SINTEZA ACIZILOR GRASI

Locul de sinteaza al acizilor grasi este ficatul, tesutul adipos si alte tesuturi.

BIOSINTEZA GLICERIDELOR

Biosinteaza gliceridelor se face la nivelul ficatului si al tesuturilor prin mai multe

mecanisme printre care mai importante sunt cele ale monogliceridelor absorbite la
nivelul vilozitatilor intestinale.

Biosinteza la acest nivel se realizeaza prin unirea a doua molecule de acid gras
activat.Aceasta sinteaza are loc la nivelul peretelui intestinal.

METABOLISMUL INTERMEDIAR AL GLICEROFOSFATIDELOR,

SIFINGOLIPIDELOR SI CAROTENOIDELOR

Glicerofosfatidele se gasesc in toate celulele organismului.Degradarea si si

biosinteza glicerofosfatidelor au loc in toate tesuturile insa sunt mai active la
nivelul ficatului.

S-a constatat ca la nivelul ficatului glicerofosfatidele sunt metabolizate rapid,

in cateva zile pe cand la niveul SN metabolizarea este mai lenta.

Biosinteza glicerofosfatidelor ( lecitina) are loc in mai multe etape in pararel

cu sinteza gliceridelor.

METABOLISMUL INTERMEDIAR AL STERIDELOR,

COLESTEROLULUI SI AL ACIZILOR BILIARI

Steridele animale sunt compusi ai colesterolului cu AG. Din catabolismul

steridelor din organism rezulta acizi grasi si cholesterol.

a.METABOLISMUL COLESTEROLULUI SI AB

In organism, colesterolul este de origine exogena si endogena.Colesterolul exogen

provine din alimentele de origine animal , iar cel endogen este sintetizat in
organism.

Colesterolul exogen este absorbit la nivelul mucoasei intestinale in prezenta

acizilor biliari care il solubilizeaza, trece in limfa si apoi in circulatia sangvina.
In circulatie, colesterolul exogen se gaseste impreuna cu colesterolul endogen, in
cantitate de aproximativ 180-220 mg/100 ml sange, formand
COLESTEROLEMIA.

COLESTEROLEMIA creste in diabet, in infectii grave si scade in insuficiente

hepatice. Colesterolul sangvin in proportie de 1/3 este liber iar restul 2/3 este
esterificat.Este insolubil in apa. In circulatie se gaseste in combinatie cu
glicerofosfatidele din sange si cu proteinele plasmatice, formand complexe solubile
–LIPOPROTEINE.

In complexul lipoproteic, colesterolul se leaga de glicerofosfatide iar acestea de

proteine.

In tesuturi colesterolul se gaseste liber. Din circulatie, colesterolul exogen si

endogen trece prin ficat unde o parte este metabolizat iar alta parte se elimina prin
bila.In 24 de ore, circa 2 g de cholesterol se elimina prin bila in intestine sunt
forma libera. In bila colesterolul care este insolubil, este solubilizat de catre acizii
biliari. In intestin, colesterolul eliminate prin bila se intalneste cu cel alimentar. O
parte din colesterolul intestinal este rabsorbit la nivelul intestinului iar alta parte
este eliminate prin intestinal gros, unde este descompus de flora intestinului gros .
Colesterolul reabsorbit la nivelul intestinului este in cea mai mare parte eliminate
din nou prin bila la nivelul ficatului formand ceea ce se numeste CIRCUIT
ENTERO-HEPATIC (CIRCUIT INTESTIN- FICAT-INTESTIN).Din
metabolizarea colesterolului rezulta AB.

b.BIOSINTEZA COLESTEROLULUI

Organismul are capacitatea de a sintetiza intreaga cantitate de cholesterol

necesaram aportul alimentar fiind facultative.

Biosinteaza colesterolului are loc in toate tesuturile cu exceptia tesutului nervos.

Sinteaza este foarte active in celulele hepatice, apoi in celulele intestinale, piele,
suprarenala.

c.TRANSFORMAREA COLESTEROLULUI IN AB
S- aratat ca o parte din colesterolul ajuns la celula hepatica este metabolizat, fiind
transformat in acizi biliari. AB sunt eliminati odata cu bila in intestinal subtire.AB
nu se gasesc liberi ci se gasesc sub forma de saruri biliari de potasiu si sodium.

d.CIRCUITUL ENTERO-HEPATIC ALN AB

AB ajunsi in intestine formeaza compusi solubili cu AG si colesterolul.Dupa ce s

a produs absorbtia acesttora AB sunt eliberati din complexul format si trec prin
vena porta ajungand la ficat. Din ficat acizii AB sunt secretati din nou prin bila in
intestine unde dupa ce isi indeplinesc functiile o parte este reabsorbita formand din
nou circuitul, iar aproximativ 10 % sunt eliminati in inetstinul gros unde sunt
degradati de flora intestinului gros.
PARTEA II

IMPORTANTA ACIZILOR BILIARI

AB se combina cu AG in intestinul subtire formand combinatii solubile=acizi

COLENICI, ce pot fi usor absorbite.AB solubilizeaza de asemenea colesterolul
carotenoizii etc. facand posibila absorbtia acestora.

AB in vezica biliara mentin in stare solubila colesterolul.In lipsa AB colesterolul

precipita si se formeaza calculi biliari de cholesterol. Acizii biliari au un rol
important in digestia lipidelor. Datorita proprietatilor tensioactive ale AB grasimile
intestinale sunt emulsionate in particule foarte fine si astfel lipaza poate actiona cu
usurinta asupra lor.AB activeaza lipaza pancreatica. Prin actiunea asupra digestiei
si absorbtiei lipidelor AB au rol si in absorbtia vitaminelor liposolubile.

REGLAREA METABOLISMULUI LIPIDELOR

Metabolismul lipidelor se afla sub control neuroendocrin.

Tulburarile metabolismului lipidic pot aparea la diferite etape ale transformarilor

ce au loc in organism.Astefel, inlipsa acizilor biliari sau a lipazei pancreatice nu se
mai produce digestia si absorbtia lipidelor. In acest caz, lipidele sunt eliminate prin
materiile fecale care au aspect gras. Astefel este cazul insuficientelor pancreatice si
in obstructiile cailor biliare.

Intoxicatiile ficatului cu alcool, fosfor duc la o incarcare a celulei hepatice cu

lipide=DEGENERESCENTA GRASA A FICATULUI.

Tulburarea reglarii neuroendocrine a metabolismului lipidic poate duce la o

acumulare peste masura a grasimilor de deposit la obezitate.Alimentatia excesiva
insotitta de sedentarism duce deasemenea la obezitate.

Ateroscleroza este depozitarea colesterolului in peretii arterelor si este favorizata

de o alimentative bogata in lipide animale si de sedentarism.

Calculii biliari din cholesterol se produc in cazul stazei biliare; acizii biliari sunt
absorbiti la nivelul veziculei biliare si colesterolul precipita. Precipitarea
colesterolului este favorizata de infectii ale vezicii biliare.
 PROTIDELE=PROTEINE

-sunt substantee organice fundamentale ale materiei vii;

-moleculele de proteine au o structura complxa cu o greutate molculara mare;

-molecula este formata din aminoacizi uniti intre ei prin eliminarea unei molecula
de apa;

-in organism au rol plastic datorita faptului ca sunt componentele structural ale
materiei vii;

-ele sintetizeaza materia vie si dirijeaza metabolismul prin enzime si hormoni de

natura proteica indeplinind un rol functional;

- detin si un rol fizico-chimic datorita faptului ca mentin pH-ul constant al

organismului;

Protidele intră în structura materialului genetic (ADN, ARN), de care depinde toate
aspectele particulare ale unui individ, precum şi a urmaşilor săi;Funcţiile atât de
diferite pe care le joacă proteinele, se explică prin succesiunea aminoacizilor, care
este diferită pentru fiecare protidă în parte.Degradarea şi sinteza substanţelor
endogene, inclusiv a proteinelor, este strict dependentă de existenţa unor proteine
speciale, numite enzime. Fiecare substanţă naturală se generează şi se degradează
sub influenţa enzimelor

CLASIFICARE:

1.AMINOACIZI

2.PEPTINE SI POLIPEPTINE

3.PROTEIDE:a.HETEROPROTEINE

b.HOLOPROTEINE
Protidele organismului provin din alimentele de origine animala si
vegetala.Plantele au proprietatea de a sintetiza aminoacizii direct din compusi
anorganici din care se formeaza protein vegetale.Animalele carnivore preiau AA
si proteinele vegetale sintetizate de plante din regnul vegetal si din acestea
sintetizeaza proteinele animale. Celulele animale nu pot sintetiza aminoacizii
direct din compusi anorganici.Deoarece organismul animal nu poate sintetiza
direct AA este necesar ca hrana sa contina zilnic o cantitate minima de
protide.Valoarea biologica a unei proteine alimentare depinde de compozitia
acesteia in AA esentiali: cu cat o proteina contine mai multi AA cu atat are o
valoare biologica mai mare.Proteinele de origine animala ( oua, lapte, carne),
contin AA esentiali avand o valoare biologica ridicata iar proteinele de origine
animala au o valoare biologica scazuta din cauza lipsei sau a continutului scazut
de AA esentiali.

Aportul de proteine este in alimentative este necesar zilnic deoarece proteinele

ingerate chiar in cantitati mici nu se depoziteaza ca glucidele si lipidele in
organism pentru a fi utilizate in momentul cand hrana nu contine protide ci sunt
degradate si eliminate.Protidele organismului sunt intr-o continua transformare si
reinnoire: ele au o durata de viata destul de scurta (2-10 saptamani).Protidele pe
masura ce se distrug in organism in aceeasi masura se resintetizeaza in din AA.

METABOLISMUL DIGESTIV AL PROTEINELOR

DIGESTIA SI ABSORBTIA

Proteinele, prin faptul că se uzează repede, dar şi ca o consecinţă a faptului că

omul nu dispune de organe de depozit, pentru aceste substanţe, decât celulele
însele, trebuiesc reînnoite în permanenţă.
Protidele din hrană se scindează înaintea absorbţiei intestinale, până la
aminoacizi (în cazul holoproteidelor) sau aminoacizi şi alte substanţe provenite
de la grupările prosteice (în cazul holoproteidelor). Această scindare se petrece
în tubul digestiv sub acţiune enzimelor specifice, numite proteaze.
Digestia proteinelor începe din stomac, unde sub acţiunea pepsinei din sucul
gastric, are loc o degradare parţială a acestora, din care rezultă un amestec de
polipetide, oligopetide şi aminoacizi.
Procesul se continuă în duoden, unde enzimele pancreatice
proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, ş. a.),
degradează mai departe aceste substanţe, rezultând doar
oligopetide şi aminoacizi. Scindarea este desăvârşită la nivelul
intestinului subţire, sub influenţa aminopeptidazelor şi
peptidazelor enterocitare, rezultând doar aminoacizi, care pot
trece în circuitul sanguin (vezi imaginea 4).
Puţine proteine se pot absorbi, în mod normal, nedescompuse, aşa cum se
întâmplă în cazul unor anticorpi (IgA) conţinuţi în laptele matern, asigurându-se
astfel, un transfer de imunitate de al mamă la făt. În unele cazuri,
permeabilitatea intestinală creşte peste normal, putând trece în sânge protide
nedescompuse. În astfel de situaţii, la o nouă pătrundere a aceloraşi substanţe
proteice, prin formarea şi activitatea unor anticorpi, au loc fenomene alergice
(R. M. Albu).
Absorbţia proteinelor este favorizată de către vitamina B6 şi de către natriu (R.
M. Albu).
Aminoacizii, traversând pereţii intestinali ajung în sânge, şi de aici în celule,
unde au loc, pe baza lor, biosinteze proteice specifice. Excepţie de la această
regulă fac proteinele plasmatice, care se sintetizează de obicei la nivelul
ficatului şi al sistemului reticulo-endotelial.
Catabolizarea aminoaciziilor este un proces de dezaminare (moleculele pierd
gruparea amino - NH2). După dezaminare moleculele se "ard"ca şi glucidele şi
lipidele în ciclul lui Krebs. Din grupările aminice se formează, în cea mai mare
parte în ficat, ureea, care se elimină pe cale renală şi corpii cetonici, care se
elimină urinar sau prin expiraţie - în parte, restul lor fiind utilizat în noi sinteze.
De asemenea pe parcursul metabolismului proteinelor, precum şi în cadrul
interconversiunilor metabolice, au loc numeroase procese de transaminare , sub
influenţa unor enzime din grupul transminazelor.
Metabolismul proteic este unul mai puţin "curat" decât cel al glucidelor sau
lipidelor, deoarece catabolismul nu se desfăşoară în exclusivitate prin
descompuneri până la dioxid de carbon şi apă, rezultând şi unele deşeuri.
Principalele deşeuri proteice sunt:
- ureea,
- acidul uric,
- creatinina.
- amoniacul (rezultă din activitatea microflorei proteolitice).
Aceste deşeuri se acumulează în cantităţi mari sau (şi) se elimină greu din corp
în unele afecţiuni (diateză urică, insuficienţă renală, ciroză, tulburări asociate
metabolismului de inaniţie, etc.).
Atât corpii cetonici cât şi deşeurile proteice, sunt produşi toxici dacă sunt
reţinuţi în organism.
Rolul proteinelor în metabolismul energetic este unul secundar, la aceşti
compuşi predominând rolul plastic, adică acela de a repara şi a reînnoi în
permanenţă celulele, ţesuturile şi organele.
În procesul de anabolism, pe baza aminoacizilor, dar şi al altor substanţe, se
sintetizează proteine specifice, precum şi alţi compuşi (glucoză, acizi cetonici).
Proteinele sintetizate nu mai au nimic de-a face cu protidele alimentare, adică
ele nu mai păstrează absolut nimic din specificul hranei din care derivă. De aici
rezultă că proteinele alimentare sunt importante doar ca furnizoare de
aminoacizi, sub aspect cantitativ şi calitativ.
Reglarea metabolismului proteinelor, astfel încât nutriţia celulară să se
desfăşoare corespunzător, se realizează prin mecanisme celulare (în interiorul
celulelor), hormonale şi nervoase.

Proteinele din sânge

Prin sistemul circulator, protidele circulă libere, încorporate în diferite structuri

sau ca nişte "cărăuşi" pentru diverse substanţe. Pe lângă proteinele din
constituţia elementelor figurate, în sânge se mai găsesc o serie de protide
palsmatice (vezi componentele sângelui), precum şi compuşi de transport, aşa
cum sunt lipoproteinele.
Excluzând proteinele elementelor figurate, pe cele implicate în hemostază şi pe
cele care ajută la transportul altor substanţe, mai rămân, în ser, unele protidele
cu rol în asigurarea osmolarităţii şi a echilibrului acido-bazic.

• Proteinemia normală, hipoproteinemia şi hiperproteinemia

Proteinemia reprezintă o valoare care reflectă cantitatea de proteine din sânge.

Valoarea normală a proteinelor serice este de 6-8,6g/100ml. Scăderea
cantitativă a proteinelor din sânge sub pragul de 6g/100ml, instalează
hipoproteinemia, iar creşterea acestei valori peste pragul de 9g/100ml, conduce
la hiperproteinemie. Cantitatea de proteine din sânge nu reflectă în mod
obligatoriu nivelul proteinelor din corp, dar totuşi, în general, hipoproteinemia
se asociază cu hipoproteinismul , tot aşa cum şi hiperproteinemia merge mână
în mână cu hiperproteinismul.

• Albuminele şi globulinele din sânge şi raportul A/G

Nu numai nivelul proteinelor serice contează, ci şi felul acestora precum şi

raportul ce se stabileşte între aceşti componenţi.
Cele două holoproteide prezente în ser sunt:
- albuminele,
- globulinele.