Glucagonul

Anul 1, Grupa 5
Lipovanu Ştefania
 Glucagonul este cel de-al doilea hormon pancreatic implicat în reglarea
echilibrului glicemic, alături de insulină. Acesta este secretat de celulele alfa ale
insulelor Langerhans.

o Albastru:nucleii
o Verde:celule beta(insulină)
o Roşu:celule alfa(glucagon)
 Glucagonul este sintetizat initial ca un prohormon (proglucagon) compus din
160 de aminoacizi.
 In cele din urma, proglucagonul este clivat in 4 peptide.
 Intreg procesul dureaza 90 de minute.
 Proglucagonul este sintetizat atat in celulele α pancreatice cat si in celulele L
din portiunea distala a intestinului subtire .
 Glucagonul stocat in granule distincte este secretat printr-un proces de
emiocitoza ce implica migrarea granulelor secretorii la periferia celulelor,
fuzionarea granulelor cu membrana celulara si expulzia continutului granulelor
in mediul extracelular.
Principalul loc de producere al glucagonului, pe langa celulele α
insulare, este hipotalamususul.

Functia glucagonului hipotalamic nu este pe deplin cunoscuta si

pana in prezent nu au fost descrise anomalii ce vizeaza glucagonul
produs la acest nivel.
Glucagonul pancreatic este secretat ca raspuns la hipoglicemie si
are ca rezultat cresterea concentratiei plasmatice a glucozei
 Secreţia de glucagon

Principalul organ ţintă al glucagonului este ficatul.

Efectul hiperglicemiant al glucagonului este produs prin stimularea
glicogenolizei şi gluconeogenezei hepatice; nu există nici un efect produs asupra
glicogenului muscular.
Odată restabilit nivelul fiziologic de glucoză, secreţia de glucagon încetează.
Majoritatea substratelor (glucoza, acizii graşi liberi şi corpii cetonici), excepţie
aminoacizii, suprimă secreţia de glucagon .O secreţie excesivă de glucagon poate
duce la hiperglicemie sau poate agrava o hiperglicemie preexistenta.
Creșterea secreției de glucagon este cauzată de:
•scăderea glicemiei,
•creșterea nivelului catecolaminelor,
•creșterea nivelului de aminoacizi în sânge,
•colecistokinină, acetilcolină,
•stimulare simpatică.
Scăderea secreției de glucagon este datorată:
•insulină,
•somatostatin,
•stimularea vagală, ce inhibă secreția de glucagon,
•nivel crescut de acizi grași și cetoacizi în sânge,
•producție crescută de uree.
 Rolul glucagonului în organism
 Hormonul glucagon este implicat în formarea glucozei în ficat și
reglează conținutul său optim în sânge. Pentru funcționarea normală a
sistemului nervos central, este important să se mențină concentrația de
glucoză în sânge la un nivel constant. Aceasta este de aproximativ 4
grame pe oră pentru sistemul nervos central.
 stimulează descompunerea lipidelor în
țesutul adipos, ceea ce reduce în mod
semnificativ nivelul colesterolului din sânge.
Îmbunătățește fluxul de sânge în rinichi;
Mărește rata de excreție a Na din organe și, de
asemenea, menține un raport optim electrolitic în
organism;
Regenerează celulele hepatice;
Stimulează eliberarea de insulină din celulele
corpului;
Crește nivelul Ca intracelular.
 Hormoni antagonici
GLUCAGONUL
-Hormon catabolic, facilitează “înfometarea”
celulelor şi arderile;
-Hormon care “demolează”, degradând
moleculele complexe în molecule simple, pe
care de obicei, corpul le poate folosi ca sursa
de energie.
-Glucagonul nu are efect asupra celulelor
musculare deoarece acestea nu au receptori
pentru glucagon.
-Glucagonul determină lipoliza
-Glucagonul determina in schimb lipoliza,
glicogenoliza, gluconeogeneza si formarea
corpilor cetonici.
-Hormon anabolic, facilitează hrănirea
celulelor şi depozitarea;
- Hormon care construieste, favorizand
crearea de molecule complexe;
-Asupra muschilor, insulina are doar
efect anabolic, favorizeaza sinteza
proteinelor musculare si depozitarea
glicogenului in muschi, pentru
utlilizare ulterioara.
-Insulina determină lipogeneza
-Insulina determina lipogeneza si
glicogeneza, depozitarea glicogenului
INSULINA
in ficat.