PROTEINE

Biochimie Definiție
Proteinele sunt componente structurale de bază ale
materiei vii și componente esențiale ale protoplasmei,
biocatalizatorilor și acizilor nucleici. Nu există
metabolism fără participarea lor. Se diferențiază prin
specie, organ, țesut și individ.
Clasificare
A) După solubilitate:
a) solubile ( albumine,globuline,gluteline,
prolamine, protamine, histone );
b) insolubile ( scleroproteine ).
B) După compoziție:
a) proteine simple ( haloproteine ) care prin
hidroliză formează aminoacizi;
b) proteine conjugate ( heteroproteine sau
proteide ) care prin hidroliză formează aminoacizi și
grupe prostetice ( metaloproteide, fosfoproteide,
lipoproteide, cromoproteide, glicoproteide,
nucleoproteide ).
Digestia proteinelor
Rolul hormonilor în reglarea sintezei de proteine
Proteinele în prezența enzimelor proteolitice din
• Hormonii tiroidieni accentuează catabolismul proteic;
tubul digestiv formează aminoacizi care sunt absorbiți
• Hormonii glucocorticoizi accentuează sinteza de
în lumenul intestinal prin intermediul venei porta.
glucide ceea ce duce la creșterea în greutate;
Absorbția aminoacizilor este un proces de transport
• Hormonii sexuali ( cei androgeni ) duc la accentuarea
activ cu consum de energie. Vitamina B6 favorizează
pilozității;
absorbția aminoacizilor.
• Hormonul somatotrop hipofizar favorizează sintezele
Digestia proteinelor începe în stomac sub acțiunea a
proteice, numai în prezența insulinei.
două enzime: renina care are rolul de a coagula
proteinele din lapte și pepsina care are rol în procesul
GLUCIDE
de digestie. Renina și pepsina sunt proteinaze ( pH=
Definitie
1,5-2 ); continuă în duoden sub acțiunea enzimelor
Glucidele ( carbohidrati) sunt compusi organici cu rol
pancreatice ( pH=7,8 ) unde enzimele sunt tripsina și
energetic.
chimiotripsina ( proteinaze ) și carboxipeptidaza A, B
Clasificare
( peptidaze);
A) După numărul de molecule ce rezultă în urma
după care digestia continuă în intestin ( pH=8,9 ).
reacției de hidroliză:
Necesarul zilnic de proteine este 100 -200 g pentru a
• Monozaharide: glucoză, fructoză, riboză,
menține echilibrul între aportul și eliminarea de
dezoxiriboză;
proteine ( echilibrul azotat ). Pentru a menține acest
• Oligozaharide ( 2-6 monozaharide): zaharoza, lactoza,
echilibru este necesar ca alimentele să conțină toți
maltoza, celobioza;
aminoacizii esențiali, precum și arginină, histidină.
• Polizaharide ( ˃ 10 monozaharide): glicogenul,
amiloza, amilopectina.
 B) După natura grupării carbonil:
• Aldoze: glucoza, manoza,riboza, dezoxiriboza;
• Cetoze: fructoza.
C) După numărul atomilor de carbon:
• Trioze:glicerinaldehida;
• Tetroze: treoza;
• Pentoze: riboza, dezoxiriboza;
• Hexoze: glucoza, fructoza, manoza, galactoza;
• Heptoze: seduheptuloza.
D) După caracterul reducător:
• Reducătoare;
• Nereducătoare.
Metabolismul glucidic
Căile de metabolizare a glucozei sunt:
• Glicoliza ( calea Embden-Mayerhof) are loc în
țesuturi, este un proces catabolic în absența
oxigenului. Este însoțită de producere de energie.
După ce glucoza pătrunde în țesuturiau loc reacții,
formându-se acidul piruvic, care apoi este redus la
acid lactic care se acumulează în musculatură (febra
musculară).
Enzima este lactodehidrogenaza (LDH) care se află în
cantități mari în ficat, inimă și musculatură. Ajută la
diagnosticarea bolilor hepatice,musculare și a
infarctului. Acidul piruvic format prin decarboxilare în
prezența coenzimei A formează acetilcoenzima A
( punctul de întâlnire al celor trei metabolisme:
glucidic, lipidic și proteic).
• Calea oxidativă directă ( calea pentozelor): glucoza
6 fosfat (G-6-P) în prezența enzimei G-6-P
dehidrogenaza formează glucoza.
• Ciclul Krebss aparține catabolismului aerob al
glucozei. În această etapă are loc trensformarea
acetilcoenzimei A în coenzima A.
• Glicogenogeneza este procesul de formare al
glicogenului (polizaharid care se numește și amidon
vegetal). Glicogenul are rolul de a stoca energia, sub
formă ușor mobilizabilă. Glucoza din glicogen este
eliminată rapid sub acțiunea hormonilor de stres.
• Lanțul respirator: în acest proces coenzimele
reduse sunt oxidate.
 •Glicogenoliza este procesul de hidroliză al
glicogenului cu formare de glucoză. Are loc sub acțiune
enzimei fosforilaza care se găsește în ficat sub formă
inactivă. Se activează sub acțiunea hormonilor de stres
( adrenalina și glucagonul).
•Gluconeogeneza este procesul invers glicolizei.
• Oxidarea la acizi glucoronici este calea de
metabolizare a glucozei cu formarea acidului
glucoronic.
Glicemia
Nivelul plasmatic al glucozei în sânge.Valorile normale
ale glicemiei pe nemâncate sunt 70-110 mg% sau 0,7-
1,1 g/l.
La o persoană sănătoasă valoarea maximă a glicemiei
este 150 mg% (1,5 g/l) la o oră după masă. Glicemia
revine la normal după o oră.
Glicemia provocată- urmărirea glicemie după un prânz
cu 100 g glucoză.
Glicemia pacienților cu diabet fără semne clinice
( diabt latent) va depăși 150 mg% și nu revine la
normal după 2 ore. Dacă glicemia depășește pragul de
180 mg% ( 1,8 g/l), glucoza se regăsește în urină.
Pragul de 1,8 g/l se numește pragul renal de
eliminare al glucozei. La diabetici acest prag scade
din cauza acumulării continue de glucoză ( la
pacienții tratați cu insulină).
LIPIDE
Definiție
Lipidele din organismul uman sunt compuși
hidrofobi ( nu se dizolva în apă) care conțin în
molecula lor un rest de acid gras sau pot forma esteri
cu acizii grași.Sunt insolubile în apă dar solubile în
solvenți organici ( alcool etilic, benzen, cloroform).
Digestia lipidelor începe în duoden sub acțiunea bilei
și a sucului pancreatic. Rolul bilei este de a asigura un
pH=7-8 și de a forma o emulsie stabilă. La fenomenul
de emulsionare participă fosfolipidele și
colesterolul.În absența bilei lipidele nu pot fi digerate
și se elimină netransformate în fecale, fenomen
numit steatoree.Sucul pancreatic sub acțiunea lipazei
catalizează procesul de hidroliză al lipidelor
formându-se glicerină și acizi grași.Procesul de
digestie al lipidelor este finalizat în intestin sub
acțiunea lipazei intestinale.
Absorbția lipidelor are loc sub formă hidrolizată, adică O altă parte prin fecale care trebuie substituit
sub formă de acizi grași liberi și glicerină (ipoteza alimentar. O altă parte este resorbit ajunge în plasmă
lipolitică). O altă teorie susține că absorbția lipidelor și din nou la ficat. Acest circuit al colesterolului se
poate avea loc și sub formă nehidrolizată (ipoteza numește circuitul enterohepatic.
partiției).După absorbție lipidele sunt înglobate în Hipercolesterolemia este depunerea colesterolului
chilomicroni și transportate în sânge și limfă. pe pereții arteriali ceea ce duce la arteroscleroză.
Chilomicronii sunt particule lipidice emulsionate în Colesterolul plasmatic circulă în complexe
plasmă. lipoproteice:
• Colesterol legat de α globuline
Colesterolul
• ( colesterol HDL)- de densitate înaltă;
Este un produs structural esențial al membranelor
• Colesterol legat de β globuline
celulare și al organitelor celulare. Este un precursor
• ( colesterol LDL)- de densitate joasă;
obligatoriu al acizilor biliari și hormonilor steroizi. Are
• Colesterol legat de lipoproteinele pre-β
rol în emulsionarea lipidelor alimentare în tractul
digestiv, ajutând la digestia lor. Organismul uman ( colesterol VLDL)- de densitate foarte joasă.
conține 2 g colesterol/ kg corp, din care zilnic 1-2 g
este reînnoit. Alimentele cele mai bogate în colesterol
sunt: creier, gălbenuș, rinichi, ficat, unt, untură.
Sinteza colesterolului pornește de la acetilcoenzima A.
Colesterolul este metabolizat prin transformare în
hormoni steroidici. O parte din colesterol este eliminat
prin bilă.

ENZIME ( BIOCATALIZATORI)
Definiție:
Enzimele sunt proteine cu funcții catalitice specifice.
Catalizează reacțiile chimice din sistemele biologice,
reacții care în absența lor ar avea loc foarte încet sau
deloc.
Enzimele folosite în diagnostic:
• TGO ( transaminaza glutamic oxalacetică);
• TGP ( transaminaza glutamic piruvică);
• LDH ( lactodehidrogenaza);
• CPK ( creatininfosfatkinaza);
• Amilaza; fosfataza alcalină și acidă;
• Pseudocolinesteraza serică;
• γGT ( γ- glutamil transferaza).
Distribuția intracelulară a enzimelor și utilizarea lor în
diagnostic
Enzimele sunt produse de diferite celule ale
organismului. Fiecare enzimă este localizată în diferite
organite celulare ( lizozomi, microzomi, citoplasmă,
mitocondrii). Dacă dozăm activitatea enzimei în sânge,
atunci activitatea maximă a enzimei va fi o măsură a
numărului de celule afectate.
Dacă dozăm paralel enzimele cu diferite localizări în
interiorul celulei, ne putem da seama de măsura
afectării celulei. Dacă apar enzimele citoplasmatice,
atunci celulele nu sunt grav afectate, leziunea este
reversibilă, iar organele afectate se pot regenera. Dacă
apar enzimele mitocondriale, atunci leziunea este
gravă, fără șanse de regenerare (necroză).
VITAMINE
Definiție
Vitaminele sunt metaboliți esențiali de origine
exogenă indispensabili vieții.
Antivitaminele sunt substanțe cu efect antagonist
vitaminelor. Administrarea lor duce la efecte
asemănătoare cu carențele de vitamine.
Exemple:
Sulfamidele sunt antivitaminele acidului
paraminobenzoic cu rolul de a bloca dezvoltarea
bacteriilor;
Hidrazida izonicotinică HIN este antivitamina
vitaminelor B3 și B6;
Aminopterina este antivitamina vitaminei B9, folosită
ca citostaticîn tratamentul leucemiilor și leucozelor;
Provitaminele sunt substanțe de origine exogenă, cu
efect biochimic asemănător vitaminelor. Se pot
sintetiza din ele în organism, sunt vitamine active.
Exemple:
7 dehidroxiergosterolul sub acțiunea radiațiilor
ultraviolete formează vitamina D2;
Carotenul este o substanță biochimic inactivă, dar
care în intestin se oxidează formând retinolul
( vitamina A activă).
Clasificarea vitaminelor după solubilitate:
Vitamine liposolubile- solubile în grăsimi și solvenți
nepolari, dar insolubile în apă: vitaminele A,D, E, K, F
(acizi grași esențiali)
Vitamine hidrosolubile- solubile în apă, dar insolubile
în grăsimi și solvenți nepolari: vitaminele B: B1
(tiamina); B2 (riboflavina); B3 ( nicotinamida sau
vitamina PP); B4 ( adenina); B5 (acidul pantotenic); B6
( piridoxina); B8 ( biotina sau vitamina H); B9 ( acid
folic); B12 (ciancobalamina); acidul paraminobenzoic
( vitamina H, ); acidul lipoic, acidul pangamic, colina,
mezoinozitolul; vitaminele C: C1 ( acidul ascorbic); C2 (
vitamina P).
HORMONII
Definiție
Sunt substanțe bioactive secretate de glandele
endocrine.
Totalitatea glandelor endocrine formează sistemul
endocrin care are rol în asimilație și dezasimilație,
reglează echilibrul între procesele anabolice și
catabolice, reglează echilibrul biochimic al
organismului, menține homeostazia substanțelor.
Glandele endocrine sunt: hipofiza, tiroida,
paratiroida, pancreasul și glandele suprarenale.
Clasificare după structura moleculară:
A) Hormoni steroidici:
a) hormoni sexuali:
masculini: androsteronul, epiandrosteronul,
testosteronul;
feminini: estrona, estradiol, estriol;
gestogeni: progesterona.
b) hormoni glucocorticoizi: cortizol, cortizon,
corticosteron:
c) hormoni mineralocorticoizi: dezoxicortizol,
dezoxicortizon, aldosteron;
B) Hormoni polipeptidici:
a) hormoni hipofizari: ocitocina, vasopresina,STH
( hormon de creștere), αMSH și βMSH ( hormoni de
stimulare ai melanocitelor), ACTH ( hormon
adrenocorticotrop), TSH (hormon tiroidian), LH
(hormon luteinizant),
FSH ( foliculinostimulator ), LTH (hormon lactotrop).
b) hormoni pancreatici: insulina și glucagonul.
c) hormoni tiroidieni: calcitocina.
d) hormoni paratiroidieni: parathormonul.
e) hormoni renali: renina și eritropoietina.
f) hormoni tisulari: angiotensina Iși II, bradikinina,
kalikinina.
C) Hormoni derivați din aminoacizi:
a) hormoni tiroidieni;
b) catecolamine: adrenalina, nonadrenalina, efedrina,
benzedrina, puvetina;
c) histamina;
d) serotonina;
e) colina.
STH ( hormon de creștere) apare în celulele euzinofile
ale lobului anterior al hipofizei. Are rolul de a regla
creșterea. Hipersecreția de STH în copilărie duce la
gigantism, iar la adulți acromegalie ( creșterea
extremităților, deformarea feței). Hiposecreția de STH
duce la boala numită nanism.
ACTH ( adrenocorticotrop) este implicat în adaptarea
organismului la foame, stres, intoxicații. Activează
lipoliza și gluconeogeneza, stimulează secreția de
insulină și corticosuprarenale, favorizează eliminarea
de potasiu, retenția sodiului și apei. Este folosit ca
medicament în: alergii, astm, pareze faciale, boli
autoimune.
TSH ( tireotrop) acționează asupra tiroidei,
favorizează sinteza hormonilor tiroidieni iodurați.
Hormonii gonadotropi stimulează gonadele și sunt
secretați de lobul anterior al hipofizei.
FSH inițiază ciclul menstrual, contribuie la producerea
hormonilor estrogeni, iar la bărbați stimulează
spermatogeneza.
LH la femei stimulează ovulația, iar la bărbați
determină formarea caracterelor secundare
masculine.
LTH favorizează secreția de lapte.
Calcitocina produce hipocalcemie și hiperfosfatemie.
Parathormonul reglează calcemia, sub acțiunea sa se
eliberează calciul și fosforul din oase. Favorizează
eliminarea fosfaților prin urină. Crește absorbția
calciului și fosforului în intestin în prezența vitaminei D.
Renina intervine în reglarea apei și sodiului. Sub
acțiunea sa se secretă angiotensina.
Eritropoetina apare în caz de anemii, insuficiență
cardiacă și pulmonară.