Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în

cantităţi mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea

vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie
obţinute din alimentaţie.
Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali
cum ar fi mineralele, acizii graşi esenţiali sau aminoacizii
esenţiali.
 Vitaminele se impart in doua categorii: liposolubile (A, D, E, K)
care sunt solubile in grasimi, respectiv hidrosolubile (B1, B2, B3, B5,
B6, B8, B9, B12, C) care sunt solubile in apa. Cele solubile in apa sunt
eliminate din organism in cazul in care sunt in exces, pe cand cele
solubile in grasimi nu vor fi eliminate din organism si vor fi stocate.
Astfel, nevoia de vitamine solubile in apa apare mult mai des.
Multe vitamine funcţionează ca atare sau după o prealabilă
biotransformare, formând coenzime ale unor enzime specifice (toate
vitaminele B, biotina, vitaminele A şi K. Altele acţionează pe căi
asemănătoare hormonilor (D şi A). Unele (vitaminele C şi E)
funcţionează ca sisteme antioxidante faţă de peroxizii nocivi.
Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalităţi particulare de
acţiune.
 VITAMINA A
~vitamina cresterii~

Dintre cele mai importante funcții și proprietăți ale vitaminei A, amintim rolul esențial
în distingerea culorilor și îmbunătățirea vederii.
Semne si simptome ale lipsei de vitamina A
• * aparitia cosurilor, afectiuni dermatologice;
 * infectii respiratorii si vaginite frecvente;

 * xeroftalmie, nictalopie(orbire pe timp

 de noapte) si probleme oculare;

Inamici ai vitaminei A
 Acizii grasi polinesaturati actioneaza

 impotriva vitaminei A,daca nu sunt

 prezenti antioxidantii.
 De asemenea, si unele medicamente care

epuizeaza vitaminele.
Simptomele intoxicatiei cu vitamina A
*caderea parului, greata, varsaturi, ingrosarea si descuamarea pielii, vedere incetosata,
eruptii cutanate, dureri osoase, menstruatii neregulate, oboseala, dureri de cap, marirea ficatului
si a splinei.
Surse naturale de vitamina A
Untura de peste, ficat, morcovi, legume de culoare galbena si verde-inchis, oua, lapte si
produse lactate, margarina, fructe galbene.

Vitamina A isi exercita cel mai bine efectele in prezenta vitaminelor B complex, D, E,
in prezenta calciului, fosforului si zincului.
O deficienta de vitamina A poate duce la pierderea vitaminei C.
 VITAMINA D
~vitamina soarelui~
La inceputul anilor 1900, oamenii de stiinta au fost capabili sa izoleze si sa identifice
un numar de vitamine. Initial, lipide din ulei de peste au fost folosite pentru vindecarea
rahitismului la sobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit 'antirahitic A'. Intre timp,
numele a fost schimbat, el devenind vitamina D.
A doua vitamina din grupul celor liposolubile, vitamina D, ocupa un rol
binecunoscut in fixarea calciului si a fosforului in oase si dinti.
Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon
de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică
activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când
este sintetizată de o monocită-macrofagă, calcitriolul acţionează la nivel local ca şi o citozină,
apărând organismul împotriva organismelor microbiene.
Ea se formeaza in organism cu participarea ficatului, rinichilor si tegumentului. Se
compune la nivelul pielii, sub actiunea razelor ultraviolete inactiv, si se activeaza prin dubla
hidroxidare, in ficat si in rinichi. In cazul expunerii insuficiente la soare, in boli hepatice
cronice sau renale cronice, apare un deficit al sintezei acestei vitamine la nivelul
organismului.
Vitamina D este importantă pentru oase, deoarece ajută la absorbirea și fixarea calciului și fosforului.
Mai mult, vitamina D activată este una dintre cei mai puternici inhibitori ai creșterii celulelor
canceroase. De asemenea, stimulează pancreasul pentru a produce insulină. Îţi reglează sistemul
imunitar. Alte dovezi arată că vitamina D joacă un rol important în reducerea riscului de diabet,
scleroză multiplă, infarct sau artrită reumatoidă.
In anumite perioade ale vietii noastre, avem nevoie de un aport crescut, si anume la sugari, copii
prescolari, adolescenti, maternitate si alaptare.
Riscurile la care suntem expuși din cauza lipsei acestei substanţe nutritive din corp sunt îngrijorătoare.
Deficitul de vitamina D, în special la o vârstă înaintată, poate conduce la osteoporoză și osteomalacie
(decalcifierea oaselor). De asemenea, poate crește riscul dezvoltării cancerului și chiar a tuberculozei.
Vitamina D poate fi găsită în alimente precum peștele gras (ton, somon, păstrăv), lapte, suc de
portocale și cereale fortificate sau gălbenușuri de ou. De asemenea, putem apela și la suplimentele
alimentare. Nu în ultimul rând, expunerea la soare poate ajuta să atingi nivelul necesar de vitamina D
pe zi.
 VITAMINA E
~tocoferol~
Se mai numeste vitamina antisterilitatii, fertilitatii, de reproducere. Fiind puternic antioxidant,
vitamina E are un rol important în protejarea vitaminei A, a carotenilor şi a uleiurilor vegetale. De
asemenea, vitamina E intervine favorabil în reproducere, în asigurarea funcţionării normale a
glandelor sexuale şi a celor endocrine, înlesneşte depozitarea glicogenului în ficat şi în muşchi,
inclusiv in muşchiul cardiac. Aceasta are numeroase proprietăți antioxidante. Această vitamină are
un rol esențial în îmbunătățirea activitatii sistemului muscular. Vitamina E protejează împotriva
hepatitei, are rol de a stimula proliferarea celulară și de a se forma hematiile.
Vitamina E este foarte importantă şi pentru activitatea sistemului imunitar, exprimarea genelor şi
dilatarea vaselor de sânge. Alfa tocoferolul împiedică oxidarea lipoproteinelot LDL (low density
lipoproteins) şi formarea de compuşi ce pot produce diferite afecţiuni cardiovasculare.
Vitamina E este un antioxidant liposolubil ce protejează organismul de acţiunea radicalilor liberi.
.
 Carenţa de vitamina E a fost observată în cazul persoanelor malnutrite, cu erori genetice ce
afecteaza proteina responsabilă de reglarea concentraţiei de vitamina E din sânge şi în cazul
persoanelor ce nu pot absorbi corespunzator lipidele.
Simptomele carenţei de vitamina E sunt în principal de natură neurologică şi includ lipsa
echilibrului şi coordonarii (ataxie), leziuni ale nervilor, apatie, leziuni ale retinei.
Foarte vulnerabil este sistemul nervos al copiilor şi simptomele menţionate mai sus apar foarte rapid.
În cazul adultilor care au probleme în absorbţia vitaminei E (dobândite ca adult), simptomele de mai
sus pot să apară şi după 10-20 de ani.
Chiar dacă deficienţa gravă este foarte rară, peste 80-90% din populaţia planetei (varsta peste 2 ani)
nu consumă cantitatea necesara de tocoferol.
Excesul de vitamina E
Studii recente au arătat că această vitamină (din suplimente) creşte riscul de apariţie a cancerului de
prostată şi a afecţiunilor cardiace. Au fost observate alte câteva efecte negative ale vitaminei E, dar
doar în cazul folosirii suplimentelor alimentare. Cel mai important efect este împiedicarea coagulării
sângelui şi pe baza acestuia a fost stabilită şi doza maximă admisă. Studiile efectuate până în prezent
au fost de scurtă durată, iar efectele pe termen lung nu se cunosc. Exista doctori care pentru reducerea
riscului de hemoragie recomandă o pauză de o lună înainte de intervenţii chirurgicale.
Surse de vitamina E
Principalele surse sunt uleiurile vegetale (măsline, floarea soarelui etc.), alunele, migdalele, cătina şi
avocado.
Ea este sintetizata in plante: frunze, muguri, seminte in stare de germinatie, plantule.
 VITAMINA K
~antihemoragica~
Se mai numesc vitamine antihemoragicce, vitaminele coagularii. Aceasta este deosebit
de importantă pentru organism, fără de care nu am putea supraviețui. În plus, rolul acestei
vitamine este cunoscut pentru menținerea sănătății oaselor, este utila in sinteza
osteocalcininei, o proteina din tesutul osos care cristalizeaza calciul. Ca urmare, poate
ajuta la prevenirea osteoporozei.
Vitamina K are un rol important in functionarea intestinelor si ajuta la transformarea
glugozei in glicogen, care este stocat in ficat, sustinand functionarea sanatoasa a acestuia.
Poate creste rezistenta copiilor la infectii si ajuta la prevenirea cancerului care ataca
invelisul organelor. Contribuie la longevitate.
Surse
Vitamina K1 se gaseste in cateva alimente printre care sparanghelul, melasa de afine,
broccoli, varza de Bruxelles, varza, conopida, carnea de pui, zarzavatul cu frunze de culoare
verde inchis, frunzele de salata, sofranul, soia si iaurtul. Plantele care contin vitamina K1
sunt lucerna, ceaiul verde, kelp, urzica si taratele de ovaz. Cea mai mare cantitate din aceasta
vitamina este sintetizata in organism de o bacterie ‘’prietenoasa’’ care este prezenta, in mod
normal, in intestine.
Indicatii
Antibioticele cresc nevoia de vitamina K din alimentatie sau din suplimente. Bacteriile din
intestin, care sintetizeaza vitamina K sunt distruse de antibiotice, acestea intervenind astfel in
procesul de sinteza. Antibioticele afecteaza si absorbtia de vitamina K.
Carenta de vitamina K poate fi provocata de:
° o dieta saraca sau restrictiva;
° boala Crohn, colita ulceroasa;
° boli de ficat care impiedica stocarea vitaminei K;
° folosirea antibioticelor, a medicamentelor care scad nivelul colesterolului, a uleiurilor minerale, a
aspirinei si/sau a medicamentelor cu efect anticoagulant.
Nivelul scazut al vitaminei K este asociat cu scaderea nivelului de insulina si cu probleme de reglare a
glucozei, care pot duce la scaderea densitatii osoale la femei. Suplimentarea dietei cu aceasta vitamina
accelereaza procesul de formare a oaselor prin atragerea calciului in oase. Suplimentele cu vitamina K
reduc cantitatea de calciu din urina si aloca mai mult calciu pentru consolidarea oaselor.
 VITAMINA C
~acidul ascorbic~

Din punct de vedere chimic este acidul ascorbic. Este un puternic antioxidant și are un puternic rol
pentru întărirea sistemului imunitar. Acidul ascorbic, așa cum mai este cunoscută vitamina C, reușește să
protejeze și să întărească sistemul osos, menține sănătatea dinților, are un rol esențial în procesul de
mineralizare osoasă, menține gingiile sănătoase. De asemenea, vitamina C contribuie la vindecarea mai
ușoară a rănilor și plăgilor, întărește sistemul imunitar, contribuie la procesul de absorbție a fierului,
necesar organismului și luptă împotriva infecțiilor.
Este o substanta cristalina, solubila in apa, usor oxidabila, da reactii specifice glucidelor, formeaza un
sistem redox cu acidul dehidroascorbic - acest sistem regleaza transportul neenzimatic al hidrogenului.
Vitamina C stimuleaza metabolismul glucidic, lipidic, protidic, are actiune antioxidanta a vitaminelor
lipsolubile si a glutationului, este activator general al metabolismului, contribuie la formarea colagenului;
stimuleaza sau inhiba unele sisteme enzimatice.
Este cea mai raspandita vitamina din natura: citrice, macese, coacaze, catina, nuci necoapte, mere,
frunze. Unele animale sintetizeaza vitamina C , omul, insa, nu.
Vitamina C este necesară la sinteza dopaminei, noradrenalinei și adrenalinei în sistemul nervos sau în
glandele suprarenale.
Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subțire,
leucocita, pancreasul, rinichiul și glandele salivare au o concentrație de vitamina C de la 10 până la 50 de
ori mai mare decât în plasmă.
Simptomele lipsei de vitamina C sunt: oboseala, astenie, slabiciune, stare de depresie, lipsa poftei de
mancare, dureri osoase moderate.
Cum se ajunge la deficit de vitamina C:
Trebuie remarcat faptul ca locuitorii marilor orase au nevoie de suplimente de vitamina C pentru ca
monoxidul de carbon existent in aer este un puternic distrugator al acestei vitamine.
Tutunul este un alt distrugator de vitamina C, fiecare tigara fumata distugand 25-100 mg de vitamina C.
Sunt multe medicamente care influenteaza negativ aportul de vitamina C in organism:
Siropurile de tuse cu administrare prelugita de antibiotice, antihistaminicele, anticonceptionalele orale sau
corticosteroizii (cum ar fi prednisonul utilizat in artrite si alergii). Pana si banala aspirina folosita atat de
des in cazul virozelor, sinuzitelor, durerilor reumatice sau bolilor de inima tripleaza viteza de eliminare a
vitaminei C.
 Vitamina B1, cunoscuta sub numele de tiamina, a fost prima vitamina B descoperita in anul 1920.
In corpul uman, vitamina B se gaseste in concentratii mari in muschi, inima, ficat, rinichi si creier.
Este o vitamina solubila in apa, ceea ce inseamna ca organismul nu o stocheaza. Este produsa de
diverse plante, bacterii si ciuperci.
Vitamina B1 este o vitamina antistress deoarce intareste sistemul imunitar si imbunatateste
abilitatea organismului uuman de a face fata situatiilor stresante. Joaca un rol important in reactiile
metabolice. Ofera energie organismului uman, prin procesarea carbohidratilor. Ajuta si la
functionarea normala a creierului.
Nu este stabilă din punct de vedere termic, această fiind cunoscută ca putându-se descompune la
sursele de căldură. De asemenea, în combinație cu mai multe proteine reușeste să formeze enzime,
contribuind la metabolizarea glucidelor din organism. Această vitamină contribuie la menținerea
sănătății cardiovasculare, a sistemului nervos, dar și a celui digestiv.
Beneficiile vitaminei B1
Produce energie. Zaharul este principala sursa de energie a organismului unde este este oxidat in
prezenta vitaminei B1. Face parte dintr-un complex de enzime care ajuta la metabolizarea zaharului
in organism. Prin acest proces se obtine energie, necesara tuturor functiilor corpului uman.
Ajuta la dezvoltarea tesuturilor nervoase. Vitamina B1 ajuta la dezvoltarea corecta a straturilor de mielina
din jurul nervilor. Deficienta de vitamina B1 duce la degenerarea acestor straturi. Acest lucru afecteaza
sanatatea nervilor care se pot chiar distruge.
Asigura functionarea corecta a sistemului cardiac. Vitamina B1 ajuta la productia de neurotransmitatori
care fac legatura intre nervi si muschi care asigura atfel buna functionare a sistemului cardiac. Deficienta
de vitamina B1 poate duce la ritm cardiac neregulat.
Previne cataracta. Atunci cand este folosita alaturi de alti nutrienti, vitamina B1 previne aparitia cataractei.
Previne imbatranirea prematura Vitamina B1 este un antioxidant puternic care ajuta la prevenirea aparitiei
bolilor si a efectelor negative ale radicalilor liberi.
Imbunatateste digestia. Vitamina B1 ajuta la formarea de acid hidrocloric, care este esential pentru digestia
completa a particulelor de mancare.
Imbunatateste memoria. Vitamina B1 imbunatateste memoria si concentrarea. Este utila si in tratarea a
numeroase afectiuni nervoase, precum scleroza multipla . De asemenea, incetineste si progresia bolii
Alzheimer.
Surse alimentare bogate in vitamina B1
Vitamina B1 se gaseste atat in surse animale, cat si in surse vegetale.
Surse animale de vitamina B1: carne de porc,carne de pasare,peste,ficat,oua,stridii,somon.
Surse vegetale de vitamina B1: cereale integrale: Orez,fasole,sparanghel,Avocado,varza de
Bruxelles,salata,Spanac,Drojdie,Ciuperci,seminte de floarea soarelui,telina
Rosii,Vinete,nuci,fistic.
 Riboflavina este o vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B, cunoscută şi sub numele de
vitamina B2.
Această vitamină se găseşte în general în componenţa coenzimelor şi enzimelor.
Vitamina B2 este necesara celulelor respiratorii, cresterii, formarii globulelor rosii si producerii
anticorpilor. Aduce beneficii si ochilor, calmeaza oboseala lor si este importanta in prevenirea
cataractei.
De asemneam , ajuta la metabolizarea carbohidratilor, grasimilor si proteinelor. Impreuna cu
vitamina A, mentine si imbunatateste membrane mucoaselor din tractul digestive. Riboflavina ajuta si
la folosirea oxigenului in tesuturile pielii, unghiilor si parului., poate elimina matreata. Este de ajutor
in absorbtia fierului si a vitaminei B6 (piridoxina).

Asigurarea necesarului de vitamin B2 este importanta in timpul sarcinii, deoarece lipsa acesteia
poate ameninta dezvoltarea fatului, chiar daca femeia nu da semne de carenta.
Este necesara in metabolismul aminoacidului triptofan, transformat in organism in niacina (o forma
a vitaminei B3).
Persoanele cu risc crescut de carenţă sunt: alcoolicii, anorexicii, persoanele cu intoleranţa la lactoză
şi veganii.
Doza zilnică recomandată de vitamina B2 este bazată pe cantitatea de riboflavină ce previne
simptomele carenţei. De obicei, primele semne ale carenţei apar la un consum mai mic de 0.5-0.6
mg/zi.
Carenţa de riboflavină este de obicei însoţită şi de carenţa altor vitamine hidrosolubile pentru că se
găsesc în aproape aceleaşi alimente.
Simptomele carenţei sunt: dureri la nivelul tractului respirator, iritarea mucoaselor, crăparea buzelor
şi a pielii din colţurile gurii, inflamarea limbii, vascularizarea corneei, scăderea numărului de
hematii, stres oxidativ, carenţa de vitamina B6, acid folic şi niacina. Influenţează negativ şi
metabolismul fierului prin limitarea absorbţiei şi creşterea pierderilor.
Preeclampsia este o afectiune foarte gravă întâlnită în cazul femeilor însărcinate aceasta putând
produce decesul mamei dacă evolueaza în eclampsie.
Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP
(Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului
şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp. Niacina este recomandată în prevenirea şi
tratamentul multor afecţiuni precum pelagra, dermatita, durerile de cap, nivelurile crescute
de colesterol, depresii şi tulburări psihice.
Cele mai bune surse de vitamina B3 sunt: peştele (ton şi somon), carnea de pui sau curcan,
organele de vită, lactatele sparanghelul, avocado, broccoli, spanac, nuci, cereale integrale,
ciuperci, drojdie de bere.
Excesul de vitamina B3 se poate manifesta prin reacţii alergice la nivelul pielii, afecţiuni
hepatice, ulcer peptic şi intoleranţă la glucoză.
Deficitul de vitamina B3 se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, infecţii la nivelul pielii,
slăbiciune musculară şi tulburări digetive, iar în cazurile de deficienţă severă de niacină se
poate instala pelagra, boală care se caracterizează prin leziuni dermatologice majore,
amnezie, depresie, anxietate, stări delirante sau chiar deces dacă afecţiunea rămâne netratată.
Anumite indicii pot fi realationate cu deficitul de vitamina B3:
*Slabiciune musculara generalizata;
*Lipsa poftei de mancare;
*Infectii ale pielii;
*Probleme digestive;

Vitamina B3 poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea anumitor probleme de sanatate precum:
Boala Alzhiemer si declinul cognitiv legat de varsta;Cataracta;Convulsiile; Depresia; Diabetulzaharat;
Guta;Halucinatii;Dureri de cap;Hiperactivitatea;Hipotiroidismul;Boala intestinala inflamatorie;
Insomnia;Dureri menstruale;Scleroza in placi; Osteoartrita; Pelagra; Poliartrita reumatoida; Tulburari
ale gustului si mirosului;Vertij;
 Aceasta face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile. Este implicată în procesul de
sinteză a lipidelor, proteinelor și carbohidraților. De asemenea, această vitamină este deosebit
de importantă în sarcină, contribuind la dezvoltarea normală a sarcinii.
Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul
tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a
carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor
chirugicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide
şi ameliorează simptomele acestei afectiuni, reduce durerile articulare şi inflamaţiile, reduce
depresia şi anxietatea şi menţine sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură,
reduce pigmentarea tenului şi apariţia ridurilor, reduce oboseala şi slăbiciunea organismului,
previne apariţia mătreţii şi a candidozei.
Deficitul de vitamina B5 se manifestă rareori deoarece această vitamină se regăseşte în
multe alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot exista simptome precum
stările de oboseală, insomnia, căderea părului, greaţă, contracţii musculare, depresie,
dureri de cap.
Excesul de vitamina B5 ar putea duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi risc
crescut de sângerare.
Cele mai bune surse de vitamina B5 sunt: drojdia de bere, ficat, alone, ciuperci, ovăz,
germeni de grâu, broccoli, orez brun, ardei iuţi, avocado, conopidă.
Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B
şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor,
glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are
influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.
De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ameliorează
simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină senzaţia de greţuri matinale
în cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în
vârstă.
 Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie,
insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări
neurologice, inflamaţii ale limbii.
Excesul de vitamina B6 este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării
unor doze ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz
în care persoana se poate confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă,
tulburări sensitive şi motorii.
Doza zilnică recomandată de vitamina B6 este de 0,1 mg la sugarii între 0-6 luni,
0,3 mg la sugarii între 7-12 luni, 0,5 mg la copiii între 1-3 ani, 0,6 mg la copiii într
4-8 ani, 1 mg la copiii între 9-13 ani, 1,2-1,3 mg la adolescenţii între 14-18 ani, 1,3
mg la adultii între 19-65 ani, 1,5-1,7 mg la adulţii peste 65 de ani, 1,9 mg la femeile
gravide şi 2 mg pentru femeile care alăptează.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele
integrale, bananele, somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de floarea-
soarelui, avocado
Vitamina hidrosolubilă care intervine în degradarea acizilor graşi, anumitor acizi a glucozei,
şi în sinteza acizilor graşi. Aportul de vitamina B8 provine din alimentaţie (drojdie de bere,
carne, ficat şi rinichi, gălbenuş de ou, produse lactate, anumite legume), si mai este sintetizată
parţial şi de către flora intestinală. Este stabilă la căldură, dar sensibilă la oxigen şi la lumină.
Actiuni:
- ajuta la producerea de energie din glucoza si aminoacizi;
- intervine in procesele de intretinere ale celulelor nervoase, celulelor ficatului si rinichilor,
celulelor inimii;
- eficienta in acnee, calvitie, eczeme, furuncule, vitiligo si alte afectiuni dermatologice;
- ajuta la degradarea acizilor grasi, aminoacizilor si glucozei;
- stimuleaza cresterea si regenerarea parului (intarzie albirea acestuia);
- eficienta in cazurile de obezitate si anemie;
- previne convulsiile si nevralgiile;
- trateaza artrita, artroza, reumatismul articular acut;
- intareste si regenereaza unghiile (este indispensabila persoanelor care au probleme cu
unghiile);
- calmeaza durerile musculare.
Vitamina B8 provine din alimentatie: drojdie de bere, carne, creier, inima, ficat si
rinichi, galbenus de ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cerealele integrale,
porumbul, melasa, papadie, nuci, ciuperci, spanac, rosii, morcovi, dar ea mai este
sintetizata partial si de catre flora intestinala.
Colina este indicata in: ameliorarea capacitatii de memorare, in tratarea
alcoolismului, in ateroscleroza, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie,
hipoglicemie, stres, ciroza hepatica, ameteli, ulcer gastric, dureri de inima, blocaj
renal, o inflamare a pielii si a limbii. Concentratia acesteia in organismul uman
determina si stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia, scaderea
hemoglobinei, lipsa apetitului alimentar, oboseala, alterarea psihicului, calmeaza
durerile musculare. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele
A, B9, B12 si inozitolul. Inamici ai colinei sunt sulfamidele, alcoolul si tehnicile de
prelucrare alimentara. Vitamina B8 este indispensabila persoanelor cu unghii fragile
si casante, doza zilnica recomandata fiind de 0,3 mg.
Vitamina B9 este cunoscută şi sub numele de acid folic sau folat şi este una dintre cele opt
vitamine ale complexului vitaminic B. Diferenţa între folaţi şi acidul folic este dată de sursa
din care provin:
– folaţii se întâlnesc în alimente şi ca formă activă în organism;
– acidul folic se găseşte în cantitate mică în alimente şi organism, dar este cea mai folosită
formă de vitamina B9 în suplimentele alimentare şi în alimentele îmbogăţite.
Acidul folic şi folaţii sunt vitamine hidrosolubile şi astfel acestea nu pot fi reţinute de
organismul uman şi trebuie consumate zilnic.
În acest articol, termenii de acid folic si vitamina B9 se vor referi la varianta naturală cât şi la
cea sintetică iar termenul de folaţi doar la varianta naturală.
Acidul folic este esenţial pentru funcţionarea corectă a creierului şi are un rol important în
sănătatea mintală şi emoţională. Aceasta participă la sinteza acizilor nucleici şi este foarte
importantă în momentele de dezvoltare rapidă a organismului (sarcină, copilarie, adolescenţă).
Excesul de acid folic
Cantităţi mari de acid folic din suplimente şi alimente îmbogaţite pot masca efectele carenţei
de vitamina B12 şi implicit deteriorarea ireversibilă a sistemului nervos. În ceea ce priveşte
vitamina B9 din alimente (folaţi) nu au fost observate efecte adverse şi de aceea tabelul de
mai jos este valabil doar pentru acidul folic din suplimente alimentare şi pentru alimente
îmbogăţite.
De obicei, carenţa de acid folic nu apare fără să fie însoţită şi de lipsa altor nutrienţi.
Aceasta este asociată cu o alimentatie proastă, alcoolism şi uneori cu probleme ale
sistemului digestiv.
Anemia megaloblastică este primul semn clinic al carenţei de vitamina B12 sau B9 şi este
caracterizată de globule rosii mari, anormale.
Simptomele acestei afecţiuni sunt: oboseală, iritabilitate, palpitaţii, respiraţie greoaie etc.
Carenţa de acid folic poate produce dureri şi ulceraţii la nivelul limbii, schimbarea culorii
pielii, părului şi unghiilor şi un nivel crescut de homocisteina în sange.
Vitamina B12 face parte din familia vitaminelor B, si este necesara pentru buna functionare a sistemului
nervos si productia de celule rosii.
Vitamina B12, denumita si cobalmina sau „vitamina rosie”, este recunoscuta pentru rolul important pe
care il are in preventia aparitiei anemiei.
Cu toate acestea, spectrul de actiune al B12 este mult mai larg, cobalmina fiind esentiala pentru buna
dezvoltare a copilului si prevenirea malformatiilor de tub neuronal la nastere.
Cobalmina este supranumita si „vitamina rosie” datorita rolului esential pe care il are in transportul
oxigenului in organism si in sinteza hemoglobinei, substanta prezenta in globule rosii din sange
(eritrocite).
Datorita proprietatilor sale, vitamina B12 este necesara pentru functionarea normala a sistemului nervos
si a creierului.
Vitamina B12 este hidrosolubila, ceea ce inseamna ca se dizolva in apa. Ea nu poate fi stocata in
organismul uman pentru utilizare ulterioara, asadar avem nevoie in fiecare zi de un aport de B12.
Vitamina B12 este necesara pentru sinteza hemoglobinei (substanta responsabila de transportul
oxigenului in sange), metabolismul normal al lipidelor si proteinelor si dezvoltarea normala a tubului
neural la fat (formatiunea din care se va dezvolta sistemul nervos al bebelusului).

Cobalmina mai este responsabila de sinteza de energie in organism, joaca un rol activ in sinteza acizilor
grasi si in arderea grasimilor in corp, fiind importanta si pentru sanatatea creierului.
Sursele principale in care se gaseste cobalamina sunt alimentele de origine animala precum
carnea, ouale si lactatele fermentate.
Vitamina B12 se gaseste si in alimente de origine vegetale, insa ea nu este absorbita
similar cu vitamina B12 provenita din surse animale. Printre sursele vegetale de vitamina
B12 sunt soia fermentata, ciupercile Shitake, algele sau drojdia.
O importanta sursa de B12 o reprezinta alimentele fortifiate cu aceasta vitamina sau
suplimentele alimentare cu administrare orala.
Carentele de cobalmina apar atat printr-o alimentatie deficitara, cat si din cauza unor
tulburari care pot afecta modul in care este absorbita vitamina de catre organism.
Pacientii care sufera de gastrita, ulcer sau sindrom de reflux gastro-esofagian si
administreaza medicamente pentru reducerea secretiei de acid clorhidric din stomac
(inhibitori de pompa de protoni) pot dezvolta carente de B12.
In cazul acestei categorii, carenta apare deoarece vitamina B12 este extrasa din alimente in
stomac, sub actiunea pepsinei, o enzima ce actioneaza doar in prezenta cantitatii optime de
acid clorhidric. Asadar, pacientii pot consuma alimente cu aport de B12, insa exista riscul
ca vitamina sa nu fie absorbita de organism.
Persoanele care au boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, boala celiaca), precum si
pacientii care au suferit diverse interventii chirurgicale asupra tractului digestiv sunt la fel
de expusi posibilelor stari carentiale de B12.
Alte cauze care pot declansa carenta de cobalmina sunt lupusul si afectiunile autoimune,
alcoolismul, afectiunile bacteriene sau parazitare la nivel digestiv.