)autoguvernarea-autoorganizare exprima functia cea mai importanta a constiintei - de comanda- control a constiintei asupra dinamicii a relatiei omului cu lumea externa si cu sine insusi -asigurarea echilibrului a indiv.cu mediul - este data de functia de reglare fff import. - (comanda-control) a constiintei careia i se subordoneaza functia informational cognitiva si cea de proiectie-creatie (generativa). Autoreglarea : -de tip inconstient-se realizeaza pe baza feedback-ul negativ -de tip constient-se realizeaza prin feedback-ul pozitiv antientropic; -feed-before- conexiune reglatoare de prospectare, anticipare si a feed-through-ul conexiune reglatoare de mediereForme de autoreglare a constiintei: -autoreglare dinamica- sta la baza finalitatii eficiente a actiunilor -autoreglare de transformare-actiuni externe directe sau actiuni mentale interne -autoreglare proiectiva sau de creatie unirea intr-o schema functional unitara a verigii mentale si a celei senzorio-motorii externe si apoi transpunerea schemei in realitate -autoreglarea de optimizare-sta la baza procesului de perfectionare -autoreglarea de dezvoltare- asigura prin feedback pozitiv trecerea de la organizari elementare la organizari complexe -autoreglarea de interactiune interpresonala- asigura controlul si modelarea comportamentului propriu, are doua forme cooperarea si competitia -autoreglarea de anticipare- analiza mentala a unei actiuni inainte de efectuarea practica a acesteia h)planificarea actiunii si stabilirea scopului Este o functie adaptativa instrumentala esentiala a constiintei si consta in : -inregistrarea motivului si stabilirea gradului de urgenta -formularea scopului, ce trebuie sa faca pentru a dobandii obiectul -adoptarea mijloacelor bune pentru dobandirea obiectului -prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii -analiza critica a rezultatelor Dintre cele cinci verigi enumerate mai sus ultimele doua sunt mai putin evaluate. Concluzie: Evolutia constiintei ca forma superioara a psihicului nu poate fi considerata incheiata, ea continund atata timp cat va exista omul ca fiinta si categorie istorica. i)modul de interactiune si coordonare a constiintei de sine si a constiintei lumii obiective

-este un indicator al organizarii si integrarii generale a constientului individual -o trasatura distinctiva a constiintei consta in disocierea si opunerea activa a propriului Eu lumii externe si in structurarea schemei comportamentului pe modelul eului ( constiinta de sine) cu modelul informational al lumii externe (constiinta lumii obiective.). Constiinta de sine: -include cunostintele , pe care subiectul le dobandeste despre sine (bioconstitutional si psihic) si autoestimarea care este realista, hiper-supraestimare, hipo-subestimare -evolutia constiintei de sine are doua surse principale: realitatea bioconstitutionala si realitatea externa Din punct de vedere genetic etapele structurarii constiintei de sine sunt: 1. cenestezia care are doua parti, incepe de la nastere si devine fondul pe care se construiesc celelate doua etape si ansamblul informational despre mediul intern al organismului -constiinta de sine primara- integrarea fluxurilor informationale 2.Etape de interactiune- presupun comunicarea individului cu lumea externa si consta in: -individualizarea perceptiva- contine o succesiune de operatii de discriminare, combinare, identificare prin care individul se delimiteaza de ceilalti oameni -autoportretizarea-consta in detasarea din grup sau din multime ca entitate distincta; are si functie proiectiva de cautare a unui model -sinteza interioara este stadiul de integrare sistemica a functiilor si proceselor psihice legate de propria persoana intr-o formatiune psihologica superioara eul subiect care se opune formatiunii inferioare eul obiect; orice eu are o dimensiune istorica el fiind expresia experientelor traite si acumulate pana la momentul prezent -rationalitatea este rationamentul despre noi insine; este etapa si nivel integrativ specific al devenirii constiintei de sine -emergenta tensionala- asigura activarea si punerea in priza a continuturilor si structurilor psihice pentru a face individul apt pentru executarea si finalizarea actiunii indreptate spre scop; tensiunea este forta care transforma constiinta de sine in forta motrica interna care da personalitatii atributul activismului teleonomic: a exista pentru a actiona -autocontrolul-mecanism specific de gestionare a intregului potential atitudinal-aptitudinal al personalitatii si ii imprima in relatiile cu lumea forta sau slabiciune, independenta, eroism sau lasitate Concluzie: constiinta de sine este o complexa formatiune psihologica prin intermediul careia ne delimitam de cei din jur si ne manifestam ca euri individuale si personalizate ireductibile. Constiinta lumii obiective: Are- o componenta cognitiva (aceeasi alcatuire ca si constiinta de sine) care consta in date despre insusiri, relatii ale obiectelor externe si socioculturale care in plan comportamental se concretizeaza in indicatori ai capacitatii de discriminare O componenta axiologica sau structura operatorie O componenta motivationala-nevoi si trebuinte O componenta afectiva-emotii O componenta volitiva de mobilizare Modul de Corelare a celor doua constiinte (constiinta de sine si constiinta lumii obiective) -din punct de vedere genetic dezvoltarea constiintei lumii obiective precede si devanseaza aparitia si dezvoltarea constiintei de sine -constiinta lumii obiective-dupa 6 luni de viata -constinta de sine-dupa 2-6 ani Optima este aceea formula de organizare a constientului care asigura o interactiune de adaptare si corectare reciproca a constiintei de sine si constiintei lumii obiective. 2. Organizarea pe orizontala a sistemului psihic uman: -ne dezvaluie eterogenitatea modala si intramodala a componentelor sale dupa continut, rol instrumental adataptiv si mecanism completand tabloul complexitatii lui -cele trei niveluri ale psihicului nu au un caracter omogen, monobloc ci prezinta diferentiere structurala fiind alcatuita din elemente inascute si dobandite Interactiunea constient-inconstient: -in abordarea sistemica organizarea psihica pe verticala apare ca relatie de comunicare si interactiune in ambele sensuri intre cele trei niveluri, care in sens ascendent difera unul de altul iar in sens descendent se modeleaza si se restructureaza evolutiv si optimizant unul pe celelalt -in organizarea sistemica toate nivelurile ierarhice sunt importante, fiecare are rolul sau, ireductibil in asigurarea si mentinerea emergentei si unitatii structural-functionale a sistemului; alterarea unui nivel va duce la alterarea sistemului in ansamblu sub aspectul identitatii sale -sistemul dobandeste caracteristici calitative noi, de integrare, pe baza interactiunii nivelurilor particulare constitutive In structura schemelor comportamentelor si actiunilor ce stau la baza vietii de relatie a omului, gasim ordonate dupa o anumita logica elemente apartinand celor 3 niveluri ierarhice ale sistemului psihic uman: inconstientul, subconstientul, constientul. Locul si ponderea acestor elemente variaza in functie de timp, de situatie si frecventa. Relatii intre constient si inconstient: a)relatiile circulare: continuturile constientului trec in inconstient, apoi revin nu integral in constient b)relatii de subordonare:dominanta funtionala a unui nivel asupra celuilalt (constientul asupra inconstientului sau inconstientul asupra constientului). Omul este definit ca fiinta constienta a carui comportament de relationare cu lumea externa este constient.cu relatii de coordonare sau echilibru: cele doua niveluri de coreleaza si se balanseaza reciproc sub aspectul fortei functionale II . Din punct de vedere functional : in plan functional se stabileste o axa integrativa bipolara, cu un pol plasat la limita sup. a constientului, iar celelalt fixat la limita inferioara a inconstientului pentru evidentierea dif.moduri de interactiune si articulare intre cele 2 sfere ale vietii psihice. Sintetizand, putem identifica si defini urmat.genuri de relatii dintre constient si inconstient: a) relatii circulare continuturile trec din constient in inconstient ca apoi sa revina inapoi (la fel si cele din inconstient) b) relatii de subordonare dominanta functionala a unui nivel integrativ asupra celuilalt c) relatii de coordonare sau de echilibru in care cele 2 nivele coreleaza si balanseaza reciproc.

PERSONALITATEA SISTEM INTEGRAL SUPRAORDONAT M.Golu pg.645-712 2. Personalitatea- sistem integral supraordonat Conceptul de personalitate apare ca un integrator semantic de ordin superior, el coordonand si coreland functional-dinamic continuturile notiunilor referitoate la multitudinea componentelor bioconstiotutionale, a proceselor, starilor si a componentelor socio-culturale. Psihologia opereaza cu termenul de personalitate in referirea sa la orice om normal ca mambru al unei comunitati sociale . Fondatorul psihologiei personalitatii : = W.Stern psiholog german Divergente metodologice in definirea personalitatii:

Prima divergenta dintre stiinta unicitate ( nomotetic- ideografic) a fost generata de modul de intelegere si rezolvare a problemei raportului particular (individual, concret)/ general (universal) . Aceasta dileme a dus la formularea a 2 solutii : 1. solutia prin care se propune ca generalul sa apartina stiintei, iar individualul artei.(ne apare ca o solutie disperata) 2. solutie sustinuta de autori germani in care se admite existenta a 2 psihologii distincte : una nomotetica (stiinta a elementelor) si una ideografica (stiinta a structurii). Conf.lui G.Allport afirma ca structurile personale ale individualitatii sunt unice (aceasta afirmatie ar trebui admisa ca o prima lege a psihologiei personalitatii).Autorii germani au propus o cale pt.iesirea din dilena general-particular, raportand persoana la 3 serii de norme: general, de grup, individual. Dar aceasta ascunde o capcana metodologica . Intr-o personalitate concreta nu exista 3 sist.distincte (general, tipic, individual), ci unul singur care integreaza in maniere emergenta toate cele 3 sist.

2. A doua divergenta biologista/sociologist-culturologica a fost generata de modul de abordare si rezolvare a raportului de determinare, conditionare in cadrul sistemului personalitatii dintre factorii biologici si cei sociali si istorici. Astfel s-au delimitat si confruntat in mod direct orientarea biologistica (rol in structurarea personalitatii si in desfasurarea activitatii si comportamentului factorilor biologici) si este bine orientata de freudism si orientarea sociologist-cultumlogica (person.este produsul actiunii sau mostenirii conditiilor si factorilor socio-culturali ) si are originea in psiholog.multimilor.. Ambele orientari pacatuiesc prin absolutizare si exclusivism, de aceea se impune o noua paradigma oferita de metodologia interactionist sistemica, in care personalitatea ramane o unitate bio-psiho-sociala. A treia divergenta este cea dintre orientarea atomar-descriptivista si cea sintetic structuralista. Prima deriva si se subordoneaza paradigmei asociationiste , iar cea isi are originea si se subordoneaza paradigmei gestaltiste.Amandoua orientari nu pot fi acceptate, corecta din p.d.v. metodologic este tot o paradigma interactionist-sistemica in care se recunoaste si se opereaza atat cu partea cat si cu intregul.

A patra divergenta deriva din modul de a concepe si prezenta organizarea interna a personalitatii.S-au constituit astfel doua tendinte: tendinta plana si tendinta ierarhica. Tendinta plana si-a gasit concretizarea in elaborarea teoriei si a modelului trasaturilor si concepe organiz.interna a personalitatii in mod liniar , iar tendinta ierarhica se bazeaza pe princ.subordonarii pe verticala; concepe si prezinta organizarea interna a personalitatii printr-un model multinivelar, supraetajat. Procesul integrarii sistemice a personalitatii se realizeaza atat pe orizontala (in plan) , cat si pe verticala (ierarhic) = rezulta unitatea in diversitate. A cincea divergenta este legata de dimensiunea temporala a personalitatii, care a delimitat si opus orientarea statica si orientarea dinamica. Orientarea statica are preocuparea de a dezvalui constantele organizarii interne a personalitatii si ademonstra ca aceasta ramane identica egala cu sine insasi , de-a lungul intregii susccesiuni de momente Orientarea dinamica se intemeiaza pe admiterea caracterului devenit si evolutiv al organizarii interne a personalitatii . Dinamica unui system este indiferent de natura lui substantial-calitativa , o functie detimp. Toate sistemele reale sunt dinamice. Ex.Sist.cu organizare data, neevolotive (sist.masiniste) si sist.evolutive, cu autoorganizare (orgamisme vii) = personalitatea este un sist.cu autoorganizare, evolutiv. Rez.ca dinamica devine o determinatie bazala absoluta (implica organizarea sau structura interna) iar statica ( o determinatie relative). Acceptiuni ale termenului de personalitate Personalitatea este asociata cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in system generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale. Definitii dupa Allport : 3 grupe: Definitiile prin efect extern deprinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni,* raspunsuri date de altii la un individ considerat ca stimul,* ce cred altii despre tine.* suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii. = Rez. Ca numai prin judecatile altora despre noi, personalitatea noastra este cunoscuta ca atare. Allport obs.ca def.prin effect extern confunda personalitatea cu reputatia si ca cineva poate avea mai multe reputatii. Definitiile prin structura interna W.Stern primul autor = afirma ca perso.este o unitate multiforma dinamica Psihologii occidentali afrima + pers. Este suma totala a dispozitiilor, impulsurilor, tendintelor si instinctelor biologice inascute ale indiv. Precum si a celor dobandite prin experienta. Warren = pers.este intreaga organizare mentala a finite umane in orice stadiu al dezv.sale. R. Linton: personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice apartinand individului. G. Allport: Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic. Definitiile pozitiviste sau formale au la baza convingerea autorilor ca structura interna nu este accesibila stiintei, ea nu poate fi studiata direct, si tot ce se poate face este sa se formuleze ipoteze. Clleland = pers.este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei personae in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un mament dat Allport clasifica definitiile dupa criterilul continutului si dupa criteriul sferei in : Definitiile reductionist-unidimensionale reduc personalitatea la una din componente, la temperament sau la caracter. Definitiile multidimensional-globale prezinta personalitatea ca entitate complexa, eterogena, dupa natura substantial-calitativa, a elementelor care o compun. Mischel = Pers.este unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu Golu = Pers.este un sist.hipercomplex cu autoorganizare, teleonomic, determinat biologic si socio-cultural, cu o dinamica specifica, individualizata . D.p.d.v. metodologic definitiile de tip global sunt mai adecvate decat cele reductioniste, ele reflectand mai veridic rolul integrator supraordonat al Pers. Stiinta personalitatii (personologia) = este o constructie interdisciplinara integrata, in care se articuleaza, intr-o structura teoretico-explicativa unitara, datele a trei grupe disciplinare : biologice, psihologice si socio-culturologice. Rez. Ca aceasta trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele, functiile si starile psihice individuale se integreaza pe cele trei coordinate principale: dinamico-energetica, relational-sociala si instrumental perfectionala. Procesul integrarii pe cele 3 coordonate duce la 3 subsisteme function.care def.domeniul de studiu al psiho.perso. si anume: Dimensiunile personalitatii: temperament, aptitudini si caracter. Temperamentul Definitie si caracterizare generala Integrarea insusirilor si trasaturilor de ordin dinamico-energetic al proceselor psihice si actelor motorii (intensitatea, pregnanta, acuitatea, echilibrul) da structura temperamentala a personalitatii . N. Sillamy defineste temperamentul ca: un ansamblu de elemente biologice, care impreuna cu factorii psihologici, constituie personalitatea In plan psihologic temperamentul se traduce prin manifestari ale individului sub aspect dinamico-energetic in diferite situatii externe:rapiditatea perceptiei, a raspunsurilor verbale, a reactilor motorii; intensitatea trairilor emotionale si durata lor; disponibilitatea la comunicare interpersonala; ascendenta sau obedienta relationala; capacitatea generala de lucru si rezistenta. Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real numai in plan psihocomportamental. El reprezinta pecetea si dimensiunea dinamico-energetica a oricare unitati psihocomportamentale.*Temperamentul se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a

personalitatii care se impune nemijlocit observatiei.*Temperamenul tine de latura formala, de suprafata a personalitatii si nu de cea interna, de continut.

Concluzie: temperamentul nu este o variabila neutra din punct de vedere adaptativ. Structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume.

Clasificarea temperamentelor trei categorii: criterii morfologice sau bioconstitutionale; criterii fiziologicesti, criterii psihologice. Dupa nr.dimensiunilor dupa care se delimiteaza tipurile temperamentale = 2 genuri de clasificare : multidimensionale si binare sau dihotomice. A. Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale

Hipocrate a folosit notiunea de tip corporal, det.de aspectul constitutional exterior, de raportul dintre tesutul muscular si cel osos , precum si de cel dintre cutia toracica si abdomen. El a delimitat : Tipul corporal ftizic : aspect scheletic, fragil, alungit, temperamental rece, calculate,tacut; medical predispus la tuberculoza si tipul apoplectic : aspect musculos obez, abdomen dezv., statura mijlocie sau mica, temperament jovial, afectuos, impulsive, instabil, emotional, ; medical: predispus la tulburari circulatorii si digestive. Tipologia lui E. Kretschmer. Medic psihiatru german Kretschmer a sesizat o corespondenta frecventa intre simptomatologia psihocomportamentala si aspectul bioconstitutional extern. Clasifica tipologiile din punct d.v.morfologic astfel 3 tipuri princ.+ 1 accesoriu:

Tipul Picnic-ciclotim-constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale; medical : predispus la tulburari maniaco-depresive Tipul leptosom (astenic)-schizotim-constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata,cap mic si rotund, muschi si ose subtiri, nas lung si ascutit ; medical: tulburari de natura schizoida Tipul astenic-vascos-constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular,umeri lati si bazin ingust.; medical: predispus la epilepsie. Ca accesoriu : tipul displastic ce reuneste diferite varietati dismorfe ; medical predispus la epilepsie.

Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic = 6 tipuri temperamentale : 3 ciclotimice (hippomaniac, sintonic, greoi ) si 3 schizotimice ( hiperestezic, schizotimic, anestezic) Biotipologia italiana :prin G.Viola : ideea de baza a clasificarii elaborate este ca bio-tipurile reprezinta in sine faze intr-o singura dimensiune, fiind unimodale, bimodale si trimodale.Distributia frecvetelor se supune legii lui Gauss. N.Pende adauga la criteriul morphologic sip e cel fiziologic = 4 tipuri biopsihice : longin stenic temp.hipertiroidian armonic, puternic, energic, stapan pe sine; longin astenic, temp.hipertiroidian si hipogenital , fatigabil; brevilin stenic, cu temp.hipergenital si hipersuprarenal, hipotiroidian, euphoric; brevilin astenic cu temp.hipotiroidian si hipohipofizar, lent, fatigabil, deprimat. Biotipologia franceza in care se introduce importanta mediului . Sigaud considera ca dezv.organismului depinde de functiunile pe care le solicita mediul : digestia, respiratia, forta musculara si activitatea creierului. In fuct.de predominarea unuia sau altuia dintre sisteme acesta delimiteaza 4 biotipuri : tipul respirator(dynamism , mobilitate) ; tipul digestiv( sedentarism, lentoare) , tipul muscular (forta, energie, agresivitate), tipul cerebral ( activism intellectual, interiorizare) Biotipologia Americana (W. Sheldon) fotografiaza 4000 studenti si a identificat 17 variabile de tipuri morfologice. Ca element de baza ptr. Delimitarea biotipurilor a luat cele 3 membrane embriogenetice : endoderma, mezoderma, ectoderma.pe seama carora a det.cele 3 biotipuri princ. : Endomorful (constitutie dezv.pe orizontala, sferica, metodic, dezv.sub medie a muschilor si oaselor), Mezomorful ( greu si rectangular, cu dezv.superioara a oaselor si muschilor,dispune de echipament adecvat ptr.solicitarea efortului fizic ex.atleti, aventurieri, soldati) , Ectomorful (predomina linia verticala aspura celei orizontale, inalt, fragil, cu cosul pieptului turtit, slab, cu muschi slab dezv.; constitutie slaba ptr.efort fizic, greutate mai mare a creierului in raport cu masa corpului). Sheldon - aduce o inovatie esentiala un biotip se determina prin gradul ridicat de dezvoltare a trasaturilor sale specifice, dar si prin nivelul scazut de exprimare al celorlalte trasaturi, propii celorlalte biotipuri. Inovatia respective se intemeiaza pe convingerea ca biotipul nu este o entitate pura ci include toate cele trei componente, dar in proportii diferite. Ptr. Evaluare exacta a biotipurilor Sheldon si Stevens au evlaborat o scala de cotare de la 1-7, iar un biotip trebuie sa aiba trasaturile sale specifice de la nota 4 in sus, iar pe cele proprii celorlate 2 biotipuri de la 4 in jos.

Pe langa cele 3 biotipuri, Sheldon mai identifica o serie de biotipuri secundare : cel displastic depistat si de Kretschmer masculinfeminin (intregirea reciproca a sexelor); biotipul hipodezvoltat numit si infantiloid . Dupa determinarea biotipului, Scheldon a continuat la stabilirea psihotipului corespunzator , identificand si retinand 650 trasaturi pe care le coreleaza cu fiecare biotip. In final obtinand 3 constelatii psihice care coreleaza cu cele biotipologice, fiecare cu 22 de trasaturi princ. 1: prima constelatie cuprinde: dorinta de relaxare, preferinta ptr.confort, somn profund, nevoia de consolare la necaz, nevoia de afectiune = endomorful (visceroton) ; 2: a doua constelatie : atitudine asertiva, siguranta in afirmare, energie in vorba si fapta, nevoia de exercitiu, maniera deschisa, nevoia de actiune imediata la necaz, vocea sigura = mezomerf ( omatoton). 3: a treia constelatie : tetinere in atitudini, mod nervos, sociofobie, retinere vocala, somn nervos, nevoia de singuratate = ectomorf (cerebroton).

B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice.

Cea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de numele lui I.P.Pavlov In clasificarea temperamentelor acesta porneste de la : 1 : principiul nevrismul (creierul rol pr.in regl.rapor.organ.) si 2. teza de baza a neuropsihologiei = psihicul este funct.a creierului. El a reusit sa desprinda si sa evaluaze prin indicatori cuantificabili 3 propietati naturale care impreuna alcatuiesc un tip general de sistem nervos: 1. forta- este determinata genetic si defineste atat excitatia cat si inhibitia In fuct.de valorile acestor indicatori avem 2 tipuri de sist.nervos :tipul puternic si tipul slab; 2 mobilitatea viteza si durata instalarii proceselor nervoase fundam. In funct.de valorile indic.= 2 tipuri sist.nervos : tipul mobil si nervos ; 3.echilibrul proprietatea care rezulta din raportul de forta dintre excitatie si inhibitie = 3 tendinte : spre impulsivitate, inhibare si echilibru . Pavlov = echilibrul = cea dintai insusire ce ni se impune in plan comportamental (impulsivitatea si calmul) . 2 tipuri de sist : echilibrat si neechilibrat;

Cele 3 insusiri interactioneaza si se combina intre ele, formand 4 tipuri generale de activitate nervoasa: Tipul puternic-echilibrat-mobil Tipul puternic-echilibrat-inert Tipul puternic-neechilibrat-excitabil Tipul slab 7

 Pavlov a pus in corespondenta tipurile de sist.nervos comune omului si animalelor cu cele 4 temperamente stabilita din antichitate: tipul puternic-echilibrat-mobil = tipul sangvinic (vioi, sociabil, adaptabil) tipul puternic echilibrat inert = tipul flegmatic (calm, tacut, nesociabil) tipul neechilibrat-excitabil = tipul coleric ( rezistent, vioi, irascibil, impulsiv) tipul slab = tipul melancolic ( retras, interiorizat) Pavlov a demonstrat ca cele 4 tipuri considerate pure se combina intre ele, dand 16 tipuri mixte,singurele care se intalnesc in realitate, tipul pur fiind o entitate mai mult teoretica. Mai traziu cercetarile pavloviene au mai dus la desc. Unei a 4 dimensiuni a tipului de sit.nervos : dinamismul = viteza cu care celulele nervoase genereaza procese de excitatie sau inhibitie Clasificarea potrivit grupelor sanguine.(Bernard Montain) gr.A -temperamentul armonic, gr. B temperament ritmic; gr 0 -temperamentul melodic; gr AB temperamentul complex. Clasificarea bazata pe asimetria functionala a emisferelor cerebrale (Ned Hermann) : 1. tipul cortical satang ; 2.tipul cortical drept; 3. tipul limbic stang ; 4. tipul limbic drept C. Tipologiile psihologice1. Tipologia olandeza-Heymans si Wiersma pornit de la ipoteza neurofiziologica a lui Otto Gross ( orice fenom.psihic declanseaza o activ.a celulelor nervoase care persista si dupa terminarea lui)

si-au propus sa descrie personalitatea, sub raport temperamental, pe baza a 3 dimensiuni:emotivitatea, activitatea, primaritatesecundaritate.

-decupand fiecare distributie de trasaturi in 2 parti, acestia au mai stabilit inca 8 tipuri psihologice care coresp.combinatiilor posibile ale celor 3 trasaturi.. 2. Tipologia franceza Rene Le Senne si Gaston Berger au dezv. olandeza si au adaugat inca 9 trasaturi . - F.Gauchet si R.Lambert - au aratat ca cele 3 trasaturi olandeze si 9 franceze pot fi reduse la 2 factori independenti : emotivitate si primaritare secundaritate. 3.Tipologiile psihanalitice. (au ca baza relatiile cu celelalte persoane)

Freud - a elaborat tipologie pornind de la stadiile evolutiei sexualitatii: a stabilit urmat tipuri: Tipul oral ( depinde excesiv de altii), tipul anal(iritabil, pedant, parcimoniu), tipul uretral( ambitios, competitiv), tipul falie(temerar, sigur pe sine), tipul genital( normalitatea ideala a personalitatii) .Karen Horney ia ca premise directiile principale pe care le poate lua copilul in realtiile sale cu anturajul : a se apropia de oameni, a se opune, a se departa. Deduce 3 tipuri de temperamente: complezent, agresiv, detasat.

E.Fromm considera ca interactiunea cu parintii det.tipul de orientare : Descopera 5 tipuri de orientari : receptiva, exploatare, acumulativa, comerciala, productiva 4.Tipologiile care au la baza orientarea catre lume :1. tipologia lui Jung : se refera direct la tipologia lui Gross tendinta pe care o poseda libidoul, respectiv energiile instinctuale ale individului, de a se orienta fie spre lumea externa (extravertit), fie spre lumea interna (sine).(introvertit). Extravertitul acorda valoare lumii externe, el cauta aprobarea sociala, tinde sa fie conformist, este sociabil, iubeste activitatea exterioara. Introvertitul se caracterizeaza prin trasaturi opuse, interesul sau esential situandu-se in sfera ideilor. 2. tipologia lui Rorschach se intameiaza pe opozitia intre extratensiv (coresp.extravertitului) si introversiv ( introvertitului). El mai adauga inca unul coartat (care astazi se ia in sens de retractat). 5. Tipologii perceptive : a. tipologia lui Jaensch are la baza 3 trasaturi : integrarea variabila fundamentala , diferentierea si polaritatea sentimentegandire. Cele 3 trasat.combinate = 7 tipuri de personalitate: 4 tipuri integrate ; 2 tipuri dezintegrate; si 1. inteligenta hipertrofiata. D.Tipologiile clinice. Sistemul cel mai cunoscut = elaborat de Kurt Schneider delimiteaza 10 tipuri : Tipul hipertimic sau hipomaniac, tipul depresiv, tipul nelinistit ( subtipul senzitiv si subtipul anancastic) , Tipul fanatic (paranoic), Tipul isteroid, histrionic sau mitomaniac; Tipul instabil, Tipul exploziv, Tipul apatic, Tipul abulic, Tipul astenic Caracterul-Definitie si caracterizare generala: lb.greaca = caracter = semn, bat pentru separarea terenuri . Apoi s-a exprimat ptr. Distingerea unui lucru de altul .

In psihologie = 2 curente : 1. notiunea de caracter include atat insusirile genotipice deter.biologic, cat si cele fonotipice dobandite sub influenta mediului si 2 . raporteaza notiunea de caracter numai la personalitatea umana. Caracterul (ca entitate distincta a sist. Personalitatii) -reprezinta o structura esentiala care defineste orice personalitate individuala in contextual relatiilor sociale, iar pe de alta parte diferentiaza personalitatile individuale intre ele. -In definirea lui se opereaza cu : acceptiune extinsa si una restransa . In acceptiunea extinsa caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social al personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice in sens restrans caracterul desemneaza un ansamblu inchegat de atitudini, care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare a omului la ceilalti semeni, la societate in ansamblu si la sine insusi. -Dpdv psihologic, orice individ isi structureaza un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale, un anumit profil caracterial. Caracterul apare ca mod individual de relationare si integrare a 2 multimi de solicitari si poate pune individul in urmatoarele 3 ipostaze:

-de concordanta deplina cu societatea, ; -de respingere reciproca totala, -concordanta partiala-discordanta partiala. -Caracterul se structureaza prin integrarea in plan cognitiv, afectiv, motivational si volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale.Modalitatea cea mai eficienta de cunoasterea si evaluare a caracterului o reparezinta analiza actelor de conduita in situatii sociale inalt semnificative pentru individ. 1. Structura psihologica a caracterului. -In structura caracterului se regasesc elemente de ordin afectiv, motivatioal, cognitiv si volitiv, care tin de existenta sociala a indiv. Si mediaza raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea . Ponderea celor 4 tipuri in structura caracterului este diferita la diferiti indivizi, si poate constitui un criteriu de clasificare tipologica.

K.Lewin = o schema si stucturii caracterului care se poate afla la unul din cele 3 niveluri de elaborare : incipient, mediu sau superior.

Stabilitatea structurii caracteriale nu este de acelasi ordin ca cea a structurii temperamentale, ea trebuie sa posede si un anumit coeficient de flexibilitate care sa-I permita perfectionarea, corectia,reorganizarea. Caracterul este modelabil pe toata durata vietii individului. ( dintr-unul negativ devine unul pozitiv). In plan social, - se apreciaza atat stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea, maleabilitatea lui in functie de criteriile si etaloanele valorice care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational Caracterul reflecta si ne trimite intotdeauna la latura de continut, de esenta a personalitatii ca subiect social si ne impune valorizarea etica a comportamentului. Dpdv functional: structura caracteriala include 2 blocuri : blocul de comanda sau directional(contine elemente care strans interdependente formeaza latura interna invizibila a caracterului) ; blocul de executie (se impune o corelare cu blocul de comanda). Interfata dintre structura interna a caracterului si conduita = subsistemul atitudinal . Atitudinea : pozitia interna adoptata de o pers.fata de situatia sociala in care este pusa. T.M.Newcomb = atitudinea reflecta fidel experienta anterioara acumulta, conservata si organizata la individ, cand acesta abordeaza o situatie noua. -Caracteristicile atitudinii : 1. directia sau orientarea pozitiva sau negativa; 2. gradul de intensitate -Dinamica atitudinii : conditionata de caracteristicile obiectului de referinta . Ex dupa Newcomb : 1. dimensionalitatea, 2. suprafata sau intinderea comprehensiva a obiectului; 3. centralitatea psihologica a ob.ptr.subiect; 4. socialitatea Expresia externa a atitudinii = opinia si actiunea. Dupa obiectul de referinta, atitudinile sunt : atitudini fata de sine si atitudini fata de societate.

2.Trasaturile caracteriale. Descrierea si evaluarea structurii caracterului se bazeaza preponderent pe procedeul trasaturilor. Trasatura caracteriala este o structura psihica interna, ce confera constanta modului de comportare a unui individ in situatii sociale semnificative pentru el. Trasaturile caracteriale se evalueaza numai printr-o operatie de comparatie a unei persoane cu alta. -Trasaturile caracteriale au o dinamica polara, ele formand de obicei perechi antagonice. Se gasesc la fiecare persoana intreaga gama de perechi, dar cu grade de dezv.diferite. G.W.Allport clasifica trasaturile in : a.) comune si b). individuale ( cardinale; centrale; secundare). Structura caracterului = interactiunea trasaturilor globale (sist.caracterial in ansamblu) si trasaturile particulare ( semnificatia relationalsociala a componentelor psihice).

Determinarea caracterului se realizeaza prin observare si analiza comportamentelor reale in situatii semnificative ptr.subiect. Aptitudinile 1.Definitie si descriere generala: Aptitudinea ne da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental concret.
-se leaga intodeauna de performanta si inteligenta, in dublul sau inteles: cantitativ si calitativ. Cu cat cele 2 laturi ale performantei iau valori mai ridicate, cu atat aptitudinea este mai bine structurata si invers. -orice aptitudine pune in evidenta un aspect absolut si unul relativ.Aspectul absolut ne indica ceea ce un subiect luat separat reuseste sa faca intro sarcina sau situatiedata.Aspectul relativ ne indica faptul cat de mult si cat de bine realizeaza un subiect intr-o activitate termenul de aptitudine se poate folosi intr-o acceptiune largita (este o componenta inalienabila a oricarei structuri normale de personalitate.) si intr-una restransa.

Pentru evaluarea veridica a aptitudinilor metoda cea mai eficienta este analiza produselor activitatii. Aptitudinea in acceptiunea largita si in cea restransa se diferentiaza in concordanta cu structura obiectiva a sarcinilor si scopurilor care compun o activ.integrala. = rezul. reprezita o matrice interna care se muleaza pe o forma de activitate, si care, la randul ei, genereaza o activitate. Schema structurala a unei aptitudini cuprinde urmatoarele verigi: Veriga informationala, veriga procesual-operatorie, veriga executive; veriga dinamogena si de autointarire; veriga de reglare(are2secvente-constiinta&vointa). Structura aptitudinii are un caracter dinamic. Aptitudinea se constituie in ontgeneza pe baza interactiunii complexe, contradictorii dintre fondul ereditar si mediu. 2. Raportul innascut dobandit in structura aptitudinilor Fr.Galton afirma : individul se naste cu un potential aptitudinal mai sarac sau mai bogat, mai prolific sau mai steril, care ramane in structura si esenta sa neschimbat, mediul neadaugand nimic semnificativ. Genetistii absolutizeaza rolul mediului extern, reducand la 0 fondul ereditar. ( aptitud.= produs exclusiv al mediului) prin prisma metodei contemporane, ambele orientari sunt eronate = aptitudinea se constituie prin octogeneza pe baza interactiunii complexe , contradictoriu dintre fondul ereditar si mediu. d.p.d.v. genetic = 3 tipuri de componente : 1. ce tin direct de ereditate; 2. ce tin preponderent de mediu; 3. de interactiunea ereditate-mediu. 3.Clasificarea aptitudinilor:

Dupa sfera de solicitare si implicare in cadrul activitatii : aptitudini generale si aptitudini speciale a)- Aptitudinea generala: aptitudine care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Se imparte in: 1) aptitudinile senzorio-motorii -situatiile concrete care reclama discriminarea si identificarea obiectelorsi efectuarea unor actiuni directe cu ele si 2 ) aptitudini generale intelectuale:se reunesc mai multe functiuni psihice : memoria, imaginatia si inteligenta propiu-zisa. in mod curent in calitate de aptitudine generala se ia doar inteligenta (subsumandu-i si memoria si imaginatia). definitie inteligenta : - capacitatea de a stabili relatii intre obiecte, fenomene si evenimente. este ceea ce masoara testele de inteligenta sau ce indica aceste teste capacitatea generala de adaptare la mediu, de gasire a solutiilor optime in situatii noi, inedite. E.L. Thorndike delimita 3 tipuri : inteligenta conceptuala sau abstaracta, inteligenta practica, inteligenta sociala. D.Hebb si B.Cattell 2 forme : inteligenta cristalizata si fluida

H.Gardner introduce notiunea de inteligenta multipla : 7 forme : lingvistica; muzicala; logico-matem; spatiala; kinestezica a corpului; interpersonala; intrapersonala R.Sternberg dezv.teoria triarhica a inteligentei in care fiecare se combina cu celelalte doua ptr. a produce un comportament inteligent. Fiecarui aspect ii corespunde o subteorie : ex: subteoria contextuala (context cultural) ; componentiala ; a treia vizeaza cele doua fatete ale inteligentei (cea a noutatii si cea de prelucrare automata a informatiei). b) - performanta intr-o activ.complexa este conditionata si de alti factori (nu numai de inteligenta ) : nivelul unor aptitudini speciale. Acestea sunt structuri instrumentale ale personalitatii care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala. Ele sunt sustinute in interior de predispozitii ereditare pregnant diferentiate si de mare intensitate, care dicteaza directia de evolutie a personalitatii. Aptitudinile speciale se bazeaza pe actiunea factorilor specifici, care se evidentiaza in cadrul unor subsist.individualizate ale personalitatii : subsist.auditiv, vizual, cognitiv Clasificarea aptitudinilor speciale : - dupa genul activ.in care se manifesta : 1. aptitudini artistice, 2.stiintifice; 3.tehnice; 3.sportive; 5.manageriale Nivelul cel mai inalt la care se poate realiza dezvoltarea si integrarea aptitudinilor speciale si a celor generale este cel al talentului ( imbogateste intr-o anumita continuitate logica tezaurul existent) si geniului ( creeaza o epoca noua in dif.domenii punand bazele unui nou stil, curent).

IMAGINEA DE SINE; ROLUL EI REGLATOR IN SIST.PERSONALITATII

-Imaginea de sine = un complex construct mintal care se elaboreaza in cursul evolutiei ontogenice a individului, in paralel si in stransa interactiune cu eleborarea constiintei lumii obiective, printr-un lung sir de procese si operatii de comparatie.Eul fizic si Eul spiritual (componentele imaginii de sine) se intregesc reciproc, interactioneaza si se interconditioneaza in mod dialectic . Formarea imaginii de sine se intrepatrunde organic si constituie o directie esentiala a devenirii personalitatii insasi. Inca de la inceput aceasta se impune ca factor mediator principal intre starile interne de necesitate si situatiile si solicitarile externe. de calitatea imaginii de sine depinde : modul general de raportare a indiv.la realitate, gradul de veridicitate si adecvare a optiunilor, hotararilor si actiunilor. in planul cunoasterii- formarea imaginii de sine este posibila dat.capacitatii de autoscindare a constiintei umane , individul fiind in acelasi timp si subiect si obiect . Omul ajunge la o anumita imagine de sine : - pe calea autoperceperii , autocontamplarii izolate si prin relationarea interpersonala, compararea imaginilor pe care el si le formeaza despre altii si imaginilor pe care altii le formeaza despre el. d.p.d.v. directional aceasta are 3 fatete : 1: fateta asa cum se percepe si apreciaza subiectul; 2.asa cum ar dori subiectul sa para ; 3. fateta asa cum crede subiectul ca este perceput si apreciat . a avea identitate, inseamna a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie in contextul social, a dispune de un statut. 2 categ.de semne de identitate : transmise (nume, data si locul nasterii, trasaturile) si dobandite (limbaj. Mers, performante) Concluzie :- imaginea de sine reprez.un gen de filtru prin care trec si se compara atat solicitarile interne proprii, cat si cele externe, conditionand modul de a proceda al persoanei la fiecare situatie particulara. - in jurul acesteia se elaboreaza si mecanismele de aparare a Eului prin modalitati de a face fata stresului psihic.. - o analiza sistematica a fenom.de aparare a facut-o Freud = prin reprimare evenimentele amenintatoare generatoare de tensiune si anxietate sunt impinse in afara constiintei subiectului, astfel incat acesta sa nu-si mai dea seama de existenta lor; = legata de reprimare este starea reactiva persoana face un pas mai departe in negarea impulsului, afirmand vehement unul opus. = alta categorie de mecan.de aparare include : intelectualizarea, izolarea si anularea.

EUL - Nivelul Eului - nivelul inalt supraordonat unde se produce cu adevarat efectul de emrgenta psihologica globala. - termenul difera de cel utilizat in psihanaliza ( o instanta particulara a personalitatii) = chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii . Eul este o componenta inalienabila a oricarei structuri normale de personalitate. Eul este ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul. - trasaturi : reflexivitatea, adresabilitatea, transpozabilitatea , teleonomia Prima manifestare a eului in jurul varstei de 3 ani. (pana la 3 ani, copilul se raporteaza la sine ca la o alta persoana.) cand va avea loc trecerea copilului din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de subiect. - d.p.d.v.structural Eul include 3 componente : Eul corporal, Eul Psihologic, Eul social. Gradul de elaborare a celor 3 componete ca si modul de integrare a lor difera de la un individ la altul rezultand profile variate ale Eului : 4 profile de baza : somatic; 2. spiritual; 3.social; 4.mixt - Zlate a elaborat o schema de diferentiere a personalitatii (pers.reala, autoevaluata, ideala, perceputa, proiectata, manifestata. = Eul fiind considerat in plan dinamic : Eul real; autoevaluat; ideal; perceput; proiectat, manifestat. (acestea interactioneaza intre ele , ceea ce face ca Eul sa fie o realitate inalt dinamica, indiv.fiind preocupa de Eul sau). PERSOANA D.Cristea Tratat de psihologie sociala pg.90-121 sau 68 - 101(CDan I) 1. Personalitatea umana din perspectiva psihosociala PERSOANA , neleas ca subsistem relaional bazal, avnd o anumit identitate i poziie social, cu drepturi, obligaii i funcii specifice n cadrul sistemului social real. In urma raporturilor dintre individula si social = rez. O serie de concepre adiacente : individ, individualitate, persoana, personaj, personalitate, statut, rol, joc de rol, personalitate de statut. Individul reprezint entitatea biologic a fiinei, n ceea ce are ea generic la nivelul speciei din punct de vedere strict material. Individualitatea este expresia individului difereniat n plan biologic i psihologic(caract.fizice si psihice)

Persoana desemneaz sistemul de nsuiri, relaii i caliti psihosociale care dau identitate social individului.(nucleu relational in cadrul oricarui subsistem social) Personajul este persoana aflat n mprejurri concrete, ndeplinind anumite funcii publice i fiind implicat activ ntr-un contest relaional determinat. Personajele se pot prezenta n mai multe ipostaze: a) personajul ca stereotip social, care joac rolul aferent poziiei pe care o ocup n societate, fiind expresia rigid a imperativelor sociale (ce am datoria s fiu); b) personajul ca ideal personal, prin care persoanele "volitive" se automodeleaz n raport cu propriile idealuri i aspiraii (ce vreau s fiu); c) personajul ca masc, prin care subiectul se prezint deliberat ntr-o anumit ipostaz pentru cei din jur, disimulnd unele faete ale propriei personaliti (ce vreau s par c sunt); d) personajul ca refugiu, conduita impus de statut fiind un alibi moral pentru propriul comportament Personalitatea, ntr-o accepie curent, desemneaz persoana maximal valorizat social, recunoscut ca atare prin performan, inut moral sau profesional exemplar, rolul deosebit jucat n anumite situaii importante pentru comunitate . Psihologic, prin personalitate se nelege modul specific de organizare a trsturilor i nsuirilor psihofizice i psihosociale ale persoanei; este o structur dinamic de natur bio-psiho-social care, la un anumit individ, asigur adaptarea original la mediul natural i social. Raporturile dintre persoana, personaj, personalitate

d.p.d.v al psohologiei sociale : persoana are functia de concept central. Dinstinctia dintre notiunea de individ si individualitate = trecerea de la fiinta generica la fiinta unica, irepetabila. Elementul central al oricrei individualiti l reprezint modul de organizare i ierarhizare funcional a acestor nsuiri unice de natur biopsihosocial, adic ceea ce n termeni psihologici se numete personalitate. d.p.d.v. al psihologiei sociale, personalitatea = un operator central in cadrul tuturor ipostazelor subiectului uman aceea de individualitate, persoana, personaj sau personalitate publica. Procesul formarii si structurarii personalitatii are caracter dinamic si progresiv = duce la conditionarea elaborarii reactiilor atitudinale si comportamentale ale persoaneiin funct.de informatia primita. -Individualitatea integrat i recunoscut social capt atributul de persoan. (nu poate fi inteleasa decat in relatie) Aspectul dinamic al persoanei ii reprezinta personajul in diferitele sale ipostaze, in funct.de rolurile active in care se implica. Persoana este o suma de virtualitati = personajul este persoana in act Personalitatea parcurgand un proces continuu de dezv. capata anumite particularitati specifice formei de integrare psihosociala, iar influentele psihosociale nu raman fara efecte in planul structurilor personalitatii (structrile cognitive, afective, motivationale) vor suferi modificari de continut. Drumul n via al unui ins este dat de interaciune dinamic dintre calitile personale de ordin nativ sau dobndit, particularitile mediului psihosocial i sociocultural n care evolueaz n ontogenez, mprejurrile social-istorice care apar ca un dat obiectiv pentru istoria individual . Intelegerea persoanei comporta dezv.mai multor aspecte teoretice: 1) analiza comparativ a principalelor modele privind structura persoanei i personalitii, precum i a raporturilor dintre ele; 2) evidenierea structurii i dinamicii interne a persoanei, neleas ca sistem relaional; 3) relevarea etapelor de formare i inserie social a personalitii; 4) analiza raporturilor dintre structurile bio-psiho-sociale ale persoanei, imaginea de sine, comportamentele interpersonale i fenomenele psihosociale aferente; 5) influena specific pe care diferitele structuri psihosociale (familiale, colare, profesionale, religioase .a.) le au att asupra dinamicii generale a personalitii, ct i asupra diferitelor etape de formare i dezvoltare a acesteia (copilrie, adolescen, tineree, maturitate, senectute); 6) mecanismele psihosociale prin intermediul crora persoanele exercit la rndul lor influene asupra structurilor sociale.

2. Principalele teorii si modele privind personalitatea Teoriile (functii) = Evideniaz elementele prin intermediul crora se individualizeaz membrii unei colectiviti Relev modalitile de organizare a nsuirilor i trsturilor psihoindividuale i psihosociale n cadrul diferitelor tipuri de structuri ale personalitii Expliciteaz mecanismele psihice i psihosociale care stau la baza elaborrii comportamentelor, Identific etapele dinamicii generale a personalitii Fac posibile predicii asupra comportamentelor persoanelor aflate n situaii determinate Faciliteaz cunoaterea i comunicarea interpersonal Teoriile psihanalitice asupra personalitii. a) teoria clasica a lui S.Freud - concepia freudian personalitatea este vzut ca un sistem dinamic animat de 2 vectori energetici fundamentali (erosul si tanatosul) . Procesualitatea psihic este polarizat ntre contient i incontient, niveluri funcionale fundamentale ale aparatului psihic. Personalitatea cuprinde trei subsisteme, sinele, eul i supraeul (ale caror continuturi si particularitati det.atitudinea personalitatii)

Supraeul: normele i imperativele morale, religioase, etnice i de relaionare social, interioriorizate n ontogenez sub influena prinilor i a mediului social imediat. i are originea n autoritatea parental, Eul: instanta care asigura adaptarea echilibrata a existentei indiv. la exigentele vietii sociale. Fiind guvernat de principiul realitii, controleaz relaia contient cu lumea exterioar, in plan intern este guvernat de principiul placerii. Sinele: rezervorul energiilor i impulsurilor instinctuale primare. Modelul freudian scoate in evidenta mecan.psihogic prin care influenele i experienele sociale din copilrie sunt interiorizate, devenind structuri operatorii ale personalitii. Supraeul constituie expresia direct a imperativelor sociale interiorizate n copilrie este cenzorul pulsiunilor instinctuale ale sinelui (care este guvernat de principiul placerii) , Eul, ca subsistem functional central, realizeaz concilierea i echilibrarea dinamic a forelor i cerinelor divergente ale sinelui, supraeului i realitii . Alturi de eul real (omul aa cum este), Freud introduce noiunea de eu ideal, care desemneaz omul aa cum ar trebui s fie. Modelul posed remarcabile valene explicative att asupra mecanismelor psihosociale care stau la baza elaborrii comportamentelor sociale, normale sau patologice, ct i asupra unei largi fenomenologii legate de structurarea raporturilor umane n cadrul grupurilor i mulimilor sociale.

b ) C.G. Jung aduce corectii psihanalizei lui Freud si largind continutul notiunii de libidou ca rezervor energetic al personalitatii, considera ca acesta nu se reduce numai la factorii pulsionati de natura sexuala, el considera ca realizarea de sine prin creaie devine principalul factor n explicarea comportamentului individual i de grup, precum i a modalitilor prin care se realizeaz n plan psihologic acest fapt. Jung, considera ca alturi de incontientul individual exist o zon extins a incontientului colectiv, aflat sub forma unor arhetipuri. - structura gen.a personalitatii = rez.din modul cum se focalizeaza energiile pulsionale ale inconstientului pe doua directii fundam. : spre lumea exterioara si spre lumea interioara = rez. Tipul de personalitate extravertita sau introvertita.

c) A. Adler teza centrala = afirmarea inferioritii naturale a omului, att la nivelul speciei ct i la nivel individual, apariia fenomenului de compensare ca fiind o modalitate fireasc i imperioas de depire a sentimentului de inferioritate sentimentul de comuniune apare spontan ca un factorul esenial al coeziunii apariia complexului de inferioritate det.sentimentul de inferioritate alaturi de alte privatiuni.

la nivelul speciei , inferioritatea naturala sunt depasite prin costituirea societatii umane ca form asuprema de compensare bazata pe organizare si intrajutorare, aparand si sentimentul de comuniune unul din elementele centrale ale conceptiei adleriene este complexul de inferioritate (inferioritatea naturala si sociala a copilului) Sentim.de inferioritate + cel de comuniune = trasaturi generale de caracter si adoptarea unui stil de viata.

Personalitatea ca sistem energetic si pulsional A.H. Maslow consider personalitatea ca sistem de actualizare a individului (existenta unor stari tensionale orientate spre autoperfectiune). Structura energetica a personalitatii implica existenta unei serii de factori motivationali structurati pe 8 niveluri dispuse piramidal. Teoria lui Maslow privind structurarea i funcionarea factorilor motivaionali ofer o perspectiv nou asupra mecanismelor psihosociale care asigur autorealizarea (actualizarea) n plan individual i social, relaionarea interpersonal i integrarea eficient n cadrul grupurilor . L. Szondi fundament.teza existentei a trei sectoare ale vieii incontiente (incontientul individual, familial i colectiv),aici avandu-si sursa patru vectori pulsionali fundamentali (de unde rezulta comportamentele normale si patologice ) acestia se impart la ransul lor in 2 factori pulsionali care exprima trebuinte umane specifice: avem : pulsiuni sexuale: pulsiuni paroxistice.: pulsiunile Eului: pulsiuni de contact profilul pulsional = o structura pulsionala care contine 4 vectori, 8 factori, 16 tendinte . Din combinatia cantitativa sau calitativa rezulta profilul pulsional al persoanei. Personalitatea ca ansamblu de trasaturi a )G.VO. Allport, - trsturile sunt tendine generale care duc la intelegereacomportamentului si pot fi clasificate astfel 1) trsturi individuale, specifice unei anumite persoane, 2) trsturi comune, , aparinnd mai multor oameni; 3) trsturi cardinale, fundamentale pentru structurarea personaliti cuiva, 4) trsturi centrale, definitorii pentru profilul psihologic al unei persoane i avnd o pondere important n structurarea comportamentului si 5) trasaturi secundare Allport= nici o teoriea trsturilor nu poate fi ntemeiat dac nu ia n considerare i nu explica variabilitatea conduitei unei persoane Tipologia propusa E. Spranger releva configuratii ideale de trasaturi care determina orientri valorice tipice ale persoanelor - Tipul teoretic. Valoarea dominant const n descoperirea adevrului. Tipul economic. Este dominat de ideea utilitii, satisfacerea trebuinetelor materiale fiind pe primul plan. Tipul estetic. Are ca valoare suprem forma i armonia. Tipul social. Valoarea suprem const n dragostea de oameni Tipul politic. Este interesat n primul rnd de putere Tipul religios. Valoarea suprem este dat de raportarea mistic la transcenden, b) R.B. Cattel a elaborat un model al personalitii care cuprinde un set de 16 factori de baz, fiecare dintre acestia continand 2 trasaturi de personalitate cu dif.grade de intensitate dispuse in 2 registre valorice. Personalitatea ca sistem psihosocial -un model sintetic al personalitatii trebuie sa se ia in calcul urmat.aspecte a) configuratia componentelor fiecarui subsistem psihoindividual si a ponderilor diferitelor insusiri psihice in cadrul structurii generale a personalitatii. b) modul de organizare a subsistemelor in cadrul personalitatii si tipologia care rezulta ca urmare a acestui fapt( tip cerebral, afectiv, voluntar, pulsional) c) caracteristicile generale ale eului ca nucleu general al personalitatii d) orientarea generala a activ.psihosociale (extraversiune si intraversiune), e) nivelul de socializare; f) Seturile de statute si roluri sociale, simultane sau succesive;

g) sistemul de atitudini, comportamente si actiuni tipice prin care se obiectiveaza in plan social 3. Formarea si evolutia personalitatii
- prin socializare, invatare si integrare sociala.J. Piaget in evolutia diferitelor tipuri de structuri biopsihice nu exist nceputuri absolute, orice structur superioar avndu-i infrastructura organic integrat n structurile care o preced din punct de vedere istoric i calitativ - Socializarea proces psihosocial presupune transmiterea, asimilarea, interiorizarea i exercitarea activ i independent a unor coninuturi socioculturale care reprezint principiile structurante ale unei comuniti istoricete constituit. --- nvarea social - totalitatea proceselor psihoindividuale i activitilor psihosociale prin intermediul crora se asimileaz ansamblurile de cunotine, norme i modele sociale specifice unei comuniti, genernd pe aceast cale moduri specifice de gndire, simire i aciune. -Integrarea social- preluarea, asumarea i exercitarea activ a unui sistem de statute sociale i activitii corespondente,.- Difereniere i integrare, (Diferenierea presupune dezvoltarea i manifestarea diferit a unor nsuiri ; Integrarea const n organizarea elementelor i nsuirilor n cadrul unor sisteme funcionale complexe H. Spencer, L. Bertallanffy, J. Piaget ). Etapele evolutive : copilaria (0-11 ani) ; pubertatea (11-15 ani) ; adolescenta (15-18 ani) ; tineretea(18-25 ani), maturitatea(25-65 ani) ; senectutea (peste 65 ani). - Copilria (0 - 11 ani): o etap care fundamenteaz i condiioneaz n mod esenial ntreaga evoluie psihic i psihosocial a persoanei : - Perioada precolar (0 - 6 ani): a) in plan intelectual se formeaza structurile cognitive senzori-motorii, apoi cele preoperatorii (contactul se realizeaza prin simturi) ; b) in plan caracterial-relational slaba capacitate de coordonare, autocontrol si disciplina ; c) in plan afectiv aria campului emotional este restransa .; d) din al 2 lea an incepe organizarea si dezv.Eului si constiintei de sine. - Perioada colar (6 - 11 ani):a) in plan intelectual = configurare sist.de operatii concrete reversibile ; b) se extinde aria relatiilor efective; c) incep sa se4 contureze primele interese de natura cognitiva si sociala. ; d) Eul devine mai puternic si coerent. - Pubertatea (11-15 ani) se maturizeaza functiile sexuale a) in plan intelectuala sist de operatii formale se dezv. ; conf Piaget se constituie sisteme de operatii asupra operatiilor, ce permite depasirea realului.; b) transf.fizico-somatice accentuate; c) relatiile sociale tind sa se restranga ; apare interesul pentru sexul opus catre sf.perioadei; d) Eul se circumscrie f.puternic - Adolescena(15 - 18 ani):- se maturizeaza caracteresele sexuale ; se dezv.gandirea abstracta, limbajul ; are loc o apropiere fata de parinti, stabilindu-se noi raporturi ; apar si noi conflicte afective, apar primele raporturi sexuale cu efecte imediate asupra dimensiunii personalitatii ; nevoia de apartenenta si recunoastere sociala ; se maturizeaza sist.motivational, interese profesionale.... ; Eul si imaginea de sine sunt puternic configurate si stabilizate - Tinereea (18 - 25 ani)-per.finala a procesului de socializare, invatare si integrare sociala prin : alegerea profesiei ; a partenerului de viata ; integrare sociala ; nevoia de adecvare ; Eul atinge nivel ridicat de structurare. - Maturitatea (25 - 65 ani) ceamai lunga perioada a vietii biologicesi sociale; atinge nivelul maxim de specializare; identificarea cu valorile si normele socioculturale; consolidarea familiei; - Senectutea ( 65-70ani) ultima perioada a vietii ; involutia naturala a functiilor intelectuale si capacitatilor la efort; restrangerea si alterarea progresiva a campului afectiv, relational, motivational..

Eul n structura personalitii - Eul reprezint structura central a personalitii si asigura integrarea dinamica si continua a informatiilor de sine si lume . U. Neisser = eul trebuie neles ca o schem cognitiv prin intermediul creia se proceseaz informaiile despre sine, despre ceilali i despre lume, printr-o raportare continu la concepia despre sine H. Ey = eul este forma suprem a fiinei noastre contiente, este contiina reflexiv constituit ntr-un sistem de valori proprii persoanei. - Principalele forme subiective de manifestare ale eului sunt imaginea de sine si constiinta de sine. -Eul ndeplinete numeroase funcii in cadrul personalitatii : sintetizeaz informaiile ; integreaz fluxul informaional curent ; genereaz i focalizeaz contiina de sine ; realizeaz distincia esenial eu-ceilali\eu-lume ; mijlocete percepia i nelegerea altuia ; vectorizeaz cmpul existenei sociale ; indeplinete o complex funcie motivaional - Structura i formele eului, eul ndeplinete un rol structurant pentru cmpul existenial i experenial al persoanei,( fiind zone unde se elaboreaza, orienteaza si regleaza atitudinile) - Trecerea de la lumea interioara la cea exterioara presupune existenta unor niveluri ale Eului ce se prezinta in mai multe ipostaze : 1 : trebuie fc distinctia intre eul somatic si eul psihologic ; 2) dinstinctia poate fi fc in functie de continutul, formele de manifestare si rolurile eului in procesuld erelationare a persoanei cu sine insusi. Conf. K. Lewin cercetrile experimentale au evideniat existena a cel puin trei niveluri distincte de organizare a eului : Eul intim: reprezint zona cea mai profund i mai specific a structurilor subiective ale persoanei, Eul social: cuprinde sistemul de valori, atitudini i idei pe care persoana le mprtete cu cei din grupurile sociale Eul public: reprezint zona deschis a personalitii, n care se angajeaz i se desfoar relaiile oficiale ale persoanei. 3) a treia distinctie se face in functie de ob.de referinta al eului si instanta psihokgica care il genereaza. Avem : eul subiectiv ; eul reflectat ; eul autentic ; eul ideal. - Mecanisme de aparare a Eului .Prin mecanisme de aprare a eului- se nelege un ansamblu de operaii i procese psihice i psihosociale care se opun ruperii echilibrului personalitii, dezagregrii individualitii biopsihice i dezorganizrii conduitei adaptative a individului. J.B. Coleman care propune urmtoarea clasificare : refularea; regresiunea; refuzul realitatii; rationalizarea; regresiunea; repararea raului; fantezia; formatia; identificarea; introiectia; izolarea; proiectia; deplasarea; compensatia. Eul i imaginea de sine - Imaginea de sine - reprezint forma subiectiv prin care lum cunotin i ne reprezentm propria persoan, cu ansamblul de trsturi, nsuiri i relaii cu mediul natural i social. Raportul dintre Eu si imaginea de sine este f.complex. - Coninutul imaginii de sineimplica urmat.aspecte : imaginea despre propriul corp si calitatile fizice ; identitatea social caracter. Prin nume, varsta, domiciliu ; modul de nelegere a ceea ce facem, ce simtim si gandim ; reprezentrile pe care le avem despre poziia noastr n soc ; sentimentele fa de noi nine, fata de ceilalti ; istoria personal marcata de evenimete unice ; un proiect de viata ; sist.de relatii interpersonale. -In procesul de relationare sociala a pers. Imaginea de sine indepl.urm funcii principale: a) Mediaz percepia i cunoaterea interpersonal b) Asigur autoreglarea atitudinal i comportamental n raport cu valorile c) Mediaz raporturile interpersonale d) Condiioneaz nemijlocit stabilirea nivelului de aspiraie e) Constituie elementul central n procesul de structurare a prezentului psihologic Formarea i evoluia imaginii de sine. Eul reprez.forma de organizare dinamica a proceselor subiective prin care ne raportam constient la lume si la noi insine; imaginea de sine reprez.reprezentarea noastra despre propria persoana. - Chiar daca procesele de formare ale acestora nu coincid, ele se afla intr-o stransa inetrdependenta temporala si calitativa , ambele fiind conditionate de aparitia constiintei de sine. - W. James,- evoluia eului presupune urmtoarele etape: eul corporal, care se refer la contientizarea propriului corp; eul material, care presupune sistemele de relaionare cu aspectele materiale ale existenei; eul spiritual, care implic procesele raionale de luare n stpnire a realitii . - G. Allport identific ase etape : simtul corporal, identitatea des ine ; respectul de sine ; imaginea de sine - L Ecyuer identifica cinci zone : eul material ; personal ; adaptativ ; social ; non-eu -trasaturi Structuri: Substructuri: Categorii: Expresii tipice n limbaj: Eul material Eul somatic Eul posesiv Eul personal Imaginea eului trsturi i aspect fizic condiie fizic posesie material "posesia unor persoane aspiraii implicare n activiti sentimente i emoii gusturi i preferine capaciti/aptitudini caliti/defecte denotri simple statut i rol consistena ideologia identitate abstract competen valoare personal strategii de adaptare autonomie ambivalen dependen actualizare stil de via receptivitate dominare altruism referin simpl sunt cam slab - obosesc uor; alerg iute am o biciclet (cas) - este sora (mama) mea doresc s devin inginer fac sport; muncesc zilnic iubesc pe X; detest pe Y mi place s citesc pot s alerg 5000 metri sunt generos sunt un tnr de 30 ani sunt director (student) nu prea tiu cine sunt sunt mpotriva tiraniei sunt un om independent sunt cel mai bun la W-98 sunt cu adevrat onest cnd sunt enervat ascult muzic simfonic pot s fac singur asta! nu tiu ce s urmez! ascult mereu de ef simt c m maturizez duc o via echilibrat mi place s ascult opinii dau ordine ferme i ajut pe vecini la necaz am o prieten intim

Identitatea eului

Eul adaptativ

Valoare de sine

Activitatea sinelui

Eul Social

Preocupri i activiti sociale Sexualitate

iubita mea este senzual experien erotic Referin interpersonal colegul meu are o vil Opinia mea despre mine ceilali cred c sunt docil Etapele de dezvoltare ale Eului sunt: a) aparitia (0-2 ani); confirmarea (2-5 ani); dezvoltarea (5-11 ani); diferentierea (11-18 ani); eul maturitatii adulte (18-60 ani); eul batran ( peste 60 ani). Eul non-eu Procese psihosociale implicate in formarea imaginii de sine Factorii importanti care vor mijl.formarea imaginii de sine sunt : 1) reflectarea sociala : ptr.constientizarea trasaturilor specifice propriului eu sunt necesare 2 conditii : -mediul social caruia ii apartinem sa propuna o definitie si un etalon pentru caracteristicca respectiva si grupul social sa proiecteze asupra noastra o imagine asupra a ceea ce suntem, imagine care devine un element component al imaginii de sine. - G.H.Mead = conceptia pe care ne-o formam despre noi insine este in cea mai mare parte reflectarea parerilor persoanelor importante din mediul social caruia ii aprtinem. 2) compararea sociala ofera reperele obiective necesare consolidarii imaginii de sine. L.Festinger spune= procesul compararii sociale este esential atat ptr.formarea si modelarea personalitatii , imaginii de sine, cat si pentru a putea stabili ceea ce este bine, frumos, adevarat in viata sociala. 3) jocul de rol : - situatiile sociale in care ne implicam afectiv si motivational si care sunt de natura sa influenteze anumite zone ale eului si imaginea de sine. Prin acceptarea si interpretarea unui rol social, se produce un fenomen de identificare cu normele care regleaza din punct de vedere sociocultural comportamnentul specific respectivului rol. Oamenii ajung sa se identifice cu rolurile jucate, imaginea de sine modificandu-se sensibil in funct.de natura rolurilor.= rez. Personajul se insinueaza in structura persoanei, inducandu-i caracteristicile sale. 4) diferentierea sociala : organizarea personalitatii presupune realizarea unei distinctii clare intre eu-celalalt si eu-lume, incepe din primii ani de viata si se mentine de-a lungul intregii vieti. 5) Memoria si imaginea de sine : reactualizeaza selectiv informatii privind istoria individuala si poate influenta profilul si dinamica imaginii de sine. Se impune necesitatea existentei unor mecanisme de autoreglare spontana (feed-back-uri) care sa asigure automentinerea imaginii de sine.Prin urmatoarele modalitati : a) autovalidarea ipotezelor despre sine ( in urma informatiilor primite din exterior, in urma proceselor de reflectare si comparatie sociala, ne formulam ipoteze despre noi insine, f.importante ptr.sist.nostru atitudinal si comportamental.(mentinerea acestei ipoteze de sine capa ta o functie motivationala determinand alegerea unui comportament social prin care aceasta sa fie validata.b) afilierea selectiva la mediul social prin care se cauta acele medii sociale care sa corespunda aspiratiilor , motivatiilor esentiale ale eului. c)rationalizarea opiniilor contrare in cazul in care primim din partea celor din jur informatii care nu concorda cu imaginea pe care ne-am format-o despre noi, intra in functiune o serie de mecanisme psihosociale prin care vom incerca sa modificam opiniile neconcordante sau ignorarea lor. Eul si intelegerea emotiilor : -Emotia: - una din principalele dimensiuni ale vietii sufletesti , racordarea acestora la celelalte dimensiuni ale vietii psihice trebuie sa tina seama de functia sintetic-integratoare a eului. -Fenomenele legate de producerea si intelegerea emotiilor pot fi abordate din 3 perspective : biologica (emotiile sunt interpretate ca o consecinta a unor procese fiziologice procese nervoase, respiratorii, circulatorii)cognitiva ( emotiile sunt identificate prin atribuire teoria bifactoriala lui S.Schachter in care circumscrierea unei emotii presupune prezenta a 2 factori :unul biologic nespecific si altul cognitiv-dominativ care specifica natura emotiei), constructivista ( emotiile sunt rezultatul direct al actiunilor socioculturale avand caracterul unor constructe fara suport biologic esential.) Mediul social este cel care stabileste atat modul de a reactiona emotional intr-o anumita imprejurare, cat si forma convenabila pentru respectiva manifestare. 4. Nivelul de aspiratie in activitatea persoanei Nivelul de aspiratie : constituie unul din cei mai relevanti indicatori privind structura motivationala , atitudinea proiectiva si capacitatea de autorealizare a persoanei. Nivelul de aspiratie- delimitari conceptuale - K.Lewin nivelul de aspiratie = nivelul calitativ de realizare a scopului unei activitati la care subiectul se declara satisfacut. - F.Hoppe = nivelul de aspiratie = scopurile, revendicarile unei persoane privind realizarile sale viitoare, etc. Odata format , nivelul de aspiratie evine factor motivational esential care vectorizeaza eforturile persoanei in scopul atingerii unor scopuri. - Conf. Lui K.Lewin raportul dintre scopul actiunii, nivelul de aspiratie si performanta reala il analizeaza prin intermediul unor notiuni conexe : scopul ideal; scopul actiunii, diferenta interna; nivelul de incredere; diferenta de reusita. - L.Festinger distinge inca 2 concepte : nivelul de expectatie si nevelul de aspiratie Nivelul de aspiratie si reusita sociala - mediul sociocultural poate avea o influenta esentiala in desfasurarea procesului de fixare a nivelului de aspiratie. Fixarea unui nivel de aspiratie realist reprezinta o problema importatnta legata de comportamentul performational. Se poate dezv.tendinta unei persoane de a se subaprecia sau supraaprecia, tendinta care poate deveni o caracteristica a personalitatii. Dar ambele pot duce la un esec existential, dat.dificultatilor de raportare realista a persoanei la exigentele mediului. -supraaprecierea rezultatul unei gresite aprecieri a dificultatii sarcinilor si conditiilor in care se desfasoara activitatea si a unei eronate imagini de sine. (duce la esec dat.imposibilitatii de a rezolva sarcina) - subaprecierea rezultatul unei subevaluari a propriilor capacitai fizice si intelectuale 5. statutul si rolul social in dinamica persoanei Delimitari conceptuale Statutul defineste : caracteristicile unei pozitii ocupate in cadrul unei structuri sociale . - J.Stoetzel = ansamblul de comportamente pe care o persoana le poate astepta sau pretinde din partea altora, in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala. - Functia unui statut = contributia fiecarei pozitii la realizarea scopurilor grupului sau institutiei sociale - Clasificarea statutelor : a ) dupa modul cum au fost obtinute de persoana, statutele pot fi prescrise sau dobandite; b) dupa natura instantei care le instituie pot fi formale sau informale ; c) dupa durata pot fi temporare sau permanente. Rolul modalitatea concreta prin care o persoana indeplineste prescriptiile statutare. Caracteristicile comportamentale de rol depind de urmat.factori : a) modul cum pers.percepe prescriptiile; b) aptitudinile si capacitatile reale de care dispune ptr. a obiectiva reprez.sale ref.la rolul pe care-l joaca; c) experienta personala acumulata in situatii similare; d) creativitatea sociala si profesionala, etc. Nota dominanta este data de personalitatea subiectului implicat in jocul social.

Rolurile indeplinesc 2 functii pr. : 1.regleaza raporturile sociale prin intermediul normelor si modelelor socioculturale si prin reteaua de relatii pe care le determina intre membrii gruparilor sociale; 2. asigura integrarea personalitatii in plan intern prin focalizarea insusirilor, capacitatilor si proceselor psihice in raport cu jocul de rol, iar extern prin racordarea la obiectivele activ.sociale de grup. Caracteristicile rolurilor: criterii : 1. prin raportarea la statutele corespondente; 2) d.p.d.v. al libertatii pe care o presupune, 3) in functie de contributia persoanei; 4) dup atemporalitate ; 5) dupa manifestare ; 6) dupa nivelul la care se produc; 7) dupa raportul cu realitatea si atitudinea subiectiva pe care o presupun; 8) constanta Niveluri de analiza a rolurilor Analiza structurii si dinamicii rolurilor se face din 3 persp.: institutionala, interactionala, individuala. Rolurile la nivel institutional : Se caracterizeazaprin: natura si caracteristicile sist.de norme si modele prin care este prescris rolul corespunzator unei anumite pozitii sociale, precum si raportul pe care il mentine cu alte pozitii sociale. Avem 2 roluri : institutionale si functionale - Rolurile la nivel individual : rolul este analizat din perspectiva functiei sale de expresie si obiectivare sociala a persoanei - dupa J.Maisonneuve- personajulindeplineste o functie de securizare sau de valorizare - In structurarea unui rol normele si modelele sociale conforme rolului standard cu toate ca au o pondere apreciabila, factorii psihoindividuali implicati sunt deosebit de semnificativi in ceea ce priveste structura gen. a personalitatii subiectului; componente atitudinale implicate in elaborarea comportamentului social; gradul de adaptibilitate si nevelul integrarii sociale a subiectului, etc. - Rolurile la nivel interactional situatia interactionala = sit.in care ansamblul rolurilor din cadrul grupului sau organizatiei se complementarizeaza reciproc, atat la nivel diadic cat si poliadic. - Jones si Thibaut considera ca exista 3 tipuri de interactiuni : necotingenta in care conduitele partenerilor nu se influenteaza reciproc, fiecare fiind legat si conditionat de propriul rol; interactiunea cu contingenta asimetrica in care conduita unui actor depinde in intregime de conduita altuia , dau nu si invers.; contingenta reciproca conduitele partenerilor se influenteaza reciproc. Conflictele de rol sunt stari psihice tensionale, anxiogene si disfunctionale in plan comportamental, deter.de incompatibilitatea sau incongruenta a doua sau mai multe roluri ale aceleiasi persoane.

2 categorii : 1. intra-subiectiva, 2. inter-subiectiva sursele conflictelor : - fie din alterarile care pot aparea la nivelul mecanismelor de expectatie, perceptie exercitare roluri; fie in perturbarile care se ivesc in raporturile interpersonalein legatura directa cu intelegereaunor roluri. surse de conflict tinand de conditiile socio-culturale : - proliferarea rolurilor in societatea contemporana; inconsistenta sau ambiguitatea normelor si modelelor afereante unor roluri corelative; evolutia rapida a rolurilor in raport cu statutele si modelele comune pe care se fundamenteaza; surse de conflict la nivel interactional : - discordanta intre asteptari si conduitele de rol ale unor persoane aflate in rel.directa; competitii interpersonale ptr. acelasi rol

Situatii conflictuale traite la nivel individual : - subiectul este plasat intr-o pozitie de intersectie; subiectul nu adere afectiv, moral sau ideologic la rolul sau ; subiectul este contrariat de incompatibilitatile unor exigente apartinand unui rol mixt.(exigente contradictorii) Rezolvarea conflictelor de rol In cazul in care conflictele de rol genereaza stari psihice exista tendinta ca acestea ca fie diminuate sau inlaturate prin rezolvarea situatiei. Ajunse la o anumita intensitate, conflictele de rol pot deveni factori importanti ai schimbarilor sociale si individuale. Se pot depasi - conflictele de rol inter-subiective prin cai care sa apropie modurile de perceptie , intelegere si interpretare a situatiei de catre persoanele aflate in relatie (tact interpersonal; actiuni persuasive, ruperea relatiilor generatoare de stari tensionale)

Se pot depasi conflictele intra-subiective prin : stabilirea unei ierarhii intre prescriptiile normative ale rolurilor aflate in conflict; renuntarea la acel rol; recurgerea la o alternanta in exercitarea rolurilor; promovarea unui nou tip de rol, etc. Psihoterapia prin jocul de rol Pe langa functiile de expresie si modelare a personalitatii, jocurile de rol realizeaza si un puternic efect terapeutic in raport cu anumite tulburari psihice si comportamentale. J.L.Moreno = psihodrama = metoda terapeutica bazata pe efectul de catharsis care se produce in cadrul jocului spontan al subiectilor care isi exteriorizeaza liber gandurile, sentimentele si dorintele in cadrul unui grup organiz.dupa anumite principii. 3. PSIHOLOGIA ORGANIZATIONALA SI A RESURSELOR UMANE 2.1 ORGANIZATIILE D.CRISTEA tratat de psihologie sociala pg.279-336 : Organizatiile si conducerea organizatiilor: 1Organizatiile din perspectiva psihosociala: definitie, clasificare, caracteristici structurale, functii; 2 Conducerea organizatiilor: definitie, caracterizare generala, functii, stilul organizational de conducere. Cristea D. Tratat de psihologie sociala, ed. ProTransilvania, Bucuresti, 2001, pp. 52-68, pp.114-128, pp.279-326. .1ORGANIZATIILE DIN PERSPECTIVA PSIHOSOCIALA: DEFINITIE, CLASIFICARE, CARACTERISTICI STRUCTURALE, FUNCTII Organizatiile ca sisteme psihosociale.

Definire, caracterizare generala, clasificare. Conceptul de organizatie poate fi abordat si definit din trei perspective: Dimensiunea logic principala- releva regulile de rationalitate care fundamenteaza activitatile sistematice ale colectivitatilor umane. -consta din principii de rationalitate (principii organizationale), pe baza carora oamenii interactioneaza intr-un mod sistematic si coerent realizand fixarea, planificarea, coordonarea si finalizarea activitatilor.
Dimensiunea functional-procesuala- reflecta dinamica desfasurarii in timp a sistemului de interactiuni prin intermediului carora organizatiile se formeaza, se dezvolta si se manifesta activ in viata sociala. -desfasurarea procesuala a interactiunilor pe baza unor reglementari explicite constituie continutul activitatilor de organizare cat si activitatile de fond prin care acestea isi vor indeplini obiectivele constitutive care sunt ratiunea lor de a fi. -organizarea ca proces reprezinta atat factorul generativ al oricarei structuri organizationale cat si conditia necesara pentru functionarea acesteia.

Dimensiunea structural-obiectuala- exprima sistemul concret si stabil de interactiuni dintre elementele ansamblului (persoane, grupuri). -din acesta perspectiva, organizatiile sunt obiecte sociale, adica subsisteme concrete, compuse dintr-un numar de membrii si grupuri care interactioneaza sistematic dupa anumite reguli, in vederea realizarii in comun a unor obiective specifice care sunt ratiunea lor de a fi. 1

Definitie: Organizatiile ne apar ca un ansamblu de persoane care interactioneaza sistematic, pe baza unor reguli concrete care sa asigure eficienta activitatii comune de atingere a obiectivelor propuse. Caracteristicile structurale ale organizatiilor, W. Ouchi si altii:pg.214 Marimea: -influenteaza complexitatea, formalizarea si extinderea org. -dilema organizationala- cu cat numarul membrilor unei organizatii este mai mare, cu atat complexitatea acesteia va creste, existand tendinta unei accentuate structurari pe verticala paralel cu o diferentiere si specializare functionala tot mai mare la nivelul compartimentelor si subcompartimentelor. Specializarea determina o mai mare autonomie in luarea deciziilor ceea ce va ingreuna comunicarea pe orizontala -o consecinta este puterea reala si virtuala -pentru evaluarea marimii se folosesc atat indicatori cu valoare absoluta cat si cu valoare relativa Complexitatea: -este data de gradul de diferentiere structurala si specializare functionala in raport cu natura obiectivelor constitutive -prestigiul intern si extern se afla in stransa legatura cu gradul de complexitate si dificultate a sarciniilor pe care le are de rezolvat-controlul social este mai greu de realizat asupra acestor organizatii -modalitatile de evaluare a complexitatii introduc in calcul indicatorii de marime, caracteristicile, dificultatea relativa a sarcinii, distributia geografica a activitatilor, densitatea relatiilor introrganizationale impuse de realizarea obiectivelor sale. Formalizarea -exprima masura in care activitatea organizationala este reglata explicit de un sistem formal de reglementari si reguli comportamentale, corelativ cu modalitatile de impunere a acestora. -atunci cand organizatia este puternic formalizata poate capata caracteristicile negative ale unui sistem birocratic Intensitatea administrativa -depinde de marime si de nivelul de formalizare organizationala, cat si de natura functiilor profesionale si sociale ale sistemului - indicatorul care exprima intensitatea administrativa este dat de raportul dintre marimea personalului de conducere, cel administrativ si cel de executie. Centralizarea -exprima nivelul si gradul de concentrare a puterii, deciziei si controlului, in functie de configuratia structurala a organizatiei -in org. descentralizate deciziile se iau la nivelul unitatilor structurale componente, in org. centralizate deciziile se iau la nivelul ierarhic cel mai inalt; responsabilitatile sunt dispersate in primul caz si concentrate in al doilea caz -in cadrul org. descentralizate coerenta, continuitatea si eficienta generala sunt reduse fiind compensate de un grad mai inalt de implicare personala, o mai puetrnica motivatie, creativitate si flexibilitate organizationala -in cadrul org. puternic centralizate se asigura o puternica coerenta actionala, o mai buna coordonare a eforturilor, o prompta concentrare pe sarcinile imediate Extinderea -exprima gradul de acoperire spatiala a unui teritoriu in care o organizatie este indrituita sa-si desfasoare activitatea Activismul -exprima proportia si intensitatea activitatilor specifice desfasurate de personalul unei organizatii in cadrul acesteia -cunoasterea acestui indicator este importanta pentru deciziile privind organizarea si desfasurarea diferitelor categorii de activitati in cadrul unei organizatii 1. Deschiderea -reprezinta un indicator calitativ al tipului de relatii existente intre organizatie si mediul social extern -gradul de deschidere al unor organizatii poate varia intre limite largi, in functie de natura lor si de legile care le reglementeaza functionarea Caracterizarea organizatiilor: -sunt ansambluri umane construite, in care se desfasoara interactiuni sistematice si ordonate, pe baza unui model interactional explicit (organigrama). -au obiective explicit formulate la care adera toti membrii si care au rol constitutiv si de legitimare pentru procesul de structurare interna si pentru activitatea organizatorica necesara realizarii sarcinii. -dezvolta o structura interna care reflecta ierarhiile si relatiile functionale dintre ierarhii (organigrama) -prezinta o diferentiere interna a pozitiilor, functiilor, rolurilor si activitatilor prin care se realizeaza componente ale obiectivului comun -manifesta o dinamica structurala si functionala -poseda anumite grade de libertate in raport cu starile pe care le poate adopta pe plan intern sau pe plan extern-autonomie organizationala -pastreaza raporturi dinamice cu mediul extern pe fondul unei autonomii organizatorice si functionale relative -dezvolta mecanisme de autoreglare interna si externa, ceea ce le confera calitatea de sisteme cibernetice adataptive Clasificarea organizatiilor: 1.Dupa natura obiectivului urmarit: economice (intreprinderi), financiare (banci), politice (patide), religioase, culturale (teatre), educationale (scoli, universitati), militare, juridice, umanitare, sportive, civice, administrative, etc. 2.In functie de gradul de structurare interna si de modul in care se realizeaza acesta: formale si informale. 3.Dupa directia de structurare a raporturilor functionale dintre membrii: orizontale (organizatiile civice) sau verticala-are structura irarhica piramidala. 4.In functie de relatiile cu mediul social extern: inchise si deshise 5.Dupa durata de functionare: temporare (fondul propietatii de stat), permanente (statul) 6.Dupa gradul de transparenta in ceea ce priveste obiectivele si normele de functionare: transparente(org, administrative), semitransparente (secte religioase), opace (masoneria). 7.In functie de temeiurile pentru care oamenii accepta legitimitatea autoritatii in cadrul diferitelor sisteme sociale (Weber): org. orientata pe lider, org. patriarhala, org. birocratica. 8.Relatia de dependenta fata de alte structuri organizatorice : autonome, dependente; raportul cu sistemul legislativ: legale sau ilegale; gradul de marime: mici, mijlocii, mari; pozitia in cadrul unui ansamblu organizational: primare sau de baza si secundare sau supraordonare.

TEORII PRIVIND NATURA ORGANIZATIILOR: - TEORIILE RATIONALITATII OMNISCIENE : - omul vazut ca un homo economicus : a) membrii organiz.detin toate informatiile necesare si poseda o capacitate nelimitata de prelucrare a lor; b) cauta solutii optime, printr-o selectie logica; c) au idee clara asupra preferintelor lor . Aceasta viziune a stat la baza conceptiei tayloriste asupra intreprinderilor in care maximizarea performantelor era obtnuta printr-o diviziune a muncii. -H.Faylor continuand si dezv. conceptia lui W.Taylor, forumuleaza principii ale organizarii conducerii in raport cu anumite criterii., dar numeroase observatii empirice vin sa amendeze acesta conceptie asupra realitatii omnisciene care ar fundamenta univoc comportamentul organizational. Conf. Lui March si Simon, orice alegere este limitata de 2 mari constrangeri, iar decidentul opteaza ptr. o solutie acceptabila intr-un anumit context, solutie fundamentata pe o rationalitate limitata. - TEORIILE MOTIVATIONALE : - apar directii teoretice in abordarea problematicii organizatiilor, in care accentul este pus pe relatiile umane dintre membrii si asupra motivatiei acestora. - bintegrand tezele teoriei lui Maslow noua orientare considera ca organiz.constituie cadrul necesar in care pot fi satisfacute anumite trebuinte psihologice fundamentale. Astfel conceptul de homo economicus este inlocuit cu acela de om complex . - TEORIILE PSIHOSOCIOLOGICE: - primele concepte teoretice asupra organiz. Considerau aceste structuri ca avand un caracter coerent, rational in raport cu membrii sai. Fara sa aiba un caracter unitar, toate teoriile din aceasta categorie au cateva trasaturi comune, din motivul caruia acestea trebuie interpretate ca sisteme neunivoce in care fenomenologia psihosociala subiacenta funct.acestora este uneori mai importanta decat valoarea structurata a ob.formale . - Porniind de la aceste constatari, Cohen, apreciaza ca organiz.prezinta numeroase trasaturi de anarhii organizate. - o asemenea viziune teoretica asupra organiz. integreaza elemente importante din teoria schimbului, a disonantei cognitive, a conflictualitatii virtuale si a sistemelor cu legaturi slabe si teoria jocurilor. - conf. Lui Crozier si Friedberg = organizatiile au fost definite : o retea structurata pe raporturi de putere si de dependenta, prin care persoanele sau grupurile negociaza schimbul de comportamente de care are nevoie fiecare pentru apararea intereselor si ptr. a-si duce la indeplinire sarcinile si obiectivele. - TEORIILE SISTEMICE SI SOCIOLOGICE : - S-a constatat ca eficienta activitatilor din cadrul organiz. Este conditionata de anumiti factori cu caracter sistemic. Datorita acestor factori se impune o noua viziune asupra naturii organiz. Si asupra mecanismelor psihosociale care le asigura funct.si dezv. - Orientarile sociologice evidentiaza o noua dimensiune a fenom.organizationale, in care nivelul dezv.tehnologice , relatiile cu mediul exter si coerenta structurilor interne se afla intr-o stransa interdependenta evidentiindu-se astfel caracterul sistemic al organiz. - dimensiunile psihosociale, psihosociologice si sociologice, cele structurale si functionale, tehnologice si informationale, interactioneaza in mod necesar, din configurarea acestor influente rezulta profilul care particularizeaza a anumita organiz. Functiile psihosociale ale organizatiilor: indeplinesc mai multe functii sociale structurate pe mai multe nivele : -in plan macrosocial organizatiile operationalizeaza si asigura indeplinirea obiectivelor generale ale unei societati -in plan microsocial organizatiile asigura conditiile formarii si integrarii sociale a membrilor societatii -in plan intern organizatiile racordeaza bilateral si dinamic imperativele generale ale societatii. Paralel, organizatiile dezvolta si anumite functii specifice de autoconservare, mentinerea limitelor si dezvoltare. Principalele functii ale organizatiilor intelese ca subsisteme sociale dinamice avand o structura specifica sunt: -ordoneaza si structureaza viata sociala pe diferitele ei coordonate: civice, politice etc. -asigura formularea si indeplinirea unor categorii de obiective sociale, in termeni de realism si eficienta -racordeaza problematica macrosociala la cea microsociala, realizand puntea intre societate si individualitate -influenteaza sistemul institutional in sensul optimizarii acestuia -asigura cadrul integrarii sociale si modelarii psihosociale a membrilor societatii, oferind si impunand norme si valori paralel cu asigurarea mecanismelor prin care acestea sunt invatate, interiorizate si exercitate in plan individual si de grup -dezvolta mecanisme psihosociale specifice prin care se realizeaza autoconservarea, mentinerea limitelor sistemului si dezvoltarea adataptiva a organizatiilor. 2 CONDUCEREA ORGANIZATIILOR: DEFINITIE, CARACTERIZARE GENERALA, FUNCTII, STILUL ORGANIZATIONAL DE CONDUCERE. Definitie: conducerea este un ansamblu de activitati, procese si functii, constand din informare, organizare, planificare, coordonare si control, fundamentate pe acte de decizie, prin care se asigura functionarea precisa, coerenta, operativa si eficienta a diferitelor structuri sociale: institutii, organizatii si grupuri umane. Caracteristicile sistemului de conducere: -numarul de persoane implicate in activitati de conducere (decizii, coordonare, control) -dispunerea pe nivele ierarhice si pe compartimente a respectivelor persoane, cu specificarea relatiilor dintre ele -diferentierea pe compartimente distincte a activitatilor specifice conducerii (luarea deciziilor, planificarea activitatilor etc) Functiile conducerii: -functii specifice- legate de activitatile prin care se indeplinesc obiectivele generale ale organizatiei: organizare, planificare, coordonare, control -functii nespecifice- colaterale activitatilor de baza pe care le sustin indirect prin intermediul unor procese psihosociale pe care le genereaza: reprezentare, dezvoltare, motivare Toate acestea au un element comun, fundamental pentru orice activitate de conducere: luarea deciziilor. Functii specifice: 1.ORGANIZAREA- Implica urmatoarele aspecte: -stabilirea coordonatelor formale ale sistemului, a cadrului general in care va functiona si a suportului normativ necesar desfasurarii activitatii -delimitarea compartimentelor functionale, precizarea sarcinilor acestora -distribuirea responsabilitatilor, resurselor financiare, informationale, umane si materiale, stabilindu-se normele generale de folosire si criteriile de performanta -configurarea retelelor de transmitere a informatiilor, a sistemului de evidenta, codificare si utilizare a datelor, pe orizontala si pe verticala

-asigurarea coerentei logice si functionale a intregului ansamblu, prin raportarea sa atat la conditiile concrete in care se desfasoara activitatile, cat si la sistemul de relatii extraorganizationale in care este implicat -demersul organizatoric presupune abordarea interdisciplinara a unei game largi de probleme de ordin tehnologic, psihosocial, informational, financiar si material Principii fundamentale pe care se bazeaza activitatea organizatorica:

1. 2. 3. 4.

Principiul orientarii prioritare pe sarcina- organizatia trebuie construita pornind de la obiective precis formulate si de la activitatile pe care le implica realizarea acestora. Principiul coerentei si completitudinii cadrului normativ din puncte de vedere logic si cu un grad de extensiune care sa acopere toate compartimentele structurale si functionale. Principiul complementaritatii functionale- sarcinile si atributile trebuie sa aiba un caracter complementar evitandu-se suprapunerile. Principiul feed-back-ului- trebuie sa existe un sistem de conexiuni inverse care sa permita o informare prompta asupra efectelor deciziilor, masurilor si actiunilor intreprinse.

2.PLANIFICAREA: -asigura esalonarea in timp a actiunilor, eforturilor si resurselor astfel incat obiectivele sa fie realizate intr-un moment de maxima oportunitate, cu costuri minime in concordanta cu o serie de exigente extraorganizationale -conditioneaza eficienta activitatilor interne, calitatea rapoturilor cu alte organizatii 3.COORDONAREA: -asigura sincronicizarea activitatilor, adecvarea reciproca a obiectivelor si a actiunilor fiecarui compartiment, precum si adaptarea dinamica a eforturilor profesionale pentru realizarea cu maxima eficenta a sarcinilor organizatiei 4. CONTROL - una din cele mai importante functii ale conducerii, complementara aceleia de organizare, prin care se asigura respectarea cadrului normativ intern -principala dimensiune a acestei functii este data de intervalul de control prin care se intelege numarul de persoane, compartimente si activitati pe care le poate controla si coordona in mod eficient un conducator -marimea intervalului de control afecteaza direct configuratia structurala a organizatiei: un interval mic implica o piramida inalta cu multe niveluri ierarhice si mai multe compartimente functionale; un interval mare induce o forma piramidala mai plata, cu mai putine niveluri ierarhice si compartimente.
Functii nespecifice: 1.REPREZENTAREA: -este o functie care se manifesta pe plan extern, in contextul relatiilor cu alte grupuri si in raport cu opinia publica si persoane semnificative -prin conducator organizatia se personalizeaza, el devenind marca sau simbol pentru intreaga organizatie; si invers, o organizatie prestigioasa transfera asupra conducatorului aceasta aura sociala.

2..MENTINEREA SI DEZVOLTAREA ORGANIZATIEI- este o atributie implicita pentru conducator, ca o conditie de baza pentru indeplinirea obiectivelor asumate. 3.MOTIVAREA- diferentiata a membrilor este o functie corelativa aceleia de mentinere si dezvoltare a organizatiei care revine conducerii ca o conditie de baza pentru indeplinirea obiectivelor acestuia. 4.DECIZIA- este componenta esentiala si indispensabila a oricarei activitati de conducere prin care se fundamenteaza exercitarea tuturor celorlalte functii. Definitia deciziei: o activitate intelectuala prin care un actor social alege dintre mai multe solutii ale unei probleme cu care se confrunta, aceea care pare cea mai avantajoasa in imprejurarile date.
In teoria de inspiratie economica decizia este rezultatul necesar al unui riguros rationament logic. In teoria de inspiratie psihosociala decizia este un proces social desfasurat in timp, la care participa mai multi actori, relativ autonomi unul fata de celalalt, insa legati strategic intre ei. La H.A. Simon apare termenul de strategie decizionala simplificata in care se adopta prima solutie care este apreciata ca satisfacatoare. In viziunea lui procesul de luare a deciziilor are mai multe etape: 1. Formularea problemei. 2. Explorarea posibilului actional si relevarea solutiilor alternative 3. Analiza, evaluare si ierarhizarea solutiilor alternative 4. Luarea deciziei 5. Implementarea deciziei 6. Evaluarea postdecizionala Tipuri de decizii: -decizii strategice care pot da directii rezolutive si solutii concrete -decizii tactice Datorita impactului sau asupra unor categorii largi din personalul organizatiei activitatea decizionala implica cateva aspecte psihosociale deosebite: -legitimitatea- reflecta gradul de recunoastere formala a pozitiei si atributiilor celor care ia decizia de catre restul membrilor grupului -consensualitatea- exprima gradul de convergenta a opiniilor colectivului asupra corectitudinii si adecvarii deciziei la situatia problematica -participarea-releva gradul de implicare a membrilor fara functii de conducere in activitatea de luare a deciziilor. Stilul organizational de conducere. Din perspectiva functionalista organizatiile sunt sisteme sociale orientate spre performanta tehnica (realizarea eficienta a unor obiective specifice prin care se legitimeaza forma) si performanta sociala (capacitate de a dezvolta raporturi sociale pozitive). Factorul esential care conditioneaza performanta il constituie sistemul de conducere a carei expresie este data de stilul de conducere practicat de lider. Particularitati ale contextului organizational: In plan organizational stilul de conducere se structureaza si se manifesta preponderent la nivelul unor grupuri secundare.

Factorii care tin de pozitia in cadrul structurii generale a societatii, de sistemul de relatii interorganizationale institutionale in care este implicata organizatia au o pondere mare in structurarea stilului de conducere la nivel microgrupal.

Profilul comportamentului de conducere al liderului unei organizatii poate fi definit pe trei dimensiuni principale: 1. Resursele pe care se sprijina: -resurse ce tin de puterea formala -resurse derivate din competenta profesionala -resurse ce tin de competenta interpersonala La nivelul acestei dimensiuni profilul stilului de conducere este dat de ponderea pe care fiecare tip de resursa o are in structurarea comportamentului de conducere.

2. 3.

Modul de structurare a actului de conducere- este ponderea pe care diferitele functii ale conducerii sunt asumate si exercitate sistematic de catre un anumit lider.

Stilul atributional- desemneaza modul si gradul de concentrare-distribuire a puterii, autoritarii si responsabilitatii intre conducator si subalternii aflati pe diferite niveluri ierarhice. Variantele sunt: -concentrarea autoritatii la nivelul conducatorului -dedublare- manifestarea autoritatii fara asumarea responsabilitatilor aferente, care sunt transferate asupra unor persoane subalterne -delegare -dezimplicare Modele ale stilului de conducere: 2. R. Likert: 1. Sistemul autoritar-exploatator: -puterea de decizie si control la varful ierarhiei -sistem de comunicare slab structurat -comportamente arbitrare ale liderilor -performante scazute, insatisfactie ridicata 2. Sistemul autoritar-binevoitor- tot de mai sus pus atentie sporita, formala, pentru problemele umane.

3.
4. a) b)

Sistemul consultativ- sensibil la ceea ce tine de membrii dar cu pastrarea autoritatii. Sistemul participativ: membrii sunt antrenati in luarea deciziilor si asumarea responsabilitatilor liderul acorda o atentie prioritara grupului se obtin performante profesionale si satisfactii superioare. 2. R. Blake si J. Montan:Grila manageriala, un alt model al stilului de conducere: centrarea prioritara pe sarcina- liderul este orientat preponderent spre realizarea eficienta a sarcinii. Centrarea orientata pe oameni: liderul orientat pe stimularea relatiilor pozitive umane si satisfacerea trebuintelor psihologice ale membrilor.

Concluzie: stilul de conducere reprezinta unul dintre factorii care afecteaza in mod esential organizatiile, deci in urma analizei stilului de conducere corelativ cu factorii determinanti ai acestuia si ai celor care se refera la perceperea subiectiva a comportamentului liderului se poate realiza o prognoza asupra organizatiei. 4. Strategii de optimizare a proceselor psiho-organizationale: Strategie de optimizare =algoritmul unei actiuni organizate de interventie intr-un sistem, in raport cu anumite obiective explicit formulate. Principiile elaborarii strategiilor de optimizare:

Elaborarea implica trei categ.de exigente: relevarea unui ansamblu de dimensiuni care definesc sistemul pe coordonatele lui esentiale precum si a indicatorilor care-i definesc cunoasterea relatiilor de principiul care exprima interconditionarile dintre dimensiuni, factori si indicatori precizarea metodelor si tehnicilor prin intermediul carora se evalueaza parametrul sistemului in diferite momente ale existentei. Elaborarea unei strategii de optimizare din cadrul climatului psihosocial, a stilului de conducere sau a sistemului relational incepe cu: elaborarea unui grafic al interactiunilor dintre principalele procese si fenomene psihosociale se evalueaza factorii care au cea mai mare pondere in influenta obiectivului urmarit (cresterea performantei, imbunatatirea relatiilor interpersonale, etc) Factorii vizati trebuie sa se modifice in mai multe etape, sa se urmareasca atent efectele obtinute ptr.corectarea efectelor negative. Optimizarea stilului de conducere -Stilul de conducere : - are o influenta considerabila asupra perform.grupurilor si organizatiilor = rez.strategiile de optimizare vizeaza o interventie asupra aspectelor disfunctionale ale stilurilor de conducere. Efectele stilului de conducere asupra organiz.ca sistem: - performanta profesionala; - climatul psihosocial; - conflicte intra-extra-grupale; - coeziunea grupurilor, etc. Caracteristicile stilului de conducere: - autoritarismul ; - directivitatea; - relatiile inter-membrii; - tehnici personale deconducere si motivare a subalternilor. Modul de percepere subiectiva a stilului de conducere de catre membrii: - incredere in lider; - statutul sociometric al liderului Factori determinativi ai stilului : - puterea pozitiei ; - structurarea sarcinii importanta activitatii; - compozitia grupurilor Actiuni corectoare : in functie de anumiti indici de pondere (corelatie) se poate interveni ptr. Obtinere efecte corective dorite. Obtimizarea climatului psihosocial - Climatul = fenomen psihosocial semnificativ in cadrul organizatiilor, reflectand atat functionalitatea acestora la un moment dat, cat si potentialul de care dispune sistemul in perspectiva. - Climatul psihosocial conditioneaza in mod esential performanta profesionala si mai ales performanta sociala a organizatiei. - Acesta mijloceste printr-un complex de conexiuni inverse desfasurarea activitatilor si relatiilor interpersonale, constituind o veriga esentiala in autoreglarea interna a organizatiei.

- In urma analizei climatului psihosocial se obtin urmat,informatii : - ref.la gradul de maturizare sociala a grupurilor primare si secundare ; inf.vizand existenta si modul de actiune a unor factori disfunctionali; - inf. pe baza caruia se pot face predictii asupra performantelor; - inf. asupra potentialului social al organizatiei. Controlul starilor conflictuale din cadrul organizatiei: Conflictul = K.Marx , Birnbaum = antinomie fundamentala care exprima raportul dintre integrare si ruptura, stabilitate si schimbare. 1. in plan psihosocial : conflictul constituie expresia acutizata a unor relatii sociale antagonice si dizarmonice 2. in plan comportamental - conflictul este expresia unei opozitii centrata si manifestata deschis fata de adversar ; 2 natiuni : a) situatie conflictuala; b) episod conflictual 3. in plan organizational : conflictele pot avea cauze drept factori obiectivi care sunt in afara controlului membrilor si structurii organizationale, cat si subiectivi derivati din modul cum actioneaza si se raporteaza membrii organizatiei la diferitele aspecte ale vietii de organizatie Observatii care nu trebuiesc ignorate in strategiile de interventie deoarece dau Efecte perverse : - datorita profundelor interconditionari a proceselor si fenomenelor psihosociale, orice actiune intr-o anumita zona poate det.efecte multiple, chiar asupra unor factori care n-au nici o legatura directa cu cel asupra caruia s-a actionat - efectele au caracter cumulativ si sinergic, actiuni minore putand det.modificari de mare amplitudine datorita mecanismelor de autoreglare spontana , sistem.sociale au un accentuat caracter inertial, efectele scontate in urma interventiei devin vizibile in timp, iar fortarea manifestarii produce consecinte imediate - ca urmare a existentei unor particularitati structurale si functionale la nivelul dif;compartimente ale organizatiei si a dif.la nivelul mec.autoreglatorii , in urma unor actiuni nediferentiate asupra intregului sist. se obtin efecte diferentiate la nivelul fiecarui compartiment. Optimizarea nu trebuie sa insemne niciodata manipulare. Dinamica organizaiilor: faze ale evoluiei acestora si procesele psihosociale implicate. Etapele de evoluie a dinamicii unei organizaii: 1. Etapa cristalizrii: - in aceasta etapa se asigura condiiile materiale ale desfurrii activitatilor, se selecteaz si se formeaz personalul in raport cu organigrama existenta, se elaboreaz regulamentele interne de funcionare si ncep sa se precizeze principalele direcii funcionale ale organizaiei, in condiiile particulare oferite de o anumita politica economica si sociala. Se formeaz primele structuri informale de influenta, socioafective sau de comunicaie. 2. Etapa de evoluie: - se ncheie cu definitivarea activitatii de completare si formare a personalului pentru toate compartimentele, paralel cu desfasurarea progresiva a activitatilor specifice, conforme obiectivelor respectivei organizaii. Se vor forma structurile informale la nivelul ntregului sistem, existnd tendina reproducerii celor din etapa anterioara. De remarcat faptul ca disfuncionalitile aprute in aceste prime etape vor fi greu de nlturat, datorita ascendenei morale, structurale si funcionale pe care o vor capata microgrupurile formate de la nceput. 3. Etapa funcionrii mature: - activitile organizaiei vor fi orientate aproape exclusiv pe direcia realizrii obiectivelor constitutive, pe fondul existentei unui echilibru relativ stabil intre structurile formale si cele informale, dup ce in prealabil s-a reuit satisfacerea difereniat a trebuinelor psihoindividuale si psihosociale ale membrilor; - o adaptare superioara in plan profesional, relaional si social, in urma exercitrii unor roluri si modele comportamentale dovedite eficiente; 4. Etapa involutiva: - organizaiile ajung frecvent intr-o situaie care impune cu necesitate reorganizarea sau dizolvare, in aceste situaii se amplifica strile conflictuale interne si externa, are loc o scdere a performantelor profesionale, apar frecvent situaii de criza instituional, cu reverberaii (repercusiuni) in plan economic, politic si social. In plan psihoindividual si psihosocial efectele sunt difereniate pe categorii de personal: in funcie de statut, tipul si nivelul de pregtire profesionala, vechimea in organizaie, calitatea statutelor conexe, vrsta, sex, poziia ocupata in structurile informale ale organizaiei .a. Procesele psihosociale implicate in dinamica organizaional. Procesul de realizare a sarcinii. Structura relaiilor de conexitate dintre compartimente (microgrupurile aferente) va depinde in mod esenial de natura sarcinii organizaiei. Natura sarcinii se caracterizeaz prin urmtoarele dimensiuni: (a.) dimensiunea fizico-substaniala care reflecta natura elementelor materiale si a transformrilor fizico- mecanice pe care le implica realizarea sarcinii; (b.) dimensiunea structural care evideniaz modul optim de divizare a sarcinii generale in subsarcini care pot fi realizate independent in cadrul diferitelor compartimente ale organizaiei; (c.) dimensiunea funcional care releva configuraia necesara a relaiilor funcionale dintre membrii grupurilor si dintre compartimente, care sa asigure realizarea optima a sarcinilor particulare si generale. In funcie de natura sarcinii si a tehnologiilor folosite, intre sarcinile particulare distribuite spre realizarea diferitelor compartimente vor exista anumite relaii funcionale: de tip adaptativ, complementar, convergent, conjunctiv, disjunctiv sau compensator. Procese de comunicare. Calitatea proceselor comunicationale condiioneaz desfasurarea activitilor in cadrul unei organizaii. De asemenea, cele mai multe disfuncionaliti se datoreaz in mare msura reelelor si proceselor comunicaionale nesatisfctoare privind coninutul, modul de desfasurare si modalitile de utilizare a informaiei vehiculate. Pentru fiecare tip de informaie exista anumite reele de circulaie (formale sau informale) a informaiei respective printr-o serie de parametrii: - forma de structurare (de lan, cerc, stea, y/ramificata sau mixta); - gradul de centralitate - evidentiaza configuraia sursei de informaii in cadrul unei anumite organizaii (o singura persoana, mai multe persoane); - capacitatea informaionala - exprima raportul dintre cantitatea de informaie transmisa si recepionata in unitatea de timp; - viteza de transmitere - este un indicator complementar care exprima timpul necesar pentru ca o informaie sa ajung la destinatar(fara distorsiuni care sa depaseasca redundanta mesajului); - fidelitatea informaionala - releva gradul de similitudine dintre informaia transmisa si cea recepionata; - capacitatea de corecie a erorilor - este condiionat de raportul dintre numrul de conexiuni directe si cele inverse, lundu-se in calcul si nivelurile ierarhice intre care se realizeaz feed-back-urile. Procesele de influenta. Orice organizaie presupune in mod necesar un sistem de autoritate. Acesta consta in ansamblul factorilor psihosociali prin care se orienteaz, controleaz si influeneaz comportamentele, atitudinile, motivaiile si sentimentele membrilor unei organizaii. Sistemul poate fi formal sau informal; concentrat sau difuz; personalizat sau impersonal; de ordin material sau spiritual (ideologic); real sau invocat; cu aciune permanent sau temporar, cu autoritate exercitat direct sau prin mandat. Acest sistem de autoritate implica trei componente:

(a.)

funcionala rezulta din necesitatea obiectiva de coordonare a aciunilor persoanelor implicate in realizarea unei sarcini comune, in condiii determinate de ordin material, tehnologic, social.

(b.) (c.)

psihosociala determinata de mecanismul interactional (de ordin grupal si interpersonal) declanat de imperativele aciunii in comun pentru realizarea unei anumite sarcini.

psihologica constnd din ansamblul vectorilor motivaionali care pot fi satisfacuti prin participarea la viata unei organizaii. Procesele socioafective. Personalul unei organizaii se structureaz funcional ca un grup secundar, format din mai multe grupuri primare, aflate in anumite raporturi de conexitate. Determinarea configuraiei sociometrice la nivelul grupului secundar, dar in prealabil verificata in cadrul grupurilor primare este necesara pentru determinarea structurii prefereniale.

n primul rnd, vom decela o structur socioafectiv la nivelul microgrupurilor constituite formal n cadrul diferitelor compartimente funcionale de baz ale organizaiei; acestea sunt cele mai mici uniti funcionale (ateliere, birouri, laboratoare), n care membrii interacioneaz direct i constant la realizarea unei sarcini comune i de regul n acelai spaiu fizic. Prin intermediul metodelor clasice, se poate stabili statutul sociometric al fiecrui membru, iar acesta se raporteaz la statutul formal din structura autoritii, sau la cel strict funcional, derivat din structura activitilor de realizare a sarcinii .Performanele, climatul psihosocial i nivelul de conflictualitate vor fi determinate n cea mai mare msur de congruena dintre aceste structuri, corelativ cu stilurile de conducere practicate de liderii formali, la diferite niveluri ierarhice

n al doilea rnd, este necesar determinarea configuraiei sociometrice la nivelul grupului secundar structurat la nivelul unor compartimente de rang superior: secii, sectoare, servicii. Grupul secundar rezult n urma conexrii funcionale a mai multe grupuri primare, prin intermediul unor puncte de articulaie care, la rndul lor, sunt caracterizate prin "indicele de conexitate. Calitile profesionale i psihosociale ale zonelor de conexare dintre mai multe grupuri primare sunt cele ce vor condiiona n mod esenial performanele n cadrul respectivului compartiment. De subliniat faptul c nu este indicat determinarea direct a structurii prefereniale la nivelul grupului secundar, fr ca n prealabil aceasta s fie relevat la nivelul grupurilor primare constitutive. Procednd astfel, apar unele distorsiuni care limiteaz sensibil utilitatea demersului de optimizare a structurilor i proceselor psihosociale de grup. Congruena structurii socioafective a grupului n raport cu structura sarcinii constituie un concept operaional de baz, pe care 1-am elaborat pornind de la noiunea matematic de "distan". Procesele motivaionale. Sunt trei categorii de factori ce interfereaz in cadrul unei organizaii: (a.) factori specifici structurii motivaionale individuale, cu valoare infrastructurala: trebuinele, motivele, interesele si aspiraiile care-i sunt specifice unei persoane, formate in ontogeneza, in afara respectivului cadru organizaional; (b.) factori motivaionali de grup si care se manifesta exclusiv in acest cadru; (c.) factori motivaionali generai exclusiv ca urmare a apartenenei la o anumita organizaie, cu o valoare suprastructurala in raport cu celelalte doua categorii, pe care le influenteaza selectiv, in funcie de poziia ocupata la un moment dat in cadrul sistemului. Procesele participativ-axiologice. Constituirea organizaiei ca sistem dinamic presupune o succesiune de etape, o dezvoltare progresiva a structurilor psihosociale subiacente, in contextul interaciunii continue cu mediul social extern si sub imperativele obiectivelor constitutive. Aceasta complexa procesualitate se desfasoara in doua planuri distincte, dar interdependente: un prim plan evidentiaza evoluia sistemului organizaional in ansamblu; un al doilea plan evidentiaza procesul integrrii individuale a membrilor in cadrul sistemului organizaional aflat pe o anumita treapta a evoluiei sale. Dinamica integrrii si participrii la viata de grup implica parcurgerea a cinci niveluri calitative: (1.) Nivelul comportamental: presupune constituirea spontana si progresiva a unui sistem de interaciuni, in care fiecare membru participant desfasoara un rol strict comportamental-actional, derivat din natura sarcinii asumate sau care este impusa grupului spre rezolvare; (2.) Nivelul emoional: implica apariia si manifestarea unor emoii si sentimente de grup, pe fondul interaciunilor comportamentale. (3.) Nivelul normativ: cuprinde un ansamblu organizat de reprezentri, idei si reguli, larg impartasite de ctre membri, despre tot ceea ce constituie aspecte ale vieii de grup si organizaie. (4.) Nivelul teleologic: presupune apariia si adoptarea unui set de reprezentri si idei despre ceea ce constituie obiectivele si scopurile fundamentale ale grupurilor si organizaiei de apartenena, precum si despre modul cum aceste obiective trebuie ndeplinite pentru a justifica existenta, afirmarea si recunoaterea publica a respectivelor structuri sociale. (5.) Nivelul axiologic: consta dintr-un set de interpretri despre ceea ce este grupul sau organizaia, despre ceea ce ar fi de dorit sa devin, si despre ceea ce ar trebui fcut pentru a se atinge acest ideal valoric; este vorba de o interpretare axiologica a ceea ce reprezint organizaia intr-un anumit cmp semnificativ de repere, modele si valori sociale. 2.2 MOTIVATIA, COMUNICAREA IN RESURSELE UMANE P.CRAIOVAN psihologia muncii si a resurselor umane pg.70-118,239-252 .MOTIVATIA-suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza comportamentul spre un scop care o data atins, conduce spre satisfacerea unei anumite necesitati. Precizari: rezultatul motivarii este intotdeauna actiunea. Motivatia este un factor imp. in determinarea comport. dar nu este singurul. Conditiile interne care au un rol principal in motivare nu pot fi observate si nu pot fi izolate cind se analizeaza un comport..Motivatia nu are o actiune pura, ci utilizeaza alte componente ptr. a reusii sa-si duca la capat menirea .Nu exista motivatie pura ci motivatie si inca ceva. Motivatia este factorul psihologic care determina activarea performantei si eficientei. Motivarea in R.U. inseamna a motiva oamenii in activitatea lor. Surse de alimentare a le motiv.: SURSA SUBIECTIVA-foloseste ca elem. motivator efectul recompenselor nepecuniare. Se evidentiaza 6 nevoi psihologice care il determina pe om sa munceasca:1-nevoia de a invata prin munca.2- nevoia de a lua decizii si a avea initiativa.3- nevoia de contact si recunoastere sociala.4- nevoia sigurantei viitorului.5- nevoia de dezvoltare realizata prin implicarea in dif.activ.6- nevoia de intrajutorare a semenilor. SURSA OBIECTIVA- utilizeaza ca element motivator efectul inegalitatii in recompensarea muncii. FACTORII MOTIVATORI: 1-aprecierea neconditionata a reusitei.2-stabilirea de obiective care sa incite concurenta in conditii identice si cu mijloace identice ptr. toti membrii.3-incurajarea initiativei si a noului.4-marirea libertatii in luarea deciziilor.5-marirea autonomiei functionale a fiecarui membru a org.6-stabilirea unui climat creativ in echipa sub preceptul,,nimic nu este imposibil.7-informarea permanenta asupra situatiei financiare.8-achizitionarea permanenta de talente si inteligente noi .In Romania 3 factori sint nesatisfacator cunoscuti si exploatati in dinamica R.U.: 1-reusita,2-comunicarea la locul de munca.3-achizitia de inteligente si talent. TEORII psiho-: organizationale privind motivarea Motivatia-procesul care activeaza, orienteaza si mentine comport. angajatilor spre atingerea unui scop in fct.de anumite nevoi si aspiratii. Motiv.-un factor conditionant al performantelor fiecarui component al org. Motivarea- procesul prin care managerii isi determina subordonatii sa realizeze performante cit mai bune. .Motivarea in sens restrins-corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personale cu realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor. Motivarea in sens larg-ansamblul de decizii si actiuni prin care se determina membrii firmei sa contribuie la realizarea de functionalitati si performante sup

.Motivatia in munca implica un comport. al angajatilor caract. prin:intensitate,orientare si persistenta in indeplinirea sarcinilor. Stimuli interni: satisfactia si recunoasterea pe care le-o provoaca munca desfasurata. Stimuli externi:salariul si alte recompense. TEORII MOTIVATIONALE: a) axate pe continut; b) axate pe proces; c) axate pe intarire. A)-Teorii axate pe continut(vizeaza factorii care incita sau initiaza comportamentul motivat): 1-Teoria ierarhizarii nevoilor(A. MASLOW-1954)-oamenii cauta permanent sa isi satisfaca anumite nevoi,care se manifesta dupa o anumita ordine a importantei lor. Nevoile unui individ sint ierarhizate intr-o piramida: a)nevoi fiziologice-(foame, odihna, sete, adapost) b)nevoi de siguranta(securitate personala,absenta temerilor) c)nevoi sociale-(apartenenta la grup) d) nevoi de stima(recunoastere sociala)e)-nevoi de implinire personala(valorificarea potentialului propriu). PRINCIPIILE teoriei lui Maslow:1- principiul regresiei-o necesitate satisfacuta reprezinta o nevoie care nu mai motiveaza.2 Principiul progresiei- o necesitate de nivel superior nu se activeaza decit o data ce nevoile denivel inferior au fost satisfacute. 2)Teoria celor 2 factori(F. HERZBERG)-salariatii sint influentati de 2 categ. de factori: unii determina insatisfactie(factori de igiena) iar altii satisfactie(factori de motivatie). Concluzii: Oamenii depun in procesul muncii 75% din capacitatea totala de efort. Exista factori igienici sau de intretinere a caror prezente sau absenta produce insatisfactie.Exista factori motivatori care determina depasirea acestui nivel de efort a caror prezenta produce satisfactie.Factori extrinseci(de insatisfactie sau de igiena):-salariul, conditiile de munca,autonomia si controlul, securitatea postului,rel.interpers. Factori intrinseci(de satisfactie):recunoasterea de catre ceilalti,avansarea,implinirea personala,responsabilitatea ptr. munca proprie si a altora. 3)Teoria E.R.G.( C. ALDERFER-1972)- Teoria existentei, inrudirii, si a cresterii.--angajatii actioneaza sub impulsul cerintelor legate de respect de apartenenta si de crestere.- imparte nevoile in 3 categorii:1) nevoi existentiale sau materiale sint satisfacute prin hrana, aer,conditii de munca,plata salariilor. 2)nevoi relationale-rel. de prietenie cu familia,prietenii,sefii,colegii,subordonatii. 3) nevoia de implinire-gasirea de oportunitati in vederea dezvoltarii propriei persoane. Teoria E.R.G. promoveaza principiul satiafacerii progresive similar cu teoria lui Maslow- satisfacerea unui anumit nivel al nevoilor permite indreptarea atentiei individului spre nevoile aflate pe nivelul imediat urmator. Teoria E.R.G.difera de teoria lui Maslow prin 3 elemente principale:1-un individ poate urmarii satisfacerea concomitenta a doua sau mai multor nevoi( salariu,locuinta).2)Teoria E.R.G. este mai flexibila,deoarece accepta faptul ca anumite nevoi individ.pot fi ierarhizate in mod diferit. 3)Teoria E.R.G. se bazeaza pe principiul regresiei datorata frustrarii( nesatisfacerea uneinevoi de nivel sup. Creste nevoia de satisfacere a uneia sau mai multor nevoi de nivel inf. 4)Teoria nevoilor dobindite(D.McClelland-1965)- indivizii sint motivati prin implinire, afiliere si putere.Nevoile sint caracteristici stabile ale personalitatii pe care individul le dobindeste prin invatare.1)nevoia de implinire/ realizare- dorinta de a realiza ceva de a atinge un obiectiv.2) nevoia de afiliere-dorinta de a intretine relatii personale amicale cu ceilalti.Oamenii cu nevoie de afiliere au dorinta de a fi respectati, de a fi placuti de cei din jur,de a fi acceptati de un grup social( sunt comunicativi se integreaza repede in grupuri,vor cauta prieteni noi,evita competitia si conflictele.3)nevoia de putere-dorinta de a tine totul sub control,de a fi responsabil,de ai supraveghea pe ceilalti. Sursele de putere sunt:-capacitatea de a recompensa; capacitatea de a constringe;puterea legitima asociata statutului social sau profesional; competitia profesionala;puterea de tip sindical. B)Teorii axate pe proces-vizeaza factorii care directioneaza comportamentul : 1)Teoria performantelor asteptate(rezult. Scontate)-V.VROOM-1964..Salariatii sint motivati prin recompensa pe care o asteapta sa o obtina oferind un randament mai bun(accentul este pus pe rezultatele scontate). Explica motivatia prin combinarea de factori individuali( nevoi,calificare,abilitate) si factori organizationali( performante, sistemul de recompense,organizarea controlului). Motivatia salariatului depinde de 3 elemente:a) asteptarea; b)instrumentalitatea; c)valenta. Cf. Teoriei Motivatia=Asteptare*Instrumentalitatea*Valenta. Daca unul din factori nu exista, nu exista motivatie. Bazindu-se pe teoria asteptarii,L. PORTER si ED.LAWLER au dezv. un model mai complet in domeniul motivarii si l-au aplicat in cazul managerilor. Cf. acestui model, efortul(puterea motivatiei si energia folosita) depinde de valoarea unei recompense plus energia utilizata de pers.pt. indeplinirea unui scop cerut. Efortul depus si probabilit. de a fi recompensat sunt influentate de niv. perform. la un moment dat. Perform. poate fi privita si ca o posibilit. de a primi recompense intrinseci(implinire profesionala) ori recompense extrinseci(conditii de munca si statut soc.) .2) Teoria echitatii(S. ADAMS-1965)-angajatul se compara cu altii in ceea ce priveste eforturile lor si ceea ce obtin pt. a se asigura ca sint tratati de o maniera justa si echitabila.Teoria se focalizeaza asupra sentimentelor indivizilor in ceea ce priveste corectitudinea cu care sint tratati in comparatie cu tratamentul aplicat altora. Solutii pt reducerea inechitatii:1) modificarea cognitiva a cistigurilor sau contributiilor proprii 2) modific. cognitiva a cistigurilor sau contributiilor altora 3) schimbarea grupului de comparatie. 4)modific.contributiei.5)modific.cistigurilor.6)abandonarea situatiei. C)Teorii axate pe intarire-vizeaza factorii care determina repetarea unui comportament. 1-Teoria intaririi,,reinforcement(B.F.SKINNER)- Intarirea conditioneaza comportamentul. Comportamentele cu consecinte pozitive au tendinta de a se repeta,iar cele cu urmari neplacute au tendinta de a fi evitate.Managerii pot consolida comport. dorite si sanctiona pe cele nedorite. metode de aplicare a acestei teorii: 1) Intarirea pozitiva-urmarea pozitiva a unui comportament si are ca scop marirea frecventei acestuia.Se realiz.prin avantaje mat.(prime ,mariri de salariu) cit si prin cuvinte de incurajare,nota de apreciere. 2)Intarirea negativa-un comport. dorit atrage evitarea unei consecinte neplacute. 3)Extintia-este o forma de sanctiune care consta in retragerea unei consecinte placute ca urmare a comport. nedorite.Aplicarea extintiei are loc in 3 etape:a) identific.comport. de eliminat b) identificarea intaritorului care incurajeaza mentinerea comport.c)eliminarea intaritorului. 4-Pedeapsa-consecinta neplacuta ca urmare a unui comportament nedorit.Trebuie aplicata numai in situatiile in care este strict necesar. Pt. a fi eficienta pedepsa tr. Sa fie: 1)impersonala(se aplica comport. fara a atinge demnitatea pers.) 2)imediata(aplicata cit mai aproape de manif. comport. nedorit. 3)puternica(suficient de severa pt. a fi perceputa ca atare dar proportional cu fapta) 4)constanta(uniforma in timp si de la o pers. la alta) 5)asociata(clar cu un comport. nedorit). Pedepsele ar trebui acordate progresiv in fct. de frecventa si gravitatea abaterilor 1. COMUNICAREA organizationala

-actiunea de a transmite,a aduce la cunostinta, a impartasii a fi in raport cu, a fi legat de,a fi in relatie cu. Este un proces complex prin care are loc schimbul de mesaje intre membrii acesteia cu ajutorul unui sistem comun de simboluri,semne si comport. in vederea realizarii anumitor obiective si/sau modific. unor comport. Individuale si/sau de grup. A comunica inseamna a actiona (a transmite,a impartasii,a da)comuicarea exprima o stare(a fi in relatie cu,a fi legat de). Elementele actului de comunicare

-1.EMITATORUL-persoana care initiaza comunicatia(manager sau executor).2.MESAJUL-forma fizica a inf..3CANALUL-calea de transmitere a inf . 4.RECEPTORUL-pers.grup beneficiar al mesajului.Elementul esential urmarit este efectul produs asupra receptorului .Principii respectate de emitator :1-cunoasterea sistemului de valori adoptata de receptor.2-utilizarea unui cod comun de simboluri,semne,comportamente.3-stabilirea exacta a scopului comunicarii.4-cunoasterea personalitatii receptorilor.5-formularea simpla si concisa a mesajului De ce se comunica intr-o org.? 1-functiile managementului nu pot fi operationalizate in lipsa comunicarii.2-comunic. stabileste si mentine relatiile dintre angajati.3-comunic. releva posib. de imbunatatire a performantelor individ.si de grup ale org.4-comunic. face posibila identific. si utiliz. corecta a nevoilor si stimulentelor pt. angajati. 5contribuie la instaurarea relatiilor corecte si eficiente de intelegere si acceptare reciproca intre colegi sefi si subordonati. Formele comunicarii= 1-comunic. interpersonala(intre indivizi).2-comunic.organizationala(intre dif. subdiviziuni si grupuri ale org.) 1.Comunic.interpersonalaun ins transmite o idee,opinie sau inf. unui alt ins sau unui grup.Eficienta comunic. interpers. depinde de masura in care ideea perceputa de receptor este identica(sau asemanatoare) cu cea lansata de emitator.Receptorul retine mai mult sau mai putin din mesaj niciodata integralitatea lui, totul depinzand de interesul ptr. mesaj Alt element princip. Este .Perceptia=ansamblul proceselor utilizate de oameni pt. a receptiona si interpreta inf.din mediul ext.-elem. Presupune cunoasterea,intelegerea,interpretarea.

2.

COMUNICAREA . resurselor umane-rezultatul pozitiei agentilor comunicatori in org.

Moduri de comunic. Grupate dupa diferite criterii: 1-ascendenta-de la baza spre virful org. 2-descendenta-de la virf spre baza(org. centralizate-stil autoritar) 3-orizontala-intre compart. org. Dupa gradul de oficializare= 1-c. formala(ansambul mesajelor asc. si desc. care circula pe canalele rel. organizatorice- vorbita sau scrisa/directa si ind/multilaterala si bilat. 2-C. informala(apare spontan-zvonuri,birfe). Comun. dupa modul de transmitere a inf.= 1-C .scrisa(note interne, rapoarte decizii).2-C.orala(fata in fata sau la telefon.3-C.audiovizuala(usor de urmarit si de retinut agreata de receptor usor de multiplicat si de conservat implica costuri mari).4-C. nonverbala(insoteste c.scrisa si interpersonala,mesajul trebuie interpretat in context). Comunic. eficienta-presupune ca anumiti oameni sa primeasca inf. cuvenita intr-o forma adecvata la momentul oportun. Factori generatori de obstacole in comunic= 1-diferente de personalitate si perceptie;2-diferenta de putere;3-structura organizatorica;4-statutul functiei;5-solicitari conflictuale ale rolului;6-diferente de limbaj;7-reactiile emotionale;8-aglomerarea mesajelor;9-tendinta de a evalua anticipat;10idei preconcepute;11-efectul de filtrare;12-dif. de sex;13-incapac. de a asculta;14-absenta feedback-ului/,15-climatul defensiv.
3.Optimizarea comunic. InterpersonaleREGULI: 1-clarificarea ideilor inainte de a fi comunicate si examinarea scopului vizat. ; 2-consultarea unor persoane competente cind se planifica procesul de comunic. 3-ascultarea activa urmarind:centrarea pe mesaj;confirmarea periodica a continutului;sublinierea sau preluarea unor idei avansate de interlocutor.4-conducerea discutiei spre sfera motivationala a interlocutorului. 5-incepera discutiei cu referiri la persoana interlocutorului.6-stimularea conversatiei prin formulare de intrebari deschise si inchise. 7-fluenta conversatiei:prinoferire de inf.nesolicitante dar necesare;prin interesul fata de opiniile si persoana interlocutorului. 8-manifestare de sentimente pozitive fata de interlocutor si de situatia actuala. 9folosirea de mesaje complexe. 10-evocarea ciclica a numelui interlocutorului. 11-evitarea gesturilor asociate cu plictiseala si dezinteresul.12centrarea privirii pe interlocutor(fara a-l domina).13-acordarea unei atentii sporite constringerilor fizice si fiziologice ale partenerilor de comunic.14-evitarea declansarii mecanismelor de aparare prin critici.15-feedback ptr.corectarea permanenta a formei si a continutului mesajului.

Proceduri ce trebuiesc evitate: 1-folosirea persoanelor fara credibilitate,in transmiterea mesajelor.2-caracterul confuz al mesajului.3-utilizarea unei singure metode de comunicare.4lansarea mesajelor in cazul unor conflicte interpersonale.5-complicarea continutului mesajului.6-filtrarea informatiilor.7-lipsa cererii feedback-ului. Criterii privind consistenta mijloacelor de comunicare: 1-rapiditatea sesizarii erorilor.2-elaborarea mesajelor in fct. de particularitatile specifice destinatarilor.3-capacitatea de a transmite inf. Simultan 4-bogatia limbajului. Cea mai eficienta-comunic.interpers.fata in fata-furnizeaza imediat raspunsul. Comunic.-factor cheie in cresterea perf.org.
4. COMUNICAREA- factor cheie in cresterea performantei organizationale

Managementul-arta de a realiza obiectivele org.prin intermediul subordonatilor. Comunicarea constituie parte integranta a exercitarii functiilor managementului.

Obiectivele comunicarii manageriale: 1-receptarea corecta a mesajului.2-intelegerea corecta a mesajului.3-acceptarea mesajului.4-provocarea unei reactii. Functiile comunicarii manageriale: 1-informarea(acces la inf.).2- transmiterea deciziilor(comunic.operativa a deciziilor).3-influentarea receptorului(organiz. De dialoguri cu angajatii, stimularea comunic.).4-instruirea angajatilor.5-crearea de imagine.6-motivarea angajatilor.7promovarea culturii organizationale. Functia de baza a comunicarii manag. este informarea. Rolul managerului: de a previziona,organiza,antrena,coordona,controla si regla activitatile subordonatiilor in combinatie cu celelalte resurse(materiale si financiare).
Comunic.ascendenta:inf. managerul in legatura cu rezultatele obtinute sau orice problema care apare. Comunic. va fi influentata de atitudinile si valorile participantilor.Calitatea comunic.(nu cantitatea) reprezinta o conditie fundamentala a reusitei profesionale,sociale,institutionale. Org. difera in ceea ce priveste climatul pe care il asigura comunicarii. In anii 50 Gibb semnala 2 tipuri de climat:climat defensiv( ceilalti sint consid. a fi un pericol pt. org. obligind-o la autoaparare) si climat deschis( asigura comunic. deschisa cu ceilalti.existind disponibilitatea de a invata din experienta celuilalt.

Comunic. Descendenta:de natura directiva si transmite asteptarile managerului referitor la perform. subordonatilor.

 ptr.realizarea unui climat de incredere in cadrul org. se urmareste: 1-folosirea unui discurs descriptiv in locul unuia de evaluare.2-orientarea catre rezolvarea problemei prin colaborare reciproca.3-enuntarea clara a scopurilor.4-adoptarea unei atitudini spontane si oneste.5-evitarea manipularii celorlalti.6-atitudine egalitara si nu de superioritate.7-discutarea,analizarea oricaror conflicte,situatii tensionate,adoptarea unei atitudini demne si respectuoase fata de interlocutor.
Stiluri de comunicareDefinitie Stilul de comunicare este un set specializat de comportamente interpersonale utilizate intr-o situatie dat. -exista ase stiluri de comunicare Descriere 1. Stilul directiv - comunicarea este unidirectional - comunicatorii insist ca ideile lor s aib prioritate - comunicatorii i conving pe ceilali s acioneze aa cum doresc ei - comunicatorii i folosesc puterea i autoritatea pentru a se face ascultati - comunicatorii utilizeaz manipularea interlocutorului 2. Stilul egalitarist - comunicarea e bidirecional - comunicatorii stimuleaz generarea de idei de ctre ceilali - comunicarea este deschis i fluid - comunicarea este prietenoas i cald, bazat pe nelegere reciproc 3. Stilul structurativ - comunicarea este orientat ctre sistematizarea mediului - comunicatorii i influeneaz pe ceilali prin citirea procedurilor, reguluilor, standardelor aplicabile situaiei - comunicarea este orientat spre clarificarea i structurarea problemelor 4. Stilul dinamic - comunicatorii se exprim scurt i la obiect - comunicatorii sunt sinceri i direci - coninutul comunicrii este pragmatic i orientat spre aciune 5. Stilul de abandon - comunicatorii se supun dorinelor celorlali - comunicatorii se arat de accord cu punctele de vedere ale celorlali - comunicatorii sunt receptivi la ideile i contribuiile altor personae - comunicatorii cedeaz responsabilitatea altor personae, asumndu-i doar un rol suportiv 6. Stilul de evitare - comunicatorii evit procesul de comunicare - nu se dorete exercitarea vreunei influene - comunicatorii evit subiectul aflat n discuie vorbind despre altceva sau atacndu-i interlocutorul Cnd se recomanda a fi folosite aceste stiluri 1.Stilul directiv - atunci cnd cel care comunic are cunotine i competene superioare n domeniul aflat n discuie i interlocutorul; recunoate aceast superioritate - pentru conducerea persoanelor crora le lipsete motivaia sau au un grad redus de autonomie - cnd apare o situaie de criz n care este preferabil o aciune hotrt - n comunicarea cu grupuri mai mari de 20 de personae - 2.Stilul egalitarist -liderul urmrete s construiasc spiritual de echip - cnd se comunic n grupuri mici, cnd se elaboreaz decizii complexe - pentru depirea rezistenei la schimbrile organizaionale 3.Stilul structurativ - util in medii complexe; ajut la sistematizarea i ordonarea acestor situaii - nu se folosete n situaii simple i medii stabile 4.Stilul dinamic - cnd mediul se caracterizeaz prin schimbri rapide i apariia de crize - cnd este posibil doar un contact scurt ntre interlocutori - cnd managerul este inconjurat de persoane foarte competente 5.Stilul de abandon - n construirea ncrederii n sine i a competenei n rndul subordonailor - cnd interlocutorul posed informaii, experien i nelegere superioar a situaiei (i asum responsabilitatea) 6.Stilul de evitare - este foarte rar eficace n comunicare (blocheaz interaciunile) - cnd se dorete evitarea furnizrii de informaii secrete -exprimarea dezaprobrii fa de o propunere considerat imoral Concluzie - fiecare stil trebuie folosit in momentul i n situaia adecvat Motivaia angajailor factor condiionant al performanei organizaionale - organizaiile cele mai performante asociaz competitivitatea lor cu motivaia lucrtorilor; - organizaiile trebuie s i motiveze oamenii s fac urmtoarele lucruri eseniale: s se alture organizaiei i s rmn n ea s ndeplineasc sarcinile pentru care au fost angajai s adopte un comportament spontan, creative i inovativ - reuita profesional se datoreaz motivaiei i nu doar aptitudinilor individului - managerii au rolul de a operaionaliza teoriile motivaionale prin: strategii de motivare adecvate organizarea optim a locului de munc programe de management

- performanele unui salariat motivate sunt cu pn la 60% mai mari (cf. studiilor de spec). Def: Performana este msura n care un membru al unei organizaii contribuie la realizarea obiectivelor organizaiei. Factorii care contribuie la performana individual n cadrul organizaiei: Factorii interni: -aptitudini/abiliti -nelegerea sarcinii -cantitatea de efort/ persistena efortului/direcia efortului Factori externi: -condiiile locului de munc -tipul de suport i coordonare -interaciunea social Modaliti prin care un manager poate influena performanele salariailor: 1 mbuntirea sistemului tehnic 1 duce la creterea limitelor performanei reprezint investiii pentru organizaie greeal frecvent: lipsa de interes pt. recuperarea investiiei prin performane nalte 1 Dezvoltarea capacitilor salariailor prin: 1 pregtirea i perfecionarea acestora organizarea de sesiuni de instruire creterea capacitii de a lucra n echip evaluarea permanent a performanelor i corectarea disfuncionalitilor

1 1 1 1

Creterea nivelului de toleran al performanei prin revizuirea periodic a acestuia, pt. a corespunde noilor realiti tehnice, economice i sociale

Influena pozitiv asupra motivaiei se realizeaz acionnd asupra condiiilor de lucru satisfaciilor oferite de post perspectivelor de promovare sistemului de evaluare al performanei competiiei individuale i de grup - motivaia este un factor cu manifestare nu se poate msura dar se poate deduce din compartmental angajailor (cuvinte, gesture mimic i atitudine) Caracteristicile unor angajai motivai: eficien i bun dispoziie n munc contribuie benevol cu idei i eforturi sporite reacioneaz pozitiv la noi cerine i sarcini muncesc pentru a se realize, nu pentru c trebuie par fericii la locul de munc, sunt utili i capabili rspund ntotdeauna sincer la ntrebri opiniile sunt exprimate liber, ideile subordonailor sunt preluate i utilizate de ctre conducere succesul este recunoscut i ncurajat absenteismul este redus spaiul de munc ngrijit arat o persoan dedicat muncii sale - fiecare individ are o configuraie proprie a nevoilor, care se poate schimba n cursul vieii - managerii trebuie s identifice nevoile nesatisfcute ale angajailor (cu ajutorul chestionarelor, de ex.) - toate activitile noastre sunt motivate, ns nu toate motivele au aceeai pondere astfel c exist: activiti extrinsic motivate motivul se afln afara structurii lor propriu-zise, direcionndu-le i susinndu-le din exterior Motivaia intrinsec: izvorte din natura activitii nsi, privit ca scop, valoare i cadru de realizare personal este mai rezistent n timp i la factori cu aciune contrar i creeaz propria baz generativ are o puternic for de declanare i meninere a activitii duce la performane mari Motivaia extrinsec: ia forma unei tensiuni generat de factori din afara activitii se manifest prin triri emoionale negative (aversiune fa de sanciuni, critici, penalizri, teama de eec) sau positive (premii, promovri, influen, prestigiu) acioneaz pe termen scurt solicit o permanent mprosptare pentru a compensa efectele de autoeducare Principiul ce determin performaele membrilor organizaiei: Performane= f(abilitate x motivare) -abilitatea reflect talentul unei personae ce trebuie s ndeplineasc sarcinile aferente obiectivului vizat - talentul vizeaz competenele intelectuale i fizice ale persoanei - inteligena, calificare sau dexteritatea nu sunt suficiente pentru nivel inalt de performan - este necesar i motivaia Procesul motivaional este compus din urmtoarele etape: 1. Identificarea nevoilor angajailor 2. Cutarea de ci/soluii pentru satisfacere lor 3. Selectarea obiectivelor ce vor orienta (motiva)comportmental 4. Performanele angajailor

activiti intrinsic motivate motivul face parte din nsi structura lor, le direcioneaz i le susine din interior

5. 6.

Recompensarea angajailor O nou evaluare a nevoilor angajailor

Nevoile specifice ale individului: stau la baza reaciilor lui motivaionale sunt lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat Clasificrile nevoilor: nevoi economice se satisfac prin furnizarea de elemente economico-materiale (hran, mbrcminte, adpost) nevoi cognitive reflect dorina de a ti, de a fi stim.senzorial, de a cunoate realitatea inconj., dezv. capacitii operaionale, a abilitilor nevoi afective dorina de ataament fa de persoanele cu care interacioneaz (de a obine recunoaterea celorlali) -Fiecare persoan manifest un set de aspiraii i ateptri de natur motivaional, in funcie de context i de necesitile specifive -Aspiraiile reprezint performane viitoare pe care individual i le-a propus s le ating -Ateptrile sunt aspiraii considerate realizabile n condiiile date -Motivrile eficiente reprezint un factor condiionant al performanei organizaionale -Performanele reprezint rezultatul aciunilor angajailor; pot fi: performane personale se refer la rezultatele obinute n mod direct de salariat prin eforturi i cunotine proprii performane organizaionale realizate orin contribuia direct i indirect a angajailor n vederea realizrii obiectivelor firmei -n funcie de performane, se acord recompense sau sanciuni -Sistemul de recompense: reprezint un mecanism oficial pentru definirea i evaluarea performanei angajailor Condiiile necesare pentru ca sistemul de recompensare s fie eficient: s dea posibilitatea oamenilor s i satisfac nevoile de baz (primele dou niveluri la Maslow -s ofere angajailor recompense comparabile cu cele oferite de alte organizaii recompensarea s fie distribuit corect i echitabil n interiorul organizaiei s in cont de faptul c diferii oameni au nevoi diferite ce se pot rezolva diferit Aplicate corect, recompensele i sanciunile au efect motivaional Ele pot fi: 1a.Formale materiale: -salariul, prima, participarea la profit, locuin de serviciu -penalizare la salariu, amend 1b. Formale sociale: -titlu onorific, medalie -mustrare scris 2a. Informale materiale: -cadouri, mas festiv, baci 2b. Informale sociale: -laud, mulumire -critic, blam, dispre Managementul bazat pe motivaia oamenilor este specific firmelor cu tradiie n gestionarea performant a resurselor umane 2.3 OBOSEALA SI ACCIDENTELE DE MUNCA - SIMPTOMELE OBOSELII PG.239- 252 OBOSEALA I MUNCA 17.1Caracterizarea generala a oboselii Oboseala n munc este un fenomen psihofiziologic normal, care apare la oricare om sntos, n principal ca efect al efortului prelungit n munc, dar i al unor factori fiziologici, psihologici de organizare a muncii, socioculturali care se pot supraaduga, determinnd instalarea precoce a acesteia.Ea se manifesta printr-un ansamblu de simptome obiective si subiective si se poate remite prin odihna obisnuita . Odihna obisnuita reprezinta repaosul din timpul a 24 de ore sub forma somnului(odihnei pasive) si a odihnei active Oboseala afecteaz negativ capacitatea de munc (atat potential cat si functional) Caracterul oboselii este determinat de specificul activitatii de munca, fizica sau intelectuala. In procesul muncii, instalarea oboselii se traduce prin scaderea randamentului in munca (la aceasta mai concur si factori legati de organizarea procesului de munca) Daca odihna activa si odihna pasiva nu reusesc sa reface capacitatea de munca diminuata din cauza oboselii, inseamna ca oboseala a fost accentuata, si se poate instala surmenajul, sau chiar astenia nervoasa. Surmenajul, este o faza avansata de oboseala, din cauza unor eforturi prelungite in munca, care nu a putut fi remisa prin odihna obisnuita. Inlaturarea acestei consecinte a oboselii necesita luarea de masuri energice. 17.2 Capacitatea de munca Prin capacitate de munca se intelege posibilitatea omului de a efectua o anumita cantitate de munca, intr-o unitate de timp, fara sa se modifice calitatea acesteia. Capacitate de munca potentiala, este o caracteristica a fiecarei personae si reprezinta resursa individuala de a munci, determinata de capacitatea energetica a organismului, de o serie de factori fiziologici si psihologici, de conditiile social-economice si culturale.

Factorii fiziologici sunt:constitutia morfo functionala, varsta, sexul, starea de sanatate, alimentatia, etc

Factorii psihologici sunt: nivelul de dezv. al aptitudinilor, motivatia si interesul pt. munca, componentele atitudinale si volitionale ale caracterului. Conditiile social-economice si cultural se refera la procesul de munca (organizarea muncii, pauze, echipamentul tehnic, etc)
Capacitatea de munc funcional este acea parte din capacitatea de munc potenial care se consum n activitatea de munc, iar Capacitatea de munc de rezerv este acea capacitate de munca necesara pt. indeplinirea obligatiilor sociale, familial, si pt. participarea la activitati cultural sportive si satisfacerea unor hobby-uri. Ea se consum n activitile extraprofesionale. Cnd capacitatea de munc funcional solicitat mpreun cu cea de rezerv cheltuit depesc capacitatea de munc potenial apare fenomenul de oboseal. Fenomenul psihofiziologic al oboselii se manifest printr-o serie de simptome obiective (economice i fiziologice) i subiective (psihologice)

Prelungirea strii de oboseal prin neadoptarea unor msuri de refacere a capacitii de munc conduce la apariia surmenajului, iar pentru remiterea acestuia sunt necesare msuri energice organizatorice i terapeutice. 17.3. Simptomele oboselii sunt manifestari obiective (economice si fiziologice) si subiective (psihologice) prin care oboseala se manifesta in activitatea omului si a starii sale de spirit. Simptomele oboselii constituie un semnal de alarm din partea organismului ce trebuie luat n seam, adoptndu-se att msuri profilactice (pentru ca n viitor oboseala s fie diminuat), ct i curative care s permit refacerea capacitii de munc n timp util, evitndu-se pericolul surmenajul. Simptomele pot fi: OBIECTIVE economice: cantitative: scderea randamentului; scderea ritmului de munc; oscilaii ale performanelor; accidente de munc;

calitative: creterea numrului de erori i a rebuturilor; scderea capacitii creative;

fiziologice: respiraia accentuat; creterea tensiunii arteriale i a pulsului;

creterea consumului de oxigen;(mai mare in cazul eforturilor intelectuale) modificri n compoziia sngelui i a urinei; modificri n activitatea glandelor endocrine; dureri musculare; ameeli;

SUBIECTIVE Psihologice apariia senzaiei de oboseal; tonalitate afectiv neplcut; somnolen, senzaie de slbiciune; stare tensionat, conflictual i de frustrare;

nemulumiri fa de sine nsui Simptomele oboselii se constituie n acelai timp i n consecine ale acesteia care nu apar toate deodat. Consecinele (simptomele) economice ale oboselii sunt vizibile naintea celor fiziologice Senzaia de oboseal precede toate celelalte simptome, avnd rol de protecie prin aceea c semnalizeaz atingerea unui prag maxim al consumului energetic, depirea cruia punnd n primejdie sntatea i uneori chiar viaa persoanei n cauz. Nesocotirea acestui semnal de alarm poate duce in timp la : surmenaj, boal, invaliditate sau deces. 17.4. Cauzele oboselii Sursa fundamental a oboselii este efortul prelungit depus n activitatea de munc. Dac aceasta nu este singura cauza. In realitate, oboseala este determinat de un complex de factori, dintre care efortul prelungit n munc este doar unul, precipitnd apariia fenomenului de oboseal . Factorii care se supraadaug efortului prelungit n munc determinnd oboseala precoce sunt: fizici:
caracteristici ale mediului fizic ambiant care nu sunt la parametrii convenabili particularitilor psihofiziologice ale muncitorilor; condiii specifice practicrii anumitor profesiuni deosebit de dure pentru organism (minerit, siderurgie, explorri petroliere etc.)

fiziologici: starea precar a sntii; alimentaie insuficient sau avnd carene ale unor comp. nutritive eseniale (proteine, zaharuri)

nesatisfacerea necesitilor de odihn pasiv (somn) i folosirea insuficient a odihnei active;

gradul sczut de antrenament n munc etc.; psihologici: nivelul sczut al motivaiilor intrinseci i predominarea motivaiilor extrinseci;

nivel de aspiraii nemobilizator sau inexistent;

neechilibru emotiv;

psihosociali: atmosfera tensionat la locul de munc, team de sanciuni, rspundere profesional i/sau social mare, nivel sczut sau neechitabil al recompenselor etc.;

organizarea muncii: regimul de munc i al pauzelor n timpul produciei necorespunztor, ritm de munc impus, superior posibilitilor umane,

 grad mare de risc i de rspundere n munc, slaba organizare a muncii, specificul produciei mecanizate, n flux (plictiseala i monotonia n cazul muncii la band rulant) 17.5. Oboseala i odihna Oboseala n munc, se ncadreaza n categoria fenomenelor normale i are semnificaia unui avertisment, impunandu-se luarea masurilor pt. ca oamenii s devin mai rezisteni fa de oboseal. Odat instalat este necesar s se adopte msuri eficiente de refacere a capacitii de munc. a. Msuri profilactice generale: organizarea raional a muncii, avndu-se n vedere curba randamentului i a oboselii zilnice i sptmnale. La nceputul zilei i al sptmnii de lucru se vor efectua munci mai uoare pentru a permite organismului s se adapteze la activitatea de munc dup perioada de repaus.

orientarea, selecia i pregtirea profesional la timp i bine fcut. Succesul unor msuri profilactice locale privind fenomenul de oboseal va fi mai mare dac va fi susinut i de msuri generale menite s scad stresul existenial. (creterea standardului de via, reducerea omajului etc) b. Msuri pentru refacerea capacitii de munc: Oboseala n munc nu se remite prin mijloace excitante: tutun, cafea, alcool, barbiturice. Mijlocul principal, esenial i eficace pentru refacerea capacitii de munc este odihna sub forma repausului pasiv (somn) i repausului activ. Repausul (odihna) pasiv se refera la somnul necesar oricarei persoana, pet imp de 24 de ore, a carui durata este in functie de capacitatea sa de munca potentiala, de marimea efortului depus, de obisnuinta. Somnul poate fi compact sau in mai multe reprise. Repausul (odihna) activ, este practicat prin intreruperea activitatii de baza si inlocuirea cu unele activitati recreative cu caracter compensator (culturalsportive, hobby-uri). ( in timpul pauzelor, dupa incheierea zilei de munca, la sfarsitul saptamanii, in concediu) Necesitatea repausului activ se explic prin legea induciei reciproce a activitii nervoase superioare, dup care apariia unui focar de excitaie pe scoara cerebral determin inhibiia altor centri nervoi, permind astfel refacerea capacitii funcionale a acestora. Odihna activ nu poate nlocui odihna pasiv (somnul), ambele forme de repaus trebuind s fie armonizate, obinndu-se astfel un repaus relaional, profitabil i eficient. ACCIDENTELE DE MUNC 18.1. Caracterizare general a accidentelor de munc Accidentele de munc sunt evenimente neprevzute care survin n timpul desfurrii activitii de producie i care pot avea consecine duntoare att pentru om, ct i pentru echipamentele tehnice cu care acesta lucreaz. In definitie nu sunt incluse accidentele care au loc pe drum (spre si de la munca), desi legislatia in vigoare le considera tot accidente de munca. O alta inadvertenta fata de definitia de mai sus este includerea in categoria accidentelor de munca a evenimentelor fr urmri., care constituie nclcri ale unor reguli de protecia muncii. Accidentele de munc au att o importan individual, ct i una social i se pot datora unor cauze multiple: psihofiziologice, psihologice, psihosociale i de organizare a muncii Din punct de vedere individual, accidentul constituie o traum fizic i psihic prin urmrile pe care le poate avea pentru sntatea i stabilitatea emoional a persoanei, la care se adaug pierderile materiale prin timpul irosit i banii cheltuii pentru tratament, sau datorit invaliditilor temporare sau definitive . Din punct de vedere social, accidentele de munc sunt contabilizate ca pierderi economice ale ntreprinderii, datorit cheltuielilor efectuate pentru plata drepturilor de asigurri sociale, imobilizarea unei pri a forei de munc i a echipamentelor tehnice, care necesit uneori reparaii costisitoare. Din aceste motive, problema accidentelor de munc este ncadrat n reglementri foarte stricte. Accidentele de munc nu sunt fenomene ntmpltoare. Ele sunt determinate de una sau mai multe cause, si cca 20% dintre accidentele de munc se datoreaz factorilor tehnici i cca 80% factorului uman. Datele statisticie dovedesc c frecvena accidentelor se datoreaz ntotdeauna unor cauze previzibile i doar gravitatea accidentelor munc este supus hazardului. Msurile de prevenire sunt necesare i eficace, ducnd la scderea numrului de accidente de munc. Aceste msuri sunt de natur tehnic, medical i psihologic, psihologului practician revenindu-i obligaii deosebite n acest sens. Sunt necesare msuri de orientare i selecie profesional care s opreasc ncadrarea pe locuri de munc periculoase a unor persoane care prin particularitile lor psihofiziologice sunt contraindicate. 18.2. Metode de studiere a accidentelor de munc Pentru studierea accidentelor de munc se folosesc mai multe metodele, toate avnd ca scop elucidarea cauzelor producerii accidentelor de munc (atat cauze tehnice, ct i cele ce in de erorile umane), n vederea adoptrii unor msuri de prevenire a lor. Metoda monografic: const n analiza detaliat a posturilor de munc care prezint un grad mai mare de probabilitate la producerea accidentelor de munc. Sunt studiate astfel caracteristicile mainilor i utilajelor, factorii mediului fizic ambiant, modul de organizare a locului de munc, factorii de risc etc., Se elaboreaza o micromonografie care cuprinde toate aceste elemente, (precum i normele de tehnica securitii muncii i recomandrile din atestatele ergonomice ale echipamentelor tehnice), micromonografie care este adusa la cunostinta personalului angajat si care este util n cazul producerii unui accident de munc, n vederea studierii cauzelor care l-au determinat, pentru adoptarea unor msuri de prevenire. Metoda gruprii: const n studierea accidentelor de munc analoage ntr-un anumit interval de timp, a mprejurrilor, cauzelor i condiiilor specifice, n vederea adoptrii de msuri eficiente de prevenire. Metoda topografic: reda n planul seciilor de producie, cu ajutorul unor semne convenionale caracteristice pentru fiecare tip de accident de munc, locul de munc unde s-au produs acestea. Acumularea, ntr-un anumit post, a mai multor semne convenionale identice semnific producerea de accidente de munc similare necesara analiza mprejurrilor i a condiiilor specifice pt adoptarea de msuri de protecie i prevenire. Metoda psihologic a fielor: investigheaz persoanele care au fost autori, au suferit consecinele unor accidente de munc sau au ntrunit ambele situaii. Intereseaz toate datele subiecilor care ar fi putut avea legturi cu accidentul (vechimea n profesie i la locul de munc, caracteristici psihofiziologice i psihosociale, dac au mai fost angajai n situaii periculoase sau accidentai, atitudinea fata de normele de securitate a muncii, participarea la instructajele periodice pe aceasta tema) . La completarea fisei persoanei accidentate (documentul primar necesar analizei cauzelor accidentelor de munc datorate factorului uman), particip cadre tehnice de spec., eful direct, titularul locului de munc i psihologul . 18.3. Cauzele accidentelor de munc Cauzele accidentelor de munc sunt diverse si pot fi reprezentate de: 1.Particulariti psihofiziologice, care sunt:

ameliorarea condiiilor mediului fizic ambiant i a celor de microclimat; mbuntirea ambianei psihosociale att n cadrul grupurilor de munc, ct i al raporturilor ierarhice i de colaborare intragrupale;

 Innscute Plasticitate funcional redus a proceselor de excitaie i inhibiie -care creeaz dificulti adaptatorii rapide la situaii noi; Echilibru precar al proceselor de excitaie i inhibiie n favoarea unei excitabiliti sporite, -conduc la reacii pripite, la dezorg.
activitii de munc, cauza, uneori, a accidentelor n procesul de munca;

Carene n dezvoltarea unor organe de sim dintre care vzul i auzul au rol important n act. de munc; Dezechilibru emotiv care favorizeaz pierderea stpnirii de sine, panica care conduc la mrirea timpului de reacie (din cauza clipei de
spaim), la reacii greite sau dezordonate. Aceste particulariti psihofiziologice nnscute (cca 10% din muncitori produc cca 50% dintre accidentele de munc) nu reprezint o fatalitate care s alimenteze atitudini de pasivitate fa de normele de protectia muncii. Se poate interveni prin orientare i selecie profesional. Dobndite

Vrst ,coreleaz de cele mai multe ori i cu experiena n profesiune i la locul de munc
Experien n munc

Accidente n antecedentele personale

n realitate, i tinerii, i persoanele mai n vrst produc accidente n cifre comparabile. Tinerii, pentru c sunt lipsii de experien, se hazardeaz n aciunile periculoase, riscante, iar persoanele n vrst greesc sau sunt neatente tocmai datorit unei experiena mai ndelungate, lipsite de accidente de munc. Cat despre existenta antecedentelor, aceasta poate ea nsi s devin factorul principal generator al unui nou accident (teama de a nu mai produce un nou accident, emotivitate ce cauzeaza lucrul sub presiune) . Temporare

consumul

de alcool determin modificri substaniale ale unor funciuni i procese psihice, care se rsfrng n mod negativ asupra comportamentului manifestat n activitatea de munc. Astfel:

modific timpul de reacie, fie micorndu-l, fie mrindu-l slbete capacitatea de concentrare a ateniei, scade capacitatea de coordonare a micrilor i modific tonalitatea afectiva care, dac devine euforic, ndeamn la acte necugetate, hazardate, devine trist, duce la pasivitate i fatalism. starea de sntate un om bolnav, este o persoan cu o rezisten redus, mai vulnerabil la factorii mediului fizic ambiant i la exigeneele
procesului de munc

starea de oboseal constituie un factor de risc n producerea accidentelor de munc prin efectele sale: blocaje de scurt durat n reaciile de rspuns (in acionarea organelor de comand) regresia sau anularea deprinderilor noi de munc i reactivarea unor deprinderi care nu mai corespund procesului tehnologic, creterea strilor emoionale.
2.Cauze Psihologice nivelul sczut de dezvoltare a aptitudinilor i deprinderilor profesionale o caren care se reflect nu numai n nivelul sczut al performanelor, ci i n aciunile greite, posibile cauze ale accidentelor de munc motivaie redus pentru munc n general, i pentru meseria practicat, n mod deosebit. alimenteaz neatenia, atitudinile de indiferen pentru normele de securitate, plictiseala i faciliteaz apariia oboselii 3.Cauze Psihosociale ambiana psohosocial tensionat slaba integrare socioprofesional plictiseala i oboseala determinate de navetism i de precaritatea mijloacelor de transport n comun universul familial problematic Efectele negative ale unor asemenea stri de lucruri se constat prin aceea c frecvena accidentelor de munc este mai mare la nceputul zilei i sptmnii de lucru i ea creste n perioadele tensionate. Universul familial poate constitui o cauz a accidentelor de munc datorit greutilor i dificultilor care preocup i abat atenia oamenilor. 4.Deficiene n organizarea activitilor de munc cauzeaza un procent de cca 20% din accidentele de munc defeciuni ale procesului tehnologic defeciuni ale echipamentelor tehnice dereglri i ncruciri n transportul intern reele de comunicare distorsionate carena unor mijloace de protecia muncii Cunoscnd toate aceste cauze i acionnd prompt i cu fermitatee pentru prentmpinarea sau nlturarea lor, frecvena accidentelor de munc poate scdea n mod simitor. Un rol important revine in acest sens activitatii de orientare i selecie profesional. 18.4 Prevenirea accidentelor de munca Mijloacele de prevenire a accidentelor de munca sunt de trei categorii Mijloace tehnice se refera la : Obligativitatea atestatului ergonomic al echipamentului ethnic

 Echiparea masinilor si utilajelor, dotarea spatiilor de munca cu mijloace de tehnica securitatii muncii Mijloace medicale vizeaza profilaxia bolilor profesionale, prin Ameliorarea conditiilor de munca Examene medicale periodice Administrarea de antidoturi pt. pers. Care muncesc in mediu toxic Mijloace Psihologice sunt variate si vizeaza interventia atat in timpul scolarizarii cat si in intreprindere In scoala psihologul contribui la Formarea corecta a deprinderilor de munca Dezvoltarea motivatiei profesionale Efectueaza examenul de orientare profesionala In intreprindere este cel care: Efectueaza examenele de selectie profesionala Participa la analiza cauzelor accidentelor de munca Studiaza motivele pt. care mijloacele de tehnica securitatii muncii nu sunt folosite Contribuie la imbunatatirea mijloacelor audio vizuale utilizate in acest scop Dificultatile in domeniul prevenirii accidentelor, se datoreaza: faptului ca maj. oamenilor subestimeaza pericolele de accident, sau considera ca nu ii privesc pe ei; Mentalitatilor invechite privind protectia muncii; Depriderilor de munca gresit formate sau depasite ethnic. PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA Holdevici pg. 107-132 Principiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale

-Abordarea cognitiv comportamentala pune un accent deosebit pe formularea conceptelor in termeni operationali si pe validarea empirica a rezultatelor tratamentului.; -se utilizeaza atat ca psihoterapie individuala cat si ca tehnica de grup; -Rezolvarea de probleme reprezinta o latura importanta a tratamentului.Toate aspectele psihoterapiei sunt descrise in mod explicit pacientului, acesta colaborand cu terapeutul in planificarea unor' strategii de rezolvare a problemelor care deranjeaza pe pacient.

-Psihoterapia este limitata in timp si are obiective clar definite. Pentru ca psihoterapia sa reuseasca este absolut necesara formularea precisa a obiectivelor - impreuna cu pacientul -pe baza unor' informatii detaliate in legatura cu factorii care contribuie la mentinerea problemei simptom. Psihoterapia presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman. Psihoterapia porneste de la ideea ca modul in care individul va percepe si evalua starea sa si strategiile adataptive pe care le foloseste, joaca un rol in evolutia tulburarii sale. La baza oricarei psihoterapii se afla convingerea ca persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica invatand noi strategii de a percepe si a evalua realitatea si de a se comporta. Principiul de baza al terapiei cognitiv-comportamentale postuleaza.ca modurile in care individul se comporta sunt determinate de situatiile imediate si de felul in care subiectul le interpreteaza. Cu alte cuvinte, nu evenimentele in sine ne creeaza probleme, ci modul incare noi ne raportam la ele. Psihoterapia cognitiv-comportamentala, ca forma de psihoterapie scurta, este focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor simptome neuropsihice sau psihosomatice. Obiectivele psihoterapiei vizeaza: -scoaterea pacientului din criza existentiala in care se afla -reducerea sau eliminarea simptomelor -intarirea eului si a capacitatii integrative ale personalitatii pacientului -rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului -modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu -reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentele de tip dezadaptiv. -modificarea opiniilor eronate ale subiectilor despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare -dezvoltarea la subiecti a unui sistem clar al identitatii personale Obiectivele psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt urmatoarele:

I)

formularea problemei. Primele edine formuleaz punctele preliminare i se elaboreaz planul terapeutic. Ipotezele se vor verifica n cursul edinelor, sau prin intermediul sarcinilor. Nu trebuie considerat terapia ca fiind deja stabilit de la nceput, putnd s apar o serie de factori precipitatori, condiii n care se manifest problema. Terapeutul nva pacientul s achiziioneze abiliti prin care s rezolve nu numai problema prezent, ci i probleme similare ce pot s apar n viitor. El trebuie s solicite aplicare a ceea a nvat n viaa de zi cu zi (teme pentru acas). Pacientul e solicitat s coopereze activ, furniznd informaii diverse asupra eficienei tehnicilor aplicate. Interviul preliminar are o foarte mare nsemntate deoarece pacientul prezint un amalgam nedifereniat de probleme, iar terapeutul e cel care l ajut s le coordoneze astfel nct dificultile sunt reduse, astfel c pacientul crede c soluia este posibil. - se stabilesc scopuri rezonabile pentru psihoterapie. Terapeutul trebuie s manifeste o atitudine simpatetic fa de pacient, fr a-l judeca pe acesta. - ipoteza preliminar este abordarea urgenelor. Funcia principal n cadrul acestui demers o reprezint formularea i acordul dintre pacient i psihoterapie cu privire la planul de psihoterapie. II . Modaliti de evaluare a pacientului: -. interviul cu privire la comportamentul pacientului; - autoevaluarea prin intermediul chestionarului, scalelor de evaluare; - obinerea de informaii de la alte persoane, cu rol cheie n viaa pacientului; - observarea direct a pacientului subiectului n situaia clinic- se utilizeaz jocul de rol, testele comportamentale, analiza aciunii pacientului, nregistrri psihofiziologice. Cnd se realizeaz evaluarea pacientului se iau n considerare 4 categorii de rspunsuri: comportamentale, fiziologice, cognitive, emoionale. Evaluarea celor 4 situaii are o serie de avantaje: faciliteaz cunoaterea

precis a frecvenei i intensitii comportamentului; i permite terapeutului s realizeze modificri n ceea ce privete strategia terapiei; evaluarea are un rol psihoterapeutic prin ea nsi, pentru c ofer informaii exacte cu privire la progresele obinute. III.Etapele interviului specific psihoterapiei TCC a) descrierea sumara a problemei b) evolutie : - factori precipitatori - timpul cand apare problema - factori predispozanti Tratamentul prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a atacurilor de panica si a anxietatii generalizate - Anxietatea este definita ca fiind o teama nespecifica, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, cum se intampla in cazul fobiilor . Tipuri manifestare :

1.Atacurile de panica, - apar brusc, neasteptat, indiferent de situatie. Acestea constau in trairea unui sentiment puternic de pericol iminent, sentiment insotit de o serie de manifestari psihofiziologice de mare amploare; senzatie de lesin, tremuraturi, trairea sentimentului de irealitate. Caracterul brusc si neasteptat al manifestarilor respective ii sugereaza pacientului ideea ca ar putea fi victima unei boli somatice sau psihice grave; infarct, pierderea controlului, instalarea unei stari psihotice (de nebunie). In absenta atacurilor de panica pacientii sunt calmi si linistiti, cu toate ca multi dintre ei traiesc o anum ita stare de anxietate anticipatorie cu privire la un posibil atac in viitor.

2.A doua forma sub care se manifesta tulburarea anxioasa o reprezinta evaluarea nerealista si anxioasa a unor evenimente existentiale. si in acest caz anxietatea poate fi insotita de s serie de simptome somatice ca de pilda: supraincordare musculara, tremuraturi, neliniste, fatigabilitate, tulburari respiratorii, palpitatii, transpiratii excesive, uscaciune a gurii, ameteli, senzatie de greata, diaree, mictiuni frecvente, dificultati de concentrare a atentiei, senzatie de nod in gat, insomnie, irascibilitate etc. Cele doua tipuri de anxietate sunt clasificate in D.S.M. III R sub denumirea de: tulburare de tip panica tulburare caracterizata prin anxietate generalizata. In evaluarea pacientului trebuie sa se ia in consideratie urmatoarele aspecte: 1.Descrierea sumara a problemei: 1) Descrierea in detaliu a situatiei cand a aparut problema: a) situatia; b) reactiile corporale; c) gandurile care au aparut; d) comportamentul. 2.Lista cu situatiile problematice posibile. 3) Comportament de evitare; situatii si activitati. 4) Factori modelatori: factori care fac ca situatia sa fie mai rea sau mai buna. 5) Atitudinea si comportamentul celorlalti. 6) Credintele pacientului cu privire la cauzele problemei. 7) Experimentari in sfera comportamentului. 8) Efecte b. Medicatie (prescrisa sau autoadministrata) c. Psihoterapie urmata (modalitati; ce efecte a avut) d. Resurse adaptative personale e . Situatie sociala si financiara

IV. Indicatii nosografice Psihoterapia cognitiv-comportamentala este potrivita pentru majoritatea pacientilor cu tulburari anxioase.. De pilda, metoda hiperventilatiei este contraindicata la pacienti cu tulburari cardiace, emfizem pulmonar, epilepsie, astm bronsic sau in caz de sarcina. In acelasi timp, pacientii toxicomani au nevoie de o perioada de dezintoxicare inainte de a trece la o abordare cognitiv-comportamentala. Psihoterapia cognitiv-comportamentala are drept obiectiv reducerea anxietatii prin intermediulinvatarii pacientilor sa identifice, sa evalueze, sa controleze si sa modifice gandurile negative legate de pericole potentiale si comportamentele asociate cu acestea.Durata psihoterapiei este de 5 pana la 20 de sedinte. Tehnicile specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale a. Identificarea gtindurilor negative Se realizeaza prin intermediul urmatoarelor strategii: 1) Discutarea unei experiente emotionale recente. Pacientilor li se cere sa-si reaminteasca un eveniment sau o situatie care a fost asociata cu o anxietate putemica. Evenimentul este descris in detaliu si terapeutul intervine cu intrebari de tipul: "Ce ganduri ti-au venit in minte atunci?". "Ti-a aparut vreo imagine?"."Cand ti-a fost cel mai tare teama, care era lucrul cel mai ingrozitor care credeai ca s-ar putea intampla?" Exemplificarea legaturii pe care o realizeaza pacientul in diverse situatii si gandlirile aferente: Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient sa sesizeze legatura dintre senzatiile corporale si interpretarile pe care le acorda acestora. 2) Utilizarea tehnicii imaginatiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a retrai o experienta emotionala. Cand intrebarile directe nu reusesc sa-l determine pe pacient sa evoce gandurile negative ce se declanseaza spontan, este util sa se ceara pacientului sa retraiasca evenimentul respectiv pe plan imaginativ sau prin intermediul unui joc dramatic cand este yorba de o situatie interactionala (relationarea cu o persoana). 3) Utilizarea modificarilor de dispozitie in cursul unei sedinte de psihoterapie. Fluctuatiile de dispozitie din cursul unei sedinte de psihoterapie pot fi surse utile pentru declansarea automata a gandurilor. Terapeutul, observand modificarea de dispozitie poate, intreba pacientul: "Ce ti-a trecut prin minte acum?". 4) Determinarea semnificatiei unui eveniment. Uneori declansarea automata a patternurilor de gandire negativa nu se realizeaza. In astfel de situatii terapeutul trebuie sa caute sa discearna, prin intermediul unor intrebari specifice, care este semnificatia evenimentului respectiv pentru pacient. De exemplu: "Nu esti foarte sigur in legatura cu ce anume ti-a trecut prin cap cand te-ai simtit speriat in situatia X. Incercand sa privesti in urma, ce crezi ca a insemnat situatia respectiva pentru tine?".

b .Modificarea gandurilor negative si a comportamentelor aferente se realizeaza prin urmatoarele modalitati

1) Rationalizarea Terapeutul trebuie sa-i explice pacientului ratiunile tratamentului prin demonstrarea relatiei dintre gandire, sentiment si comportament. Beck da urmatorul exemplu: daca un subiect aude in toiul noptii un zgomot in camera alaturata el isi poate spune in minte ca a intrat un hot. Atunci ii apare o stare de teama si comportamentul se desfasoara in consecinta; subiectul se va ascunde sau va telefona la politie. Daca, dimpotriva, subiectul isi spune ca a lasat geamul deschis, sentimentele de teama nu vor apare, ci el se va scula si va inchide geamul. 2) Furnizarea imor informatii cu privire la mecanismele anxietatii Este necesara descrierea in detaliu a simptomelor legate de anxietate, evolutia lor probabila, cat si faptul ca trairea anxietatii nu inseamna ca subiectul are o boala psihica grava. Trebuie explicat ca simptomele produse de anxietate nu sunt periculoase (de exemplu accelerarea batailor inimii nu reprezinta un semn ca se va produce un atac de cord). Trebuie explicat pacientilor si faptul ca unele simptome ca insomnia, dificultatea de a lua decizii, fatigabilitatea si chiar vederea ca prin ceata sunt manifestari ale anxietatii. 3) Distragerea Este utilizata ca strategie pentru a exercita un control direct si imediat asupra simptomului. Astfel de metode pot fi: concentrarea asupra continutului unei conversatii si nu asupra starii proprii; daca subiectul manifesta anxietate in timpul sedintei de psihoterapie,terapeutul ii poate cere sa descrie mobilierul din cabinet. 4) Programarea activitatilor In cadrul acestora se cere pacientilor sa noteze, ora de ora, activitatile pe care le des:fasoara, evaluandu-le dupa o scala de la 0 la 100 sub aspectul unor stari afective cum ar fi: anxietatea, oboseala,placerea sau gradul de control asupra situatiei. Pentru indivizii care se simt presati de timp este indicata o planificare riguroasa a activitatilor astfel incat acestia sa nu aiba tentatia sa faca mai multe lucrari de-odata, fapt ce le sporeste tensiunea si supraincordarea. Multi subiecti anxiosi renunta la activitati de loisir deoarece traiesc permanent ideea ca nu si-au indeplinit toate datoriile. .Principiile planificarii timpului:1-revizuieste-ti obiectivele. 2-realiz. o lista a lucrurilor pe care trebuie sa le realizezi si a altora pe care vrei sa le faci.3-stabileste prioritatile.4-stabileste o ordine a efect. Sarcinilor si activit. pe care le ai de indeplinit.5-cauta sa faci un singur lucru odata si sa termini ce ai inceput.6-nu incepe o noua activit, imediat,ia o pauza(pt. relaxare).7revizuieste-ti prioritatile la jumatatea zilei.8-analizeaza aminarile.8- reaminteste-ti ce ai realizat la sf. Zilei si acorda-ti credit. 5-Verificarea veridicitatii gindurilor negative automateterapeutul utilizeaza intrebari pt. al ajuta pe pac. sa evalueze gindurile negative si sa le substituie cu ginduri mai realiste.Tipuri de intrebari:1-ce dovada am ca acest gind este este adevarat?;nu exista si un alt mod de a privi aceasta situatie?; nu exista si o alta explicatie ca alternativa a gindului negativ?.2cum ar gindi o alta persoana cu privire la situatie?3- nu cumva aprecierile tale se bazeaza mai mult pe ceea ce ai simtit decit pe evaluarea modului in care te-ai comportat?4- ai tendinta sa-ti fixezi obiective nerealiste de atins?5-ai tendinta de a omite fapte imp.si de a acorda atentie unora lipsite de import?6gindesti adesea in termenii totul sau nimic?7-ai tendinta de a supraestima propia responsabilitate in leg. cu modul in care se desf. Lucrurile?8-ce va fi daca evenimentul neplacut chiar se va intimpla? Cum vor arata lucrurile peste un anumit timp?9-ai tendinta de a supraestima un eveniment?10- subapreciati propriile posibilitati de a face situatiei? 6-Experimentarea in sfera comportamentala : . Terapeutul cere pac. sa verifice in viata reala daca gindurile neg.sunt adevarate .a)experimentarea in cazul pac. cu anxietate generalizata( ex om de afaceri speriat sa vorbeasca in public) b)experimentarea in sfera comport.cu subiecti suferind de panica(scopul = modificarea interpretarii catastrofizante pe care o au pacientii in leg.cu senzatiile lor corporale ce le au in timpul starii de panica - tehnica respiratiei controlate). -TERAPIA COMPORTAMENTELOR DE EVITARE .1-pac. evita situatiile care presupun evaluarea sociala(40%) si 20% evita sit. pe care le evita agorafobicii.2-evita activit.care produc senzatii care evoca teama.3-utilizeaza stategii de evitare cind se instaleaza simptomele. Prin aceste modalitati de evitare se mentin gandurile negative ale pacientilor. Pac.sunt incurajati sa se expuna gradat situatiilor axiogene . de asemenea este important sa se modifice si acele comportamente pe care pacientii s-au obisnuit sa le puna in actiune odata ce simptomele se declanseaza. TCC SE CENTREAZA PE PROBLEME PREZENTE FARA A RESPINGE TRECUTUL. INVATAREA UNOR NOI MODELE DE COMPORT. SI A UNOR deprinderie a face fata situatiilor.

Tehnica identificarii supozitiilor negative,se realizeaza prin: 1-utilizarea unor jurnale zilnice in care se noteaza aceste supozitii disfunctionale; 2-identificarea gindului negativ si gasirea convingerii care se ascunde in spatele lui. Pac. se intreaba : daca gindul ar fi intradevar real ce ar insemna asta pt. mine? Ilustrarea unei supozitii disfunctionale : -Supozitia disfunctionala( nu sunt bun de nimic daca nu reusesc; nimeni nu ma va iubi daca nu voi reusi; toate succesele mele trecute nu valoreaza nimic daca nu reusesc din nou.) Raspunsul rational si a planului de schimbare : -Raspunsul rational si planificarea schimbarii:1-sa fac o lista cu convingerile mele,2-sa-mi petrec o parte din timp facind ceea ce imi place nu doar lucrurile ce trebuiesc indeplinite. Tehnicile de relaxare. - Ii ajuta pe pacienti sa-si demonstreze faptul ca tin sub control simptomele lor. -relaxarea creste gradul de accesibilitate a informatiilor pozitive in memoria pacientului si faciliteaza gasirea unor alternative la gandurile anxiogene. Relaxarea se realizeaza prin: realizarea planificata a unor activitati care ii fac placere subiectului; pauze planificate in cadrul unor programe incarcate; practicarea unar tehnici standardizate de relaxare. Indiferent ce tehnica de relaxare se alege, aceasta trebuie practicata pana cand devine deprindere utilizata nu doar acasa, in fotoliu, ci si in situatiile de viata. Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii. Elementul specific al acestei trairi este atacul de panica caracterizat de o puternica traire la nivel corporal, organic: un sentiment puternic, neasteptat, neprevazut, de teama intensa, ritm crescut si neregulat al respiratiei si batailor inimii, nod in gat, gol in stomac, incordarea puternica a muschilor, transpiratie, ameteli, etc
Prevenirea recaderilor - la sf.terapiei ptr. a creste increderea in sine se mareste intervalul dintre sedinte. Terapeutii sunt de parere ca o cauza majora a recaderilor o constituie adunarea unor argumente insuf. impotriva gandurilor negative. Pt. a antrena aceasta capacitate de a descoperii contraargumente la gandurile negative, pac. furnizeaza argumente impotriva gandurilor neg., iar terapeutul il provoaca cu contraargumente. Cand pct.slabe ale argumentarii sunt identif. pac.invata sa gaseasca argumente mai convingatoare. ABORDAREA COMP.IN PSIHOTERAPIE SI CONSILIERE PSIHOLOGICA I.HOLDEVICI PG.9- 25 Psihoterapie comportamentala. Albert Bandura considera ca P.C este teoria invatarii care combina tehnicile conditionarii clasice si operante cu invatarea observationala

TERAPIA comportamentala iclude o serie de tehnici care au sopul de a-i det.pe oameni sa-si modifice comportamentul.

- Terapiile comportamentale au cateva caracteristici comune (chiar daca au strategii diferite) : 1. focalizarea asupra comportamentului, 2. accentul pus pe tehnicile de invatare si 3. evaluare riguroasa a rezultatelor; PRINCIPIILE SI POSTULATELE TC-C

PRINCIPIUL DE BAZA AL ORIENT. COMP. = FIINTA UMANA ESTE PRODUCATORUL SI PRODUSUL MEDIULUI SAU!!!

1-Terapia comportamentala are la baza principii derivate din cercetarea experimentala din domeniul invatariibazate pe obs. si nu pe convingeri personale. Obiectivele tratamentului sunt exprimate in termeni concreti si obiectivi ptr. a face posibila repetarea interventiei terapeutice. In timpul terapiei sunt evaluate comp. problematice precum si conditiile care contribuie la mentinerea acestora. Eficienta metodelor de evaluare este verificata prin interm.unor metode de cercetare.; 2-TC. se ocupa de problemele curente ale clientilor si de factorii care le influenteaza in prezent.TC sunt aplicate pt. a modifica factorii actuali relevanti care influenteaza comport. clientilor. 3-Clientii au rol activ in cadrul terapiei ; isi monitorizeaza comport. atit in timpul cit si in afara sedintelor de psihot., invata si exerseaza noi modele de comport. si noi strategii de a face fata probl. Jucind un rol activ in timpul sedintelor. 4-TC se desf.pe cat posibil in mediul natural al clientului. Abordarea terapeutica consta in deprinderi de autoreglare a comport. transferate apoi in viata de zi cu zi.Sarcinile si temele pt. acasa elem. imp. al tc. 5-TC pune accent pe tehnici de autocontrol comportamental . Clientul este instruit sa initieze, realizeze si evalueze demersul terapeutic, fiind responsabil de propria schimbare. 6-Tehnicile terap. Sunt construite sa se potriveasca fiecarui client in parte. 7-demersul terapeutic presupune colaborarea intre client si terapeut.

Alte caracteristici adaugate de Corey : 8-Psihoterapia evolueaza de la simplu la complex, de la situatii facile la situatii dificile .9-TC este scurta comparativ cu alte sisteme terapeutice.10-Tehnicile terap. se combina in pachete de strategii in vederea cresterii eficientei psihot. Obiectivele terapeutice: (precise,concrete,clar formulate,masurabile,intelese,acceptate de client). Obiectivul central-crearea de noi conditii pt. invatare pornindu-se de la supozitia ca procesul de invatare poate ameliora comport.problematic.. Clientul fixeaza obiectivele terapiei indrumat de terapeut. Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice:1-terapeutul ofera clientului motivatia ptr.stabilirea unor scopuri + jucarea unui rol activ de catre pac. ;2-clientul denumeste modific pozitive pe care le asteapata in urma Tcc ;3-atentia este focalizata pe ceea ce clientul doreste sa realizeze si nu pe ce nu doreste sa fc ;4-clientul imp. cu terapeutul stabilesc daca obiectivele sunt realiste; 5-se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor; 6-se cade de acord daca se continua demersul de atingere a obiectivelor sau se reformuleaza ;7-odata stabilite obiectivele incepe demersul de definire a acestora. Rolul terapeutului in cadrul TC: se utilizeaza tehnici comune altor abordari reflectia,clarificarea,rezumarea intrebarile deschise dar si unele specifice. Atributiile terapeutului comportamentalist: conf. Spieger si Guevremont :

1-culege inf. referitoare la antecedentele cu caracter situational,amploarea si dimensiunile problemei in plan comport. si la consecintele acestora. 2-clarifica cu clientul problemele acestuia. 3-planifica si stabileste comport. tinta. 4-formuleaza imp. obiectivele terap.5-identifica conditiile care mentin problema.6-implementeaza planul de schimbare7-evalueaza succesele demersului terapeutic.8-conduce viitoarele demersuri de evaluare. Un alt rol imp. al terapeutului consta in modelarea comport. BANDURA considera ca achizitiile obtinute in urma invatarii directe pot fi atinse si prin observ. comport. celorlalti. Astfel clientul isi insuseste noi modele de comport. prin intermediul imitatiei, terapeutul fiind demn de urmat. TC se caract. prin rolul activ jucat atit de terapeut cit si de client. Terapeutul il va invata pe client noi metode Terapia este incheiata cind noile deprinderi de autoreglare psihica au fost generalizate si pot fi utilizate de client in afara terapiei

Strategii si tehnici specifice psiht. comport.:

1-Evaluarea-evidentierea problemelor si simptomelor clientului a antecedentelor precum si a consecintelor lor.Clientul monitorizeaza frecventa si intensit. problemelor-simptom, acestea devenind un instrument al psihoterapiei.Instrrmente de evaluare:inventarele si scalele de autoevaluare,tehnici bazate pe obs. directa.Evaluarea si autoevaluarea se realizeaza permanentpermit depistarea erorilor-schimbarile in sfera comport.se produc gradat, altele ramin neschimbate. 2-Tehnici de relaxare;Metoda de autoreglare care presupune destinderea musculara si calmarea psihica.

In Europa cea mai cunoscuta met.:Metoda antrenamentului autogen a lui SCHULTZ-1930-iar in SUA-tehnica relaxarii progresiveIACOBSON-1938-Relaxarea trebuie practicata zilnic pt. a obtine rezultate. Tehnicile actuale de relaxare se combina cu alte strategii de tip comport. cum ar fi: desensibilizarea sistemica, antrenamentul asertiv, prog. de ,,self-management,relaxare. ex.prin Hipnoza ( consid. o relaxare mai profunda,contribuie la obt. de rezultate rapide si durabile. ) O tehnica de relaxare dureaza si 4-8 ore sub indrumarea terap., dupa care odata insusita poate fi poracticata acasa 15-25 min sedinta.

3- Desensibilizarea sistemica-Strategie comport. elaborata de J.WOLPE-1958- cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene.Treptat clientul devine tot mai putin sensibil la stimuli care ii produceau inainte anxietate. - Etapele D.S. 1-insusirea unei tehnici de relaxare,2-alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatii anxiogene de la ce amai putin anxiogena la cea mai anxiogena,3desensibilizarea propriu-zisa. Dupa Tehnica modificata a lui Jacobson : dupa ce si-a insusit relaxarea musculara,clientului i se cere sa-si imagineze scene agreabile. I se cere apoi sa practice relaxarea si acasa-30 min.Ulterior se lucreaza asupra listei cu situatii anxiogene de intensitate progresiv crescatoare.

4- Strategiile de expunere In acest caz expunerea se realizeaza in plan real. 2 variante:de sensibilizare ,,in vivo si metoda inversiunii. Des. In vivo presupune confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Metoda inversiunii consta in expunerea ptelungita in plan real sau imaginar la stimuli generatori de anxietate, fara declansarea unor comport. de reducere a acesteia 5 Desensibilizarea si reprocesarea prin metoda miscarilor oculare(DRMO).Tehnica elaborata de F.SHAPIRO-1995.Include o serie de tehnici comport. combinate cu utilizarea miscarilor ritmice a globilor oculari, tehnica utilizata in tratamentul amintirilor cu caracter traumatic. A fost aplicata asupra victimelor abuzurilor sexyale, socurilor roduse de confruntari militare, clienti cu atacuri de panica, anxietate, etc. Met. are ca obiectiv restructurarea in plan cognitiv sau reprocesarea informatiilor

Se realizeaza prin urmat. Etape numite etapele miscarilor globilor oculari : Etape: 1-etapa de pregatire cuprinde form. aliantei terapeutice si explicarea modului in care funt. met. 2-etapa de evaluare isi propune identificarea obiectivelor- tinta a amintirilor traumatice care genereaza anxietate. 3- etapa de desensibilizare. Presupune vizualizarea imaginilor cu caracter traumatizant, verbalizarea gindurilor si convingerilor negative si constientizarea senz. fiziologice. Expunerea este limitata in timp nu dureaza mai mult de 1 min.,clientul este instruit sa urmareasca degetul aratator al terap. care se misca ritmic si rapid in fata ochilor clientului de aprox. 12 pina la 24 de ori.Apoi i se cere clientului sa blocheze experientele negative inspirind profund si apoi sa relateze ce anume isi imagineaza,simte sau gindeste.4- etapa implementarii si consolidarii cognitiilor pozitive care au fost initial identificate ca inlocuitoare ale celor negative.-obiectivul demersului terapeutic consta in realizarea unei asocieri intre evenim.traumutic si cognitii cu continut adaptetiv in asa fel incit amintirile traumatizante sa nu mai aiba forta de a produce anxietate si ginduri negative.5-clientului i se cere sa vizualizeze din nou evenim. Traumatic impreuna cu gindurile si convingerile pozitive apoi sa-si scaneze corpul prin intermediul atentiei indreptate spre interior si sa identifice tensiunile musc existente .6- Antrenamentul asertiv reprezinta o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale. Se adreseaza pers. care au dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale acasa sau la locul de munca. Terapia este utila urmatoarelor categ. de subiecti(COREY-2001)-: cei care nu sint capabili sa-si exprime minia; - au dificultati in a spune nu; - cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor; - cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentim pozitive ; - cei care consid. ca nu au dreptul sa-si exprime gindurile,convingerile,sentimentele. Obiectivele antrenamentului asersiv sint urmatoarele:1- largirea repertoriului de comportamente cu caracter adaptativ care sa permita subiectilor sa decida cind anume trebuie sa se comporte in mod asertiv. 2- invatarea acestora sa se exprime pe ei insisi tinind seama de sentimentele si drepturile celorlalti. 7-Programele de self-management si de comport. autodirijat-COREY-2001- aceste programe au drept scop sa-i invete pe clienti tehnici de reglare si autoreglare psihica in scopul de a-si conduce existenta intr-un mod mai eficient. Ideea de baza a terapiei oamenii trebuie sa invete div. stategii de a rezolva situatii problematice,acestia asumindu-si responsabilitatea punerii lor in aplicare in viata de zi cu zi. Clientii care urmeaza cursurile de self management, sunt cei care decid ce comportament ar dori sa modifice (fumatul , consumul de alcool, droguri, mancatul excesiv). Caracteristicile unui program eficient propus de Cornier si Cornier : - o combinatie de metode si tehnici este mai eficienta decat una singura ; strategiile de self-m . trebuie utilizate cu regularitate o per.mai lunga de timp ptr.obt.de rezultate optime; - utilizarea metodei autointaririlor reprez. un element important in cadrul programelor de self-m. Strategiile de self-m. cuprind metode de automonitorizare, autorecompensare,contracte realizate cu propria persoana si controlul stimulilor.Programele de comport. autodirijat reprezinta o varianta a celor de s-m.WATSON si THARP ne propun un astfel de progr.care cuprinde 4 trepte:1- stabilirea obiectivelor ; 2-transf. obiectivelor in comport. tinta; 3-automonitorizarea; 4-stabilirea unor planuri care sa cuprinda strategii de schimbare. 3.3. INTRODUCERE IN PSIHANALIZA FREUDIANA ZAMFIRESCU V.D. pg.17-41, I . 1.Psihanaliza sistem de discipline axat pe ideea de inconstient Disciplinele psihanalitice, psihoterapia, psihopatologia,psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicat, se afl n interrelatii cronologice si logice. Dpdv cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitic. Prin teoretizarea experientei dobandite prin psihoterapie s-a ajuns la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care, la rndul su, a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-a cldit metapsihologia si psihanaliza aplicat. Tot acest sistem de discipline se bazeaza pe ideea de inconstient, si accentueaza faptul c n spatele simptomelor nevrotice se afl continuturi inconstiente si, faptul c inconstientul poate deveni n anumite circumstante patogen. Psihologia psihanalitica afirm c inconstientul nu este apanajul nevroticilor, c si oamenii sntosi au inconstient. Psihoterapia. Caracteristici generale Psihanaliza, prima form de psihoterapie cunoscut de cultura european, a fost dezvoltata de Freud, medic neurolog, cu rezultate notabile n neurologia de laborator, ntr-o perioad cnd psihiatria considera c orice disfunctie psihic, are un substrat organic. Freud a nvtat de la pacientele sale isterice c prin mijloace strict psihice se poate actiona asupra simptomelor n sensul vindecrii (disparitiei simptomelor). Psihanaliza si propune, utiliznd mai nti hipnoza si apoi asociatia liber, s dezgroape evenimentul traumatic si s elibereze afectul blocat mpreun cu acesta, ceea ce conducea la disparitia simptomelor. Psihanaliza matur nu mai este interesata doar de disparitia simptomului, ci si de conflictele psihice structurale generatoare de diverse simptome punctuale. Dizolvarea unui simptom prin dezvluirea cauzelor sale inconstiente nu exclude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baz ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face putin probabil aparitia altor simptome de tip nevrotic. I. Def Psihanaliza este o psihoterapie cauzal, fie c abordeaz simptomul, ca n faza nceputurilor (Studii asupra isteriei), fie c abordeaz fundamentele personalittii ca n faza matur. Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la nceput, se realiza prin constientizarea traumei infantile, care se afla la baza simptomului. Vindecarea ca maturizare psihic, presupunnd interesul pentru conflictele fundamentale ale personalittii, caracteristic pentru psihanaliza matur, se realizeaz prin constientizarea si depsirea respectivelor conflicte. II. Psihanaliza este o psihoterapie nondirectiv Psihanalistul nu urmreste s modifice comportamentul analizandului su orientndu-l ntr-o anumit directie prin sugestie sau recomandri directe. O asemenea modificare de comportament risca sa fie pasager, adic s dureze doar atta timp ct se mentine influent psihoterapeutului. Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivatia sa profund (inconstient), prin constientizarea acestei motivatii, care se dovedeste de cele mai multe ori anacronic (neadaptat) personalittii adulte. Extinderea Eului constient prin includerea motivatiilor inconstiente din perioadele timpurii ale formrii personalittii asigur, ntr-o prim faz a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca ntr-o faza ulterioara si chiar post- terapie s se instaleze modificri durabile ale comportamentului. III. Psihanaliza este o psihoterapie bazata pe fenomenul de transfer Idei preconcepute false considera ca psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual n care dialogul dintre terapeut si pacient urmreste interpretarea materialului furnizat de cel din urm: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri , ceea ce ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si, implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde. In realitate factorul afectiv este foarte important n psihanaliz, transferul, fenomenul psihic pe care se bazeaz psihanaliza, fiind de natur preponderent afectiv. Teoretizat pentru prima dat sistematic n 1912 n articolul lui Freud Despre dinamica transferului, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic utilizat. Pentru a desemna fenomenul central al psihanalizei Freud a folosit termenul german bertragung. Ce se ntmpl: n conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaz asupra analistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, n prima sa copilrie, le-a dezvoltat fat de figurile parentale, precum si fat de alte figuri familiale apropiate. Transferul este n mod esential o repetitie, o retrire a trecutului n legtur cu persoana analistului. De aceea, psihanaliza mai poate fi definit si ca o retrire prescurtat a vietii.

Interventia psihanalistului n raport cu transferul const n a pune n evident caracterul inadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecvare care se manifest sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului. Motivatia si comportamentul persoanei presupun aspecte constiente, dar si aspecte inconstiente, care tin de anii primei copilrii, anacronice fat de prezent, egodistone (neacceptabile pentru prtile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, analizandul este pus n situatia de a realiza o retrire corectiv. Sesizand caracterul inadaptat al schemelor de gndire, afective si de comportament, se deschide posibilitatea depsirii blocajelor de dezvoltare si adoptrii de modalitti noi, mature (adaptate) de relationare. Transferul este un fenomen care se produce n toate situatiile de viat, dar cadrul analitic urmreste, prin particularittile sale, s-l favorizeze. In special n relatiile de autoritate (profesorelev sau student, medicpacient), dar si n relatiile de iubire, trecutul este prezent n dif. proportii fr ca aceast prezent s poat fi controlat. Psihanaliza si propune s stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Cadrul psihanalitic nu creeaz, ci doar stimuleaz transferul. Particularittile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt:

constanta si neutralitatea ambiantei, ele permitand realizarea a ceea ce n etologie se numeste experiment de izolare. Subiectul , ferit de stimulii mediului su obisnuit, este pus n situatia de a proiecta continuturile psihicului su. Dpdv al neutralittii, cabinetul ideal ar trebui s fie o ncpere cu peretii albi, n care s nu se afle dect mobilierul necesar procesului analitic, adic divanul pentru analizand si fotoliul analistului, precum si o mas cu dou scaune de cealalt parte a camerei pentru ntrevederile preliminare.

neutralitatea analistului, care nu se reduce la aspectele exterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuie s fie discret si constant) sau comportamentul, exprimat paradigmatic prin zmbetul binevoitor, ci se exprim esential prin dimensiunea interioar: psihanalistul nu trebuie s introduc n relatia terapeutic problemele personale, fapt care ar ngreuna sau chiar ar face imposibil analiza transferului.Dar este si poate fi psihanalistul ntr-adevr un ecran alb, pe care analizandul sa proiecteze? Psihanalistul dezvolt reactii afective inconstiente fat de analizand, transfer si contratransfer. Psihanalistul manifest n mod spontan reactii afective inconstiente de tipul transferului fat de ceilalti oameni, inclusiv fat de analizand. Pentru a evita situatiile n care psihanalistii nu-si puteau controla reactiile transferentiale fat de pacienti, s-a ajuns la introducerea analizei personale ca un element obligatoriu al formrii psihanalitice (1925), prin care se urmrea ca petele albe de pe harta psihic a psihanalistului s fie ct mai putine, iar reactiile sale transferentiale s poat fi controlate. Spre deosebire de transferul analistului, care este reactia spontan la analizand, contratransferul este reactia inconstient a psihanalistului la transferul analizandului. S-au inregistrat treceri la act contratransferentiale, ca de ex. cazul lui Jung, care rspunde sentimentelor pacientei sale Sabine Spielrein. Cartea Un triunghi psihanalitic, Sabine Spielrein ntre Jung si Freud, contine detaliile acestei relatii, care a depsit cadrul terapeutic. Alturi de analiza personal, supervizarea este un alt element al formrii psihanalitice al crui scop este de a evita astfel de derapaje, unul dintre scopurile principale ale supervizrii fiind contratransferul candidatului, ceea ce permite constientizarea si controlul acestuia. Att transferul analizandului, ct si contratransferul psihanalistului au fost privite n moduri diferite, n momente diferite . Ele au fost considerate initial de ctre Freud, drept piedici. Ulterior, el si-a reconsiderat pozitia fat de transfer, considerndu-l motorul curei psihanalitice, fr a crui prezent, (controlat), psihanaliza nu poate avea loc. n ce priveste contratransferul, abia n 1954 se poate vorbi de o cotitur , cnd s-a constatat c, ntruct contratransferul este indus de analizand prin intermediul identificrii proiective, el poate deveni un mijloc de cunoastere a inconstientului pacientului. Alianta terapeutica ntre psihanalist si analizand exist si o relatie de colaborare constient. Relatia dintre psihanalist si analizandul su nu este doar o relatie fantasmatic, de la inconstient la inconstient, ci este, n acelasi timp, si o relatie de la Eu la Eu, de la constient la constient, numit n teoria tehnicii psihanalitice aliant terapeutic. La diferiti autori, acelasi fenomen este denumit si aliant de lucru transfer matur, legtur realist (Kohut). n sens larg, alianta terapeutic desemneaz totalitatea factorilor care mentin pacientul n tratament si-l fac capabil s depseasc fazele de rezistent si transfer ostil. n sens restrns, termenul se refer la o serie de caracteristici ale Eului analizandui:

capacitatea de a fi constient de disfunctia sa psihic. Dac aceast capacitate este diminuat sau chiar absent, perspectivele de reusit ale terapiei psihanalitice sunt diminuate. aspectul constient al dorintei de vindecare, care motiveaz, solicitarea ajutorului unui terapeut; capacitatea de a accepta n mod constient scopurile si mijloacele terapiei psihanalitice (contractul initial cu psihanalistul); capacitatea de autoobservare;

capacitatea de a accepta efortul, durerea si conflictul intern. Alianta terapeutic are o important deosebit pentru desfsurarea terapiei psihanalitice si de aceea detectarea la pacient a capacittii de a dezvolta alianta terapeutic are valoare de pronostic n ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea angajrii ntr-o psihanaliz reusit. Psihopatologia psihanalitic Experienta psihoterapeutic, a fost sintetizat la nivelul teoriei, ceea ce a dat nastere psihopatologiei si teoriei tehnicii psihanalitice. n esent, prima este o teorie a conflictului inconstient. Disfunctiile de tip nevrotic au, dup Freud, drept miz conflictul patogen dintre tendintele instinctuale, n special sexuale, tinnd de sexualitatea infantil, asa cum se manifesta n etapa oedipian, si cerintele culturale, care le interzic. La baza psihopatologiei psihanalitice a stat la nceput etiologia sexual a nevrozelor. Pozitia lui Freud, a dat nastere, n cadrul miscrii psihanalitice, la numeroase dispute si a condus la separarea ctorva discipoli importanti, cum ar fi Adler si Jung. Adler este primul care sustine despre conflictul nevrotic c se poate desfsura si ntre continuturi psihice noninstinctuale (nonsexuale); conflictele patogene cele mai importante se petrec, dupa Adler, ntre continuturi care tin de dimensiunea social a omului, adic ntre dorinta de autoafirmare, si simtul social (normele culturale). Nevroza este expresia esecului de a gsi ci acceptabile social de manifestare pentru dorinta de autoafirmare. Jung defineste nevroza ca pe o dezvoltare unilateral, dezechilibrat, ca pe o dificultate a Eului n relatia cu unul sau mai multe complexe, importanta factorului sexual ca generator de conflicte nevrotice scazand considerabil. Ulterior, Heinz Hartmann, (reprezentant al psihologiei Eului), subliniaz importanta major a agresivittii ca factor instinctual nonsexual pentru aparitia nevrozelor. Conflictele interne se structureaz drept conflicte ntre nevoile instinctuale libidinale si nevoile instinctuale agresive. Pe msur ce psihologia psihanalitic a dezvoltrii s-a maturizat, au fost puse n evident noi surse de conflict. O mare important au dobndit conflictele dintre nevoia de dependent, sprijin, legtur si nevoia de autonomie, independent, separare. Psihologia sinelui (Kohut) a introdus n teoria conflictului factorul narcisic, orientat pe de o parte spre asigurarea valorii proprii si a mentinerii acesteia, iar pe de alt parte, spre sigurant si bun functionare a organismului. Nevoile narcisice pot intra n conflict att cu nevoile instinctuale si cu nevoile care tin de dependent, pe de o parte, ct si cu nevoile de independent, pe de alt parte. Prelucrarea psihic a conflictelor ireconciliabile se realizeaz prin producerea formatiunilor de compromis. Simptomele nevrotice si trsturile de caracter nevrotice constituie astfel de formatiuni de compromis. Caracteristica unor astfel de formatiuni de compromis patologice const n aceea c partea de satisfacere a comportamentelor instinctuale, ca si a dorintelor inconstiente de relationare este mult prea mic, din cauza unor reglementri extrem de restrictive. Rezultatul este aparitia unor fenomene de dezechilibru, de autodistrugere, precum si perturbarea anumitor functii ale Eului. Simptomul nevrotic este deci o formatiune de compromis rezultat din prelucrarea psihic a unui conflict inconstient. Psihanaliza ca psihologie a inconstientului

Constatand ca, ntre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cuvnt de spirit, pe de alt parte, ntre normalsi patologic exist doar o deosebire de grad, si nu una de natur, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. n calitate de psihologie, psihanaliza este o psihologie a inconstientului, spre deosebire de psihologia prefreudian, care este o psihologie a constiintei. Psihologia inconstientului studiaz acele fenomene psihice care nu sunt accesibile n mod direct constiintei, ci doar datorit interventiei interpretrii de tip psihanalitic. Psihanaliza inconstientului nu anuleaz psihologia constiintei, ci o completeaz. Descoperirea inconstientului psihic va revolutiona si filosofia, antropologia, sociologia, estetica, etc Esenta psihologiei inconstientului, const n ideea c si oamenii sntosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul lor are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Dezvoltarea psihanalizei ca psihologie a inconstientului s-a realizat n mai multe directii. Primele continuturi ale inconstientului descoperite de psihanaliz au fost de natur instinctual (componente ale sexualittii umane neacceptate de cultur). El a constatat c tendintele sexualittii cele mai expuse refulrii datorate cenzurii culturale apartin sexualittii infantile, (care se manifest pn la vrsta de sase ani). Adler, (primul disident), pune n atentie continuturile sociale ale inconstientului: dorinta de autoafirmare, vointa de putere si sentimente de inferioritate. C.G. Jung, descrie o alt zon a inconstientului, suprapersonal, inconstientul colectiv , zona independent de experientele individuale ale ontogenezei. El sustine ca, alturi de inconstientul personal, exist continuturi ale inconstientului colectiv, arhetipurile, care provin din experientele fundamentale (filogenetice) ale omului ca specie. Freud nsusi, si modific mai tarziu viziunea asupra inconstientului, acceptnd alturi de inconstientul de jos, produs de refulri, si un inconstient de sus, alctuit din norme culturale interiorizate afectiv n prima copilrie. Aceast instant superioar este numit de Freud Supraeu. Melanie Klein initiaza un proces de desexualizare a inconstientului (teoria relatiei cu obiectele) Deasemenea , la Fairbairn, refularea nu mai vizeaz continuturi instinctuale, ci structuri ale Eului si obiecte interne. De ex, iata cum functioneaz refularea n relatia cu mama. Initial copilul scindeaz imaginea mamei n obiect bun si obiect ru cu scopul de a-i diminua ambivalenta. Apoi, pentru a realiza un control mai bun, interiorizeaz obiectul ru, care este supus refulrii. Cum anumite prti ale Eului rmn legate de obiectul refulat, procesul refulrii vizeaz si anumite prti ale Eului. Inconstientul este recunoscut de toate scolile psihanalitice ca un factor dinamic, ceea ce a adus psihanalizei si denumirea de psihologie dinamic. Dinamismului inconstientului se refer la tendinta acestei zone a psihicului de a se manifesta la nivelul constientului, manifestare care are un caracter mijlocit. Manifestarea n planul constiintei a continuturilor refulate este deformat, ncifrat, mascat pentru a o face de nerecunoscut pentru instantele socializate. In cazul inconstientului colectiv, manifestarea acestuia la nivelul constiintei este una simbolic. Metapsihologia Sensul termenului metapsihologie se refer la dimensiunea cea mai general si mai ndeprtat de experient a psihologiei inconstientului. Este vorba de modele conceptuale de tipul celei de a doua viziuni asupra aparatului psihic, divizat n instante (Se, Eu, Supraeu). Principiile, conceptele fundamentale, modelele teoretice, perspectiva dinamic, topic si economic dau continut metapsihologiei. Lucrrile n care sunt expuse ideile metapsihologice ale lui Freud sunt: Proiect de psihologie Formulri asupra celor dou principii ale functionrii psihice Dincolo de principiul plcerii Compendiu de psihanaliz . Freud vede n metapsihologie o modalitate de a-si satisface nclinatiile filosofice manifeste nc din prima tinerete. Sensul propriu al termenului de metapsihologie, este acela de filosofie prim, de ontologie psihanalitic. Aici se ncadreaz n mod indiscutabil cea de a doua teorie despre instincte a lui Freud, formulat ncepnd cu 1921. Cele dou instincte fundamentale despre care vorbeste Freud acum, Eros si Thanatos, depsesc cu mult sfera psihologiei sau biologiei, avnd o functie teoretic, asemeni principiilor prime din filosofia elin. Secretul vietii, cum se exprima Freud, ar consta n lupta etern dintre Eros si Thanatos, dintre instinctul vietii si instinctul mortii. Psihanaliza aplicat Psihanaliza aplicat studiaz produsele culturii majore din perspectiva inconstientului, demonstrnd c arta, literatura, religia, filosofia ncorporeaz ntr-o form ncifrat continuturi inconstiente. Este vorba de dezvluirea filonului inconstient din marile opere culturale si a modului n care inconstientul este ncifrat, deghizat, la nivelul textului literar, filosofic, religios etc. Trecerea de la psihopatologie la psihanaliza aplicat este mijlocit de psihologia inconstientului. Psihanaliza aplicat nu reduce spiritul la suflet (psihic), ci demonstreaz prezenta continuturilor psihice inconstiente n marile opere culturale, fr s conteste valoarea lor estetica. Asta nseamn c nu continutul psihic (inconstient sau constient) produce valoarea estetic, ci talentul creatorului. Tendintele oedipiene refulate produc la nevrotic simptome, la omul sntos psihic, disconfort psihic, iar la creatorul de geniu, opere literare de mare valoare, cum este Hamlet de Shakespeare. Cele mai frecventate dimensiuni ale psihanalizei aplicate sunt psihanaliza literaturii si psihanaliza artei.

PSIHANALIZA II

ZAMFIRESCU Zamfirescu, V.D. Introducere n psihanaliza freudian i postfreudian

Incontientul i structura psihicului Descoperirea incontientului de ctre Freud a schimbat viziunea existent despre psihic, care de acum nainte nu va mai putea fi identificat cu contiina. In virtutea descoperirilor psihanalizei, Eul pierde privilegiul de a fi stpn n propria cas (lumea interioar), dovedindu-se c este adesea supus forei incontientului, omniprezent n gndurile, aciunile i operele noastre culturale. Si celelalte tiine ale omului au trebuit s in seama de existena incontientului. Filosofia, de exemplu, este pus n situaia de a renuna la dou din propoziiile sale fundamentale: la ideea despre puritatea spiritului i la ideea c spiritul este n mod necesar contient. Psihanaliza aplicat a documentat convingtor impuritatea spiritului (n literatur, religie, filosofie, moral regsim elemente din sufletul incontient) i tot psihanaliza, n special cea jungian, a descoperit spiritul incontient (arhetipurile). Disciplinele care studiaz comportamentul social al omului psihologia social, sociologia, etica, antropologia cultural vor include n consideraiile lor incontientul. Etnopsihanaliza, care studiaz bolile psihice n corelaie cu contextele culturale din perspectiva principiilor psihanalizei. n interiorul psihanalizei freudiene, au existat dou teorii despre psihic i structura sa, diferite att ca grad de elaborare, ct i n ce privete concepia despre incontient i locul su n viaa psihic. n prima teorie, (pn n 1920), psihicul era mprit n trei instane: contient, precontient, incontient. ntre cele trei sisteme exist cenzuri care controleaz trecearea dintr-unul n altul. Prima teorie, relativ simpl, pare s aib ca obiectiv principal gsirea unui loc incontientului, care apare ca substantiv (instan), n structura psihicului. n al doilea rnd, separarea n instane din prima teorie face inteligibil conflictul psihic care se desfoar ntre instane. 1. Cea de a doua teorie despre psihic Principala nnoire adus o constituie restructurarea viziunii despre incontient. Acesta nu mai este o instan de sine stttoare, desemnat n planul teoriei printr-un substantiv, ci devine un atribut al fiecreia dintre cele trei instane care structureaz psihicul (Se, Eu, Supraeu), un adjectiv. Ceea ce presupune c incontientul nu mai este echivalent cu refulatul, cu acele aspecte ale naturii umane respinse de cultur. i Eul, care n prima teorie era epuizat de contient, are o dimensiune incontient. De asemenea, Supraeul, instan care ncorporeaz valorile fundamentale ale vieii culturale, este n mare parte incontient. Pentru prima dat, Freud va vorbi, dup 1920, nu numai de un incontient de jos, de un incontient teluric, depozitar al reziduurilor prelucrrii zestrei naturale a omului, ci i de un incontient de sus, de un incontient spiritual. 1.1 Se-ul instana pulsional a psihicului n calitate de instan a psihicului, Se-ul constituie dimensiunea sa instinctual (pulsional). Coninuturile sale sunt reprezentanii psihici ai instinctelor, n cea mai mare parte incontiente; Caracterul incontient provine din faptul c

 anumite pulsiuni, cum ar fi pulsiunea de moarte, nu au acces la contiin, precum i din faptul refulrii, ndeprtrii din contiin a acelor elemente incompatibile cu cerinele culturii. O parte din tendinele pulsionale pot deveni motive contiente ale comportamentului. n toate culturile, sexualitatea legat de reproducere, de exemplu, este acceptat. n anumite culturi, agresivitatea este valorizat pozitiv i deci acceptat.

Din punct de vedere economic (aspectul cantitativ al energiei psihice), Se-ul este rezervorul de energie al psihicului; Din punct de vedere dinamic (aspectul raportului dintre forele psihice), Se-ul intr n conflict cu Eul i Supraeul; Din punct de vedere genetic, Se-ul constituie materialul din care se formeaz Eul i Supraeul.
Cele dou instincte/pulsiuni fundamentale sunt, pentru ultima teorie despre psihic, instinctual morii, cruia i corespunde principiul repetiiei, i instinctul vieii, cruia i corespund principiul plcerii i forma sa modificat principiul realitii. Comparnd cele doua teorii despre psihic, constatm c Se-ul preia coninuturile inconstientului din prima teorie, dar nu epuizeaz sfera de cuprindere a incontientului, pentru c incontientul nu se mai suprapune acum cu refulatul. Spre deosebire de prima teorie despre psihic, care accentua pe discontinuitatea dintre instanele psihice, i pe cea dintre psihic i biologic, a doua teorie despre psihic privilegiaz continuitatea dintre biologic i psihic, precum i pe cea dintre instanele psihice: Eul se dezvolt din Se. n ceea ce privete funcionarea, Se-ul preia integral caracteristicile funcionrii incontientului: predominarea proceselor primare, organizarea complexual, dualismul forelor pulsionale i al principiilor care le corespund. 1.2 Eul* instana de comand i control a psihicului Centrat n jurul contiinei, nglobnd precontientul i avnd o dimensiune incontient, Eul organizeaz ntreaga activitate psihic. Scopul su este de a armoniza cerinele realitii externe cu cerinele Se-ului i Supraeului.

Functia de autoconservarea organismului este cea mai imp.. Pentru a o ndeplini este indispensabil cunoaterea realitii externe i acumularea
n memorie a experienelor realizate.

Functia de testarea realitii. Pentru adaptare, distingerea realitii psihice de realitatea extern este de prim importan. Sntatea mental a
individului depinde de capacitatea de a discerne dac ceea ce este preceput aparine lumii interioare sau exterioare. Nevrozele i psihozele se caracterizeaz printr-o perturbare a testrii realitii.

Functia de modificare a realitii n funcie de scopurile sale. Eul i utilizeaz cunotinele despre realitate i acioneaz prin intermediul
aparatului muscular, al crui control l deine.

Functia interna de control asupra Se-ului, al vieii instinctuale: Eul permite doar acea cantitate de satisfacie pulsional care nu pericliteaz
conservarea organismului. Pentru a realiza ac. Fctie, Eul dispune de un set de mijloace defensive numite n psihanaliz mecanisme de aprare ale Eului, sau mijloace de aprare ale Eului. Aceste mecanisme, alctuiesc dimensiunea incontient a Eului Genetic vorbind, Eul se formeaz din Se i parcurge o succesiune de etape pn la atingerea maturitii. La nceput, Eul n formare coincide cu Se-ul i se pune total n slujba realizrii cerinelor acestuia. Caracteristic pentru primele luni din viaa copilului, Eul ideal aa este numit faza de deplin coinciden ntre Eu i Se ncepe s cad n desuetudine pe msur ce realitatea (familia) se opune tot mai mult satisfacerii complete a cerinelor copilului. Maturitatea psihic este atins n momentul n care Eul dobndete autonomie n raport cu celelalte instane psihice (Se, Supraeu). Aadar, vom vorbi de un Eu matur atunci cnd Eul nu mai este comandat de Se i tutelat de Supraeu, reuind s-i ndeplineasc funcia de comand i control a vieii psihice. 1.3 Supraeul* sau incontientul de sus Considerat de Freud ca instan-cenzor n raport cu Eul, Supraeul, n cea mai mare parte incontient, are funcii pe care le putem numi spiritual: de contiin moral, de autoobservare, de formare a idealurilor. Descoperirea Supraeului se bazeaz pe experiena psihoterapeutic a lui Freud, ca i descoperirea refulatului sau a incontientului de jos. Adesea, rezistena pe care o opune pacientul de psihanaliz contientizrii refulatului este incontient i este rezultatul aciunii Supraeului. Descoperirea i tematizarea incontientului de sus este poate tot att de important ca i descoperirea incontientului rezultat din refulare. n felul acesta, att viziunea despre incontient a psihanalizei, ct i viziunea sa despre om devin complete. Conceptul de Supraeu este important nu numai pentru psihologie i antropologie, ci i pentru filosofie, unde deschide un nou capitol, i anume cel dedicat spiritului incontient. Dei este indubitabil un termen aparinnd celei de a doua teorii despre psihic, Supraeul nu este lipsit de antecedente teoretice n prima teorie despre psihic, unde i corespunde, de exemplu, termenul de cenzur a visului. Formarea Supraeului este legat de declinul complexului Oedip, (in jurul vrstei de 5-6 ani). Este vorba de renunarea la dorinele oedipiene (iubire pentru printele de sex opus i ostilitate fa de printele de acelai sex perceput ca rival) i interiorizarea interdiciilor reprezentate de prini n urma unui proces de identificare. La nucleul Supraeului format din interzicerea dorinelor incestuoase i agresive (distructive) care au ca obiect prinii se adaug pe parcursul perioadei de laten elemente adiacente de ordin etic i estetic preluate de la educatori, nvtori, profesori. Psihanalitii postfreudieni au adus modificri concepiei freudiene despre Supraeu.

Astfel, Melanie Klein a afirmat existena unui Supraeu precoce pornind de la constatarea unei surprinztoare angoase i culpabiliti la copilul foarte
mic care ar rezulta din interiorizarea obiectului primar care asigur instantaneu funciile Supraeului.

Freud considera funcia idealului ca o fct a Supraeului i considera Supraeul i Idealul Eului ca sinonime. Daniel Lagache i Janine Chasseguet-Smirgel,
vd n Idealul Eului o structur aparte i nu doar o funcie a Supraeului. Intlnesc astfel poziia lui Hermann Nunberg, pentru care Idealul Eului ar fi predominant matern i ar ncepe s se dezvolte nc din perioada pregenital, n timp ce Supraeul ar fi predominant patern i s-ar forma pe parcursul fazei falice. Primul, bazat pe iubirea pentru mam, ar fi stimulativ, n timp ce al doilea, constituit pe baza fricii de pedeaps, ar fi constrngtor. 1.3.1 Moral incontient i moral contient Importana teoretic i practic a descoperirii i teoretizrii moralei incontiente ne face s insistam asupra funciei morale a Supraeului. Ca tip de moralitate, morala incontient face parte dintre moralele eteronome. Comandamentele morale sunt interiorizate fr asimilare n Eu. Formarea Supraeului marcheaz doar interiorizarea relaiei dintre printe i copil, aa nct, pentru morala incontient, binele i rul echivaleaz cu ceea ce obine aprobarea sau dezaprobarea printelui interiorizat, iar virtutea suprem o reprezint supunerea. Natura interiorizrii, este exclusiv afectiv, fr participarea a alegerii contiente. Prghiile interiorizrii sunt sentimentele pozitive fa de prini, precum i cele negative, n special frica. Functiile Supraeului au caracter permanent sau tranzitoriu ( determinat de natura elementelor constitutive constitutive ale Supraeului)

a) b)

datorit nucleului (interdicia tendinelor sexual incestuoase i agresive, aa cum se manifest n special n perioada oedipian), Supraeul exercit funcia permanent a asigurrii integrrii individului n cultur. Dup cum se tie, una dintre particularitile eseniale ale omului ca fiin cultural o constituie interzicerea incestului;

n virtutea elementelor adiacente (totalitatea valorilor i normelor preluate, de asemenea afectiv, ulterior cristalizrii Supraeului), morala incontient joac temporar rolul de instan moral suprem. Reevalurile morale vizeaz tocmai aceast dimensiune a Supraeului. Din natura moralei incontiente deriv modul su de funcionare care este mai bine pus n eviden de compararea cu funcionarea moralei contiente. Trei vor fi punctele de raportare ale comparaiei: datoria, culpabilitatea i mijloacele de aciune. Din punctul de vedere al datoriei,

Imperativele care eman de la Supraeu sunt categorice, fiind resimite de subiect ca o constrngere interioar imediat. Morala incontient este o
moral a datoriei necondiionate.

n planul moralei contiente, datoria este condiionat de alegerea ntre forele conflictului care se desfoar contient. Cele mai frecvente conflicte
morale se produc ntre plcere i datorie, iubire i ur, etc.. Judecata de valoare contient ntemeiaz sentimentul obligaiei. Din punctual de vedere al culpabilitatii.

Ca instan incontient, Supraeul produce un sentiment de culpabilitate incontient. Particularitatea sa este independena fa de realizarea rului.
Dorinele sau tendinele refulate trezesc, reacia culpabilizant a Supraeului. Presiunea sentimentelor de vinovie, tensiunea interioara provocat de conflictul dintre Supraeu i refulat este uneori att de puternic, nct genereaz fenomenul paradoxal al rufctorilor din sentiment de culpabilitate. (aciuni condamnabile sau antisociale care, prin pedeapsa atrasa, micoreaz culpabilitatea incontient.) Consecinele n plan moral: faptul c rul nu ajunge la contiin face cu neputin apariia remucrii i a aciunilor reparatorii derivate din aceasta, conducnd n schimb la aciuni de autopedepsire necontrolat (eec, automutilri).

n planul moralei contiente, culpabilitatea este produs de realizarea rului. Sentimentul de culpabilitate fiind contient, si poate duce la pedepse,
reparaii, i nu la ac. iraionale de autopedepsire. Confruntarea cu rul, posibil, transform culpabilitatea ntr-o stare pasager. Din punctual de vedere al mijloacelor de actiune in confruntarea cu raul

Pentru Supraeu este caracteristic apelul la refulare, care nu permite ptrunderea n contient a tendinelor interzise cultural, ceea ce elimin n acelai
timp confruntarea dintre bine i ru. Cea mai grav pierdere moral este n acest caz absena simului responsabilitii. Caracterul automat al refulrii mpiedic mobilizarea simului responsabilitii.

Activitatea moralei contiente se bazeaz pe apelul la reprimare, care permite ptrunderea n contiin a tendinei interzise, ceea ce d natere unui
conflict contient, urmat de o decizie asumat n mod reflectat. Doar actul poate fi inhibat. Apelul la reprimare da moralei contiente o nalt calitate, care ntrunete caracterul personal al demersului, sinceritatea fa de sine, i responsabilitatea Maturitatea moral, ca aspect al maturitii psihice, presupune prevalena moralei contiente n raport cu morala incontient, a Eului fa de Supraeu, depirea sistemului moralei datoriei necondiionate bazat pe refulare, si nlocuirea sistemul deschis al moralei binelui, n cadrul cruia conflictul i deliberarea contient preced actul. Atingerea maturitii morale este o garanie a prezervrii sntii psihice, pt. ca, oricat de grave, conflictele contiente, genereaz nefericire, dar nu alienare. Mijloacele de aprare ale Eului Definiie: Aprarea se refer la un proces prin intermediul cruia contiina este ferit de excitanii interni periculoi, conflictuali (pulsiuni, dorine, sentimente), precum i de excitanii externi foarte puternici, posibile surse de traumatisme, scrie psihanalistul german Wohlfram Ehlers. Cu alte cuvinte, influenele interne sau externe care amenin integritatea i stabilitatea echilibrului bio-psiho-social al individului sunt supuse unui proces intern de modificare, ngrdire sau reprimare. Conceptul de mijloacele de aprare se bazeaz pe experiena psihoterapeutic. n terapia psihanalitic, aprarea se manifest ca rezisten, ca neputin de a realiza asocierea liber (comunicarea). Aprarea i rezistena nu pot fi confundate, deoarece prima ine de psihologia persoanei, n timp ce a doua, de psihologia relaiei dintre persoane, a relaiei dintre psihanalist i analizand. Mijloacele de aprare ale Eului sunt incontiente, iar unul dintre obiectivele metodei psihanalitice l constituie contientizarea i modificarea aciunii lor. Teoria asupra mijloacelor de aprare ale Eului a cunoscut mai multe restructurri. La nceput, cnd psihanaliza era, (Freud), o teorie a conflictului psihic ntre natur i cultur, funcia exclusiv a mijloacelor de aprare consta n controlul tendinelor pulsionale. Mai specific, tendinele instinctuale combtute ineau de dorinele oedipiene. -- O dat cu desexualizarea incontientului, (Alfred Adler), coninuturile psihice prelucrate devin sociale (dorina de autoafirmare, sentimentele de inferioritate etc.). Adler introduce noi mijloace de aprare, cum ar fi protestul viril Momentul cel mai important pentru teoria psihanalitic referitoare la mijloacele de aprare l constituie apariia lucrrii Eul i mecanismele de aprare (1936) scrise de Anna Freud. Aceast prim ncercare de sintez se distinge prin cteva idei importante: a) Sublinierea faptului c mijloacele de aprare nu sunt n sine patologice, chiar dac disfunciile psihice de tip nevrotic sau psihotic sunt caracterizate de aciunea anumitor mijloace de aprare. b) Stabilirea unei liste de treisprezece mijloace de aprare nsoite de definiii precise (refularea, regresia, formaiunea reacional, izolarea, anularea, proiecia, introiecia, ntoarcerea mpotriva propriei persoane, transformarea n contrariu, sublimarea, identificarea cu agresorul, participarea altruist, intelectualizarea). c) Introducerea printre obiectivele aprrii a prelucrrii stimulilor care vin din realitatea extern. Astfel, identificarea cu agresorul neutralizeaz frica provocat subiectului de obiecte din lumea exterioar. d) Asocierea predominanei aciunii anumitor mijloace de aprare cu anumite etape ale dezvoltrii. Astfel, proiecia i introiecia presupun distincia ntre sine i obiect. Regresia, transformarea n contrariu i ntoarcerea mpotriva propriei personae presupun perceperea conflictului ntre tendinele pulsionale i necesitatea inhibrii lor. Sublimarea presupune recunoaterea de ctre Eu a importanei valorilor sociale superioare. Ulterior a aparut o nou extindere a coninuturilor care fac obiectul aciunii mijloacelor de aprare. Reprezentanele sinelui i reprezentanele obiectului intr i ele n sfera de aciune a mijloacelor de aprare. Nu numai conflictul, ca la Freud i psihanaliza freudian, ci i deficitul are propriile mijloace de aprare (psihologia sinelui a lui Kohut). - Dou noi mijloace de aprare fac carier n psihanaliza contemporan: identificarea proiectiv i forcluderea. aIdentificarea proiectiv teoretizat de Melanie Klein i reformulat de Bion, descrie plasarea de pri ale sinelui n obiect i controlul acestuia, scopul fiind dominarea impulsurilor agresiv-distructive, si a cptat o deosebit importan n terapia psihanalitic. Pacienii plaseaz n analist aspecte insuportabile sinelui i le triesc n exterior. In relaia psihanalitic, terapeutul le reine n sine i le ofer, n form modificat, pacientului pentru a fi reintroiectate.

b.Lacan a preluat de la Freud, mecanismul de aprare numit de acesta Verwerfung (respingere), care a devenit n limba francez forclusion,. Forcluderea const n eliminarea din psihic nu numai a afectelor sau reprezentrilor, ci i a unor structuri fundamentale ale ordinii simbolice, cum ar fi numele tatlui. 2.1 Utilizarea mijloacelor de aprare mpotriva pulsiunilor Motivele care determin (dup Anna Freud) aprarea mpotriva pulsiunilor.

Eul copilului se teme de prinii care formuleaz anumite interdicii pulsionale . Primul motiv de aprare este exterior nu numai Eului, ci
i persoanei Cea mai cunoscut fric a copilriei caracterizeaz perioada oedipian i este numit n psihanaliz fric de castrare. Dorinele afective i erotice fa de prini se lovesc de opoziie i chiar de ameninrile i pedepsele acestora.

Teama pe care o inspir Supraeul: Al doilea motiv al aprrii este exterior Eului, dar nu persoanei Eul, care ar fi dispus s satisfac tendina
pulsional, se teme de Supraeu, ca altdat copilul de printe. Eul se apr de instinct (sexualitate i agresivitate) din fric de Supraeu. n astfel de situaii, terapia vizeaz slbirea Supraeului sau restructurarea sa. Celelalte dou motive de aprare descrise de Anna Freud aparin Eului.

Frica de intensitatea pulsiunilor, care devin extrem de puternice n anumite momente ale vieii, cum ar fi pubertatea sau climacteriumul. La
pubertate reacia fa de fora n cretere a pulsiunilor poate mbrca forma

ascetismului, - se opune nu numai satisfacerii pulsiunilor, ci i oricrei satisfaceri, mergnd pn la limita autoconservrii (refuzul de a purta
haine groase n anotimpul rece, reducerea hranei

intelectualizarea.-n loc de a evita pulsiunile, le abordeaz ntr-o form abstract, teoretic. Interesele intelectuale i discuiile pe teme abstracte
de tip filosofic, att de frecvente la pubertate, nu urmresc rezolvarea unor probleme impuse de realitate, ci exprim tensiunea conflictului pulsional, pe care-l traduce n termeni abstraci cu scopul de a-l controla. de coeren. Eul matur are nevoie de echilibru ntre tendinele contradictorii: masculin-feminin, activitate-pasivitate, heterosexualitatehomosexualitate. Rezultatul prelucrrii psihice a unor astfel de contrarii depinde, dup Anna Freud, n primul rnd de gradul de investire al fiecruia. 2.2 Cteva mijloace de aprare 2.2.1 Raionalizarea Dup Laplanche i Pontalis (Vocabularul psihanalizei), termenul introdus de Ernest Jones are urmtoarea accepie: Procedeu prin care subiectul ncearc s dea o explicaie coerent din punct de vedere logic sau acceptabil din punct de vedere moral unor atitudini, idei, sentimente ale cror adevrate motive nu sunt percepute. Se vorbete n special de raionalizarea unui simptom, a unei compulsii defensive, a unei formaiuni reacionale. n delir rationalizarea intervine pentru a-l sistematiza, actiunea sa fiind asemntoare cu a elaborrii secundare. Anumite lucrri de psihanaliz nu includ raionalizarea printre mijloacele de aprare ale Eului, deoarece nu este ndreptat direct mpotriva tendinelor pulsionale, ci camufleaz n mod secundar diferite aspecte ale conflictului. Un exemplu dintr-o psihanaliz contemporan considerentele morale sunt folosite ca raionalizare pentru sentimentele de inferioritate provocate de obezitate. O femeie care arat ca mine nu poate avea aventuri. 2.2.2 Refularea Primul mijloc de aprare al Eului studiat de Freud, care a fost asimilat, pentru un timp, aprrii, este unul dintre termenii centrali ai psihanalizei, corelativ termenului de incontient. Pn n 1915, Freud a considerat c incontientul este echivalent cu refulatul. Refularea este considerat, mijlocul de aprare mpotriva tendinelor oedipiene specific isteriei n msura n care incontientul este prezent i n alte tulburri psihice, se poate afirma c refularea particip la procesul defensiv caracteristic fiecreia. Mai mult, deoarece fiecare om are incontient, este legitim s considerm refularea ca fiind un proces psihic universal. n accepia freudian, refularea este un mijloc de aprare ndreptat mpotriva reprezentanilor pulsiunii (gnduri, imagini, amintiri). Dup . Roudinesco i M. Plon, prin refulare trebuie s nelegem procesul care vizeaz meninerea n incontient a tuturor ideilor i reprezentrilor legate de pulsiuni i a cror realizare, productoare de plcere, ar afecta echilibrul funcionrii psihice a individului, devenind surs de neplcere. n studiul din 1915, intitulat Refularea, Freud descrie trei timpi ai refulrii. Refularea originar, este un moment ipotetic, postulat pornindu-se de la efectele sale (Laplanche, Pontalis). Majoritatea refulrilor se produc prin aciunea conjugat a instanei interdictive (Supraeu) i a atraciei exercitate de alte coninuturi incontiente. Cum exist i coninuturi incontiente care nu s-au format prin atracia altor formaiuni incontiente, Freud a presupus aciunea unei refulri originare sau primare, care intervine foarte de timpuriu ca reacie la intensitatea extrem a stimulilor care strpung filtrul de excitaii. Refularea secundar sau refularea propriu-zis ndreptat mpotriva reprezentanilor pulsiunii este momentul cel mai bine studiat n psihanaliza freudian. Intoarcerea refulatului, cel de-al treilea timp, descrie revenirea n contient ca simptom, vis, act ratat, oper de art etc. a coninuturilor refulate. 2.2.3 Regresia Este unul dintre termenii cei mai importani ai psihanalizei, desemnnd att procese normale, ct i patologice. Regresiei i se atribuie rolul de aparare n nevroza obsesional. n general, prin regresie se desemneaz procesul psihic prin intermediul cruia un subiect individual sau colectiv se ntoarce la un nivel anterior al dezvoltrii psihice, fie c este vorba de gndire, sentiment, comportament. Regresia este prezent nu doar n viaa cotidian sau n procesele patologice ci i n terapia psihanalitic, atunci cnd transferul pacientului exprim fantasmele sale incontiente care in de copilria sa. Regresia poate fi global, cnd cuprinde ntreaga personalitate, sau parial, cnd vizeaz doar un aspect al Eului sau al dezvoltrii libidinale. De asemenea, ea poate fi stabil sau fluctuant, malign sau benefic, n serviciul Eului (M. Balint). n viaa cotidian sau n creaia artistic, regresia temporar poate fi salutar pentru depirea impasurilor existeniale sau estetice. Dup Freud, regresia este

Nevoia

topic

atunci cnd parcurge n sens invers sistemele psihice orientate ntr-o direcie determinat. Visul este terenul cel mai propice pentru manifestarea acestui tip de regresie: dac n starea de veghe excitaiile evolueaz dinspre percepie spre motilitate, n vis, gndurile regreseaz spre sistemul de percepie, exprimndu-se n special sub forma imaginilor senzoriale.

temporal, cnd subiectul revine la etape depite ale dezvoltrii (libidinale sau ale Eului). formal, cnd subiectul se ntoarce la niveluri inferioare din punctul de vedere al complexitii, structurrii i diferenierii (Laplanche, Pontalis).
2.2.4 Formaiunea reacional Este definit de Laplanche i Pontalis ca atitudine sau comportament opus ca sens unei dorine pulsionale refulate i constituit ca reacie la aceasta.

Formaiunea reacional nu este apanajul nevrozei obsesionale sau al personalitii obsesionale; o putem ntlni frecvent att n isterie, ct i n viaa cotidian normal, unde are doar un caracter punctual, fr a atinge generalitatea i constana din primul caz. n isterie, de exemplu, formaiunea reacional vizeaz doar anumite situaii: tandreea excesiv a mamei fa de copii pe care de fapt i urte. n cazul nevrozei obsesionale i al personalitii obsesionale, tendinele instinctuale combtute in de stadiul sadic-anal al dezvoltrii libidinale. Ordinea, curenia, mila nlocuiesc dezordinea, murdria, cruzimea. n viaa cotidian, trsturile de caracter care au la baz formaiuni reacionale sunt uor de recunoscut datorit exagerrii care definete calitatea moral respectiv, iar n funcie de natura acestei caliti se poate deduce natura pulsiunii combtute. 2.2.5 Identificarea cu agresorul Accepia psihanalitic subliniaz aspectul incontient al fenomenului. n sens freudian este vorba de procesul incontient trit de Eu n momentul n care, urmrind un scop defensiv, se transform ntr-un aspect al obiectului. Faptul c fiul reproduce comportamentul tatlui su disprut nu constituie un exemplu de identificare n situaia respectiv. Dac ns acelai fiu cade prad unui lein cu caracter isteric, faptul constituie un indiciu al identificrii cu reprezentarea incontient a tatlui mort, de care ncearc s se apere, scrie psihanalistul francez Nasio. Teoria psihanalitic distinge mai multe tipuri de identificare: primar, secundar, total, parial. n identificarea primar, caracteristic nceputului vieii i de aceea ipotetic, subiectul, care percepe obiectul prin intermediul gurii, ochilor, urechilor, pielii, devine una cu acesta atunci cnd el dispare din cmpul percepiei. Identificrile secundare sunt asociate acelor etape de dezvoltare care presupun diferenierea ntre interior i exterior, ntre subiect i obiect. Scopul lor este de a face suportabil o pierdere sau o tendin agresiv orientat mpotriva obiectului. Dac primul criteriu de clasificare era temporal, al doilea se refer la amploarea identificrii. n cazul identificrii totale sau narcisice, iubirea de obiect este nlocuit prin preluarea integral a obiectului n sine. (bieel care se ataase puternic de o pisic) Specificul identificrii pariale este dat, de faptul c preluarea vizeaz doar un aspect al obiectului. (Dora, celebra pacient a lui Freud, se identific cu doamna K., amanta tatlui ei, doar n calitate de fiin dezirabil sexual, sau cu emotia orgasmului) Funcia defensiv a identificrii, orientat aici spre un obiect exterior, este deosebit de evident n cazul formei cunoscute sub numele de identificare cu agresorul. Cteva exemple mprumutate de la Anna Freud, toate innd de psihanaliza copilului, pun ntr-o lumin clar aspectul amintit. a) Un elev este ndrumat ctre psihanalist datorit grimaselor pe care le fcea cnd era certat de profesorul su b) O feti care nu avea curaj s parcurg holul ntunecat al locuinei descoper spontan soluia c) Funcia defensiv este asigurat nu numai de identificarea, de obicei parial, cu obiectul care inspir fric. Acelai efect l are i identificarea cu actul agresiv Datorit naturii sale, identificarea cu agresorul joac un rol important n situaia oedipian ca mijloc de aprare mpotriva fricii de castrare. Contribuia sa la cristalizarea Supraeului este important. 2.2.5.1 Identificarea cu agresorul n situaii-limit* n situaii-limit, identificarea cu agresorul poate produce fenomene iraionale, de neneles fr aplicarea perspectivei psihanalitice. Modificrile psihice produse de experimentul Piteti, prin care s-a urmrit reeducarea tinerilor anticomuniti ntemniai la sfritul anilor 40 la nchisoarea din Piteti, alctuiesc mpreun un produs bizar, si tragic. Splarea de creier realizat la Piteti a urmrit producerea unei adevrate metamorfoze, a unei convertiri sau mutaii. Din nefericire pentru condiia uman, experimental Piteti a avut un succes deplin: toi cei care au trecut pe la Piteti s-au transformat din opozani n susintori convini ai comunismului. Cea mai dureroas expresie a mutaiei profunde i durabile realizate la Piteti const n transformarea victimelor n cli. Dup D. Bacu, toi cei care au fost supui reeducrii au cedat i au devenit la rndul lor torionari. Doar cei care au murit n timpul schingiuirilor sau cei care au reuit s se sinucid au scpat nentinai. Rezistena individual sau colectiv a fost nu numai inutil, ci i duntoare, profunzimea i durabilitatea convertirii fiind direct proporional cu intensitatea rezistenei: astfel, fostul student anticomunist Pop Cornel, transformat ulterior n torionar feroce, s-a numrat printre cei care s-au mpotrivit energic i timp ndelungat reeducrii. Mutaia urmrit i obinut de experimentul Piteti a avut nu numai un aspect comportamental (transformarea vicitmei n clu), ci i unul spiritual adeziunea intim la ideologia comunist. De asemenea, valorile morale la care aderaser cei supui experimentului Piteti au fost combtute cu succes. Cel mai dramatic efect al reeducrii n acest plan a fost, poate, distrugerea sentimentului filial i a afeciunii care leag rudele ntre ele. Mutaia, metamorfoza sau convertirea au fost produse, n primul rnd, datorit aciunii identificrii cu agresorul, la care s-a adugat aciunea regresiei i a refulrii., fiind necesara insumarea efectelor celor trei mijloace de aprare pentru a supravieui psihic n condiiile-limit impuse de experimentul Piteti. Spaima indescriptibil, pare s fie starea dominant n perioada reeducrii i n acelai timp factorul care a impus apelul la identificarea cu agresorul. Pe fondul unei subalimentaii extreme, deinuii treceau prin cele patru etape ale reeducrii (demascarea extern, demascarea intern, demascarea moral public i activitatea de torionar) prin intermediul torturii. Virgil Ierunca arat c tortura nentrerupt era cheia experimentului. Tortura fizica a fost imbinata cu distrugerea moral. Credina n Dumnezeu a constituit una dintre intele preferate ale distrugerii morale. Nu numai sentimentele care leag rudele ntre ele erau subminate, ci mai ales prietenia. Uneori lepdarea de prietenie a mbrcat forme cu adevrat demeniale. Lpsii de orice posibilitate de rezisten fizic sau moral n faa agresiunii torionarilor, studenii ntemniai la Piteti au cedat, uneori dup o rezisten de cteva luni, presiunilor externe. Doar identificndu-se cu agresorul au putut ndeprta frica pe care le-a inspirat-o reeducarea comunist. Apelul la acest mecanism de aprare a fost favorizat de starea de regresie psihic. Alturi de tortura fizic i moral, combinate cu imposibilitatea sinuciderii, umilina extrem a participat cu siguran la inducerea unei regresii maxime, la crearea unui sentiment de neputin caracteristic primei etape a copilriei. Alt mecanism incontient de aprare al Eului implicat a fost cel al refularii, ntr-o accepie lrgit, conform creia refularea poate viza orice coninut, n orice moment al vieii, dac produce conflicte. n cazul experimentului Piteti a fost vorba de refularea valorilor pozitive, care n condiiile date deveniser surs de conflicte majore. n special demnitatea a fost, dup D. Bacu, vizat de refulare. Asemenea oricrei refulri, refularea valorilor pozitive este ameninat de ntoarcerea refulatului. Adeziunea la organizarea social de tip comunist reprezint o form de identificare cu agresorul, favorizat de infantilizarea indus de totalitarism prin dependen economic absolut de statul printe, monopartidism i controlul vieii spirituale, precum i de refulare a valorilor noncomuniste, alungate n egal msur din contiina colectiv i cea individual. 2.2.6 Proiecia Sensul psihanalitic este excelent exprimat de Laplanche i Pontalis n al lor Vocabular al psihanalizei. Aici, prin proiecie se nelege procesul psihic prin care subiectul expulzeaz din sine i localizeaz n afara sa, n persoane sau lucruri, caliti, dorine, sentimente care i aparin, dar pe care nu le cunoate sau refuz s le accepte. Freud consider proiecia ca fiind un mijloc de aprare arhaic care acioneaz n paranoia, dar i n fobie, putnd fi ntlnit i n modurile de gndire normal, precum i n acelea care produc religiile primitive (animismul) i superstiiile. n general vorbind, construirea unei realiti suprasensibile este rezultatul proieciei. Tocmai de aceea lumea suprasensibil poate fi reconvertit ntr-o psihologie a incontientului. n esen, att Freud, ct i Jung mprtesc acelai punct de vedere n privina rolului jucat de proiecie n producerea religiilor, diferena constnd n modul de concepere al coninuturilor psihice proiectate: la primul este vorba despre coninuturi ale incontientului personal, n timp ce la Jung, de coninuturi ale incontientului colectiv (arhetipuri). n ceea ce privete rolul defensiv al proieciei exist importante asemnri cu refularea: ambele i limiteaz aciunea la a mpiedica perceperea tendinei pulsionale generatoare de neplcere, spre deosebire de transformarea n contrariu (a pasivitii n activitate), de exemplu, care intervine n procesul

pulsional, modificndu-l. Spre deosebire de refulare, n cazul creia pulsiunea este trimis napoi n Se, n proiecie ea este trimis n lumea extern (Anna Freud). Dup anumii psihanaliti, proiecia ar precede, n dezvoltarea ontogenetic, refularrii n legtur cu impulsurile agresive. Exemple: a) n viaa cotidian, proiecia este omniprezent n relaiile interumane. De multe ori, ea joac un rol negativ, tensionndu-le, ca n cazurile n care unul dintre partenerii cuplului proiecteaz asupra celuilalt tendinele sale incontiente de infidelitate. Alteori, rolul proieciei poate fi pozitiv, din punct de vedere social, nu i din punctul de vedere al individului, ca n cazul participrii altruiste. Destinul uneia dintre pacientele Annei Freud poate ilustra excelent acest tip de proiecie benefic social. Tnra profesoar Formarea unui Supraeu foarte puternic i-a interzis satisfacerea dorinelor de copil, dorine care nu au fost ns refulate, ci realizate prin delegaie n lumea exterioar. Piesa Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand reprezint cel mai concludent exemplu literar pentru participarea altruist datorat proieciei. Cyrano de Bergerac i va tri iubirea prin delegaie, proiectndu-i aspiraiile asupra unui tnr i frumos coleg pe nume Cristian. n rzboi, Cyrano l protejeaz pe Cristian, n loc de a-i apra propria via. Cnd Cristian este ucis, Cyrano renun la iubirea sa pentru Roxana, pe care n-o putea tri dect prin delegaie. b) Din universul psihopatologiei, exemplul paradigmatic l constituie cazul preedintelui de tribunal Schreber, unul din cele cinci cazuri celebre ale lui Freud. Dar dac psihanalistul este preocupat de nelegerea patologiei psihotice, nu numai nevrotice, care este ipoteza avansat de Freud pentru delirul lui Schreber i paranoia n general? Interpretare: nelegerea delirului preedintelui Schreber este coninut n interpretarea dat de Freud, interpretare n care proieciei i revine un rol central. Problema psihic pentru care Schreber gsete o soluie psihotic este un puseu al libidoului homosexual pasiv, care l-a avut ca obiect pe medicul curant (psihiatrul Flechsig). Fantasma de a fi femeie, care apare la un moment dat pe deplin contient, trezete n Schreber o puternic rezisten i este refulat, respins n incontient. Urmtoarea operaie defensiv a fost de a o transforma n contrariul su: dorina homosexual pasiv s-a transformat n frica de a nu se abuza sexual de el, iar psihiatrul Flechsig a devenit, din obiect al iubirii, persecutor. A urmat a treia operaie defensiv: proiecia n exterior a coninuturilor incontiente, datorit creia o percepie intern reprimat ajunge la contiin ca o percepie a lumii externe. Am putea presupune c proiecia a devenit necesar datorit dificultilor pe care le-a avut pacientul de a menine refularea. Datorit tuturor acestor operaii, ncununate de transformarea emasculrii ntr-un imperativ cosmic, pacientul reuete s ating o stare de echilibru satisfctoare cea de a doua remitere. Cercetrile psihanalitice ulterioare asupra paranoiei efectuate de Jung i Ferenczi au condus la concluzia c, indiferent de ras i sex, cauza bolii a fost eecul de a controla homosexualitatea incontient ntrit dintr-un motiv conjunctural. 2.2.7 Un exemplu integrator n dicionarul de psihanaliz coordonat de Wolfgang Mertens i Bruno Waldvogel (Handbuch psychanalitischer Grundbegriffe) exist un exemplu clinic ipotetic folosit pentru a ilustra aciunea diferitelor mijloace de aprare, de la cele mai primitive la cele mai evoluate, urmnd ierarhia stabilit de Vaillant (1992). Deoarece mi s-a prut o ilustrare convingtoare, l reproduc ntr-o form rezumativ. Pacienta imaginar este o femeie de 37 de ani care a fost prsit de soul ei dup ce timp de 7 ani a fcut eforturi considerabile, dar infructuoase de a rmne nsrcinat. Imediat dup aceasta, s-a mbolnvit de astm bronic, ceea ce a necesitat o perioad de spitalizare. Psihoterapeutului care a tratat-o n spital i-a comunicat sentimentul de inferioritate pe care l-a avut ntotdeauna fa de sora sa mai mic, ntre timp mam a trei copii. nainte de a o prsi, soul pacientei i-a exprimat nc o dat dorina de a avea copii. Aprare psihotic (proiecie paranoic): n primele zile de internare, nainte de a vorbi cu psihoterapeutul, pacienta a sunat-o pe o prieten care lucra la poliie pentru a reclama o asistent din spital care ar fi avut intenia de a-i administra medicamente care s-i permit s-i controleze gndurile. Respectiva asistent a fost cu siguran pltit de soul ei. Prin aceast aprare, pacienta i proiecteaz agresivitatea incontient asupra obiectului (soului) i este pe deplin convins c pericolul vine de la acesta. Aprri imature: a) ntoarcerea mpotriva propriei persoane: dup ce un tnr medic a dovedit o anumit nendemnare n a-i pune o perfuzie, pacienta i-a comunicat asistentei de noapte c i pare deosebit de ru c i creeaz probleme tnrului medic.. n acest caz, pacienta ntoarce agresivitatea masiv mpotriva propriei persoane, n loc s exprime o parte din ea la adresa personalului medical. b) Refuzul realitii exterioare: n spital, pacienta povestete vecinei de camer c are un so minunat, care a preluat toate grijile casei n perioada bolii.. Pacienta se apr de situaia exterioar (i interioar) n care se afl, negnd realitatea i nlocuind-o cu o realitate imaginar. Aprri nevrotice: a) Refulare: dup externare, a solicitat ajutorul unui alt psihoterapeut, recomandat de psihoterapeuta din clinic. Cnd noul psihoterapeut o roag s-I aminteasc numele primei psihoterapeute, i este imposibil s i-l aminteasc. Pacienta ndeprteaz automat din contiin gnduri, afecte i impulsuri legate de prima psihoterapeut, ceea ce face cu neputin reamintirea numelui. b) Formaiune reacional: cnd sora ei a antrenat-o ntr-o discuie despre soul care a prsit-o, i-a spus c de fapt i este recunosctoare pentru c n felul acesta nu se mai simte obligat s aib copii. Pacienta manifest fa de soul ei sentimente opuse sentimentelor reale pe care acesta i le inspir. c) Izolare: cnd noul terapeut avanseaz cu pruden ipoteza c citirea scrisorii de adio lsate de soul ei a suprat-o, pacienta mai nti neag sentimentul respectiv, pentru ca apoi s afirme c soul ei trebuie s fi avut motivele lui care l-au fcut s-o prseasc. ntrebat de terapeut care crede c au fost aceste motive, vorbete cu detaare, pe deplin raional despre ele. Pacienta separ sentimentele de coninutul cognitiv pentru a evita contactul cu sentimentele ostile pe care le are fa de soul ei. Aprri mature: a) Sublimare: cnd pacienta a primit n spital vederi de la copiii surorii ei, s-a hotrt s in un jurnal imaginar n care descria aventurile unei mtui necstorite cu copiii vecinei. n aceast variant, pacienta are capacitatea de a exprima conflictele psihice, precum i impulsurile i afectele care rezult de aici ntr-o form artistic avantajoas pentru ea i pentru ceilali. b) Reprimare: n spital a preferat lecturi filosofice i psihologice despre depirea suferinei, dar a refuzat o revist despre ngrijirea sugarilor. Pacienta este capabil s menin n planul contiinei toate componentele conflictului i n acelai timp s controleze impulsurile i afectele generate de conflict.