 Pancreasul

 Organ retroperitoneal Format din cap, corp şi coadă Pancreasul endocrin este un traducător
neuro-endocrin

 Rol foarte important în metabolismul intermediar

 Între celulele insulare există diferite legături

 Legături de tip gap, comunicare directă

 Comunicare indirectă, mecanism paracrin,

 Fiecare insulă are partea centrală cu celule B, în jur pot fi diferite

 Inervaţia pancreasului

 Simpatică

 Fibrele adrenergice postganglionare sunt din ganglionul celiac, însoţesc vasele care pătrund
în pancreas,

 Explică răspunsul insulelor la stres

 Parasimpatică

 Fibrele preganglionare sunt ale vagului abdominal,

 Ajung la ganglionul intrapancreatic, apoi sunt fibre colinergice postganglionare

 Ajung la ţesutul acinar şi la insule,

 Secreţiile din perioadele digestive

 Inervaţia pancreasului

 Sunt terminaţii nervoase care secretă VIP, GIP

 Vascularizaţia este bogată, 10% din debitul circulator pancreatic este în insule

 Sistemul portal de la nivelul pancreasului

 Arteriolele ajung la celulele din nucleu, celulele B, acolo se formează capilarele fenestrate, se
formează venulele, se distribuie la periferie

 Celulele B scaldă celelalte celule din insule

 Glucagonul

• Secreția de glucagon variază în funcție de glicemie

• Creșterea glicemiei inhibă secreția glucagonului. Acest efect necesită prezența insulinei

• Scăderea glicemiei la 70 mg% stimulează direct secreția de glucagon, și indirect prin activarea
nervilor simpatici

• Creșterea secreției de glucagon prin nervii simpatici, se realizează prin interacțiunea cu

receptorii alfa și beta adrenergici de pe celulele A
• Nervii parasimpatici intensifică secreția de glucagon, la fel determină VIP, eliberat din
terminațiile parasimpatice

 Glucagonul

• Acțiunea parasimpaticului se produce doar în caz de hipoglicemie

• Alimentația bogată în proteine, sau perfuzia cu aa (alanina și arginina) determină creșterea

secreției de glucagon,

• Secreția de glucagon crește mai ales prin administrarea orală a aa, față de administrarea iv,
deoarece au rol și CCK și gastrinei

• Secretina inhibă secreția

• Concentrația mărită de AG liberi, de origine exogenă sau endogenă ( din timpul înfometării
sau efortului) inhibă eliberarea glucagonului din pancreas

 Glucagonul

 Diabeticii au concentrații sanguine mai mari de glucagon, deoarece glucoza, în absența

insulinei, nu poate intra în celulele A și să oprească secreția, dar proteinele își mențin
acțiunea stimulatoare

 În timpul înfometării sau în efortul fizic, glucagonul plasmatic crește, iar concentrația
insulinei scade

 Efectele glucagonului

 Metabolismul glucidic

 LA NIVEL HEPATIC: este favorizată glicogenoliza şi gluconeogeneza

 Glicogenoliza se realizează astfel: glucagonul activează AC din membrana hepatocitelor,

creşte cAMP, se activează PK regulator protein, activează fosforilaza b kinaza, care
transformă fosforilaza b în a, cu degradarea glicogenului în gl ucoză1 P, este defosforilată şi
glucoza este eliberată din celulele hepatice

 Acest mecanism este în cascadă amplificatoare, fiecare factor este secretat în cantitate mai
mare

 Aşa se explică efectul rapid al glucagonului în refacerea glicemiei

 Gluconeogeneza se realizează prin activarea enzimelor implicate în transformarea piruvatului

în fosfoenolpiruvat şi prin glucagonul care creşte extragerea aa din plasmă

 Metabolismul lipidic

 Glucagonul este un hormon lipolitic

 Este activată lipaza glucagon sensibilă din ţesutul adipos prin cAMP, ceea ce duce la creşterea
nivelului plasmatic al AG şi glicerolului

 Glicerolul este substrat al gluconeogenezei

 AG sunt oxidaţi şi folosiţi ca substrat energetic, este economisită glucoza

 Glucagonul duce la beta oxidarea AG, rol în cetogeneză

 În absenţa insulinei, glucagonul accelerează cetogeneza, ACIDOZA METABOLICĂ!!!

 Metabolismul proteic
Reglarea secreţiei de glucagon

 Glucagonul are efect proteolitic, prin stimularea gluconeogenezei şi formează ureea

 Şi efecte antianabolice prin inhibarea sintezei proteice

 Alte efecte: în cantitaţi foarte mari: creşte Fc a inimii, creşte secreţia secreţiei biliare,
inhibarea secreţiei gastrice acide

 Reglarea secreţiei

 Glicemia,

 Concentraţia crescută de aa, alanina şi arginina, postprandial, aa se transformă în glucoză

pentru ţesuturi

 În efortul fizic intens, concentraţia plasmatică de glucagon creşte de 4-5x, poate ca protecţie
a hipoglicemiei şi creşterea de aa,

 Secretina, gastrina, CCK stimulează secreţia,

 Insulina şi AG circulanţi inhibă secreţia

 Somatostatina

 Celulele D ale insulelor, hormon pp cu 14 aa, T ½ de 3 minute

 Efectele sunt mai ales inhibitorii:

 Local cu scăderea secreţiei de insulină, glucagon, PP

 Scade motilitatea stomacului, dd şi VB

 Scade secreţia şi absorbţia nutrimentelor la nivelul tractului digestiv, deci se prelungeşte

timpul de asimilare a nutrimentelor

 Inhibă secreţia de STH şi TSH, hormonii gastro-intestinali, gastrina, secretina, VIP, CCK, HCl,
pepsina

 Creşte absorbţia apei şi a electroliţilor

 Reglarea secreţiei: toţi factorii care au legătura cu ingestia alimentelor stimulează secreţia de
somatostatină: creşterea glicemiei, concentraţiei de aa plasmatici, AGL circulanţi, secreţiei
diverşilor hormoni gastro-intestinali

 Polipeptidul pancreatic

 Secretat de celulele F

 Rol în inhibarea secreţiei exocrine a pancreasului și încetinește absorbția digestivă a

alimentelor

 Gena pentru PP este pe cromozomul 17

 Se secretă ca preprohormon,

 Secreţia bazală este dependentă de tonusul colinergic, administrarea de Atropină scade

nivelul plasmatic

 Creşterea glicemiei determină scăderea secreţiei PP prin suprimarea tonusului vagal

 Aa stimulează secreţia PP prin CCK şi reflexe vagale

 Secreția crește după hipoglicemie, ingerarea de proteine, înfometare, efort

 Scade secreția după injectarea iv de glucoză și după administrarea de somatostatină

 Blocantele alfa adrenergice scad secreţia, blocantele beta adrenergice cresc secreţia

 Glandele suprarenale

 Glandele corticosuprarenale

 Sunt indispensabile vieții

 Hormonii secretați sunt:

1. H. glucocorticoizi, cu efecte asupra metabolismului glucidic, proteic și lipidic,

2. H. mineralocorticoizi

3. H. sexuali,

 Structura glandei CSR

 Celulele glandulare au un RE neted bine reprezentat,

 Zona glomerulară are și un efect de regenerare asupra celorlalte zone,

 Dacă se extirpă HP zonele fasciculată și reticulată se atrofiază, cu conservarea zonei

glomerulare, care în timp se poate degrada și ea,

 Dacă se distruge în totalitate zona glomerulară regenerarea nu mai este posibilă

 Administrarea de ACTH determină hipertrofia zonelor fasciculată și reticulată

 Biosinteza hormonilor CSR

 Începe de la colesterol. O parte se sintetizează local din acetat, iar cea mai mare parte din
LDL circulante

 Pe celulele CSR sunt numeroși receptori pentru LDL

 Glandele corticosuprarenale

 Biosinteza hormonilor CSR

 Hormonii steroizi secretați sunt de 2 feluri:

1. Glucocorticoizii și mineralocorticoizii, care au atașați un atom de C în poziția 17, se mai

numesc și steroizii C 21

2. Hormonii androgeni, sau steroizii C 19, care au în poziția 17 o grupare ceto/hidroxilică

 Glandele corticosuprarenale

 Biosinteza hormonilor CSR

 Acth-ul intensifică reacțiile de captare a colesterolului din LDL circulante,

 Colesterolul este esterificat și depozitat sub formă de picături de lipide în citoplasmă,

 Colesterolul esterificat este transformat de o hidrolază

 Biosinteza hormonilor CSR

 Colesterolul liber este transportat în mitocondrii,

 Colesterol desmolaza formează pregnenolonul,

 Acesta este transportat în REN și printr-un proces de dehidrogenare se formează

progesteronul

 Biosinteza hormonilor CSR

• ACTH-ul acționează prin cAMP și accelerează transformarea colesterolului în pregnenolon

• Se activează proteinkinaza A (fosforilarea unor enzime)

 Sinteza hormonilor

 Sub acţiunea unei colesterol desmolaze, din citocrom, se formează pregnenolon, apoi
acţionează 3 beta dehidrogenat, se formează Progesteron

 Este hidroxilat fiecare

 Se formează 17 hidroxi pregnenolon

 Şi 17 hidroxiprogesteron

 În regiunea RETICULARĂ se formează DHEA şi Androstendion

 În regiunea FASCICULATĂ, 21 b hidroxilaza determină 11 hidroxicorticosteron şi 11

deoxicortisol, aceşti produşi 11 deoxi ajung înapoi în mitocondrie unde se transformă
enzimatic în Corticosteron şi Cortisol, apoi trec în cisculaţie

 Sinteza hormonilor CRS

 În zona glomerulară se află aldosteron-sintetaza, hidroxilează corticosteronul în poziţia 18,

apoi, în această zonă se sintetizează aldosteronul

 Pregnenolonul şi progesteronul nu sunt folosiţi ca precursori

 Transportul hormonilor CSR

 Hormonii glucocorticoizi, cel mai important este cortisolul

 90% transportat de o alfa 2 globulină, denumită transcortina, 4% pe albumine

 Corticosteronul se fixează pe aceleași proteine plasmatice, dar în % mai mic

 Transcortina
 Se sintetizează în ficat, iar formarea ei crește sub influența estrogenilor

 Scade în cirozele hepatice, nefroze și în mielomul multiplu

 Transportul hormonilor CSR

 Forma legată a hormonilor este inactivă biologic

 Reglarea cantitativă de cortizol liber se face prin feed-back negativ: creșterea concentraţiei
de transcortină circulantă determină scăderea cortizolului liber, crește ACTH-ul, ceea ce
determină creșterea cortizolului liber, pănâ la normalizare, dar fără să se schimbe nivelul
celui legat

 Modificări opuse apar când scade transcortina circulantă

 Transportul hormonilor CSR

 Nivelul transcortinei circulante nu se modifică prin creșterea glucocorticoizilor, în stările de

stress sau în sindromul Cushing

 Hormonii mineralocorticoizi: Aldosteronul este fixat pe aceeași proteină, dar în măsură mai
mică

 Efectele hormonilor glucocorticoizi

 Mecanismul de acțiune

 Virtual acționează pe toate țesuturile

 În condiții fiziologice furnizează energie rapid, în funcție de necesități

 Mecanismul de acţiune

 Receptorii sunt intracelulari, hormonul se cuplează cu Rp, este stimulată transcripţia unor
gene specifice şi sinteza de mARN, se sintetizează protein enzime

 Acţiunile periferice ale cortisolului sunt sinergice cu ale 3’, 5‘ cAMP, aceasta acţionează
posttranscripţional, ceea ce explică efectele permisive ale glucocorticoizilor asupra unor
efecte ale CA şi ale glucagonului

 Efectele calorigene, liplitice, presoare, bronhodilatatoare ale CA au susţinerea

glucocorticoizilor

 Hiperglicemia datorată glucocorticoizilor

 Glucocorticoizii intensifică gluconeogenaza din ficat, cu transformarea aa în glucoză,

 Aa se formează din catabolismul crescut al proteinelor, determinat de hormonii

glucocorticoizi în mușchi, piele, țesutul limfatic,

 Datorită gluconeogenezei scade utilizarea gl în celule (excepție creier și ficat), este inhibat
transportul ic al gl, apare hiperglicemia

 La cei cu DZ, glucocort antagonizează ef insulinei și agravează boala

 Efectele hormonilor glucocorticoizi

 Asupra metabolismului proteic

 Determină efecte antianabolice, inhibă transportul aa în celulele musculare și local, inhibă
sinteza de proteine, dar favorizează trecerea aa în ficat

 Efectele hormonilor glucocorticoizi

 În metabolismul lipidic se accentuează procesele de lipoliză, AGL și glicerolul pătrund în

circulație

 Sunt utilizați pentru gluconeogeneză

 Efectele glucocor asupra ap CV

 Pentru tonusul vascular, menținerea lui prin creșterea răsp fb mn la acț CA, inhibă sinteza de
PG vasodilatatorii

 Glucocortic au ef + în st de șoc

 Mențin Fc a inimii

 Prin efectul vascular și card se menține și întreține TA

 Efectele glucocort asupra ap CV

 Glucocort împreună cu CA mențin vol plasm,

 Glucocort cresc afluxul de lichid interstițial în circulație,

 CA în prezența glucocort determină vasoconstricție arteriolară, scade pres hidrost cap cu

creșterea reabsorbției de lichid interstițial

 Efectele glucocort asupra SNC

 Adm de glucocort în perioada neonat inhibă proliferarea cel în SNC, iar excesul de glucocort
la nn scade formarea sinepselor

 La adult are ef excitatorii, asigură adapt organism la stress

 Efectele glucocort asupra altor sisteme endocrine și asupra metabolismului hidric

 Glucocort:

1. inhibă secreția de STH, TSH,

2. suprimă transf T4 în T3,

3. favorizează acț glucagonului și a A/ß rec adr

4. Inhibă secreția de ADH, crește eliminarea de apă prin creșterea FG și scăderea perm ptr apă a
TC

 Efectele glucocort asupra fcț gastro-intestinale

 Stim secreția gastrică de HCl și pepsină, risc de UGD,

 Scad factorii protectori ai mucoasei prin inhibarea PG,

 Menține tonusul și motilitatea tractului g-int

 Scade abs dd a Ca++

 Efectele glucocort asupra elementelor figurate sanguine

 Scad Eo circ prin sechestrarea lor în splină și plăm

 Crește nr de N, Eo și Tr circul

 Scade nr. de B și Lf circulante

 Sub acțiunea horm se produce o topire a ggl lf și a timusului prin inhibarea mitozelor lf, este
inhib IL2 secretată de lf T

 Efectele glucocort: antiinflam și imunosupresive

 Aceste efecte apar la doze mari de glucocort

 Eliberarea subst proinfl este inhib

 Este inhib prod de INF γ

 Stabilizează mb lizozomale, inhibă reac alergice

 Scade activ degradantă a colagenazei/țes artic

 Inhib activ atc și prod de atc

 Inhib elib de IL1 din Mf, înlătură r fb

 Efectele glucocort în condiții de stress

 Concentr crescută

 Dacă ag stressant se menține tp lung și se repetă, răsp HT-HP-SR devine slab, r de habituare

 Stress-ul favoriz elib cortizolului, A și NA

 A și NA determ vasoconstr în teritoriul cutanat și splanhnic, vasodil în m scheletici,

 Se prod redistribuirea sg, reacții de apărare

 Ritmul de secreție al glucocort

 Ritmul circadian legat de activ profesională

 Modificarea ritmului

 Reglarea secreției de glucocortic

 ACTH și CRH

 Inject corticoster în HT inhibă puternic SR

 Dozele mari de vasopresină și serotonină stim direct SR

 ACTH-ul se elib în pusee

 Ritm nocturn secre inversată

 Reglarea secreției de glucocortic

 În stressu-ul acut creșterea CA din cauza cortisolului determ pregătirea organism cu

creșterea rapidă a ACTH-ului, se inhibă prin feed-back

 În stress-ul cronic scade sensib cx HT-HP ptr retrocontrolul cortisolului asupra CRH-ACTH,
cortisolul și ACTH-ul au valori crescute

 Tratam cronic cu glucocort determ atrofia SR și a HP

 Efectele hormonilor mineralocorticoizi

 Ald crește reabs de Na+ în TCD, TC, cel epit ale gl sudorip, salivare, muc gastro-intestin

 Na+ urin schimbat cu K+, mp cu H+

 Mec de acț

 Scăderea secr de ald

 Reglarea secr de mineralocortic

 Stim secr de horm din cauza:

1. creșterii K+ plasm sau scăderii Na+ plasm, modif trebuie să fie mari

2. Ang II, la dz mici

3. În adoptarae unei poz ortostatice sau în ef fizic

 Creșterea desc simp în n ren duc la vasoconstric a arteriolei afer, scade presiunea de perf cu
creșterea elib de renină

 Mch al simp prin acț dir/rp ß1 d p cel juxtaglom pot stim dir renina

 Reglarea secr de mineralocortic

 Ald scade prin antag ai ang II sau inhib ai EC

 Dopamina inhibă direct secreția de aldosteron

 Efectele hormonilor sexuali CSR

 Androgenii au ef anab proteice și masculinizante, 20% din cele ale testeronului

 Controlați de ACTH, dar fără ef de feed-back

 Estrogenii sunt în cant f mică

 Metabolizarea horm CRS

 Principala metabolizare este hepatică

 În proporţie redusă, Cortisolul şi Cortizonul sunt convertiţi în 17 cetosteroizi, care după

sulfoconjugare hepatică sunt eliminaţi prin urină

 5-10% din 17 ceto ST urinari sunt din glucocorticoizi, restul din DHEA şi DHEA-S şi
androstendion
 O parte din glucocorticozii metabolizaţi în ficat se elimină prin bilă, din intestin o parte se
întorc în ficat, circuitul entero-hepatic

 Inactivarea cortisoluli în insuficienţa hepatică, scade, mai ales în stress, se realizează un ritm
scăzut al inactivării, se stimulează ACTH-ul şi creşte ritmul plasmatic al Cortisolului în condiţii
de stress

 Hipersecreția de glucocort

 Sindromul Cushing

 Tulburări ale secreției

 Hiperaldosteronismul primar, sau sd Conn

 Insuf CSR, b Addison