METABOLISMUL

LIPIDELOR
DIGESTIA ȘI
ABSORBȚIA LIPIDELOR
METABOLISMUL
TRIGLICERIDELOR
 OBIECTIVELE:
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul
gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor.
Metabolismul acizilor biliari ( noţiuni generale).
 Resinteza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor
resintetizate.
 Biosinteza trigliceridelor
 Catabolismul Trigliceridelor
 Metabbolismul glicerolului
 LIPIDE

 Substanţe organice, insolubile în

apă dar solubile în solvenţi
organici (eter, benzen, cloroform).
 ROLUL

1. Energetic - principala formă de depozitare şi

de transport a rezervelor energetice ale
organusmului (1g lipide=9,3kcal)
2. Structural - constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi intracelulare
3. Izolator: termo; mecano-; electroizolator
4. Pot avea efecte biologice: sunt vitamine,
hormoni, prostaglandine
 Digestia şi
absorbţia lipidelor
 IMPORTANŢA LIPIDELOR ÎN
ALIMENTAŢIE.

 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic - 80g.

 Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: TAG
(90%); FG; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili –
linoleic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită un
consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile
( A,D,E,K )
 ACIZII BILIARI
 Se sintetizează în ficat din colesterol
 Structură: steroizi C24 cu 2 sau 3
grupări OH şi la sfârşitul catenei
laterale au gr carboxil
AB primari:
 colic,
 chenodezoxicolic
Structura chimică a AB
НО

12

3 7

НО ОН
Acidul colanic Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)

AB sunt derivați ai acidului colanic

Acidul dezoxicolic (3,12-dihidroxicolanic)
Acidul chenodezoxicolic (3,7-dihidroxicolanic)
Acidul litocolic (3-hidroxicolanic)
 ACIZII BILIARI
 La PH alcalin se găsesc sub formă de
săruri biliare:conjugaţi cu glicina
(predomină în alimentaţie glucidele)
sau taurina (proteinele):
 Glicocolic sau taurocolic
 Glicochenodezoxicolic sau
taurochenodezoxicolic
 Astfel în bilă se găsesc doar sărurile
biliare
STRUCTURA CHIMICĂ
A AB
 ACIZII BILIARI
Bacteriile intestinale:
1. pot înlătura Gly şi taurina din
sărurile biliare regenerând AB;
2. pot converti AB primari în AB
secundari prin îndepărtarea unei
grupări OH
A colic ---- a dezoxicolic
A chenodezoxicolic------a litocolic
 ACIZII BILIARI
Rolul:

1. proprietăţi de solubilitate (micele

în apă şi au capacitatea de a
solubiliza alte lipide)
2.Transport (AG)
3.Emulgatori
4.Activează lipaza pancreatică
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 Digestia lipidelor începe în stomac sub
acțiunea lipazei linguale (secretată de
glandele de la baza limbii, rezistentă la pH-
ul gastric acid) și lipazei gastrice.
 Ambele acționează asupra TAG care
conţin AG cu catenă scurtă (mai puţin de
12 atomi de C, prezente în grăsimile din
lapte)
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 La nou născut, ambele lipaze „acide” sunt
importante în digestia grăsimilor din lapte ce
reprezintă principala sursă de calorii
 Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3,
rezultând 1,2 diglicerid
 !!! LIPAZELE ”ACIDE”
 Lipaza linguală și lipaza gastrică au un rol important la
persoanele cu insuficiență pancreatică – fibroza chistică (FC)
 FC este o afecțiune autozomal recesivă, consecință a
mutațiilor la nivelul genei care codifică proteina CFTR (Cystic
Fibrosis Transmembrane Conductance Regulator) - care
funcționează asemeni unui canal de clor la nivelul epiteliului.
 Proteina codificată de această genă controlează secreția
glandelor exocrine din numeroase organe
 Mutațiile genei CFTR determină scăderea secreției de clor și
creșterea reabsorbției de sodiu și apă având ca urmare
îngroșarea secrețiilor și afectarea funcției sistemului
bronhopulmonar, sistemului digestiv, reproductiv
!!! MECANISM
FIZIOPATOLOGIC
Gena defectivă

Proteina patologică

blocarea sau funcţionarea improprie a canalelor de clor la nivel

celular

perturbări ale secrețiilor de la nivelul diferitelor organe și sisteme

secreții aderente, vâscoase si secreția sudorală bogată in

electroliți
 DIGESTIA LIPIDELOR ÎN
INTESTIN
1. pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
2. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc
la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.

3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, colipaza,

fosfolipaza A2, colesterolesteraza
DIGESTIA LIPIDELOR ÎN TGI
 Înintestin - chimul din stomac este
neutralizat de bicarbonaţii sucului
pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub
acţiunea sărurilor AB.
 Peristaltismul intestinului ajută la fărâmiţarea picăturilor
mici de grăsime, iar sărurile AB împiedică contopirea
picăturilor mici de grăsime
 DIGESTIA TAG
 lipazei pancreatice:
1. Este o glicoproteidă, PH=8

2. Lipaza pancreatică acționează împreună cu colipaza

(procolipaza sub acţiunea tripsinei - colipază) și are
specificitate pentru legăturile alfa 1,3 - MAG și AG.
 DIGESTIA FOSFOLIPIDELOR
(FL)
 fosfolipazei A 2 (activată de tripsină, Ca; acționează în
prezența sărurilor AB) – îndepărează AG de la nivelul
atomului de carbon 2 al FL- formând lizofosfolipidul

DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
 AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de
lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce
poate fi excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.
 DIGESTIA COL
 Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB)
scindează Col esterificat în Col şi AG

C h oleste ryl E ster

R C O
 ALE DIGESTIEI
LIPIDELOR:
1. Acizii graşi
2. Monogliceridele
3. Colesterolul
4. Lizolecitina
 REGLAREA DIGESTIEI
Secretina - stimulează eliberarea de
către ficat şi pancreas a unei soluţii
apoase bogate în bicarbonat ce
neutralizează aciditatea conţinutului
intestinal, pH-ul devenind favorabil
acţiunii enzimelor pancreatice
 REGLAREA DIGESTIEI
Colecistochinina (CCK) determină:
 contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei (un
amestec de săruri de AB, FL, Col liber)

 la nivelul celulelor exocrine pancreatice -

eliberarea enzimelor digestive

reduce motilitatea gastrică, astfel conţinutul

gastric ajungând mai lent în intestinul subţire
 ABSORBŢIA LIPIDELOR
 La nivelul porţiunii superioare a intestinului
subţire;
 sunt absorbite prin difuzie simplă sau prin difuzie
micelară (sub formă de micele: picături lipidice
mici, la formarea cărora participă sărurile AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu
catena scurtă și medie – sunt transportați la ficat
de către albumine
 AG cu catena lungă, 2 monoacilglicerolul, Col
liber se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub
formă de micele
 CICLUL ENTERO-
HEPATIC
 AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund
în spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului
proximal unde AG se absorb.
 Sărurile AB rămân în lumen, participând la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se
absorb printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)–
bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a
acizilor biliari.
 MALABSORBȚIA
LIPIDELOR
 Malabsorbţia lipidelor caracterizată prin
creşterea excreţiei lipidelor în scaun –
steatoree
 Biliară, hepatică (colestază, litiază biliară)
 pancreatică (pancreatite)
 intestinală (enterite)
 Consecințe: malabsorbția vitaminelor
liposolubile; AG esențiali; apare retard de
creștere, tulburări neurologice și
oftalmologice
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE
 Rolul: sinteza lipidelor specifice
organismului uman din monomeri
lipidici de origine alimentară
 Asigurată de:

#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi activați
o Se produc: trigliceride, colesteride şi
fosfogliceride
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE

• MAG + 2 R-CO-S-CoA TAG+ 2 НS-CoA

•

• Lizolecitină + R-CO-S-CoA lecitină + НS-CoA

•

• Colesterol + R-CO-S-CoA colesterol esterificat +

НS-CoA
 RESINTEZA LIPIDELOR
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună cu
cantităţi mici de proteină sunt încorporate în
chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în
plasmă.
 CM – transportă TAG exogene – de la intestin
la ţesuturi
METABOLISMUL
TRIGLICERIDELOR
 SINTEZA TAG
 2 căi:
1. calea monoacilglicerolului: are loc
în peretele intestinal (enterocite) din
produşi absorbiţi (resinteza
lipidelor).
2. calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi
ficat)
 1. CALEA
MONOACILGLICEROLULUI

 TAG împreună cu FL, Col, proteine sunt incorparate în

CM şi secretaţi mai departe în vasele limfatice.
 II. CALEA
GLICEROLFOSFATULUI
 ORIGINEA GLICEROL
FOSFATULUI
 În ficat:
 În ţesut adipos
 SINTEZA TRIGLICERIDELOR ÎN
FICAT
 Glicerolfosfatulse obţine atât din glucoză
(dihidroxiaceton fosfat), cât şi prin activarea
glicerolului captat din plasmă (provenit din lipoliza
TAG din ţesutul adipos şi din chilomicroni);
 AG provin din:
 Sinteza de novo din glucoză;
 Din plasmă prin captarea din fracţiunea “AG liberi”.

 După sinteză TG sunt încorporate în VLDL

şi apoi secretate în plasmă, fiind sursă de AG
pentru ţesuturile extrahepatice.
 SINTEZA DE TRIGLICERIDE ÎN
ŢESUTUL ADIPOS
 Reprezintă modalitatea de stocare a
excesului caloric, lipidic sau glucidic, al
organismului;
 Glicerol fosfatul se obţine în exclusivitate din
DHAP (lipogeneza este dependentă de glicemie
şi insulinemie);
 AG provin din:
 Sinteză de novo din glucoză (o cantitate f. mică);
 Hidroliza TG (lipoliza);
 Hidroliza TG din chilomicronii şi VLDL din plasmă (cu
ajutorul lipoprotein lipazei)
 Mobilizarea TAG din ţesutul
adipos – lipoliza tisulară
- TAG sunt forma de depozitare a excesului caloric al
organismului în ţesutul adipos; un adult (40 ani, 70 kg)
cuprinde 15 kg de ţesut adipos ----7-8 săptămâni

- Lipoliza se intensifică în perioadele a jeun, inaniție, stres

și activitate fizică intensă

- Are loc sub acțiunea a trei enzime: TG-lipaza- (lipaza

hormon sensibilă), DAG-lipaza, şi MAG-lipaza
(prezente în exces) până la glicerol și 3 AG
 TRIGLICERIDLIPAZA
 cunoscută ca “lipaza hormonsensibilă”.
 Enzima este convertibilă prin fosforilare –
defosforilare.
 Forma fosforilată este activă.
 A: catecolaminele (adrenalina), glucagonul,
somatotropina, cortizolul, ACTH, TSH.
 I: insulina, prostaglandina E, acidul nicotinic,
AG liberi.
 SOARTA AG ŞI
GLICEROLULUI:

 AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina serică,

unde:
1. se supun  oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine
ATP sau poate fi utilizat la sinteza Col, corpilor
cetonici).
2. se activează şi participă la sinteza TAG, depozitate
în ţesutul adipos
3. difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG
liberi (sunt captaţi de ţesuturile periferice: muşchii
scheletici, miocard, rinichi, ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de energie
 SOARTA GLICEROLULUI:
 Glicerolul nu poate fi folosit de ţesutul adipos,
lipsit de glicerol kinază; el difuzează în plasmă de
unde ajunge la ficat şi rinichi

 Glicerolul:
1. Sinteza de TAG
2. Sinteza glucozei - gluconeogeneză
3. Oxidează pînă la CO2 şi H2O
 OXIDAREA GLICEROLULUI – ÎN
FICAT
localizat: citoplasma
E1 glicerolkinaza E2 glicerolfosfatDH
METABOLISMUL
ACIZILOR GRAȘI
 OBIECTIVELE:
 Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea, randamentul energetic.
 Biosinteza acizilor graşi:
1. saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2. nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3. Enzimele, coenzimele, reglarea.
 Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor – reacţiile
parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul biologic al corpilor cetonici.
BETA OXIDAREA AG
OXIDAREA AG SATURAŢI CU
NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON
 β oxidarea AG - degradarea,
scindarea, catabolizarea oxidativă a
AG, spirala lui Lynen) – moleculele
de AG suferă un atac oxidativ în
poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)
 NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON

 Procesul e activ în muşchi, miocard,

ficat, rinichi, testicul, splină, plămâni
şi ţesutul adipos.
 Excepţie:creierul şi eritrocitele
(ţesuturi glucozo dependente)
 ΒETA OXIDAREA AG
3 etape:
1.Activarea AG (citoplasmă)
2.Transferul lui Acil CoA în mitocondrii
3.β oxidarea propriu zisă (mitocondrii)
 ACTIVAREA AG:

R-COOH + HS-CoA + ATP  R-CO~SCoA + AMP + PPi

H2O ↓

2 Pi
E- acil Co A sintetaza (tiokinaza)
Activatori: K; Mg Inhibitori: Na ; Li
 R-COOH + ATP  R-COO-AMP + PPi
aciladenilat
PPi  2 Pi
 R-COO-AMP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
TRANSFERUL LUI ACIL COA
ÎN MATRIXUL MITOCONDRII
 Acil CoA nu poate penetra membrana internă a
MC
 Este transportat cu ajutorul carnitinei (β-hidroxi-
γ-trimetilaminobutirat- vitamina Bt), ce se
formează din Lyz şi Met activă cu participarea
vitaminei C, B6, NAD
TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN
MITOCONDRII
Carnitine Acyl Transferase I and II

Lehn fig 17-6

 REGLAREA
Malonil CoA înhibă ACT I---deci
palmitatul format în citozol
(biosinteza lipidelor) nu poate fi
transferat în MC şi degradat.
Creşterea raportului acetil
CoA/CoA duce la inhibarea
reacţiei de activare a AG
 SURSELE DE CARNITINĂ
 sunt exogene, prin alimentaţie, mai ales în
produsele din carne şi
 endogene, prin sinteza din lizină şi metionină la
nivel hepatic şi renal, dar nu şi în muşschiul
cardiac sau scheletic

 Ca urmare, aceste ţesuturi depind integral de

carnitina exogenă sau obţinută prin sinteză
endogenă şi distribuită pe cale sangvină.
Muşchiul scheletic conţine aproximativ 97% din
cantitatea totală de carnitină din organism.
 DEFICIENŢA DE CARNITINĂ
 1. congenitale –
a.deficit de ACT I (afectează ficatul –
hipoglicemie, comă şi exitus (perioade de
post).
b. deficitul de ACT II – afectează muşchiul
cardiac şi scheletic – cardiomiopatie,
slăbiciune musculară (efort fizic)
 2. dobândite: boli hepatice, persoanele
supuse hemodializei, malnutriţie, dietă strict
vegetariană.
 BETA OXIDAREA
PROPRIU ZISĂ

 Localizat în MC (matrixul MC)

 repetarea a 4 reacţii:
1. Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
2. hidratare
3. a doua dehidrogenare (NAD)
4. reacţie tiolazică (clivare)
 În rezultat - se formează acetil CoA şi acil
CoA cu doi atomi de carbon mai puţin
 BILANŢUL ENERGETIC
 Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil CoA
 Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):
n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea
completă
n– numărul atomilor de C
 STOICHIOMETRIA OXIDĂRII A.
PALMITIC
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
131-1=130 ATP
 Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la
activarea acidului – beneficiul net este de 129
BILANŢUL ENERGETIC AL OXIDĂRII
COMPLETE A ACIDULUI PALMITIC

CH3 - (CH2)14 - CO ~S CoA + 7 FAD + 7 NAD+ + 7 H2O + 7 CoA SH

8 CH3 - CO ~ S CoA + 7 FADH2 + 7 (NADH + H+)

8 CH3 - CO ~ S CoA + 16 H2O + 24 NAD+ + 8 FAD + 8 ADP + 8 Pi

16 CO2 + 24 NADH + 24 H+ + 8 FADH2 + 8 ATP + 8 CoA SH

31 NADH + 31 H+ + 31/2 O2 + 93 ADP + 93 Pi 31 NAD+ + 124 H2O + 93 ATP

15 FADH2 + 15/2 O2 + 30 ADP + 30 Pi 15 FAD + 45 H2O + 30 ATP

 Beneficiul net al arderii acidului palmitic este de 129 moli ATP

deoarece se consumă 2 legături macroergice la activarea acidului
gras
OXIDAREA AG NESATURAŢI
 -oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal pînă în
vecinătatea legăturii duble (cis configuraţie)

 După trei cicluri normale de -oxidare se ajunge la un cis –

Δ3 – enoil – CoA.

 Sub acţiunea cis Δ3 - trans ∆2 enoil Co A izomerazei

legătura dublă din cis – Δ3 trece în trans-∆ 2 – se formează
trans – Δ2 – enoil – CoA, intermediar normal al -oxidării.

Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 Pentru AG polienici e necesară şi o altă
enzimă – dienoil Co A reductaza (NADPH+H)
- , care transformă trans 2 cis 4 –dienoil Co A
în trans 3 enoil CoA.
 Produsul sub acţiunea izomerazei trece în
trans 2 enoil CoA.
OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR DE
ATOMI DE C
 Se oxidează în acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în ultima etapă
se formează o moleculă de propionil CoA (C3) şi una de Acetil
CoA.
 OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR
DE ATOMI DE C
 E- propionil CoA carboxilaza
Co- vitamina H (biotina)
 E- Metilmalonil-mutaza

 Co- vitamina B12

 Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în sînge şi

urină apare acidul metilmalonic, micşorînd pH sîngelui
(administrat vitamina B12)
 BILANȚUL ENERGETIC PENTRU
AG CU NUMĂR IMPAR

MC GDP+Pi GTP FAD FADH2 H2O

Succinil –CoA Succinat Fumarat

Krebs
Malat
CITOZOL
MC CO2

NADP+ NADPH+H+ NAD NADH+H

CO2
Malat Piruvat Piruvat Acetil Co A
 OXIDAREA AG ÎN
PEROXISOMI
 Caracteristic AG C20-C26 ----pînă la C8
 Diferă de oxidarea mitocondrială prin
reacţia de oxidare a acil-CoA la enoil-CoA
(E- oxidază)
 Oxidarea AG în peroxisomi
Numărul peroxisomilor creşte în
diabet, inaniţie, la administrarea unor
medicamente (aspirina, preparate
hipolemiante)
Absenţa peroxisomilor- sindromul
Zellweger: creşterea AG cu catena
lungă şi deces în primele luni de viaţă
ALTE TIPURI DE OXIDĂRI
 α-oxidare – la acizii graşi ramificaţi
 Reacţia este catalizată de o monoxigenază,
necesită Fe2+ şi ascorbat;
 Rezultă hidroxiacizi care pot fi din nou oxidaţi şi
decarboxilaţi, formând acizi graşi cu 1 at.C mai
puţin decât originalul;
 ω-oxidare– oxidarea at.C cel mai depărtat
de gruparea carboxil
 În microzomi;
 În prezenţa monoxigenazei, NADPH şi
citocromul P450;
 Se formează acizi dicarboxilici.
BIOSNTEZA AG
 BIOSINTEZA AG

 Sinteza AG şi încorporarea lor în TAG constituie

mecanismul principal de stocare a excesului de
glucide alimentare
 Gl nu se mai transformă în glicogen dar în TAG:

 Gl Piruvat Acetil CoA

 BIOSINTEZA AG
CUPRINDE MAI MULTE
PROCESE:

 Sinteza de novo cu formarea acidului

palmitic
 Elongarea acidului palmitic

 Introducerea de legături duble în AG

Sintezade novo cu formarea
acidului palmitic
 PARTICULARITĂŢILE
SINTEZEI AG

 Are loc în citozol

 Complex multienzimatic - acid gras sintaza
 Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din glicoliză),
 sursa majoră – malonil CoA
 rolul reducător îi revine NADPH+H

 Majoritatea ţesuturilor (ficat, rinichi, plămân, glanda

mamară, ţesut adipos) dispun de acest echipament
enzimatic, dar ficatul deţine rolul principal în sinteza
de novo a acidului palmitic;
 ACID GRAS SINTAZA
 = Palmitat sintetaza
 E dimerică

 Fiecare monomer e constituit din:

 3 domenii, fiecare conține câteva centre

catalitice: în total - fiecare monomer
conține 7 centre catalitice (7E)
 Fiecare monomer cuprinde 2 grupe SH:

1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-

Cys, ataşat la cetoacilsintază
2. - SH - 4 fosfopantoteină din ACP: SH-
Pant, (ataşată prin legătura fosfat-Ser)
 ACID GRAS SINTAZA
(AGS)

 Datorită aranjării celor 2 monomeri – se

sintetizează simultan 2 molecule de AG
ACID GRAS SINTAZA
 SINTEZA DE NOVO CU
FORMAREA ACIDULUI
PALMITIC
 Etapele:
1. transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Sinteza acidului palmitic
I. TRANSFERUL LUI ACETIL
COA DIN MITOCONDRII ÎN
CITOZOL
II. SINTEZA DE MALONIL
COA
Activatori -citrat, insulina
Inhibitori - palmitoil CoA, glucagonul
III. SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
 III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

 Ciclude reacţii este reluat: butiril-ACP se

condensează cu malonil-ACP- formând în final C6-acil
ACP.
 Catena AG creşte până la formarea palmitoil-S-ACP
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
 REACȚIA SUMARĂ:
CH3 - CO - SCoA + 7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+)
Acetil CoA Malonil CoA

CH3 - (CH2)14 - COOH + 7 CO2 + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 6 H2O

Acid palmitic

7 CH3 - CO - S CoA + 7 CO2 + 7 ATP + H2O 7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 7ADP + 7Pi
Acetil CoA Malonil CoA

8 CH3 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+) + 7 ATP

Acetil CoA

CH3 - (CH2)14 - COOH + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 7 ADP + 7 Pi + 6 H2O

Acid palmitic
Biosinteza acizilor graşi saturaţi
cu număr impar de atomi de
carbon

Se sintetizează la fel ca şi cei saturaţi

cu număr par de atomi de carbon, dar
sinteza este iniţiată nu de acetil-CoA
(C2) ci de propionil-CoA (C3)
 ELONGAREA AG
 Localizată:
1. reticulul endoplasmatic
2. mitocondrii (acetil CoA, NADH+H)
 AG este activat
 La acidul preexistent (palmitil CoA) se
ataşează malonil CoA
ELONGAREA AG
 BIOSINTEZA ACIZILOR GRAŞI
NESATURAŢI
 Se produce în reticulul endoplasmic;
 Este catalizată de – oxidaze

 Sistemulde desaturare are trei

componente: o desaturază, citocromul
b5 şi NADPH-citocrom b5 reductaza;
 Se pot sintetiza doar acizi graşi
mononesaturaţi din acizii graşi
saturaţi corespunzători (acid
palmitoleic din acid palmitic şi acid oleic
din acid acid stearic);
 BIOSINTEZA AG MONOENICI
 Sistemul de desaturare are trei componente: o
desaturază, citocromul b5 şi NADPH-citocrom b5
reductaza;
BIOSINTEZA AG
MONOENICI
 BIOSINTEZA AG POLIENICI
Acidul linoleic şi linolenic sunt
esenţiali
 Organismul uman nu are capacitatea
de a introduce legături cis dincolo de
C 9 până la capătul ω al catenei
posedă carbon -9,6,5,4 –desaturaze
BIOSINTEZA A .
ARAHIDONIC
•Comparaţia sinteză/degradare AG
•cu număr par de atomi de carbon
REGLAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC
 Se efectuiază în mai multe aspecte:
 Factorii Enzimatici:

 a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza

lipidelor
 b.Modificarea V sintezei şi degradării E

 Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,

inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
 Factorii hormonali:
 Catecolaminele, Glucagonul stimulează lipoliza
prin AMPc, activează lipaza hormono-dependentă.
 hormonul de creştere la fel, dar cu o fază mai
tardivă (stimulează sinteza adenilat ciclazei de
novo).
 Cortizolul – acţiune catabolică asupra ţesutului
adipos periferic (lipoliza)
 Insulina posedă efect contrar, activează
fosfodiesteraza – inhibă lipoliza şi stimulează
lipogeneza.
 INSULINA
 activează biosinteza AG în ficat
 Activează glicoliza – DHAP—Glicerol 3P

 Activează PDH –Acetil CoA

 Intensifică formarea citratului şi

transformarea sa în Acetil CoA (activarea
citrat liazei)
 Activarea acetil Co A carboxilazei ----malonil
CoA
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE
 Mărit raportul Insulină/glucagon
 DIGESTIA
 ABSORBŢIA ------ chilomicroni (LPL) –AG liberi,
captaţi de ţesut adipos (80%)
 În ficat:
 A. Sinteza AG (din glucide sau alcool)
 B. Sinteza AB, Col, FL, TAG
 C. Sinteza LP (VLDL; HDL)
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE

 VLDL sub acţiunea LPL ---- AG--- sunt captaţi de ţesutul

adipos----TAG
 METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE
INTERALIMENTARE

 Scăzut raportul Insulină/glucagon

 TAG din ţesutul adipos sunt hidrolizate– AG şi
glicerol
 AG se supun beta oxidării------ Acetil Co A—
ciclul Krebs---ATP
 În ficat Acetil CoA --- sinteza corpilor cetonici (în
inaniţie)
Sinteza corpilor
cetonici
 CORPII CETONICI
 Acidul acetoacetic acetoacetat
O

HOOC CH2 C CH3

 Acidul D--hidroxibutiric/3--hidroxibutiric-
β-hidroxibutiratul
OH

HOOC CH2 CH CH3

CH3 C CH3
 Acetona
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
 Sinteza
lor are loc în ficat (în mitocondriile
hepatocitelor ),

 Casubstrat – Acetil CoA (βoxidarea AG, ce

provin din lipoliza adipocitară, degradarea AA
cetoformatori)

Rol: sursă de energie în perioadele

de inaniţie (muşchiul cardiac, stratul cortical al
rinichilor)
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
 Are loc când concentaţia AG în sânge este mare (foame,
inaniţie, dietă bogată în grăsimi, diabet insulino-dependent
netratat) şi disponibilitatea de glucoză este limitată
 Principala cale de metabolizare a acetil CoA – includerea
în ciclul Krebs (în condiţiile în care scindarea lipidelor şi a
glucidelor este echilibrată) - “lipidele ard în flacăra
glucidelor”
 În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează pentru
generarea Gl.
 În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor

cetonici: acetoacetatul,
β-
hidroxibutiratul şi acetona
CETOGENEZA
 UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
 Sunt substrate energetice preferate pentru
inimă, muşchi scheletici, cortex renal. În
inaniţie creierul foloseşte corpii cetonici ca
sursă majoritară de energie;

 β-hidroxibutiratulreprezintă o cale de export a

echivalenţilor reducători din ficat (25% din
NADH obţinut din b-oxidarea acizilor graşi este
folosit pentru sinteza acestui corp cetonic).

 Raportul b-hidroxibutirat/acetoacetat depinde de

raportul NADH/NAD+ din mitocondrie, deci de
statusul redox; el variază în sânge între 1:1 şi 10:1
UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
 Beta hidrohibutiratul și acetoacetatul din ficat trec
în sânge
 Transportul corpilor cetonici prin sânge se
face sub formă liberă, fiind hidrosolubili.
 Sunt preluați de către țesuturile extrahepatice
unde beta hidrohibutiratul se transformă și el în
acetoacetat, ultimul fiind activat:
 1. Calea tioforazică:

 Reacţie de schimb cu succinil CoA

 CORPII CETONICI

FICAT Oxidarea
AG
AG acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

SÂNGE

CO2 +ATP acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

ciclul
Krebs succinil-CoA
MUŞCHI, succinat Beta-cetoacil-CoA
transferaza
CREIER acetoacetil-CoA
ŞI RINICHI
 ACTIVAREA
ACETOACETATULUI:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA
UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
 ACTIVAREA
ACETOACETATULUI
 2. Calea tiokinazică:
 - Acetoacetatul – 2 mol de acetil CoA, utilizate ulterior în
ciclul Krebs (23 ATP)
BILANȚUL ENERGETIC AL
OXIDĂRII CORPILOR
CETONICI

Prin oxidarea unui mol de

acetoacetat se obţin 23 moli ATP
iar când produsul final al
cetogenezei este b-hidroxibutiratul
se obţin 26 moli ATP
 CETONEMIE, CETONURIE
 Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în sînge
 Cetonurie – apariţia CC în urină

 Se observă în:

 Diete bogate în lipide, sărace în glucide;

 inaniţie,

 Diabet zaharat insulinodependent,

 dereglări gastrointestinale la copii sau gravide

 glucozurie renală
 CAUZELE CETONEMIEI
1. Mărirea concentrației lui Acetil - Co A
(lipoliza activată).
2. Micșorarea OA (se include în
gluconeogeneză)
 CETOACIDOZA DIABETICĂ

 CC depăşesc 20 mmol/l (normă – 0,03–0,2

mmol/l)
 -deficitul de insulină – blochează transportul Gl în
ţesutul muscular şi adipos (foame energetică).
 Compensator – se măreşte secreţia hormonilor
de contrareglare (STH; adrenalinei, cortizolului,
glucagonului)
 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 - Sub influienţa acestora se activează:

glicogenoliza, gluconeogeneza – hiperglicemie
progresivă; dar Gl nu poate fi utilizată de către
ţesuturi în continuare – lipsă de energie

 pentru asigurarea celulei cu energie sub

influienţa H contrareglare se activează lipoliza,
cu eliberarea de AGL, care la nivelul ficatului
sunt transformaţi în corpi cetonici.
 CETOGENEZA ÎN DIABET
 Raportul glucagon/insulină creşte;
 Creşte şi concentraţia hormonilor de stres:
adrenalină, noradrenalină, cortizol;
 Creşte glicemia ca urmare a GNG şi
glicogenolizei;
 Creşte lipoliza şi proteoliza

 Reorientarea spre utilizarea corpilor cetonici

 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului

din organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
 Pierderea H2O – dehidratarea organismului
 CETOGENEZA ÎN
INANIŢIE
 Glicemia este scăzută, corpii cetonici sunt
utilizaţi iniţial de inimă şi muşchii scheletici,
glucoza fiind conservată pentru susţinerea
SNC;
 După un post de 3 zile 1/3 din energia
creierului provine din oxidarea corpilor
cetonici;
 După o săptămână de post, corpii cetonici
devin sursa majoritară de energie a creierului,
necesarul de glucoză fiind minim (se cruţă
proteinele musculare).
METABOLISMUL
LIPIDELOR
STRUCTURALE.
 OBIECTIVELE
 Metabolismul colesterolului. Biosinteza colesterolului –
substratele, etapele, reacţiile parţiale ale I etape (până la
acidul mevalonic), enzimele, coenzimele, reglarea.
 Căile de utilizare şi eliminare ale colesterolului.
 Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile parţiale ale
I şi a II căi;
 Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile principale,
enzimele, reglarea.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Se sintetizează din Acetil-CoA
 Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi 18 de ATP
 Localizarea:
 Ficat (80%), dar are loc şi în intestin, suprarenale,
tegumente
 Începe în citoplasmă (continuă în RE şi peroxisomi)
 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Are loc în 3 etape:
1. Sinteza acidului mevalonic
2. mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-izopentenil
pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat –
scualen
3. Scualenul se supune ciclizării – lanosterol- Col
СИНТЕЗ ХОЛЕСТЕРОЛА
 REGLAREA

 Reacţia – limită a biosintezei e formarea

acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – β hidroxi β metil-
glutaril-CoA reductaza
 HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul RE
 Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale:
unul hidrofob (membranar) şi altul
citoplasmatic (posedă activitate catalitică).
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZA

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a

genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus
 Conţinutul Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar inhibă sinteza
reductazei în ficat
 Inhibarea prin medicamente: statinele – inhibitori
reversibili, competitivi ai HMG reductazei.
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZEI
1. la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
 expresia genei HMG-reductazei este controlată de SREBP(proteină
care leagă elementul reglator al sterolilor), proteină integrală a
membranei RE.
 Ea este asociată cu proteina care activează clivarea ei – SCAP.
 Cînd nivelul sterolilor scad – complexul SREBP-SCAP părăseşte RE
şi la nivelul aparatului Golgi, proteazele acţionează asupra SREBP şi
formează un fragment solubil care pătrunde în nucleu şi funcţionează
ca factor de transcripţie ---- se intensifică sinteza HMG-reductazei.
 Cînd sterolii sunt în c% mari --- are loc reţinerea complexului SCAP-
SREPB în RE şi nu are loc activarea SREBP --- inhibarea sintezei de
Col.
 CĂILE DE
TRANSFORMARE ALE
COLESTEROLULUI

 1. În tegumente ---colecalciferol
 2. În suprarenale- sinteza
corticosteroizilor
 3.În glande sexuale- sinteza
hormonilor sexuali
 4. În ficat – sinteza AB primari
 5. În ficat şi intestin – LP plasmatice
 CATABOLISMUL ŞI
ELIMINAREA COL
 1.Calea biliară:
Col biliar---intestin --reducere la
coprostanol sau colestanol---fecale
AB neabsorbiţi (0,25g/zi)----fecale
2. Celule epiteliale descuamate----fecale
3.Secreţia sebacee la nivelul
tegumentelor
4.Eliminare urinară a metaboliţilor
hormonilor steroizi şi a vitaminelor D
 LITIAZA BILIARĂ
Colesterolul (care este hidrofob) este
dizolvat în bilă prin formarea de micelii cu
fosfolipide (lecitine) şi săruri biliare într-o
proporţie bine stabilită:
colesterol:fosfolipide:săruri biliare.

O modificare minoră a acestui raport

determină cristalizarea colesterolului în
jurul nucleului format din proteine şi
bilirubină cu generare de calculi biliari -
litiază biliară
 SINTEZA
GLICEROFOSFOLIPIDELOR
 LOCALIZAREA:
 Are loc intensiv în ficat; peretele intestinului, testicule,
ovare, glanda mamară
 Sunt sintetizate în reticulul endoplasmatic neted,
transportate în aparatul Golgi, iar ulterior către
membrane
 2 căî de sinteză:

1. sinteză PC și PE din colina sau etanolamina

preexistentă
2. Sinteza PI și cardiolipinei ce utilizează ca intermediar
comun acidul fosfatidic
 Particularitatea biosintezei FL este participarea
precursorilor în forme active de derivaţi ai citidin fosfatului
(CDP) ca CDP-colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.
 SINTEZA FOSFATIDILCOLINEI (PC)
ȘI FOSFATIDILETANOLAMINEI(PE)
 Colina si etanolamina se obtin din alimentatie sau
din catabolizarea FL
 Reacțiile cuprind:

1. fosforilarea colinei/etanolaminei

2. conversia la forma activata: CDP-colina/CDP-

etanolamina
3. colin-fosfatul sau etanol-fosfatul sunt transferate din
nucleotid (parasind CMP) pe o molecula de DAG
 IMPORTANȚA REUTILIZĂRII
COLINEI
 COLINA în organism:
1. Sintetizată de novo (insuficientă)

2. Din alimente - necesarul zilnic:

 La femei – 425 mg

 La bărbați – 550 mg

 Deasemenea ea este utilizată la sinteza

acetilcolinei
1. SINTEZA PC
 (etanolamină)

(Fosfoetanolamină)

(CDP-etanolamină)

(Fosfatidiletanolamină)
 SINTEZA FOSFATIDILSERINEI (PS)

FOSFATIDILETANOLAMINA SERINA

ETANOLAMINĂ
FOSFATIDILSERINĂ
SINTEZA PC ÎN FICAT din PS
 SUBSTANȚELE LIPOTROPE

 Ficatul este un organ specific de sinteză a fosfolipidelor

plasmei.
 În lipsa cholinei sau a grupelor CH3, necesare pentru sinteza
lor, diminuează viteza de sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv,
viteza cu care acizii graşi sunt eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat - provoace
distrofia grasă a ficatului
 Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza
cholinei este denumită lipotropă.
 O serie de substanţe, medicamente poartă denumirea de
substanţe lipotrofe.
The synthesis of PE,
PC, PS in eukaryotic
cells.
 SINTEZA PI ȘI
CARDIOLIPINEI DIN A.
FOSFATIDIC
 4

5
 CATABOLISMUL
FOSFOGLICERIDELOR
ARE LOC SUB ACŢIUNEA
FOSFOLIPAZELOR
 FOSFOLIPAZELE
 A1 – este prezentă în multe dintre
ţesuturile mamiferilor
 A2- este prezentă în ţesuturi şi sucul
pancreatic
 E prezentă în veninul de şarpe şi cel de
albine
 Prin acţiune asupra fosfatidilinozitolului –
eliberează a. arahidonic (precursorul
prostaglandinelor)
 Fosfolipaza C se afşă în lizozomii hepatici
(produce mesagerul secund)
 SINTEZA
SFINGOLIPIDELOR
Se formează din palmitoil CoA şi Ser
Sfingozina liberă se formează din
ceramidă
Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică
a membranelor reticulului
endoplasmatic
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR
 Sfingomielinaza(lizozomală): ceramid+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR

Ceramida poate fi implicată în

răspunsul la stres
Sfingozina inhibă proteinkinaza C
 SINTEZA
GLICOLIPIDELOR

 Sinteza cerebrozidelor:
 La sinteză participă:UDP-Gl; UDP-Gal

 Ceramidă +UDP-Gal (UDP-Gl)----Calactocerebrozidă

(Glucocerebrozidă)

 Ceramidă +(UDP-monozaharide)n-----Globozid
 BIOSINTEZA SULFATIDELOR

SE FORMEAZĂ DIN CEREBROZIDE ȘI PAPS ( 3'-

FOSFOADENOZIN-5'-FOSFOSULFAT)
GALACTOCEREBROZID +PAPS-----SULFATIDA
GALACTOCEREBROZID-3-SULFATUL=SULFATIDA
CEA MAI IMPORTANTA DIN CREIER
 SINTEZA GANGLIOZIDELOR

 La sinteză participă UDP-N-acetil galactozamină

Globozid +CMP_NANA-----Gangliozid +CMP
Ceramida
Glu
UDP-Glu
UDP-glucoza: ceramid
glucozil transferaza

UDP
Sulfat
PAPS Cerebrozid CMP-NANA
Cerebrozid GM3 sintaza (sialil transferaza)
sulfokinaza
CMP
PAP UDP-Gal-Glu
Cerebrozid: UDP-Gal -Glu
glucozil transferaza
Sulfatid Gangliozid GM4
UDP
 CATABOLISMUL
GLICOLIPIDELOR
 Cerebrozidele sunt degradate de
hexozidaze care îndepărtează
resturile de glicozil (capătul
nereducător)
 fiecare tip de legătură glicozidică este
scindată de o glicozidază spesifică.
 Carenţa acestor E (localizate în
lizozomi) - lipidoze
 LIPIDOZE TISULARE

Boli ereditare, caracterizate prin

acumularea de sfingolipide în creier şi
ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor
implicate în catabolizarea lor
(scindarea are loc în lisosomi)
 LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de
sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări
digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 LIPIDOZE TISULARE
 2.afecţiunea Tay-Sachs – lipsa
hexozaminidazei (hidrolază ce scindează
N acetil-galactozamina din GM2)
Acumularea de GM2 în creier – întârzieri
psihomotorii, creşterea în volum şi masă a
creierului, atrofie musculară, paralizie,
orbire.
 pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
 METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
OBIECTIVELE
 Metabolismul lipoproteinelor
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.

 Dislipidemiile:
 a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier,
- şi -lipoproteinemia familială;
 b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
 c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) –
în diabet zaharat, alcoolism, afecţiuni ale glandelor
endocrine.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.
Metabolismul
lipoproteinelor
 LIPOPROTEINELE (LP)

 LP- sînt complexe lipoproteice,

alcătuite din componente lipidice
(TAG, FL, Col, colesteride) şi
proteice.
 Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).
 LIPOPROTEINELE (LP)
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. oferă situsuri de recunoaştere pentru R de
pe suprafaţa celulelor
3. sunt activatori sau inhibitori ai E ce
participă la metabolismul lor
 STRUCTURA LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TAG şi esterii
Col)
învelişul hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi
Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).
METODELE DE
SEPARARE
 Ultracentrifugare
 Electroforeză.
 LIPOPROTEINELE
LIPOPROTEINE ULTRACENTRI ELECTROFORE
LE FUGARE ZĂ
chilomicronii chilomicronii chilomicronii

VLDL LP cu densitate pre -  - LP

very low density foarte mică
lipoproteins
LDL, LP cu densitate  - LP
low density mică
lipoproteins
HDL, LP cu densitate  - LP
high density mare
lipoproteins
 CM VLDL LDL HDL

densitatea < 0,95 0,95-1,006 1,019- 1,063 1,12-1,21

g/sm3
Diametrul >100 25-75 22-24 6-12
nm
% proteine 1-2 7-10 14-25 45-55

% lipide 98-99 90-93 75-86 45-55

lipidele TAG TAG Col Fl

exogene endogene
Apo B48; C, E, A B100; C, E B100 AI; AII
 Chylomicrons

Compoziția LP Very low density

Lipoprotein (VLDL)

Low density
Lipoprotein (LDL)

High density
Lipoprotein (HDL)
Apo LP Locul Rolul
sintezei
A -I HDL intestin, ficat Constituent major al HDL.
Activator al LCAT. Legarea de
receptorii HDL şi transportul
invers al Col
A-II HDL intestin, ficat Rol structural Activator al TGLH

A-IV CM, intestin, ficat Activator al LCAT. Transportul

HDL invers al Col

B-48 CM Intestin Secreţia chilomicronilor

B- VLDL, ficat Biosinteza şi secreţia VLDL.

100 LDL, Legarea cu receptorii specifici
pentru LDL (exercită un
IDL feedback negativ asupra
sintezei Col)
Apo LP Locul Rolul
sintezei

C-I CM, VLDL, t ficat Activator al LCAT (in

HDL vitro)
C-II CM, VLDL, ficat Activator al
HDL lipoproteidlipazei
C-III CM, VLDL, ficat Inhibitor al
HDL lipoproteidlipazei
D HDL ficat Transportor de Col
esterificat între diverse
LP
E IDL, CM, Ficat, Legarea cu receptorii apo
VLDL E (E3/4) din hepatocit.
macrofage Legarea cu receptorii B/E
din ţesut (E4/4).
ENZIMELE IMPLICATE ÎN METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
ENZIMA FUNCŢIA

Lipoproteidlipaza (LPL) Hidroliza TAG din CM şi VLDL

Trigliceridlipaza hepatică (TGL-H) Hidroliza TAG din resturile chilo şi

Lecitincolesterolaciltransferaza
(LCAT)
Acilcolesterolaciltransferaza
(ACAT)
Proteina de transfer al esterilor
colesterolului (PTEC)
Hidroximetilglutaril-CoA-reductaza Enzima reglatoare în calea de
(HMGCoA-R)
IDL
Esterificarea colesterolului pe
suprafaţa HDL
Esterificarea colesterolului în
ţesuturi
Transferul CE de pe LDL şi HDL
pe CM şi VLDL, iar al TAG – în
sens invers
sinteză endogenă a Col
 ENZIME IMPLICATE ÎN
METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
 Lipoproteinlipaza endotelială (LPL-aza):
- localizată în ţesutul adipos, miocard, musculatura
scheletică, glanda mamară;
Rol: - hidroliza TAG din CM și VLDL
Activată de apo CII; inhibată de apo CIII
 Lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) plasmatică-
sintetizată în ficat şi înglobată în HDL;
 Rol - în îmbogăţirea miezului LP cu CE
lecitină + Col 2-lizolecitină + CE
Lizolecitina hidrofilă părăseşte LP, iar Col liber din periferia
LP, esterificându-se devine mai hidrofob şi pătrunde în
miezul particulei LP.
 Acil-CoA-colesterol acil transferaza (ACAT)
intracelulară- catalizează esterificarea Col; rol în
depozitare intracelulară a CE
 METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale
şi încorporează lipidele resintetizate (alimentare)
(TAG- 85-90%, Col).
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.

 ROLUL: transportă lipidele exogene din intestin

spre țesuturi și ficat

 CM sunt prezenţi în plasmă după îngerarea

grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de
grăsimi CM dispar din sînge.
 METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR

 După sinteză sunt secretaţi în vasele limfatice

care drenează intestinul şi la nivelul canalului
toracic trec în plasmă.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la HDL
 CATABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL, activată de
apo C-II) TAG sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici,
miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi
(glanda mamară).
b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
A două etapă
constă în captarea resturilor de CM de către ficat,
facilitată de apo E (interacţionează cu E-receptorii
din hepatocit) unde sunt degradate. Pe această
cale ajunge la ficat o parte din Col exogen şi cel
intestinal
 Type I hyperlipoprotemia

Apo E
mediates uptake
METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 PATOLOGIA
 Deficitul înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, TAG, depunerea TAG în ţesuturi
(xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 –
imposibilitatea formării CM şi transportului
lipidelor exogene
TAG se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; TAG; Col
 PRE--LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 55-
65% TAG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi
Col liber 6-8%.
 VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de
raţii bogate în glucide
 cuprind apo B-100 ,
 Funcţia principală- transportul TAG sintetizate în
ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 în plasmă primesc apo C (apo CII) şi apo E de la
HDL.
 CATABOLISMUL VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub
acţiunea LPL-azei TAG din VLDL se
scindează în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea TAG are loc:

a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL

b. Îmbogăţirea cu esteri de Col, furnizat de
HDL -
astefl VLDL sunt transformate în IDL.
 IDL – o parte sunt catabolizate în ficat
prin interacţiunea cu E-R,
 iar alta - sunt transformate în LDL.
 VLDL

CE
PL ,TAG

HDL

Choleteryl Ester Transfer Protein

 PATOLOGIA
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) –
acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei TAG în ficat sau
perturbarea căilor de sinteză şi transport (export)
de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met;
proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate;
vitamina E – ele favorizează exportul TAG
hepatice
 LDL - -LP
 se formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea TAG (sub acţiunea LPL, TGL) şi
îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta
majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-
10% -Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - TAG.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sângele recoltat dimineaţa după
un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total
plasmatic.
 ROLUL: transportă Col de la ficat diverselor
ţesuturi periferice.
 Catabolismul LDL

LDL format în plasmă este catabolizat pe 2

căi:
• cale specifică dependentă de LDLr
(receptori clasici) Ÿ la nivelul ficatului/‫܊‬și
țesuturilor extrahepatice
• cale nespecifică (independentă de LDLr) -
receptori de tip scavenger- Ÿ la nivelul
monocitelor/macrofagelor
 Catabolismul LDL

RECEPTORII LDL
1) Receptori LDL clasici- sunt subiectul down-
reglării - în funcţie de cantitatea de colesterol
acumulat celular
2) Receptori de tip scavenger- captează LDL
alterate (ex. oxidate); nu sunt subiectul down-reglării,
ca receptorii LDL clasici; rol în iniţierea aterogenezei
şi formarea celulelor spumoase (macrofage care au
"înghiţit" prea mult colesterol)
 CATABOLISMUL LDL
I: În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare
netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E
interacţionează cu R clasici
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi
fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt
hidrolizate în: proteine, FL, Col , TAG.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de
hormoni steroidici, acizi biliari
b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-
aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii
palmitic, palmitooleic, oleic.
LDL: Receptor-Mediated Endocytosis
 DECI: excesul de colesterol liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat
sinteza Col în ţesuturile extrahepatice
este menţinută la un nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef determină
micşorarea numărului lor pe membrană
şi diminuarea captării LDL
3. activează E microzomială ACAT
4. creșterea sintezei de ABCA1 și ABCG1 (ATP-
binding cassette A1 și G1 proteins) = proteine transportoare
care facilitează efluxul colesterolului liber din
celule pe particulele de HDL native
 Există posibilitatea transferului de TG de pe VLDL
pe LDL, la schimb cu esteri de colesterol ‫܈‬și
fosfolipide sub acțiunea CETP (Cholesterol Ester
Transfer Protein).
 Particulele LDL care se îmbogățesc cu TG vor
deveni LDL mici și dense, în care TG "achiziționate"
vor fi hidrolizate de lipaza hepatică.
 LDL mici ‫܈‬și dense fac parte din categoria LDL
intens aterogene deoarece penetrează cu ușurință
peretele arterial prin calea nespecifică,
independentă de LDLr (au afinitate scăzută pentru
aceștia).
 II. ÎN MACROFAGE:
 Macrofagele încorporează LDL mici și dense care
prezintă alterări ale componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu sunt reglaţi
prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic
LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod
excesiv cu Col apar “celulele spumoase”.
 Modificările biochimice ale LDL constau în acetilări,
glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau alterări
oxidative ale acizilor graşi nesatiuraţi.
 PATOLOGIA
 Hiperlipoproteinemia de tip II –
deficienţă calitativă şi cantitativă a R
membranari pentru LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)-
obezitate (lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă
 -LP - HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL – 20-
30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin
cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi
enterocite sub forma unor particule nascente de
formă discoidală, alcătuite dintr-un strat dublu
lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
 Particulele nascente din intestin nu conţin apo E.
 METABOLISMUL HDL
 HDL captează Col liber atât din ţesuturile
periferice cât și din LP plasmatice (CM,
VLDL).
 Sub acţiunea LCAT (activată de apo AI)-
Col este imediat esterificat şi migrează în
interiorul particulei ---- HDL sferic matur
(HDL3, sărace în CE, iar in final HDL2 bogate in
CE ce sunt transportati la ficat)
 HDL Metabolism

PC = Phosphatidylcholine/Lecithin
 CATABOLISMUL HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E, particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul
Col din celulele extrahepatice în ficat,
sediul catabolismului Col
(transformare în AB şi excreţie prin
bilă).
 PATOLOGIA
Hipolipoproteinemia familiară –
deficit de HDL
Cauza: deficit al sintezei de apoA
Caracteristic: micşorarea HDL;
Col HDL; FL
Splenomegalie, hipotrofie
amigdaliană; anomalii neurologice
 EXPLORĂRI UZUALE
ALE METABOLISMULUI
LIPIDIC
 EXPLORĂRI UZUALE
 Pentru efectuarea determinărilor:
pacienţiiurmează
o dietă normală timp de 2 săptămâni

este eliminată medicaţia care ar putea

afecta metabolismul lipidic

valorile obţinute – corelate cu vârsta şi

sexul pacienţilor
 EXPLORĂRI UZUALE
1. Aspectul plasmei
2. Lipidele totale
3. Colesterol total
4. Trigliceridele
5. HDL-colesterolul
6. LDL- colesterolul
7. Colesterol total/HDL-colesterol
8. Lipoproteina (a)
 1. ASPECTUL PLASMEI
 Clar
 Normal
 Hipercolesterolemie

 Opalescent sau lactescent

 Hipertrigliceridemie

 Supernatant cu inel
cremos
 Creşterea

chilomicronilor
 COLESTEROLUL TOTAL
 normal <5,2 mmol/L
 de graniţă 5,2-6,2 mmol/L
 înalt >6,2 mmol/L
 HIPERCOLESTEROLEMIA

 se întîlneşte în boli erediatre

(hipercolesterolemia eriditară) sau
dobândite (obezitate, sindrom nefrotic, ATS,
hipotiroidie, icter obstructiv)
HIPERCOLESTEROLEMIA
FAMILIALĂ
 LDL-COLESTEROLUL
 Formula de calcul:
 LDL-col (mmol/L) = Col total – HDL-col –
0,45*TAG
 LDL-col (g/L) = Col total – HDL-col – 0,2*TAG

 normal <3,37 mmol/L

 risc moderat al BIC 3,37 – 4,12 mmol/L
 risc înalt al BIC >4,14
 Creşterea LDL-Col apare în HLP ereditare (tip II a, II b) ;
sau dobândite (hipotiroidie, sindrom nefrotic, DZ).
 TRIGLICERIDELE
 normal <1,6 mmol/L
 acceptabil 1,6-2,2 mmol/L
 nivel moderat 2,2-2,8 mmol/L
 nivel înalt >2,8 mol/L
Hipertrigliceridemia
se întîlnesc în HLP esenţiale (tip II b, IV şi
V) sau secundar în DZ, consum crescut de
grăsimi, alcool sau glucide, în insuficienţa
renală, utilizarea de corticosteroizi sau
estrogeni.
 HDL-COLESTEROLUL
 Valorilenormale:
 Bărbaţi – 0,35 – 0,75 g/l (0,9-1,4 mmol/L);

 Femei – 0,45 – 0,85 g/l (1,2-1,7 mmol/L).

 Nivelejoase de HDL-col sunt prezente în

afecţiuni ereditare (an-alfa-lipoproteidemia) şi
dobîndite (obezitate, DZ, terapie cu progesteron,
fumat, sedentarism).

 Nivelecrescute de HDL-col pot avea o cauză

ereditară (hiper-alfa-lipoproteinemie) şi sunt
corelate cu o creştere a longevităţii
 LIPOPROTEINA (A)
 LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină
adiţională)
 structură similară cu a plasminogenului
 în concentraţii crescute se depozitează în
pereţii arteriali inducând o
aterogeneză accelerată
DISLIPOPROTEIDEMIE SAU
DISLIPIDEMIE
 modificarea c% lipidelor totale plasmatice, a
uneia dintre fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor componente.
 Se clasifică:

 Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)

 Hipolipoproteidemii primare (ereditare,

familiale)
 HIPERLIPIDEMIILE
Hiperlipidemiile primare sunt de
natură genetică,
Hiperlipidemiile secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.
 HLP PRIMARE

 după Fredrickson, în funcţie de aspectul fenotipic

, HLP primare au fost clasificate în şase tipuri, I-
VI, tipul II avînd două variante IIa şi IIb
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice

I copilărie hiperCM pancreatite

deficienţa hiperTg xantoame
eruptive,
genetică a Col normal hepatospleno-
LPL sau a megalie
apoCII
IIa La orice vârstă LDL ↑ xantoame
- mutaţii ale
genei ce
hiperCs tendinoase
codifică Ateroscleroz
receptorul ă prematură
pentru LDL
IIb La orice Obezitate,
LDL, VLDL ↑ lipsesc xantoa-
vârstă hiperTg mele, atero-
scleroză
hiperCs
Tipul Vârsta Asp. Bioch. Clinic
III Adult IDL DZ, Xantoame
formarea unei hiperTg eruptive ATS
LP anormale hiperCol accelerată
cu proprietăţi
comune LDL şi
VLDL
IV Adult VLDL ↑ Obezitate, DZ,
scăderea hiperTg hepatospleno-
catabolismului HDL↓ megalie,
VLDL hiperuricemie,
ATS lentă
V Adult CM↑ VLDL ↑ Xantoame, ATS
diminuarea hiperTg prematură
catabolismului
CM şi VLDL

VI activarea HDL ↑; creşterea uşoară

sintezei apoAI diminuarea Col a longevităţii şi
VLDL şi LDL. protecţie anti
ATS
XANTOAME TENDINOASE
 HIPERLIPIDEMIILE
SECUNDARE
 HLP secundare au două cauze
principale: ƒ
Induse
Afecțiuni sistemice:
medicamentos:
 diabet zaharat
•diuretice tiazidice
 hipotiroidism
•beta-blocante ‫܈‬
 alcoolism cronic
•glucocorticoizi
 boli hepatice
•contraceptive orale
 boli renale ƒ
 HIPERLIPIDEMIILE
SECUNDARE
Diabetul zaharat:


 HLP din DZ tip 1 : Ÿ deficitul absolut de insulină

determină ↑ TG pe seama ↑ VLDL (CM) ƒ
 Mecanisme PATOGENICE:
 activarea lipazei hormonsensibilă de la nivelul țesutului
adipos determină mobilizarea de AGL care vor fi utilizați
de ficat pentru producția de VLDL + cetogeneză
 în deficitul cronic de insulină: ↓ activității LPL determină
scăderea catabolismului VLDL ‫܈‬și CM - ↑ VLDL (CM) în
plasmă
 scade activitatea LDLr (nivelele crescute de LDL plasmatic NU
sunt caracteristice în DZ tip 1, dar contribuie la aterogeneza
accelerată )
 HIPERLIPIDEMIILE
SECUNDARE
 Diabetul zaharat:
 HLP din DZ tip 2 : Ÿinsulinorezisteța și hiperinsulinismul sunt
responsabile de triada: TG ↑ + HDL↓ + particule LDL cu aterogenitate
crescută (LDL mici și dense, LDL-oxidate și LDL-glicozilate)
 ↓ activității LPL Ÿ - ↓ catabolismului VLDL și CM
 ↑ activității lipazei hormonosensibile Ÿ - ↑ AGL pentru sinteză de
VLDL
 ↑ activității CETP (↑ transferului de TG de pe VLDL pe LDL, la schimb
cu esterii de colesterol și fosfolipide) + ↑ activității HL ( ↑ hidrolizei TG
din LDL) LDL mici și dense cu aterogenitate crescută
 ↓ activității LCAT ( ↓ esterificării colesterolului captat de HDL) +
clearance-ul plasmatic crescut al HDL3 Ÿ --- ↓ HDL în plasmă
 HIPERLIPIDEMIA
ALCOOLICĂ:
 Cantități MODERATE consumate regulat:
potențează efectul insulinei de inhibiție a CETP
și HL‫܈‬și de stimulare a LCAT (↑ HDL2) Ÿ ↑
HDL
 Cantități MARI consumate regulat Ÿ ↑ TG
(HLP tip IV sau V)
 Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-
lipoproteinelor determinate de valorile majorate
ale NADH+H (formate la metabolizarea
alcoolului sub acţiunea alcool DH).
 Consecințe:
 creșterea [NADH] hepatic Ÿ ↑ sintezei de novo a AGL
 excesul de AGL Ÿ ↑ sintezei de VLDL
 Creșterea sintezei/stocării de TG Ÿ steatoză hepatică
 ↑ sintezei de VLDL Ÿ acumularea CM prin competițe la
nivelul LPL
 Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor microzomale în ficat.
 OBEZITATEA
 Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos
 OBEZITATEA

IMC Denumirea
18,5-24,9 Normal
25,0-29,9 Supragreutate
30,0-34,9 Obezitate gr. I
35,0-39,9 Obezitate gr. II
>40,0 Obezitate gr. III

 Evaluarea obezităţii se efectuează prin calcularea

indicelui de masă corporală (IMC)
 IMC = greutatea(kg)/înălţimea(m) la pătrat
 TIPUL OBEZITĂŢII
• Se stabileşte în funcţie de distribuţia
ţesutului adipos
• Se evaluează prin măsurarea
circumferinţei taliei (CT)

Tipul bărbaţi femei

obezităţii
Abdominal CT≥94 cm CT≥80 cm
Gluteo-femural CT< 94 cm CT< 80 cm
 RISCUL CARDIOVASCULAR
ÎN FUNCŢIE DE CT ŞI SEX
Risc Risc Risc cert
scăzut probabil

Bărbaţi CT< 94 cm 94-101 cm CT≥102 cm

Femei CT< 80 cm 80-87 cm CT≥88 cm

 DISLIPIDEMIA DIN
OBEZITATE
 Hipertrigliceridemie;
 Hiperlipidemie postprandială;
 Scăderea HDL-colesterolului, în special
fracţiunea HDL2;
 Creşterea raportului Col total/HDL-
colesterol;
 Creşterea concentraţiei apoB;
 Majorarea proporţiei de LDL mici şi dense
(fenotipul B).
 ATEROSCLEROZA

 Se caracterizează prin depunerea Col în intima

vaselor sub formă de plăci aterosclerotice, ceea
ce duce la îngustarea lumenului capilarelor şi
împedică fluxul circulator normal.
 Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
 favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.l
 FACTORI DE RISC MAJOR AL
ATEROSCLEROZEI
• Dislipidemiile ereditare (IIa, IIb şi III) şi
dobândite (diabetul zaharat, obezitatea,
sindromul metabolic, hipotiroidia);
• Hipertensiunea arterială;
• Fumatul;
• Diabetul zaharat (în special de tipul 2);
• Sexul masculin (până la 75 ani).
 FACTORI DE RISC MODERAT AL
ATEROSCLEROZEI

• obezitatea (în special cea abdominală);

• sedentarismul;
• stresul cronic;
• hiperuricemia;
• majorarea concentraţiei homocisteinei;
• diminuarea concentraţiei acidului folic;
• hipervitaminoza D;
• utilizarea contracepţionalelor orale.
 ATEROSCLEROZA
 Patogenie:
1. leziunea pereţilor endoteliali
2. Infiltrarea LDL oxidate
3. Proliferarea “celulelor spumoase”
4. Formarea unor depozite lipidice la nivelul
pereţilor arteriali formate din: cristale de Col şi
esteri ai Col; “celule spumoase”; celule
necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare
netede, infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor,
eliberarea locală de citokine; agregarea
trombocitelor şi extinderea leziunilor endoteliale
iniţiale.
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
blood vessel lumen endothelial cells

elastic
lamina smooth muscle cells

blood vessel lumen

endothelial
cells
  foam cell
  
 LDL    

smooth muscle cells

 PROFILUL LIPIDIC ATEROGEN

 Majorarea LDL (îndeosebi LDL mici şi dense, LDL

modificate – oxidate, glicate, acilate etc.),
 Mărirea apo B100 (reflectă mai exact numărul de
particule LDL, comparativ cu calcularea LDL-
colesterolului);
 Diminuarea concentraţiei HDL:
 Sporirea concentraţiei LP(a);
 Creşterea concentraţiei trigliceridelor (în special când
este însoţită de mărirea concentraţiei AGL):
- sporirea TAG contribuie la formarea LDL mici şi
dense.
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE (EREDITARE,
FAMILIALE)
 sunt datorate genelor care controlează
sinteza, transportul sau utilizarea LP.
 afecţiunea Tangier,

 A beta-lipoproteinemia familială;
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE
 afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
 acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.

 Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie

amigdaliană
 Afecţiunea este incurabilă.
 A BETA-LIPOPROTEINEMIA
FAMILIALĂ
 Afecţiune transmisă autosomal recesiv
 Cauzată de deficienţa ereditară a apo B100.
 Diminuarea sintezei şi secreţiei VLDL şi/sau
accelerarea catabolismului VLDL.
 Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL,
VLDL, CM
 Malabsorbţia lipidelor şi a vitaminelor
liposolubile;
 Neuropatie, ataxie.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE !