BIOCHIMIA DIGESTIEI:

sucul pancreatic, gastric, intestinal, bila

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor mecanice şi fizico-chimice pe care le
suferă alimentele, pentru a putea fi absorbite.
A.DIGESTIA BUCALĂ.SALIVA
În cavitatea bucală are loc fărâmiţarea alimentelor prin masticaţie şi formarea
bolului alimentar prin amestecarea loc cu salivă. Saliva este produsa de glandele
parotide, glande submaxilare si sublinguale.Cantitatea totala de saliva secretata in
24 ore-aproximativ 1.5 litri.
Compozitia salivei secretata de aceste 3 glande este diferita.Saliva produsa de
glandele parotide este mai bogata in amilaza si mai saraca in mucoproteine.Cea
produsa de glandele submaxilare, sublinguale este mai vascoasa datorita
continutului mai mare de mucoproteine. Saliva are un aspect apos.
Saliva conţine 99,5% apă, 0,5% substanţe solide. Din acestea 0,2 % sunt săruri
minerale şi 0, 3% substanţe organice.
Dintre substantele organice importanta cea mai mare o are amilaza=ptialina,
enzima ce acţionează asupra amidonului şi glicogenului. Deoarece
alimentele rămân în cavitatea bucală o scurtă perioadă de timp, acţiunea amilazei
salivare este de scurtă durată.
B.DIGESTIA GASTRICĂ. SUCUL GASTRIC
Bolul alimentar ajuns în stomac este supus unor transformări mecanice şi fizico-
chimice.
Alimentele sunt amestecate cu sucul gastric care acţionează asupra
proteinelor alimentare pe care le transformă în substanţe mai simple, solubile.
Sucul gastric exercita şi o acţiune slabă de emulsionare asupra grăsimilor. În
urma digestiei gastrice conţinutul gastric se trasnforma în CHIM GASTRIC, ce
trece în intestinul subţire fiind pregătit pentru acţiunea sucurilor digestive
din intestine.
Sucul gastric este produs de glandele gastrice.Acestea sunt răspândite în mucoasa
gastrica , fiind de două feluri:
-Glandele corpului stomacului care secretă mucus, HCL şi pepsina;

1
-Glandele pilorice, esofagiene şi cardiale care secretă numai mucus;

STOMAC=ZONA CARDIA(REGIUNEA CARDIACA), ASIGURA LEGATURA

DINTRE ESOFAG SI STOMAC+ZONA FUNDUS(REGIUNEA FUNDICA)-
PARTEA SUPERIOARA A CURBURII MARI+CORPUL
STOMACULUI+ZONA PILORICA(REGIUNEA PILORICA)-LEGATURA
INTRE STOMAC SI DUODEN
-ORIFICIUL CARDIA(comunicarea cu esofagul)
-ORIFICIUL PILOR(comunicarea cu intestinul subtire)

a.COMPOZIŢIA SUCULUI GASTRIC

-este un lichid incolor, transparent
-este secretat in cantitate de 2-5 litri in 24 ore
-are reactie acida Ph=0.9-2
-densitate cuprinsa intre 1006-1030 g/l
-contine peste 98.5% apa, 0.2-1.2 % substante minerale (acid clorhidric, clorura de
sodiu) si substante organice
HCl este componentul cel mai important al sucului gastric şi se găseşte în cea
mai mare parte sub formă de acid clorhidric liber. După ingerarea alimentelor o
parte din sucul gastric se combină cu proteinele alimentare, cu
mucopolizaharide şi alte substanţe formând acidul clorhidric legat.
Hiperclorhidria=creşterea cantităţii de acid clorhidric apare în ulcerul gastric.
Scăderea secreţiei acidului clorhidric=hipoclorhidrie apare în unele gastrite şi
la persoanele vârstnice.
Aclorhidria sau lipsa acidului clorhidric din secreţia gastric apare în cancerul
gastric, unele boli cronice.
Substanţele organice sunt reprezentate de mucina, histamine, precum şi de

2
fermenti precum lipaze şi pepsina.
b.FERMENŢII GASTRICI
Pepsina este un ferment proteolitic , sintetizată în prima fază sub formă de
pepsinogen. Pepsinogenul devine pepsina activa sub acţiunea HCl.Acţiunea
optimă a enzimei se desfăşoară la un pH de 1,5-2,2.La un pH de 5-6 acţiunea
pepsinei este mult redusă. Proteinele venind în contact cu acidul clorhidric se
leagă de acesta. La adulti pepsina produce coagularea laptelui.
Labfermentul(renina gastrica)-actioneaza la un pH=5-6 este un ferment proteolitic
secretat de mucoasa gastrica a mamiferelor tinere, care activeaza coagularea
laptelui.Acţionează asupra cazeinogenului din lapte pe care îl trasnforma în
cazeina. Apoi cazeina precipita sub formă de cazeinat de calciu.
Lipaza gastrică acţionează asupra grăsimilor alimentare
Ureaza-descompune urea in CO2 si NH3; este prezenta in sucul gastric desi este
secretat in ficat.

C.DIGESTIA INTESTINALĂ
a.LICHIDUL DUODENAL
Chimul gastric din stomac ajunge în duoden, unde vine în contact cu sucurile
secretate de ficat, pancreas şi intestin. În duoden există un amestec de
sucuri digestive.Cantitatea de lichid duodenal secretata în 24 ore este de 1200-1300
ml, din care bila reprezintă 700-900 ml, iar sucul pancreatic 300-500 ml.
b.BILA
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor din ficat si intervine in procesele de
emulsionare si absorbtie a lipidelor. In 24 ore ficatul secreta aprox 1200 ml de bila
care este depozitat in vezica biliara.Capacitatea maxima de depozitare a vezicii
biliare este de 70 ml-ceea ce inseamna ca bila sufera procese intense de
concentrare in vezica biliara(apa din bila este absorbita)
Din interiorul ficatului porneste canalul hepatic comun ce se continua cu canalul
cistic care ajunge in vezica biliara.Din canalul cistic porneste canalul biliar comun
ce se deschide in duoden. Bila formata in interiorul ficatului este captata de canalul
hepatic comun si se varsa in vezica biliara prin canalul cistic.Dupa ce este
3
concentrata si digestia alimentelor a inceput vezica biliara se contracta si bila
ajunge din canalul cistic in canalul biliar comun. In acest mod bila ajunge in
duoden unde poate sa-si indeplineasca rolurile.

Bila este secretata continuu, insa se elibereaza in duoden doar in perioadele

digestive, adica intre mese, dar numai insotita de colecistokinina, substanta care
determina contractia colecistului, precum si relaxarea sfincterului Oddi.
Bila are rol si in absorbtia vitaminelor liposolubile, a vitaminelor A, D, E si K.
In plus, are rol excretor pentru bilirubina, care este un produs insolubil in apa,
secretat la nivelul ficatului si continand rezultatul distrugerii celulelor rosii
imbatranite.
Compoziţia bilei hepatice diferă deci de cea a bilei veziculare. Bila hepatică este
limpede, cu densitatea 1,008-1016 de culoare aurie şi pH 7,1-7,3.
Bila veziculară este tulbure, verde-bruna, cu densitatea de 1.012-1040 şi un pH
6.9-7.7.
Bila este alcalina, având și funcția de a neutraliza acidul în plus
al stomacului înainte de a trece în duoden, prima parte a intestinului subțire.
În compoziţia bilei se găsesc apă 85% şi 15% substante solide dintre care cele mai
importante sunt:
-pigmenţii biliari 3%
Pigmentii biliari:
-bilirubina-galbena
-biliverdina-verde, sunt produse prin distrugerea hematiilor sau cand la nivelul
ficatului au loc degradari ale proteinelor acestora, sunt excretate prin bila; dupa ce
sunt eliminate ajung in intestine, se transforma in urobilinogen(da culoare urinei)si
stercobilinogen(da culoare materiilor fecale)
- sarurile biliare 10% (actiune tip detergent,scad tensiunea superficiala a
particulelor mari de grasime si favorizeaza fractionarea acestora prin emulsionare).
Sărurile biliare sunt bactericide, eliminând potențialii microbi din mâncare.
-colesterol 1%,lecitina 0.3%, şi săruri minerale.

Proporţia acestora este diferită în bila hepatică şi cea veziculara.

4
 Denumirea componentei Bila hepatica g/1000 ml Bila veziculara g/1000
ml
Apa 970 860
Saruri minerale 7.4 7
Pigmenti biliari, mucus 6 37
Saruri biliare 5.7 70
Acizi grasi 1.1 9.5
Colesterol 1.3 7
Lecitina 0.6 1.4

Bila mai conţine celule epiteliale provenite din descuamarea epiteliilor cailor
biliare, rare leucocite, hematii şi mucus.
Bila veziculară este mai concentrata decât bila hepatică.
C.SUCUL PANCREATIC
Secreţia externă a pancreasului se varsă în duoden, fiind bogată în
enzime, conţinând tripsina, lipaza şi amilază.
În compoziţia sucului pancreatic se mai găsesc electroliti-Na, K, Ca,
Cl, bicarbonat, precum şi proteine, are Ph=7-9, neutralizeaza sucul gastric la
patrunderea acestuia in duoden.
D.SUCUL INTESTINAL
În intestinul subţire se continua transformările digestive ale alimentelor în vederea
absorbţiei. Mucoasa intestinală prin glandele sale produce sucul intestinal, bogat în
enzime.
Sucul intestinal este un lichid incolor, ce contine 98% apă, 2 %
substante solide.
Din acestea 1% sunt substanţe minerale reprezentate de clorura de sodiu,calciu,
potasiu şi 1% sunt substanţe organice reprezentate de proteine şi enzime.
Sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt alcaline, deci nivelul pH-ului
este crescut la nivelul intestinului.

5
E.DIGESTIA ÎN INTESTINUL GROS.MATERIILE FECALE
Resturile alimentare care nu au fost absorbite la nivelul intestinului
subţire, împreună cu o parte din secreţiile produse de-a lungul tubului digestiv,
ajung în intestinul gros. Aici au loc o serie de procese biochimice determinate de
acţiunea florei microbiene asupra conţinutului din intestine.
O parte din apă se absoarbe iar conţinutul intestinal devine consistent constituind
materiile fecale care se elimină prin rect şi anus. În mod normal se elimină 100 g
materii fecale in 24 ore.
Apa reprezintă 75% din compoziţia fecalelor. Substanţa uscată este formată din
bacterii, epitelii intestinale şi diferite secreţii digestive. Se mai găsesc resturi
alimentare în cantitate mică, săruri, grăsimi, pigmenţi.

• PANCREAS
• Celule de tip A: sunt situate în periferia insulelor şi reprezintă aproximativ
10 – 20% din celulele ce formează insulele. Rolul lor este de a elabora şi
secreta glucagonul.
• Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din totalul celulelor
endocrine. Sunt localizate în centrul insulelor şi secretă insulina.
• Celule de tip D: sunt în număr mult mai redus (5%) şi se găsesc răspândite
pe toată insula. Aceste celule secretă somatostatin, cu rol inhibitor asupra
secreţiei de insulină şi glucagon.
• Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin şi secretă
gastrina, cu rol în stimularea secreţiei de acid clorhidric de către stomac.
• Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul capului
pancreasului. Aceste celule secretă polipeptidul pancreatic (P.P.) cu rol
stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor al secreţiei de suc
pancreatic.