FIZIOLOGIA

APARATULUI
DIGESTIV 3
Secretie biliara
Secretie pancreatica
 Digestia intestinală
• Alimentele ingerate au fost supuse unei
digestii incomplete în stomac. Chimul gastric
este influențat în intestin de acțiunea unui
amestec de sucuri secretate în:
• Pancreas (suc pancreatic)
• Ficat (bila)
• Mucoasa intestinală (suc intestinal)
 Secreția biliară
• Bila = produsul de secreția al hepatocitelor, care primesc la polul sinusoidal
anumiti constituent plasmatici pe care ii elimina la polul biliar.
• Cantitatea = 500 – 1200 ml/zi
• pH = 7,8 – 8,7
• P osmotică = 300 mOsm/l
• În timpul perioadelor interdigestive, sfincterul Oddi fiind închis, bila nu
ajunge în duoden  se acumulează în vezica biliară.
• În perioadele digestive, secreția biliară este intensificată, iar bila acumulată
în colecist este eliminată în duoden (contractia vezicii biliare și relaxarea
sfincterul Oddi).
• Bila este o solutie apoasa ce contine substante organice si electroliti: 97%
apa, 3% reziduu uscat (saruri biliare, anioni anorganici, mucina, pigmenti
biliari, saruri biliare, colesterol, lecitina).
 Rolul sarurilor biliare si al acizilor biliari
➢ Actiune tensioactiva – sarurile biliare produc emulsionarea grasimilor (se asigura o suprafata
mai mare de actiune pentru lipaza pancreatica)
➢ Absorbtia lipidelor si vitaminelor liposolubile
➢ In lipsa bilei se pierd prin fecale 50% din lipidele ingerate
➢ Absenta prelungita a bilei din intestin duce la aparitia de avitaminoze severe
➢ Acizii biliari, din care rezulta sarurile biliare au rol in mentinerea colesterolului in suspensie in
bila; raportul saruri biliare/colesterol = 20:1
➢ In cazul crestetii cantitatii de colesterol, acesta va precipita in bila si apar calculi biliari
colesterolici (bila litogena).
➢ Acizii biliari ce ajung din nou in bila exercita o puternica actiune de stimulare a productiei de
bila (biliogeneza) si actiune coleretica.
➢ Bila are rol in neutralizarea aciditatii chimului gastric datorita pH-ului alcalin si functioneaza ca
sistem tampon.
➢ Bila are rol bacteriostatic – opreste multiplicarea unor microorganism (E colli)
➢ Stimuleaza peristaltismul intestinal
 Recoltarea bilei
• Tubajul duodenal constituie în
principal o metodă de explorarea a
secreţiei şi excreţiei biliare, metodă care
permite efectuarea unui examen complet
al bilei, furnizând date utile pentru
aprecierea permeabilităţii căilor biliare,
a proceselor inflamatorii ale acestora,
precum şi asupra capacităţii de
concentrare şi contracţie a veziculei
biliare şi a căilor biliare extrahepatice.
• În clinică, cel mai frecvent se practică
tubajul duodenal după tehnica Meltzer-
Lyon. Utilizarea sondei pentru aspiraţie
dublă, simultană, gastrică şi duodenală,
are avantajul evitării contaminării bilei
cu suc gastric.
 Secreția biliară

• Principalii constituenți chimici ai bilei sunt:

• Acizii biliari
• Pigmenții biliari
• Acizii biliari = principalii factori prin care bila intervine în digestie (rol
fundamental in digestia si absorbtia lipidelor).
• Sunt sintetizati in ficat din colesterol si prezinta grupari -CH3,–OH si –
COOH  caracter AMFIFIL (gruparile hidroxil si carboxil sunt hidrofile,
iar gruparile –CH3 din molecula acizilor biliari sunt hidrofobe)
• Acidul colic
• Acidul chenodeoxicolic acizi biliari primari
(sintetizati de ficat)

• Acidul deoxicolic acizi biliari secundari

• Acidul litocolic
– Sunt rezultati prin dehidroxilarea in intestin a acizilor biliari primari
 Secreția biliară
• Acizii biliari sunt conjugați în celula hepatică cu glicocolul și taurina  acid
glicocolic și taurocolic  formează săruri de Na și K, forme sub care se
elimină în duoden, unde constituie micelii ce solubilizeaza acizii grasi cu lant
mijlociu si lung, colesterolul, fosfolipidele si monogliceridele (se faciliteaza
absorbtia intestinala).

• Pigmenții biliari = aprox. 2% din totalul substanțelor solide din bilă:

• BILIRUBINĂ (BLR)

• BILIVERDINĂ

• Dau culoarea galben-verzuie a bilei.

• Sunt produși finali de degradare a Hb din hematiile distruse (din 1 g Hb  40

mg BLR)
 Factori stimulatori ai secretiei biliare

• Mecanismul secretiei biliare = COLEREZA – mecanism combinat de

secretie-filtrare + reabsorbtie intrahepatica de apa. La nivelul hepatocitului
predomina secretia, iar in canaliculii biliari predomina reabsorbtia.

• Secretina – efect coleretic determinand cresterea fluxului biliar

• Glucagonul

• CCK - efect coleretic mai scab decat secretina

• Gastrina

• Hormonii tiroidieni si hipofizari – efect coleretic slab

 Metabolismul bilirubinei BLR
• Dpdv chimic: 4 nuclee pirolice unite prin covalente intre atomii de C, iar in
periferie prezinta legaturi aminice si carboxilice.

• Intre aceste grupari se stabilesc legaturi de H ce confera moleculei un caracter

nepolar cu solubilitate scazuta in apa.

• In interiorul hepatocitului, conjugarea moleculei de BLR cu acidul glucuronic,

desface acesta legaturi de H, eliberand gruparile polare ale moleculei de BLR,
devenind astfel solubila in apa.

• BLR neconjugata, cu caracter nepolar, este LIPOSOLUBILA si poate trece prin

membranele biologice (placenta, epiteliul intestinal, bariera hemato-encefalica).

• BLR neconjugata nu se excreta la nivel hepatocitar  BLR neconj nu apare in

bila/este in c% foarte redusa.
 Sinteza BLR
• BLR este produsa prin degradarea enzimatica a hemului.
• Productia zilnica: aprox 4mg/kgc/zi
• 80% din aceasta cantitate provine din hemul hemoglobinic, rezultat din liza
hematiilor imbatranite.
• 20% provine din catabolismul hepatic al hemului + hem format prin
eritropoieza ineficienta.
• Hemul  biliverdina biliverdin-reductaza BLR
• In plasma, BLR neconjugata este transportata legata reversibil de albumina.

• Datorita acestei legaturi si a insolubilitatii in apa, BLR neconjugata NU

trece filtrul renal.

• BLR conjugata este solubila in apa si nu are afinitate pt albumina  se

filtreaza la nivel glomerular si se resoarbe (incomplet) la nivel tubular (in
hiperbilirubinemie, pigmentul apare in urina).
 Conjugarea BLR
• Datorita fenestratiilor largi ale capilarelor sinusoide
este asigurata patrunderea proteinelor plasmatice in
spatiul Disse si contactul cu membrana hepatocitara 
se realizeaza preluarea de catre hepatocit a BLR cu
ajutorul unui “caraus”.
• La nivelul hepatocitului BLR de leaga de o proteina –
LIGANDINA Y si Z
• Conjugarea BLR = esterificarea uneia/ambelor
grupari carboxilice ale moleculei de BLR cu acidul
glucuronic, in prezenta glucuronil-transferazei, cu
consum de energie!
• BLR conjugata, excretata la polul biliar al hepatocitului
ajunge in bila, apoi in intestin (circuitul hepato-entero-
hepatic).
• In ileonul terminal si colon, sub actiunea florei
microbiene, BLR este deconjugata 
UROBILINOGEN.
• Cea mai mare parte a urobilinogenului este absorbita,
ajunge la ficat si este reexcretata in bila.
• La nivelul colonului, o parte a urobilinogenului se
transforma in stercobilinogen  fecale (100-
200mg/24h)
• O parte se elimina prin urina (urobilinogen) – 1-3
mg/24h
 Reglarea secreției și excreției biliare

• În perioadele interdigestive bila secretată continuu nu trece în duoden, deoarece

sfincterul Oddi este închis.
• Pentru deschiderea sa este nevoie de o presiune de 100-120 mm H₂O; în
canalele biliare extrahepatice presiunea este de doar 50-70 mm H₂O.
• Ca urmare, bila este împinsă în colecist, unde este concentrată puternic, ca
urmare a reabsorbției de apă.
• În timpul digestiei, sub influențe complexe neuroumorale, se produce contracția
veziculei biliare și a canalelor biliare mari, urmată de deschiderea sfincterului
Oddi și eliminarea bilei în duoden.
• Mecanismele care controlează eliminarea bilei în duoden sunt nervoase și
umorale:
• CCK = determină contracția puternică a colecistului.
• Gastrina – actiune colecistokinetica redusa
• Secretina- potenteaza actiunea CCK
• Hormonii sexuali feminini – reduc evacuarea bilei din vezica biliara
• Sistemul nervos parasimpatic = determină contracția colecistului și relaxarea
sfincterului Oddi.
• Sistemul nervos simpatic = determină efecte motorii inhibitoare
 Secreția pancreatică
• Pancreasul = glanda anexa a tractului intestinal cu funcție exocrina si endocrina:
• Celulele insulare secretă cei 2 hormoni pancreatici: INSULINA și
GLUCAGONUL
• Pancreasul exocrin, alcatuit din acini secretori de tip seros, dispusi in ciorchine
si alcatuiti din celule de forma piramidala, a caror baza este situata pe o
membrana reticulara fina, iar varful este orientat catre lumenul central.
• Din lumenul central pornesc canale excretoare intralobulare, care participa la
secretia sucului pancreatic si apoi prin canalicule excretoare, sucul pancreatic
este vehiculat pana la canalele mari excretoare (Wirsung si Santorini).
• Enzimele pancreatice descarcate in duoden sunt partial recuperate in cadrul
circulatiei entero-pancreatice.
• Intre lobuli se afla tesut conjunctiv care formeaza septuri in care se gasesc vase
sanguine, limfatice, nervi si canalicule interlobulare.
Organizarea pancreasului (dupa Boron – Fiziologie medicala)
 Celula acinoasa

• Alcatuire:
• Nucleu central
• Granule zimogene apicale
• Aparat Golgi (rol in
formarea granulelor
zimogene)
• Ergastoplasma sub forma
unei retele de canaliculi al
caror perete extern este
prevazut cu ribozomi (la
acest nivel are loc sinteza
proteinelor enzimatice
pancreatice)
 Mecanismul secretiei de suc pancreatic

• Celula acinoasa sintetizeaza cantitati importante de enzime pancreatice, pe care le

depoziteaza temporar in granulele zimogene si apoi le excreta in lumenul acinului.
• Producerea enzimelor pancreatice se desfasoara in 4 etape:
• 1. La nivelul ribozomilor reticulului endoplasmatic are loc incorporarea acizilor
aminati in proteinele enzimatice  elaborarea enzimelor
• 2. Transportul enzimelor si secretia proteinelor de transport la nivelul reticulului
endoplasmatic.
• 3. Transportul intracelular al enzimelor pana la nivelul aparatului Golgi;
“imbracarea” proteinei-enzima intr-o membrana cu formarea unei vacuole; prin
coalescenta mai multor vacuole rezulta granulele zimogene.
• 4. Migrarea granulelor zimogene catre segmental apical al celulei acinoase si
descarcarea continutului enzimatic in lumenul acinar sub influenta substantelor
stimulatoare (CCK, acetilcolina – agenti secretagogi fiziologici).
 Mecanismul secretiei hidro-electrolitice
• Sediul elaborarii secretiei hidro-electrolitice este reprezentat de celulele canaliculare (celulele
centroacinare si cele ale canalelor intercalare).
➢ Excretia H₂O este pasiva, in functie de gradientele osmotice create prin eliminarea activa a unor
ioni in lumenul tubular.
➢ Apa trece prin canale specific (aquaporine) situate pe membrana apicala a celulei acinoase; efectul
acestor procese de transport acinare etse producerea unui fluid izoton!
➢ Sucul pancreatic secretat initial este hiperton fata de plasma; pana la nivelul ampulei Vater devine
izoton prin atragerea pasiva a apei.
➢ Secretia unor electroliti in sucul pancreatic implica procese de transport activ: pentru Na⁺ si pentru
HCO₃⁻.
➢ Pompele de Na⁺- K⁺ de la nivelul membranei bazale mentin concentratiile intracelulare pentru Na⁺
si K⁺.
➢ HCO₃⁻ este generat in celulele ductale si acinoase prin hidratarea CO₂ :
CO₂ + H₂O  H₂CO₃ (in prezenta anhidrazei carbonice)

H⁺ + HCO₃⁻
➢ H⁺ trece in plasma (interventia sistemelor tampon sanguine).
➢ Reactia are loc in vecinatatea membranei citoplasmatice unde exista o ATP-aza dependenta de ionul
bicarbonat; transportul HCO₃⁻ spre polul luminal se face cu consum de energie, prin schimb ionic cu
Cl⁻
Secretia de bicarbonat
 Secreția pancreatică
• Cantitatea de suc pancreatic/24 h = 1000 – 1500 ml; (recoltat prin tubaj
duodenal) ; 2-10 ml/ora = secretie bazala
• Lichid apos, incolor, ușor opalescent
• pH = 8,4 datorită conținutului în bicarbonat de Na⁺ (NaHCO₃)
• Densitatea = 1007 – 1012
• Compozitia cationica a sucului pancreatic este constanta, indiferent de rata
secretiei:
– Na⁺ = 139-143 mEq/l
– K⁺ = 6-9 mEq/l
– Ca²⁺ = 1,7-2,3 mEq/l
• Compozitia anionica este foarte variabila, astfel:
• In perioada secretorie [HCO₃⁻] este abundent = 140 mEq/l, ceea ce explica
alcalinitatea sucului pancreatic (neutralizarea aciditatii sucului gastric ce
ajunge in duoden).
• Concentratiile HCO₃⁻ si Cl⁻ variaza invers in functie de debitul secretor;
suma celor doi anioni este constanta si aproximativ egala cu totalul cationilor
plasmatici
 Secreția pancreatică
• Enzimele sucului pancreatic:
• Proteolitice: TRIPSINA, CHIMOTRIPSINA,
CARBOXIPEPTIDAZA, COLAGENAZA, ELASTAZA,
LEUCINAMINOPEPTIDAZA
• Lipolitice: TRIGLICERIDESTERAZA,
FOSFOLIPAZA, COLESTEROLESTERAZA
• Glicolitice: AMILAZA
• Nucleolitice: DEZOXIRIBONUCLEAZA,
RIBONUCLEZA
 Enzimele sucului pancreatic
• Enzimele proteolitice:
• 1. Tripsina și chimotripsina (endopeptidaze) = acționează asupra proteinelor native și asupra
produșilor intermediari rezultați în urma acțiunii pepsinei – proteaze și peptone, pe care îi
degradează până la stadiul de tetra-, tri- și dipeptide + o cantitate mica de aminoacizi.
• Tripsina este secretată de pancreas sub formă inactivă – tripsinogen - și este activată în
lumenul intestinal sub acțiunea enterokinazei (secretată de celulele Paneth ale mucoasei
intestinale). O mica parte din tripsina activa va deveni ea insasi stimul pentru o noua activare –
procesul autocatalitic.
• De asemenea, o cantitate mica de tripsina activata devine stimul pentru activarea
chemotripsinei din forma inactiva de chemotripsinogen.
• Asupra produsilor polipeptidici rezultati ca urmare a actiunii pepsinei din sucul gastric, cat si a
tripsinei si chemotripsinei din sucul pancreatic actioneaza un amestec de carboxipeptidaze,
aminopeptidaze si dipeptidaze intestinale, amestec numit EREPSINE, ce continua degradarea
proteica pana la stadiul de aminoacizi.
 Enzimele sucului pancreatic
• 2. Elastaza = endopeptidază activată de tripsină ce are ca efect scindarea
elastinei
• 3. Colagenaza = activată de tripsină, scindează colagenul
• 4. Leucinaminopeptidaza = scindează leucina din lanțul polipeptidic
• 5. Protaminaza = scindeaza arginina din lantul polipeptidic
• 6.Ribonucleaze/ Dezoxiribonucleaze – sunt esteraze (nu peptidaze);
actioneaza asupra legaturilor esterice ale ARN si ADN.
• Enzime lipolitice:
• 1. Lipaza = (cea mai importanta enzima lipolitica) hidrolizează grăsimile
neutre în digliceride, monogliceride, acizi grași și glicerol;
• actioneaza la un pH = 9
– Activitatea lipazei pancreatice este favorizata de emulsionarea prealabila a
grasimilor de catre sarurile biliare
– Dupa pancreatectomie >45% din grasimile ingerate se elimina nedigerate prin
scaun
• 2. Colesterolesteraza = acționează în prezența sărurilor biliare, catalizând
esterificarea colesterolului cu acizii grași si favorizand absorbtia colesterolului
din lumenul intestinal prin vasele limfatice.
• 3. Fosfolipazele = acționează asupra grăsimilor fosforate (lecitină și fosfarină)
 Enzimele sucului pancreatic
• Enzimele glicolitice:
• Amilaza pancreatică (amilopsina) = enzima
puternica ce are acțiune asemănătoare
amilazei salivare; degradează complet
amidonul crud și preparat până la stadiul de
maltoză; actioneaza la pH = 6,5-7,2.
• Enzimele nucleolitice:
• Ribonucleazele și dezoxiribonucleazele =
acționează asupra acizilor nucleici pe care îi
degradează până la nucleotizi
 Reglarea secretiei pancreatice
• In perioadele interdigestive NU se secreta suc pancreatic.
• La 2-5 min dupa ingestia de alimente, pancreasul incepe sa
secrete, iar dupa ajungerea chimului in duoden, secretia
este maxima.
• La aprox. 5 ore de la ingestia alimentelor, secretia de suc
pancreatic inceteaza.
• Scoala “pavlovista” – faza cefalica, gastrica si intestinala
• Faza cefalica – declansata prin mecanisme reflexe
conditionate si neconditionate
• Faza gastrica – reglata neuroumoral; introducerea
alimentelor direct in stomac, nu declanseaza secretia
pancreatica
• Faza intestinala – reglata prin mecanisme umorale
 Reglarea secreției pancreatice
• Mecanismul reflex necondiționat – declanșat de excitarea receptorilor
gustativi din cavitatea bucală.
• Secretia este declansata si in cazul “pranzului fictiv”, cand alimentele nu
ajung in stomac, ci se elimina printr-o fistula esofagiana (dupa procesul de
masticatie si deglutitie).
• Mecanismul reflex conditionat – declansat de vederea, mirosul unor
alimente
• Nervul excito-secretor al secreției pancreatice este vagul (X); stimularea
SN Simpatic nu are efect inhibitor asupra secretiei sucului pancreatic – rol
trofic.
• Mecanismele umorale = predominante și declanșate de pătrunderea
chimului gastric în duoden.
• Sub influența HCl și a unor produși de digestie gastrică, din mucoasa
duodenală se eliberează 2 HORMONI care vor stimula activitatea
secretorie a acinilor pancreatici: SECRETINA si
PANCREOZIMINCOLECISTOKININA
 Faza cefalica, gastrica si intestinala
• Alimentatia declanseaza o secretie pancreatica puternica, iar reglarea acestei
secretii poate fi impartita clasic in 3 faze: cefalica, gastrica si intestinala .
• Faza cefalica – declansata de excitanti conditionati si neconditionati (vederea,
mirosul, masticatia/deglutitia); secretia debuteaza la 2-3 min dupa actiunea
excitantului si are un continut enzimatic bogat. Mecanismul acestei faze este vagal
(faza dispare dupa vagotomie) si este declansat de descarcarea de acetilcolina
(Ach) din terminatiile pancreatice ale nervilor vagi.
• Faza gastrica – declansata de prezenta alimentelor in stomac, este mediate de
mecanisme ce au actionat si in faza cefalica: initial reflexe vago-vagale
determinate de distensia peretelui gastric (acest mecanism influenteaza functia
secretorie pancreatica si prin stimularea secretiei de gastrina  secretie
pancreatica bogata in enzime).
• Faza intestinala – incepe odata cu ajungerea chimului gastric in duoden; aceasta
faza realizeaza aprox. 80% din raspunsul secretor post alimentar.
• In functie de aciditatea chimului gastric se stimuleaza descarcarea de secretina ce
actioneaza asupra celulelor ductale stimuland secretia de bicarbonat si apa; secretia
componentei proteice se afla sub influenta CCK si depinde de cantitatea de lipide
si proteine ingerate.
 Reglarea secreției pancreatice
• SECRETINA – hormon izolat din mucoasa duodenală, este un polipeptid
ce determină o secreție abundentă de suc pancreatic, sărac în enzime
(celulele acinilor pancreatici secretă mai ales H₂O și bicarbonat). Scaderea
pH-ului la nivelul duodenului distal si al jejunului proximal determina o
descarcare de secretina de 300% peste nivelul bazal.

– Actiunile fiziologice ale SECRETINEI:

– Efect asupra secretiei hidro-bicarbonatate; sub actiunea secretinei apare

o secretie abundenta de suc pancreatic fluid, foarte sarac in enzime, cu
c% mare de HCO₃⁻ (aprox.145 mEq/l) si cu continut redus de Cl⁻
 Reglarea secreției pancreatice

• PANCREOZIMINA – COLECISTOCHININA (PZ-CCK) – hormon

pancreatostimulant, produce secreție de suc pancreatic bogat în enzime.

• Agentii eliberatori pentru PZ-CCK: grasimi, peptone, aminoacizi esentiali

si sulfatul de Mg.

– Actiunile fiziologice ale PZ-CCK:

– Sucul pancreatic obtinut sub influenta PZ-CCK este redus cantitativ,

vascos si bogat in enzime!

Efectele celor 2 hormoni nu sunt influențate de secționarea nervului X 

ei acționează direct asupra pancreasului
 Reglarea secreției pancreatice
• Secreția pancreatică mai este influențată și de alți
hormoni:
• GASTRINA – stimulează secreția
• PEPTIDUL INTESTINAL VASOACTIV (VIP) –
stimulează secreția
• GLUCAGONUL – inhibă secreția enzimatica si
cea bicarbonatata a pancreasului
• SOMATOSTATINA - inhibă secreția
• POLIPEPTIDUL PANCREATIC - inhibă secreția
CONTROLUL HORMONAL AL SECRETIEI PANCREATICE EXOCRINE

Nr Hormon Efectul asupra pancreasului

crt exocrin
1. SECRETINA Secretie  de bicarbonat si apa
Potenteaza CCK
2. VIP (vasointestinal polypeptide) Secretie  de bicarbonat si apa
Cresterea efectului CCK
3. GLUCAGON Inhiba secretia enzimatica si
volumul de suc pancreatic
4. CCK Mareste sinteza si secretia
enzimatica 
5. GASTRINA Mareste secretia enzimatica 
6. ACETILCOLINA Mareste sinteza si secretia
enzimatica 
7. SOMATOSTATINA Inhiba eliberarea de CCK si
secretina
8. POLIPEPTIDUL PANCREATIC Scade secretia enzimatica