 Limfomul Hodgkin este reprezentat de un grup de

neoplasme caracterizate prin prezența celulelor Sternberg-

Reed (celule mari, aproximativ 50 microni, cu nucleu
polilobat și citoplasma bazofilă) într-un context reactiv
celular adecvat. Afectează în special tinerii și adulții. Virusul
Ebstein-Barr poate crește riscul apariției limfomului.
 La nivel global, limfoamele au apărut la 566.000 de
oameni în 2012 și au cauzat 305.000 de decese.
Acestea însumează un total de 3–4% din toate
tipurile de cancer, devenind ca și grup a șaptea cea
mai comună formă de cancer. La copii, acestea sunt
pe locul trei pentru cea mai uzuală formă de cancer.
Apar mai des în țările dezvoltate decât în țările în
curs de dezvoltare.
 Limfadenopatie nedureroasă, cel mai des la nivel cervical sau
supraclavicular;
 Evoluție sistemică;
 Diseminarea ordonată de la un ganglion limfatic afectat la
ceilalți; în fază tardivă, diseminare hematogenă în urma
invaziei vasculare;
 Splenomegalie, mai rar hepatomegalie;
 Prurit generalizat, transpirații nocturne abundente, uneori
peteșii;
 Pierdere în greutate, episoade febrile, astenie.
 Simptomele pot include, printre altele: nod/noduli limfatic/i
mărit/ți nedureroși în general, febră, transpirații, mâncărimi,
pierderea în greutate și oboseală. Transpirațiile nocturne sunt
mai comune.
 Astenie;
 Dureri osoase;
 Creșterea susceptibilității la infecții;
 Factorii de risc pentru LH includ: infecții cu virusul Epstein–
Barr și îmbolnăvirea altor membri ai familiei.Factorii de risc
pentru LNH includ: bolile autoimune, HIV/SIDA, infecții cu
virusul uman limfotrop pentru celulele T (HTLV-I),
consumul unei cantități mari de carne și grăsime, medicația
imunosupresoare și unele pesticide. Acestea sunt
diagnosticate, de obicei, prin sânge, urină și testarea măduvei
spinării.
 Cele două tipuri principale sunt reprezentate de limfomul
Hodgkin (LH) și limfomul non-Hodgkin (LNH), alături de
încă alte două, mielomul multiplu și boli imunoproliferative,
incluse de asemenea în categorie de către Organizația
Mondială a Sănătății (OMS). Limfomul Non-Hodgkin apare
la circa 90% dintre cazuri și include un număr mare de sub-
tipuri. Limfoamele fac parte dintr-un număr mai larg de
neoplasme numite tumori ale țesuturilor hematopoietice și
limfoide.
 Stadiul I: afectarea unei singure regiuni ganglionare;
 Stadiul II: afectarea a 2 regiuni ganglionare de aceeași parte
a diafragmei;
 Stadiul III: afectarea ariilor ganglionare situate pe ambele
părți ale diafragmei;
 Stadiul IV: boală diseminată.
 Diagnosticul bolii poate fi realizat în urma puncției
ganglionare. Analiza frotiului relevă prezența
celulelor Sternberg-Reed, dar pentru un diagnostic
de certitudine, este necesară o biopsie ganglionară.
 O biopsie a unui nod limfatic poate fi, de asemenea,
utilă. Imagistica medicală poate fi efectuată apoi
pentru a stabili dacă și unde s-a extins cancerul.
Acesta se poate extinde la mai multe organe,
incluzând: plămânii, ficatul și creierul.
 Chimioterapie - ABVD (Adriamicină, Bleomicină,
Vincristină, Dacarbazină);
 Radioterapie;
 Transplant de măduvă hematogenă.
 Limfomul non – Hodgkin, cea mai frecventă formă
de limfom, a ucis la nivel global, în anul 2012, peste
85.000 de persoane. Prin comparație, conform unui
raport publicat în anul 2009, în perioada 1990-2008
și-au pierdut viața datorită inundațiilor, furtunilor,
alunecărilor de teren, temperaturilor extreme și
incendiilor de pădure aproximativ 34.000 de
persoane.