Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Au efectuat:
Bacanu Alina Nicoleta
Artiomov Daniela
Cuprins:
Introducere
Descriere
Mecanism de actiune
Efecte metabolice
Discutii
Bibliografie
I. Funcţia endocrină a pancreasului
Insulina este un hormon de natură proteică formată din 2 lanţuri polipeptidice: lanţul α cu
21 aminoacizi şi lanţul β cu 30 aminoacizi
Sintetizată în RER al celulelor B,
se sintetizează în ribozomi preproinsulina
În aparatul Golgi se formează proinsulina
Proinsulina se transformă în insulină sub influenţa kalikreinei
Insulina este stocată în granule de secretie ca hexamer, în plasmă circulă ca monomer, T ½
este de 5-8 minute
Insulina este învelită în membrană, în aparatul Golgi şi stocată în granule
Eliberarea Insulinei
Prin exocitoză în prezența Ca++
Proinsulina are 10% din activitatea insulinei
Pancreasul uman are 200 U insulină
Secreția zilnică este de 40-60 U
În caz de înfometare secreția scade la 10U/24 ore
Dinamica secreţiei de insulină în condiţii normale prezintă o curbă cu 2 vârfuri :
unul rapid, de scurtă durată(insulină activă stocată)
lent ce reprezintă secreţia de insulină nou sintetizată1 U insulină este de aproximativ 40ɥg
hormon
Transportul se face sub 2 forme: de insulină liberă şi insulină “legată” de o proteină
Insulina din sânge trece rapid de ficat, rinichi, muşchi scheletici
În ficat există insulinaza
creierul, eritrocitele nu fixează insulina
Secretia insulinei e influentata de:
glicemie - sistem feed-back
aa - arginină, leucină, fenilalanină
agenţii beta-adrenergici - stimulează secreţia de insulină
glucagonul, STH
enterohormonii: enteroglucagon, secretină, pancreozimină, gastrină
scăderea Zn din celulele pancreatice
Sistemul parasimpatic prin acţiune colinergică stimulează secreţia iar sistemul simpatic
o inhibă
Mecanismul de actiune al insulinei:
Receptorii pentru Insulina
RI(receptorul de insulină) este o glicoproteină formată din două subunităţi alfa şi două beta legate
prin punţi disulfidice
Scăderea concentraţiei în receptori este urmată de scăderea sensibilităţii tisulare faţă de hormoni
Hormono-insensibilitate apare în: obezitate cu hiperinsulinism, îmbătrânire, stări severe de acidoză
Există două tipuri de cooperare între insulină şi receptor:
cooperarea negativă
down regulation
Cooperarea negativă este un feed-back negativ în care afinitatea pentru insulină a receptorilor
neocupaţi scad pe măsură ce un număr tot mai mare au fost deja ocupaţi. Dimineaţa şi seara
receptorii prezintă valori maxime, iar la ora 14 valori minime. In absenţa alimentaţiei scad
dimineaţa şi se normalizează până la prânz
Down –regulation constă în reglarea numărului de receptori în funcţie de nivelurile insulinei
circulante
Astfel în stări hipoinsulinemice numărul receptorilor creşte, iar în stări hiperinsulinemice numărul
receptorilor scade (în obezitatea de aport
La creşterea glicemiei, în primele 3-5 min se eliberează insulina, nivelul plasmatic creşte
de 10x, insulina depozitată, apoi scade
După 15 min secreţia creşte din nou, atinge un platou în 2-3 ore, este cea preformată şi cea
nou sintetizată
Răspunsul secretor este mai important la administrarea orală a glucozei, stimulare nervos
vegetativă şi eliberarea unor hormoni gastro-intestinali care stimulează secreţia de Insulină
Glucoza intră în celula B prin Rp GLUT 2 (insulino-indep), cu efect nuclear, stimularea
transcripţiei mARN
Efecte metabolice citoplasmatice, creşte raportul ATP/ADP, se închide canalul membranar
al K
Canalul de K ATP dependent se închide, celula B se depolarizează
Unii aa (arg, fenala, liz) stimulează secreţia de Insulină prin hiperglicemia pe care o
determină
Hormonii gastro-intestinali CCK, GIP, gastrina, secretina, stimulează secreţia de Insulină
Glucagonul stimulează secreţia, Somatostatinul o inhibă
STH-ul, glucocorticoizii, progesteronul, estrogenii cresc secreţia
Efectele Insulinei
Ţesutul muscular
• creşte aportul de glucoză
• creşte sinteza de glicogen
• creşte încorporarea de aa
• creşte sinteza proteică din ribozomi
• creşte încorporarea K
• scade gluconeogeneza din aa
• scade catabolismul proteic
Ficat
• creşte sinteza proteică
• creşte sinteza lipidelor
• scade AMP ciclic (stimulează lipoliza cu eliberare de A.G)
• scade cetogeneza
• scade glucogeneza şi gluconeogeneza crescând sinteza glicogenului
• creşte sinteza enzimelor cu rol în utilizarea H.C.
Ţesutul adipos
• creşte aportul de glucoză
• creşte sinteza de A.G
• creşte sinteza de glicerol-fosfaţi
• creşte depozitarea T.G
• creşte încorporarea K
• activează lipoproteinkinaza
Pe metabolismul glucidic insulina are efect hipoglicemiant prin:
• stimularea glicolizei (aerobă, anaerobă)
• glicogenogenezei
• inhibarea glicogenolizei
• stimularea gluconeogenezei din lipide şi proteine cu eliberare de AG, aa., urmate de
scăderea în greutate prin pierderea de grăsimi şi mase musculare
Pe metabolismul proteic insulina:
• creşte anabolismul proteic
• scade ureogeneza hepatică, scopul este acela de a se evita risipa de aa. şi conservarea
masei musculare
Pe metabolismul lipidic insulina:
• stimulează lipogeneza pornind de la glucoză şi acetat prin activarea lipoproteinlipazei
• inhibă lipoliza fiind singurul hormon antilipolitic
• scade eliberarea de glicocol şi acizi graşi din ţesutul adipos
• lipsa de insulină determină o mare mobilizare de grăsimi din depozite, favorizând
încărcarea grasă a ficatului şi ateroscleroza
• cetogeneza este stimulată când betaoxidarea acizilor graşi are loc printr-un aport energetic
scăzut (lipsă de insulină)
Glucagon
Glucagonul, un hormon peptidic alcătuit din 29 aminoacizi, este produs de către celulele
insulare pancreatice de tip alfa şi de către hipotalamus.
Descriere
Glucagonul este sintetizat de celulele alfa din pancreas:
intensifică glicogenoliza hepatică şi neoglucogeneza
creşte lipoliza; creşte acizii graşi plasmatici
acţionează numai la nivel hepatic
secreţia este stimulată de hipoglicemie, stări de post, aa. ca arginina şi lizina
Activată maximal eliberează 1g glucoză pe minut
În inaniţie, efort, raportul insulină-glucoză este subunitar
Metabolismul proteic
Glucagonul are efect proteolitic, prin stimularea gluconeogenezei şi formează ureea
Şi efecte antianabolice prin inhibarea sintezei proteice
Alte efecte: în cantitaţi foarte mari: creşte Fc a inimii, creşte secreţia secreţiei biliare, inhibarea secreţiei gastrice acide
Controlul metabolismului glicogenului
In FICAT
MECANISM DE SEMNALE REZULTATE
CONTROL