Pancreasul endocrin

Sunt secretați 4 hormoni polipeptidici:

•Insulina
•Glucagonul
•Somatostatinul
•Polipeptidul pancreatic
Pancreasul endocrin
Pancreasul
• Organ retroperitoneal • Legături de tip gap,
• Format din cap, corp şi comunicare directă
coadă • Comunicare indirectă,
• Pancreasul endocrin mecanism paracrin,
este un traducător • Fiecare insulă are
neuro-endocrin partea centrală cu
• Rol foarte important în celule B, în jur pot fi
metabolismul diferite
intermediar
• Între celulele insulare
există diferite legături
Inervaţia pancreasului
• Simpatică • Parasimpatică
• Fibrele adrenergice • Fibrele preganglionare
postganglionare sunt sunt ale vagului
din ganglionul celiac, abdominal,
însoţesc vasele care • Ajung la ganglionul
pătrund în pancreas, intrapancreatic, apoi
• Explică răspunsul sunt fibre colinergice
insulelor la stres postganglionare
• Ajung la ţesutul acinar
şi la insule,
• Secreţiile din
perioadele digestive
Inervaţia pancreasului

• Sunt terminaţii • Sistemul portal de la

nivelul pancreasului
nervoase care • Arteriolele ajung la
secretă VIP, GIP celulele din nucleu,
celulele B, acolo se
• Vascularizaţia formează capilarele
este bogată, fenestrate, se
10% din debitul formează venulele, se
distribuie la periferie
circulator • Celulele B scaldă
pancreatic este celelalte celule din
în insule insule
Insulina

• Formată din 2 lanţuri pp, A cu

21 aa și B cu 30 aa
• Sintetizată în RER al celulelor B,
iar genele sunt pe braţul scurt
al cromozomului 11
• mARN, se sintetizează în
ribozomi preproinsulina
• În RE se pierd 23 aa, proins. lanț
A și B, legat de peptidul C, 31
aa
Insulina
• În aparatul Golgi se formează proinsulina
• Granulele de secreţie
• Proinsulina se transformă în insulină sub influenţa
kalikreinei
• Insulina este stocată în granul ca hexamer, în
plasmă circulă ca monomer, T ½ este de 5-8 minute
• Din celulele B se mai secretă: amylina, antagonist
al insulinei, legat de captarea şi utilizarea ei la
nivel muscular, pancreastatina , asemănător unui
produs de degradare al cromograninei A,
Insulina

• Peptidul C
• Rolul enzimei asemănătoare
tripsinei
• Proinsulina trece în insulină sub
acţiunea catalitică a kalikreinei
tisulare, din ins. Langerhans
• Insulina este învelită în
membrană, în aparatul Golgi şi
stocată în granule,
Eliberarea insulinei

• Prin exocitoză în prezența Ca++

• Proinsulina are 10% din
activitatea insulinei
• Pancreasul uman are 200 U
insulină
• Secreția zilnică este de 40-60 U
• În caz de înfometare secreția
scade la 10U/24 ore
Insulina
• Este rapid captată de ficat, rinichi, muşchii
scheletici, muşchiul cardiac, cel neted, adipocite,
leucocite, fibroblaste, cristalin, glanda hipofiză,
glanda mamară, aorta, celulele A pancreatice
• 1 U insulină este de aproximativ 40ɥg hormon
• Insulina din sânge trece rapid de ficat, rinichi,
muşchi scheletici
• În ficat există insulinaza
• creierul, eritrocitele nu fixează insulina
Receptorii insulinei
• Complexul H/Rp este internalizat
• Subunitatea beta are ataşată tirozin-kinaza (TK)
• TK este activată prin autofosforilare, se produce
fosforilarea unui set de enzime,
• Complexul H Rp determină şi activarea sistemului
IP3-DAG-protein kinaza C
Receptorii pentru
insulină
Receptorii pentru
insulină
• Scad în obezitate printr-un mecanism de down
regulation, apare hiperinsulinismul şi rezistenţa la
insulină,
• Gradul de hiperinsulinemie este proporţional cu
gradul obezităţii,
• Scad în acromegalie şi când creşte insulina
sanguină
• Cresc în înfometare
• Insulina este secretată normal în prezenţa ionilor
de K şi de Ca
• Hipopotasemia determină intoleranţă la glucoză
Efectele insulinei
• Imediate/rapide, după fixarea pe receptorii specifici
de pe celula musculară, adipocite şi alte celule, se
observă creşterea permeabilităţii membranei
celulare pentru glucoză, glucoza difuzează
intracelular
• Transportorii membranari pentru glucoza sunt
GLUT 1-5, Insulina stimulează GLUT 4 din ţesuturile
enumerate
• Glucoza, ic este rapid, imediat fosforilată, substrat
ptr metabolismul CH
Efectele ulterioare ale
Insulinei
• Când creşte permeabilitatea
membranei pentru glucoză,
creşte şi permeabilitatea pentru
aa, K, Mg, PO4
Efectele mai lente

• La 10-15 minute, sunt modificări ale acţiunii unor

enzime (enzime metabolice intracelular), aceste
efecte apar prin modificarea gradului de fosforilare
al enzimelor
• Efectele la ore-zile, modificări ale vitezei de
translaţie a mARN-ului la nivelul ribozomilor pentru
sinteza unor enzime şi modificarea vitezei de
transcripţie a ADN-ului la nivel nuclear
• Celulele ţintă cu receptori pentru Insulină sunt:
celulele hepatice, muşchi, adipocite, limfocite,
monocite şi granulocite
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
• LA NIVEL HEPATIC: activează glicogenogeneza
postprandial
• Interprandial, pentru că scade glicemia, glicogenul
hepatic este desfăcut în glucoză, aceasta ajunge înapoi
în sânge, glicemia se reechilibrează
• Stocarea glucozei absorbite sub influenţa insulinei se
desfăşoară în etape cvasisimultane:
• Insulina inhibă fosforilaza hepatică (enzimă care
descompune glicogenul în glucoză)
• Insulina activeazăglucokinaza, enzima care este
responsabilă de fosforilarea iniţială a glucozei care
ajunge în hepatocit
• După fosforilare, glucoza rămâne în hepatocit
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
• Insulina creşte activitatea enzimelor responsabile de
sinteza glicogenului, fosfofructokinaza (intervine în a II-a
fosforilare a glucozei), glicogensintetaza, polimerizează
unităţile de monozaharide
• Prin aceste efecte creşte depozitul de glicogen hepatic,
până la 5-6% din masa hepatică, aproximativ 100g
glicogen
• Eliberarea postprandială tardivă, perioadele
interprandiale: eliberarea glucozei din glicogenul hepatic:
scăderea glicemiei determină scăderea secreţiei
pancreatice a insulinei,
• Absenţa insulinei determină oprirea sintezei glicogenului
în ficat
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
• Este oprită absorbţia hepatică a glucozei
• Hipoglicemia determină creşterea secreţiei de glucagon
şi a CA, se stimulează glicogenoliza
• Glucozo-fosfataza (inhibată de insulină) se activează şi
determină îndepărtarea PO4 de la nivelul moleculelor de
glucoză, iar glucoza poate difuza înapoi în plasmă
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
• LA NIVEL MUSCULAR: ACUMULAREA DE GLICOGEN,
difuziunea facilitată a glucozei în celula musculară se
face sub influenţa insulinei
• ÎN REPAUS, interprandial, muşchiul strait foloseşte AG ca
sursă de energie, deoarece membrana este impermeabilă
pentru glucoză, înafara insulinei
• Postprandial, se secretă insulina, are loc transportul
rapid al glucozei intracelular, iar muşchiul foloseşte
glucoza ca energie
• Dacă muşchiul rămâne în repaus, glucoza se transformă
în glicogen, poate să fie folosit ca energie şi în
anaerobioză
• Transportul facilitat al glucozei prin membrana
musculară, în repaus, este şi pentru miocard
Efectele insulinei
METABOLISMUL GLUCOZEI
• ÎN EFORTUL FIZIC MODERAT sau INTENS membrana
fibrei musculare este permeabilă pentru glucoză,
mecanismul este legat de contracţie
• LA NIVELUL ŢESUTULUI ADIPOS, insulina realizează
transportul transmembranar al glucozei, apoi se
activează şi fosfofructokinaza, se formează alfa-
glicerofosfatul utilizat pentru esterificarea AG,
LIPOGENEZA
Efectele insulinei
METABOLISMUL LIPIDIC
• INSULINA ESTE UN HORMON LIPOGENIC ŞI ANTILIPOLITIC
• LA NIVEL HEPATIC, se sintetizează AG, apoi sunt transportaţi ca
LP spre ţesutul adipos, unde se stochează
• Sinteza de glicogen hepatic de autoblochează când ajunge la 5-
6%, iar glucoza hepatică se utilizează pentru formarea grăsimilor
• Glucoza este metabolizată în piruvat (ciclul Krebs), acesta este
convertit în acetilCoA, care duce la sinteza de AG
• Când cantităţi mari de glucoză sunt folosite ca sursă de energie,
se formează un exces de ioni citrat în ciclul acidului citric. Acest
exces de ioni citrat activează acetil CoA carboxilaza, se
formează malonil CoA, apoi se sintetizeză AG.
• Trigliceridele sintetizate sunt eliberate în plasmă asemănător LP
Efectele insulinei
METABOLISMUL LIPIDIC
• LA NIVELUL ŢESUTULUI ADIPOS, insulina activează LP lipaza
din peretele capilarelor din ţesutul adipos, determină desfacerea
TG în AG, absorbţie, reconvertire şi stocare
• LP lipaza este o enzimă extracelulară, hidrolizează chilomicronii
şi TG din VLDL, este activată la suprafaţa luminală a membranei
celulelor endoteliale, este absentă în circulaţie, în condiţii
obişnuite
• Are o activitate intensă la nivelul cordului, adipocite, glanda
mamară în lactaţie, plămân, muşchii scheletici, aorta, creier,
placentă
• Insulina inhibă lipaza hormono-sensibilă (enzimă responsabilă de
hidroliza TG deja stocate în ţesutul adipos) se blochează
eliberarea AG în circulaţie
Metabolismul lipidic

• Insulina creşte transportul glucozei în celula adipoasă, o parte

din această glucoză este folosită la sinteza unor mici cantităţi
de AG
• Cea mai mare parte este folosită la sinteza alfa glicerofosfatului,
care suplineşte glicerolul, care împreună cu AG formează TG,
forma de depozit din celula adipoasă
• În absenţa insulinei, este blocată aproape totală a LP formate
din AG stocaţi, AG sunt transportaţi din ficat
• În absenţa insulinei, lipidele sunt utilizate ca energie. Aceasta
apare mai ales interprandial, în condiţii fiziologice
• Patologic, modificările sunt mai ales în DZ: lipaza hormon
sensibilă se activează, hidrolza TG depozitate în adipocite, cu
eliberarea unor cantităţi mari de AG şi glicerol, care ajung în
plasmă, cu concentrare rapidă, minute
Metabolismul lipidic

• Excesul de AG în plasmă ajunge în ficat, sunt

transformaţi în PL şi colesterol şi reajunge în plasmă
• Nivelul de PL este crescut, la fel cel de colesterol şi TG
(se formează simultan în ficat), fenomene care duc la
dezvoltarea ATS, mai ales cei cu DZ
• Se formează cantităţi crescute de acid acetic în ficat,
prin amplificarea beta oxidării, se elibereză cantităţi
crescute de acetil CoA, se transformă în acid aceto-
acetic, ajunge în sânge, la nivelul celulelor periferice,
unde este retransformat în acetil CoA, folosit ca energie
• În absenţa insulinei, scade utilizarea de acid aceto-acetic
în periferie, se concentrează în plasmă, o parte se
transformă în acid beta hidroxibutiric şi acetonă
Efectele insulinei
metabolismul proteic
• Creşte viteza de formare a proteinelor, insulina este un hormon
anabolic,
• Insulina determină transportul activ al aa în celulă, este un efect
direct/ribozomi prin creşterea translaţiei mARN pentru noi
proteine, în timp creşte şi viteza de transcripţie a secvenţei ADN
selectate la nivelul nucleului, se formează o cantitate mare de
mARN, se sintetizează proteine
• Insulina stimulează şi transcripţia genelor pentru alţi factori de
creştere
• Inhibă eliberarea aa din celule, mai ales în muşchi, ceea ce
înseamnă inhibarea catabolismului proteic
• Insulina scade gluconeogeneza, prin scăderea activităţii enzimei
implicate, iar aa din mediul intracelular sunt folosiţi pentru
sinteza proteinelor
Metabolismul mineral

• Insulina determină scăderea concentraţiei

plasmatice a K prin stimularea transportului său în
celula hepatică şi musculară
• Favorizează transportul intracelular al Mg şi
fosfaţilor
• Stimulează reabsorbţia de Na, deci efect
antinatriuretic
Secreţia insulinei
Reglarea secreției de
insulină
• Glicemia, aa circulanţi
• La creşterea glicemiei, în primele 3-5
min se eliberează insulina, nivelul
plasmatic creşte de 10x, insulina
depozitată, apoi scade
• După 15 min secreţia creşte din nou,
atinge un platou în 2-3 ore, este cea
preformată şi cea nou sintetizată
• Răspunsul secretor este mai important
la administrarea orală a glucozei,
stimulare nervos vegetativă şi
eliberarea unor hormoni gastro-
intestinali care stimulează secreţia de
Insulină
• Glucoza intră în celula B prin Rp GLUT
2 (insulino-indep), cu efect nuclear,
stimularea transcripţiei mARN
• Efecte metabolice citoplasmatice,
creşte raportul ATP/ADP, se închide
canalul membranar al K
Reglarea secreţiei de Insulină

• Canalul de K ATP dependent se închide, celula B se

depolarizează
• Se deschide un canal de Ca voltaj-dependent, Ca creşte
în citosol, miozinkinaza Ca activată, granulele de hormon
se mobilizează, exocitoza
• Mediatorul chimic este Ach, acţionează prin Gs, se
cuplează cu PLc, iar Insulina se secretă prin IP3
• Unii aa (arg, fenala, liz) stimulează secreţia de Insulină
prin hiperglicemia pe care o determină
• Hormonii gastro-intestinali CCK, GIP, gastrina, secretina,
stimulează secreţia de Insulină
• Glucagonul stimulează secreţia, Somatostatinul o inhibă
• STH-ul, glucocorticoizii, progesteronul, estrogenii cresc
secreţia
Glucagonul

• Polipeptid
• Gena care codifică este pe cromozomul 2,
familie care codifcă GIP, VIP, secretina,
STH-RH
• Secretat ca preprohormon, format din
glicentin, cu acţiune glucagon like,
glucagonul, 2 peptide glucagon-like
• Are rol când scade glicemia
• cAMP
Efectele glucagonului

• Metabolismul glucidic
• LA NIVEL HEPATIC: este favorizată glicogenoliza şi gluconeogeneza
• Glicogenoliza se realizează: glucagonul activează AC din membrana
hepatocitelor, creşte cAMP, se activează PK regulator protein, se
activează PK, activează fosforilaza b kinaza, care transformă fosforilaza b
în a, cu degradarae glicogenului în gl 1 P, este defosforilat şi glucoza este
eliberată din celulele hepatice
• Acest mecanism este în cascadă amplificatoare, fiecare factor este
secretat în cantitate mai mare
• Aşa se explică efectul rapid al glucagonului în refacerea glicemiei
• Injectarea de glucagon timp de 4 ore...
• Gluconeogeneza se realizează prin activarea enzimelor implicate în
transformarea piruvatului în fosfoenolpiruvat şi prin glucagonul care
creşte extragerea aa din plasmă
Metabolismul lipidic

• Glucagonul este un hormon lipolitic

• Este activată lipaza glucagon sensibilă din ţesutul adipos prin
cAMP, ceea ce duce la creşterea nivelului plasmatic al AG şi
glicerolului
• Glicerolul este substrat al gluconeogenezei
• AG sunt oxidaţi şi folosiţi ca substrat energetic, este
economisită glucoza
• Glucagonul duce la beta oxidarea AG, rol în cetogeneză
• În absenţa insulinei, glucagonul accelerează cetogeneza,
ACIDOZA METABOLICĂ!!!
Metabolismul proteic
Reglarea secreţiei de glucagon
• Glucagonul are efect proteolitic, prin stimularea
gluconeogenezei şi formează ureea
• Şi efecte antianabolice prin inhibarea sintezei proteice
• Alte efecte: în cantitaţi foarte mari: creşte Fc a inimii, creşte
secreţia secreţiei biliare, inhibarea secreţiei gastrice acide
• Reglarea secreţiei
• Glicemia,
• Concentraţia crescută de aa, ala şi arg, postprandial, aa
se transformă în glucoză tentru ţesuturi
• În efortul fizic intens, concentraţia plasmatică de
glucagon creşte de 4-5x, poate ca protecţie a
hipoglicemiei şi creşterea de aa,
• Secretina, gastrina, CCK stimulează secreţia,
• Insulina şi AG circulanţi inhibă secreţia
Somatostatina
• Celulele D ale insulelor, hormon pp cu 14 aa, T ½ de 3 minute
• Efectele sunt mai ales inhibitorii:
• Local cu scăderea secreţiei de insulină, glucagon, PP
• Scade motilitatea stomacului, dd şi VB
• Scade secreţia şi absorbţia la nivelul tractului digestiv, deci se
prelungeşte timpul de asimilare a nutrimentelor
• Inhibă secreţia de STH şi TSH, hormonii gastro-intestinali,
gastrina, secretina, VIP, CCK, HCl, pepsina
• Creşte absorbţia apei şi a electroliţilor

• Reglarea secreţiei: toţi factorii care au legătura cu

ingestia alimentelor stimulează secreţia de somatostatină:
creşterea glicemiei, concentraţiei de aa plasmatici, AGL
circulanţi, secreţiei diverşilor hormoni gastro-intestinali
Polipeptidul pancreatic

• Secretat de celulele F
• Rol în inhibarea secreţiei exocrine a pancreasului
• Gena pentru PP este pe cromozomul 17
• Se secretă ca preprohormon,
• Secreţia bazală este dependentă de tonusul colinergic
• Creşterea glicemiei determină scăderea secreţiei PP prin
suprimarea tonusului vagal
• Aa stimulează secreţia PP prin CCK şi reflexe vagale
• Blocantele alfa adrenergice scad secreţia, blocantele beta
adrenergice cresc secreţia
Glandele suprarenale
Glandele
corticosuprarenale
• Sunt indispensabile vieții
• Hormonii secretați sunt:
1. H. glucocorticoizi, cu efecte
asupra metabolismului
glucidic, proteic și lipidic,
2. H. mineralocorticoizi
3. H. sexuali,
Structura glandei CSR
• Celulele glandulare au un RE neted bine
reprezentat,
• Zona glomerulară are și un efect de
regenerare asupra celorlalte zone,
• Dacă se extirpă HP zonele fasciculată și
reticulată se atrofiază, cu conservarea
zonei glomerulare, care în timp se poate
degrada și ea,
• Dacă se distruge în totalitate zona
glomerulară regenerarea nu mai este
posibilă
• Administrarea de ACTH determină
hipertrofia zonelor fasciculată și reticulată
Biosinteza hormonilor
CSR
• Începe de la colesterol. O parte
se sintetizează local din acetat,
iar cea mai mare parte din LDL
circulante
• Pe celulele CSR sunt numeroși
receptori pentru LDL
Glandele
corticosuprarenale
Biosinteza hormonilor
CSR
• Hormonii steroizi secretați
sunt de 2 feluri:
1. Glucocorticoizii și
mineralocorticoizii, care au
atașați un atom de C în poziția
17, se mai numesc și steroizii
C 21
2. Hormonii androgeni, sau
steroizii C 19, care au în
poziția 17 o grupare
Glandele
corticosuprarenale
Biosinteza hormonilor
CSR
• Acth-ul intensifică reacțiile de
captare a colesterolului din LDL
circulante,
• Colesterolul este esterificat și
depozitat sub formă de picături
de lipide în citoplasmă,
• Colesterolul esterificat este
transformat de o hidrolază
Biosinteza hormonilor
CSR
• Colesterolul liber este
transportat în mitocondrii,
• Colesterol desmolaza formează
pregnenolonul,
• Acesta este transportat în REN
și printr-un proces de
dehidrogenare se formează
progesteronul
Biosinteza hormonilor
CSR
• ACTH-ul
acționează prin
progesteron
cAMP și
Aldosteron Cortizol Androgeni
accelerează
În zona glomer În zona fascic În zona fascic
transformarea
colesterolului în
pregnenolon
• Se activează
proteinkinaza A
(fosforilarea
unor enzime)
Sinteza hormonilor
• Sub acţiunea unei colesterol
desmolaze, din citocrom, se
formează pregnenolon, apoi
acţionează 3 beta
dehidrogenat, se formează
Progesteron
• Este hidroxilat fiecare
• Se formează 17 hidroxi
pregnenolon
• Şi 17 hidroxiprogesteron
• În regiunea RETICULARĂ
se formează DHEA şi
Androstendion
• În regiunea
FASCICULATĂ, 21 b
hidroxilaza determină 11
hidroxicorticosteron şi 11
deoxicortisol, aceşti
produşi 11 deoxi ajung
înapoi în mitocondrie
unde se transformă
enzimatic în
Corticosteron şi Cortisol,
apoi trec în cisculaţie
Sinteza hormonilor CRS

• În zona glomerulară se află

aldosteron-sintetaza,
hidroxilează corticosteronul în
poziţia 18, apoi, în această zonă
se sintetizează aldosteronul
• Pregnenolonul şi progesteronul nu sunt folosiţi ca
precursori
Transportul hormonilor
CSR
• Hormonii glucocorticoizi, cel
mai important este cortisolul
• 90% transportat de o alfa 2
globulină, denumită
transcortina, 4% pe albumine
• Corticosteronul se fixează pe
aceleași proteine plasmatice,
dar în % mai mic
Transcortina

• Se sintetizează în ficat, iar

formarea ei crește sub influența
estrogenilor
• Scade în cirozele hepatice,
nefroze și în mielomul multiplu
Transportul hormonilor
CSR
• Forma legată a hormonilor este
inactivă biologic
• Reglarea cantitativă de cortizol liber
se face prin feed-back negativ:
creșterea concentraţiei de
transcortină circulantă determină
scăderea cortizolului liber, crește
ACTH-ul, ceea ce determină
creșterea cortizolului liber, pănâ la
normalizare, dar fără să se schimbe
nivelul celui legat
Transportul hormonilor
CSR
• Nivelul transcortinei circulante
nu se modifică prin creșterea
glucocorticoizilor, în stările de
stress sau în sindromul Cushing
• Hormonii mineralocorticoizi:
Aldosteronul este fixat pe
aceeași proteină, dar în măsură
mai mică
Efectele hormonilor
glucocorticoizi
• Mecanismul de
acțiune
• Virtual
acționează pe
toate țesuturile
• În condiții
fiziologice
furnizează
energie rapid, în
funcție de
necesități
Mecanismul de acţiune
• Receptorii sunt intracelulari, hormonul se cuplează
cu Rp, este stimulată transcripţia unor gene
specifice şi sinteza de mARN, se sintetizează
protein enzime
• Acţiunile periferice ale cortisolului sunt sinergice
cu ale 3’, 5‘ cAMP, aceasta acţionează
posttranscripţional, ceea ce explică efectele
permisive ale glucocorticoizilor asupra unor efecte
ale CA şi ale glucagonului
• Efectele calorigene, liplitice, presoare,
bronhodilatatoare ale CA au susţinerea
glucocorticoizilor
Hiperglicemia datorată
glucocorticoizilor
• Glucocorticoizii intensifică
gluconeogenaza din ficat, cu
transformarea aa în glucoză,
• Aa se formează din catabolismul
crescut al proteinelor, determinat de
hormonii glucocorticoizi în mușchi,
piele, țesutul limfatic,
• Datorită gluconeogenezei scade
utilizarea gl în celule (excepție
creier și ficat), este inhibat
transportul ic al gl, apare
hiperglicemia
• La cei cu DZ, glucocort
Efectele hormonilor
glucocorticoizi
• Asupra metabolismului proteic
• Determină efecte antianabolice,
inhibă transportul aa în celulele
musculare și local, inhibă
sinteza de proteine, dar
favorizează trecerea aa în ficat
Efectele hormonilor
glucocorticoizi
• În metabolismul lipidic se
accentuează procesele de
lipoliză, AGL și glicerolul
pătrund în circulație
• Sunt utilizați pentru
gluconeogeneză
Efectele glucocor
asupra ap CV
• Pentru tonusul vascular,
menținerea lui prin creșterea
răsp fb mn la acț CA, inhibă
sinteza de PG vasodilatatorii
• Glucocortic au ef + în st de șoc
• Mențin Fc a inimii
• Prin efectul vascular și card se
menține și întreține TA
Efectele glucocort
asupra ap CV
• Glucocort împreună cu CA
mențin vol plasm,
• Glucocort cresc afluxul de
lichid interstițial în circulație,
• CA în prezența glucocort
determină vasoconstricție
arteriolară, scade pres hidrost
cap cu creșterea reabsorbției
de lichid interstițial
Efectele glucocort
asupra SNC
• Adm de glucocort în perioada
neonat inhibă proliferarea cel în
SNC, iar excesul de glucocort la
nn scade formarea sinepselor
• La adult are ef excitatorii,
asigură adapt organism la
stress
Efectele glucocort asupra
altor sisteme endocrine și
asupra metabolismului
hidric
• Glucocort:
1. inhibă secreția de STH, TSH,
2. suprimă transf T4 în T3,
3. favorizează acț glucagonului și
a A/ß rec adr
4. Inhibă secreția de ADH, crește
eliminarea de apă prin
creșterea FG și scăderea perm
ptr apă a TC
Efectele glucocort asupra
fcț gastro-intestinale
• Stim secreția gastrică de HCl și
pepsină, risc de UGD,
• Scad factorii protectori ai
mucoasei prin inhibarea PG,
• Menține tonusul și motilitatea
tractului g-int
• Scade abs dd a Ca++
Efectele glucocort asupra
elementelor figurate
sanguine
• Scad Eo circ prin sechestrarea
lor în splină și plăm
• Crește nr de N, Eo și Tr circul
• Scade nr. de B și Lf circulante
• Sub acțiunea horm se produce o
topire a ggl lf și a timusului prin
inhibarea mitozelor lf, este inhib
IL2 secretată de lf T
Efectele glucocort:
antiinflam și
imunosupresive
• Aceste efecte apar la doze mari de
glucocort
• Eliberarea subst proinfl este inhib
• Este inhib prod de INF γ
• Stabilizează mb lizozomale, inhibă reac
alergice
• Scade activ degradantă a colagenazei/țes
artic
• Inhib activ atc și prod de atc
• Inhib elib de IL1 din Mf, înlătură r fb
Efectele glucocort în
condiții de stress
• Concentr crescută
• Dacă ag stressant se menține tp
lung și se repetă, răsp HT-HP-SR
devine slab, r de habituare
• Stress-ul favoriz elib cortizolului, A și
NA
• A și NA determ vasoconstr în
teritoriul cutanat și splanhnic,
vasodil în m scheletici,
• Se prod redistribuirea sg, reacții de
Ritmul de secreție al
glucocort
• Ritmul circadian
legat de activ
profesională
• Modificarea
ritmului
Reglarea secreției de
glucocortic
• ACTH și CRH
• Inject corticoster
în HT inhibă
puternic SR
• Dozele mari de
vasopresină și
serotonină stim
direct SR
• ACTH-ul se elib în
pusee
• Ritm nocturn secre
inversată
Reglarea secreției de
glucocortic
• În stressu-ul acut creșterea CA din
cauza cortisolului determ pregătirea
organism cu creșterea rapidă a
ACTH-ului, se inhibă prin feed-back
• În stress-ul cronic scade sensib cx
HT-HP ptr retrocontrolul cortisolului
asupra CRH-ACTH, cortisolul și
ACTH-ul au valori crescute
• Tratam cronic cu glucocort determ
atrofia SR și a HP
Efectele hormonilor
mineralocorticoizi
• Ald crește reabs de Na+ în TCD,
TC, cel epit ale gl sudorip,
salivare, muc gastro-intestin
• Na+ urin schimbat cu K+, mp cu
H+
• Mec de acț
• Scăderea secr de ald
Reglarea secr de
mineralocortic
• Stim secr de horm din cauza:
1. creșterii K+ plasm sau scăderii
Na+ plasm, modif trebuie să fie
mari
2. Ang II, la dz mici
3. În adoptarae unei poz ortostatice
sau în ef fizic
• Creșterea desc simp în n ren duc la
vasoconstric a arteriolei afer,
scade presiunea de perf cu
creșterea elib de renină
• Mch al simp prin acț dir/rp ß1 d p
cel juxtaglom pot stim dir renina
Reglarea secr de
mineralocortic
• Ald scade prin antag ai ang II
sau inhib ai EC
• Dopamina inhibă direct secreția
de aldosteron
Efectele hormonilor
sexuali CSR
• Androgenii au ef anab proteice
și masculinizante, 20% din cele
ale testeronului
• Controlați de ACTH, dar fără ef
de feed-back
• Estrogenii sunt în cant f mică
Metabolizarea horm CRS
• Principala metabolizare este hepatică
• În proporţie redusă, Cortisolul şi Cortizonul sunt convertiţi în 17
cetosteroizi, care după sulfoconjugare hepatică sunt eliminaţi
prin urină
• 5-10% din 17 ceto ST urinari sunt din glucocorticoizi, restul din
DHEA şi DHEA-S şi androstendion
• O parte din glucocorticozii metabolizaţi în ficat se elimină prin
bilă, din intestin o parte se întorc în ficat, circuitul entero-
hepatic
• Inactivarea cortisoluli în insuficienţa hepatică, scade, mai ales
în stress, se realizează un ritm scăzut al inactivării, se
stimulează ACTH-ul şi creşte ritmul plasmatic al Cortisolului în
condiţii de stress
Hipersecreția de
glucocort
• Sindromul
Cushing
Tulburări ale secreției

• Hiperaldosteronismul primar,
sau sd Conn
• Insuf CSR, b Addison