SECRETIA BILIARA

Produsul de secretie externa al ficatului-bila- este elaborat prin contributia atat a

celulelor parenchimatoase,cat si a celulelor Kupffer.Secretata permanent in
cantitati de 500-1200 ml/zi in canalicule biliare,bila nu ajunge in duoden in
perioadele interdigestive,din cauza ca sfincterul Oddi este inchis,si de aceea se
acumuleaza in vezica biliara.In perioadele digestive secretia biliara este
exacerbata,iar bila acumulata in colecist este eliminata in duoden,ca urmare a
contractiei veziculei biliare si a relaxarii sfincterului Oddi.
Studiul compozitiei bilei si al mecanismelor de secretie s-a facut experimental
prin realizarea de fistule externe ale coledocului sau ale colecistului,iar in clinica
prin tubaj duodenal.Prin introducerea unui tub special de cauciuc(sonda Einhorn)
in duoden,dupa administrarea unei substante care contracta colecistul si relaxeaza
sfincterul Oddi,provenita din canalul coledoc,dupa care urmeaza o bila inchisa la
culoare,vascoasa,filanta,din vezicula biliara,si,in fine,se scurge o bila galbena-
aurie,clara,din canaliculele hepatice.
Bila este un lichid alcalin cu pH-ul 7,3-7,7 si cu presiune
osmotica,determinata crioscopic,egala cu cea a plasmei(aproximativ
300mOsm/1).Desi suma electrolitilor biliari este mult mai mare,probabil ca
sarurile biliare,care la pH-ul alcalin se comporta ca anioni,formeaza agregate
osmotic-inactive cu unii cationi.
Bila nu este un suc digestiv propriu-zis,deoarece nu contine enzime;cu toate
acestea,detine un rol important in special in digestia lipidelor,prin acizii biliari.Bila
reprezinta de asemenea o cale de excretie pentru anumiti constituenti chimici,ca
de pilda,pigmentii biliari,colesterolul,anumite droguri(fenolftaleina si sarurile
iodate),proprietate care sta la baza opacifierii cailor biliare extrahepatice si a
colecistului.
Principalii constituenti chimici ai bilei sunt:acizii biliari,pigmentii biliari si
colesterolul.
Acizii biliari reprezinta principalii factori prin care intervine bila in digestie.Din
bila umana s-au izolat 4 acizi biliari,acesti acizi sunt:acidul colic,care se gaseste in
concentratia cea mai mare,un sterol complet saturat cu 3 grupari de oxidril,acidul
deoxicolic,caruia ii lipseste grupul OH,acidul chenodeoxicolic,fara gruparea
OH,acidul litocolic,care are o singura grupare oxidril.
Acizii biliari sunt produsii terminali importanti ai metabolismului
colesterolului,pe care celulele biliare il extrag din sange,eliminarea lor fiind
indicele cel mai bun al cantitatii de colesterol care se elimina din organism prin
epurare hepatica.
Administrandu-se saruri biliare se poate determina cantitatea totala
circulanta de saruri biliare,prin determinarea radioactivitatii bilei colectate prin
tubaj duodenal.prin aceasta metoda s-a ajuns la concluzia ca fondul total de saruri
biliare este de 3-5g,iar cu ocazia unui pranz obisnuit se excreta in intestin 6-8g
saruri biliare,demonstrand deci o dubla circulatie a depozitelor la fiecare
masa.Ritmul sintezelor sarurilor biliare este de aproximativ 25%/zi.
Sarurile biliare exercita importante si multiple roluri in digestia si absorbtia
lipidelor.Prin actiunea lor tensioactiva,sarurile biliare produc emulsionarea
lipidelor,oferind astfel o suprafata mai mare pentru actiunea lipazelor.Se pare,de
asemenea,ca sarurile biliare activeaza lipaza pancreatica,dar nu si pe cea
intestinala.Rolul cel mai important al acizilor biliari se exercita in absorbtia
lipidelor si a vitaminelor liposolubile.Lipsa bilei din intestin duce la pierderea prin
scaun a 2/3 din lipidele ingerate,iar in cazul unei absente prelungite determina si
instalarea unor hipovitaminoze complexe.Prin circuitul hepato-entero-hepatic
doar aproximativ 10% din acizii biliari sunt eliminati prin scaun,iar restul sunt
reabsorbiti reutilizati.Acizii biliari ajungand la ficat exercita o intensa actiune
stimulanta asupra biligenezei-actiune coleretica.Sarurile biliare formeaza,de
asemenea,complexe hidrosolubile cu colesterolul,proprietate care explica
mentinerea acestuia in solutie biliara.Pentru a se mentine colesterolul in stare de
solutie este necesar ca raportul saruri biliare/colesterol sa fie de 20/l si de aceea
cand acest raport se modifica in favoarea colesterolului,acesta are tendinta de a
precipita sub forma de calculi biliari.
S-a mai atribuit sarurilor biliare un rol in stimularea peristaltismului
intestinal,precum si un rol antiputrid,care pare a fi indirect;in lipsa din intestin a
sarurilor biliare,grasimile nedigerate se depun pe suprafata
proteinelor,impiedicand digestia lor,iar in colon,proteinele nedigerate sufera
actiunea florei de putrefactie.
Pigmentii biliari care dau coloratia galbena-verzuie bilei sunt reprezentati la
om,predominant,de bilirubina si secundar,de biliverdina.Ei reprezinta produsii de
degradare a hemoglobinei eliberate din hematiile distruse.Ori de cate ori creste
ritmul distrugerii hematiilor,se intensifica si sinteza de pigmenti biliari.
Bilirubina este eliberata in plasma,unde se gaseste in concentratie de 6,5mg
% in combinatie cu o globulina sau o albumina,si este transportata la nivelul
celulelor hepatice.Aici,bilirubina este eliberata din combinatiile sale si,dupa
conjugarea cu acidul glicuronic,este descarcata in canaliculii biliari si eliminata prin
bila.Dupa eliminarea in intestin,o parte din pigmentii biliari vor fi reabsorbiti in
circulatia portala,fiind apoi din nou eliminati prin bila(circulatia entero-
hepatica),iar o parte vor suferi actiunea florei bacteriene,bilirubina fiind redusa in
mezobilirubinogen-un produs incolor care este transformat apoi in urobilina sau in
stercobilina.In conditii fiziologice,o cantitate mica de stercobilina se reabsoarbe si
apoi o parte este extrasa de celulele hepatice,iar o parte este eliminata,prin
urina,sub forma de urobilinogen.Stercobilinogenul din fecale si urobilinogenul din
urina sunt oxidati de oxigenul atmosferic si transformati in stercobilina
si,respectiv,urobilina.Prin urina se elimina zilnic 1-2g pigmenti biliari,iar prin fecale
150mg.Producerea excesiva de pigmenti biliari sau impiedicarea eliminarilor din
cauza unor leziuni hepatocelulare sau a obsturarii cailor biliare sunt urmate de
instalarea unui icter caracterizat prin cresterea concentratiei sanguine a
pigmentilor biliari si depunerea lor in piele si mucoase,carora le confera o
coloratie galbena caracteristica.
Colesterolul se gaseste in bila hepatica in concentratie de 50-70 mg%,iar in
cea colecistica in cantitati de 10 ori mai mari.In cea mai mare parte,colesterolul
biliar este produsul de sinteza al celulelor hepatice si doar intr-o mica proportie
este de provenienta sanguina.In bila colesterolul se gaseste sub forma
libera,neesterificata,dar celula hepatica are proprietatea de a-l esterifica si a-l
descarca sub aceasta forma in circulatie.Colesterolul ajuns impreuna cu bila in
intestin este transformat in parte,sub actiunea florei bacteriene,in coprosterol si
eliminat prin fecale,iar in parte este reabsorbit in segmentele proximale ale
colonului si ajunge din nou la ficat.
Reglarea secretiei si excretiei biliare.Desi bila se secreta permanent,ritmul
secretiei sale variaza sub influenta a o serie de factori.O importanta deosebita
pentru secretia biliara are circulatia portala,dupa cum reiese din constatarea ca
ligatura venei porte diminua la jumatate secretia de bila.Influentele nervoase
vegetative exercita de asemenea efecte asupra ritmului secretiei biliare,desi
importanta lor este mai redusa comparativ cu aceea a factorilor umorali.Ca si la
nivelul altor glande digestive,si pentru secretia biliara,parasimpaticul este nervul
excitosecretor,iar simpaticul,inhibitor.Prin eferente vegetative este modificata
functia secretorie a ficatului,atat de catre impulsuri provenite de la diverse
segmente ale tubului digestiv cat si de catre factorii psiho-emotionali.Dar factorii
principali care regleaza secretia biliara sunt reprezentati de catre sarurile biliare si
de anumite substante alimentare,in special grasimile si produsii de degradare
protidica,care sunt substante coleretice puternice,in timp ce glucidele inhiba
secretia biliara.Excitantii alimentari influenteaza secretia biliara prin descarcarea
de secretina sau de hepatocrinina.
In perioadele interdigestive bila secretata continuu nu trece in
duoden,deoarece sfincterul Oddi este inchis,iar pentru deschiderea sa este
necesara o presiune de 100-120mm apa,in timp ce in canalele biliare
extrahepatice presiunea este doar de 50-70mm apa.De aceea bila este impinsa
spre colecist,care se destinde pasiv si la nivelul caruia este concentrata
puternic(de 5-10 ori),ca urmare a reabsortiei de apa;se mai absorb partial,saruri
biliare si poate,si lipide si se adauga mucus secretat de celulele care tapeteaza
suprafata interna a colecistului.
In timpul digestiei,sub influente complexe neuroumorale,se produce
contractia veziculei biliare si a canalelor biliare mari,urmata de deschiderea
sfincterului Oddi si eliminarea bilei in duoden.Apoi pe masura ce digestia
avanseaza,tonusul sfincterului Oddi creste din nou si bila nu mai poate ajunge in
duoden,luand calea veziculei biliare.
Un rol important in eliminarea bilei a fost atribuit peristaltismului
duodenal,sustinandu-se ca relaxarea sfincterului Oddi urmeaza trecerii undei de
contractie prin duoden.Cercetari recente au aratat insa ca sfincterul Oddi are un
mare grad de autonomie fata de motilitatea duodenala.
 Mecanismele care controleaza evacuarea bilei in duoden sunt nervoase si
umorale.Parasimpaticul este nervul excitomotor,determinand contractia
colecistului si relaxarea sfincterului Oddi,iar simpaticul exercita efecte motorii
inhibitoare.Diverse influente de la nivelul etajelor nervoase superioare se exercita
pe calea acestor eferente vegetative.De pilda,s-a aratat ca ingestia unui pranz
bogat in lipide declanseaza contractia colecistului inainte de a ajunge in
duoden.Tot pe cale vegetativa se exercita si influentele excitantilor conditionati.
Dar reglarea avacuarii colecistului este,de asemenea,si sub influenta unor
reflexe locale,cu punct de plecare in mucoasa duodenala sau chiar in
colecist.Anumite alimente (lipide,galbenus de ou,untdelemn,produse de
degradare protidica etc),precum si sulfatul de magneziu,actionand asupra
mucoasei duodenale,determina eliberarea unui hormon care contracta puternic
colecistul si de aceea a fost denumit colecistochinina.Hormonul are multe
similitudini cu pancreozimina,dar difera de aceasta prin faptul ca nu influenteaza
secretia pancreatica.
Deoarece dupa blocarea prealabila a receptorilor duodenali prin badijonarea
cu cocaina a mucoasei,se mai elibereaza colecistochinina la contactul mucoasei cu
chimul gastric,este probabil ca secretia acestui hormon depinde de un mecanism
reflex local.
Vaides Alexandra Maria

seria A grupa 4