Proiect latina

Aceasta este o listă cu cei șapte regi romani.

Romulus (753 î.Hr.-716 î.Hr.)

Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului viitorului lor oraș, pe
care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea
orașului, Romulus nu doar că a creat legiunile romane și Senatului, dar a și
adus cetățeni în noul său oraș prin rapirea femeilor tribure Sabine vecine,
acțiune din care a rezultat amestecarea sabinelor și romanilor într-un singur
popor. Romulus avea să devină un mare cuceritor pentru Roma antica/
adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După moartea sa, a
fost zeificat ca zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman. În zilele noastre,
referirile asupra sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.
Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor și fratele său mai
mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la moartea tatălui lor. Numitor a
primit puterile suverane ca drept al nașterii sale, în timp ce Amulius a primit
trezoreria regală, inclusiv aurul adus de Eneas din Troia. Însă din pricina faptului
că Amulius deținea averea, având astfel mai multă putere decât fratele său, îl
detronează pe Numitor. Speriat că fiica lui Numitor, Rhea Silvia, ar naște copii
care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina o vestală,
preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure că va rămâne virgină.
Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în templul zeiței Vesta și
aceasta îi naște mai târziu doi băieți gemeni de mărime și frumusețe
remarcabile, numiți mai apoi Romulus și Remus. Amulius devine furios și o
întemnițează pe Rhea, ordonând și moartea gemenilor prin înec. Însă servitorul
căruia i-a fost încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a pus
pe cei doi într-un coș și l-a eliberat pe malurile fluviului Tibru. Râul, care era în
inundație, s-a ridicat și a purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval.
Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi plasează
pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de
o ciocănitoare sub un smochin, două animale sacre pentru Marte. Romulus și
Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care
duce copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și
cum ar fi ai lor.
Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și frumusețea lor
încă de copii. Când au ajuns la vârsta bărbăției erau de un curaj și o
îndrăzneală invincibile. Romulus, însă, era considerat mai înțelept și mai abil în
politică dintre cei doi, iar discuțiile sale cu vecinii despre păscut și vânătoare le-a
oferit oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru
supunere. În măsura acestor calități, erau iubiți de confrații lor și de săraci, însă
ei îi urau pe ofițerii și aprozii regelui. Și-au trăit viețile și au urmat scopurile
oamenilor născuți nobili, fără a pune valoare pe lene și trândăvie, dar exersând
și vânând, apărând pământul împotriva tâlharilor și răzbunându-i pe cei care
suferiseră fără să greșească. Și astfel au devenit cunoscuți în întregul Latium.

Numa Pompilius (715 î.Hr.-674 î.Hr.)

După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în

mâinile lui Numa Pompilius. Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală,
domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La
numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include
100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus.
Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce
descendenții lor aveau să devină elita Republicii.
Numa Pompilius a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul
solar, împărțit în zece luni care, conform unei tradiții care datează de la
Romulus, începea cu luna martie, lună în care se reluau lucrările agricole
și războiul. A acordat o atenție deosebită agriculturii, subdivizând anul
astfel încât țăranii să organizeze în mod corespunzător operațiunile de
însămânțare, cultivare și recoltare[1], instituind totodată mai multe ritualuri
religioase ale Romei. El a organizat zona în și din afara Romei în districte
pentru un management mai ușor. El este, de asemenea, creditat pentru
organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.
Numa Pompilius este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându-l
chiar pe Romulus), iar în timpul domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele
vestale ale Romei, Pontifii și Colegiul Pontifilor. De asemenea, în timpul
domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer
cu soarta Romei scris pe el. Numa Pompilius a ordonat copierea scutului
în unsprezece exemplare, acestea devenind sacre romanilor.
Domnia sa avea să dureze 41 de ani și avea să aibă o moarte naturală,
ușoară.

Tullus Hostilius(673 î.Hr.-642 î.Hr )

Tullus Hostilius a fost al treilea rege al Romei regale, în perioada 673-642

î.Hr.
Atribute razboinice ale regelui: Tullus a purtat război împotriva
cetăților Alba Longa, Fidenae și Veii, oferind astfel Romei teritoriu și puteri
și mai mari. În timpul domniei lui Tullus, orașul Alba Longa a fost complet
distrus, iar Tullus a înrobit populația, trimițând-o apoi înapoi la Roma.
Tullus dorea război atât de mult încât a mai purtat unul împotriva sabinilor.
Odată cu venirea domniei lui Tullus, romanii și-au pierdut dorința pentru
pace. Tullus a purtat atât de multe războaie încât a neglijat complet
venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat
orașul, Tullus însuși, aflându-se printre cei infectați. Când acesta a implorat
pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a răspuns cu un fulger, ce l-a ars pe
rege și i-a transformat casa în cenușă.
În ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat și reprezentat al
treilea grup de persoane care formau clasa patriciană a Romei, consistând
dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta azil și o nouă viață. De
asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru Senat, Curia, care a
supraviețuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de
ani.

Ancus Marcius (641 î.Hr. -617 î.Hr. )

Ancus Marcius (642-617 î.C.) a fost al IV-lea rege, din cei șapte regi

ai Romei, posibil să fie si el legendar ca ceilalți. În urma misterioasei morți
a lui Tullus, romanii au ales un rege religios și pacifist în locul său. Acesta
era nepotul lui Numa, Ancus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a
făcut puține pentru a mări granițele Romei și a dus războaie doar atunci
când teritoriile sale aveau nevoie să fie apărate. De asemenea, el a
construit un apeduct, Aqua Marcia și a construit prima închisoare romană
pe colina Capitoliului.
În timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat
pentru a proteja Roma. Tot el a construit și primul pod peste Tibru. De
asemenea, el a fondat portul Romei Ostia pe Marea Tireniană și
dezvoltarea primelor lucrări de sare. În timpul domniei sale, mărimea
Romei a crescut din cauză că Ancus folosea diplomație pentru a alătura pe
calea pașnică orașele mai mici din înconjurul Romei, într-o alianță.
Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor și restabilirea
așezării lor pe colina Aventin, formând astfel clasa de plebei a Romei.
Avea să moară din cauze naturale, la fel ca și bunicul său înaintea sa,
după 37 de ani ca rege și avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al
Romei.

Lucius Tarquinius Priscus (616 î.Hr. -579 î.Hr. )

Lucius Tarquinius Priscus, de asemenea numit Tarquin cel
Bătrân sau Tarquin I, a fost al cincilea rege legendar al Romei din 616
î.Hr. până în579 î.Hr.. Soția lui a fost Tanaquil. Numele celui de-al cincilea
rege al Romei (616-579 î.Hr.), căruia tradiția îi atribuie calități și fapte în
parte legendare, în parte greu de distins de cele atribuite altui rege din
aceeași familie, Tarquinius Superbus. În orice caz, este atestată istoric
existența în această perioadă a unor suverani de origine etruscă, Tarquinii,
putându-se identifica un sâmbure de adevăr istoric în cadrul complexelor
mituri și legende transmise de povestirile populare privitoare la cei doi
Tarquinius.
Tradiția îl considera pe Tarquinius Priscus fiul lui Demaratus, nobil
descendent al familiei Bachiazilor din Corint, care se mutase în Etruria, la
Tarquinia. Demaratus a murit aici, lăsîndu-și imensa avere fiului său
Lucumon, căsătorit cu întreprinzătoarea Tanaquil. În pofida bogăției sale,
Lucumon avea să joace un rol secundar în viața cetății, pentru că era
străin; impulsionat de Tanaquil, s-a mutat la Roma, unde, pe colina
Ianiculum, s-a produs un miracol anunțând gloria viitoare a personajului:
un vultur s-a apropiat de el, i-a luat boneta și i-a pus-o înapoi pe cap numai
după ce a rotit-o multă vreme în zbor în înaltul cerului. Tanaquil, care
potrivit tradiției era expertă în arta haruspiciilor, i-a prezis soțului ei un viitor
strălucit: într-adevăr, acesta a fost întâmpinat la Roma cu toate onorurile,
primind numele Tarquinius, după cel al orașului de origine. Intrat în grațiile
lui Ancus Martius și ale poporului roman, a fost ales de locuitori ca
succesor al lui Ancus.

Servius Tullius (578 î.Hr. -535 î.Hr. )

Servius Tullius a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H.
Conform legendelor din cei 7 împărați legendari ai Romei, 3 erau de
origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind
urmașul lui Tarquinius Priscus. Servius Tullius a preluat tronul în anul 578
î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante: legendele
spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el
a construit un zid în jurul orașului. Însă una dintre importantele sale
reforme a fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebeai, fie patricieni, în 6
categorii censitare având la bază centuria. Aceste categorii implicau însă
responsabilități militare și financiare. Iar ulltima categorie era cea care nu
avea deloc bani. În timpul lui Servus Tullius, Roma era împărțită în 193 de
centurii care formau ,,comitia centuriata”. O altă reformă extrem de
importantă a fost împărțirea orașului în 4 triburi orășenești și 26 de triburi
rurale, față de 3 triburi ca înainte( conform legendelor împărțirea Romei în
3 triburi a fost o reformă a lui Romulus).
Aceste reforme au fost importante pe plan administrativ, deoarece Servius
Tullius a reușit astfel să aibă o autoritate mai mare asupra triburilor de
sabini, etrusci, de pe colinele Aventin, Esquilin și Palatin( colina Caelius a
fost cucerită mai târziu).
În anul 534 î.H. Servius Tullius a fost omorât de către fiica sa, Tullia, care
era soția lui Tarquinius Superbus, care avea să devină ultimul rege al
Romei. Acesta a domnit între 534 și 509 î.H. Servius Tullius a fost
înfăptuitorul celor mai importante reforme anterioare de Republicii romane.

Lucius Tarquinius Superbus(534 î.Hr. -509 î.Hr. )

Lucius Tarquinius Superbus (n. secolul al VI-lea î.Hr., Roma Antică – d. 495
î.Hr., Cuma(d), Campania, Italia) a fost al șaptelea și ultimul rege al
Romei.
 Biografie
Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiu al lui
Priscus și ginere al lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de
origine etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins apogeul puterii lor.
Spre deosebire de toți ceilalți regi de înaintea sa, Tarquinius a folosit
violența, uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra Romei. A
abrogat multe dintre reformele constituționale antecedente create de către
predecesorii săi. Singurul lucru benefic Romei a fost completarea templului
lui Jupiter început de tatăl său, Priscus.
Tarquinius a înlăturat și distrus toate relicvele sabine de pe Stânca
tarpeiană, înfuriind populația Romei.
Ajuns pe tron printr-un asasinat, s-a sprijină exclusiv pe forța armelor. În
încercarea de a slăbi puterea aristocrației a redus numărul senatorilor, a
purtat lupte împotriva volscilor și a cucerit prin șiretenie orașul Gable. În
vremea sa se încheie asanarea mlaștinilor prin construirea marelui canal
colector (Cloaca maxima) și este realizat marele templu de pe Capitoliu,
consacrat triadei Iupiter, Iunona, Minerva.
Oamenii nu au mai putut tolera domnia sa tiranică atunci când a permis
violul Lucreției, o patriciană romană, de către fiul său. Rudă a Lucreției,
Lucius Junius Brutus (strămoș al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul și
l-a expulzat pe Tarquinius și monarhia sa din Roma, în anul 510 î.Hr.
După înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie
permisă domnia unui rege și a reformat Roma într-un guvern republican
în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius Collatinus, un
membru al familiei Tarquinius și văduvul Lucreției, au devenit primii consuli
ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în
cucerirea majorității lumii mediteraneene și va supraviețui pentru următorii
cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Augustus.