1

BOLI CHI RURGI CALE sem. I I

I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




CURS 8 - 2014



PATOLOGIA CHIRURGICAL A ABDOMENULUI
( II )

CUPRINS

1. Patologia chirurgical a peretelui abdominal
1.1. Herniile particularizari
HERNIA OMBILICAL
HERNIA INGHINAL HERNIA FEMURAL
HERNIA VENTRO-LATERAL
HERNIA VENTRAL PREPUBIAN
HERNIILE POSTINCIZIONALE HERNIA PERINEAL












2
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




HERNIA OMBILICAL

In perioada embrionara, formarea peretelui abdominal are loc prin
migrarea si fuzionarea faldurilor mezodermice: cranial, caudal si cele doua
laterale. Inelul ombilical se constituie in jurul cordonului ombilical, reprezentand o
mica deschidere in peretele abdominal. Dupa nastere, inelul ombilical se va
inchide prin transformarea componentelor cordonului ombilical in elemente
constitutive ale peretelui abdominal:
- Ligamentul falciform reprezinta transformarea venelor ombilicale;
- Ligamentul ombilical al vezicii urinare format prin transformarea canalului
urac;
ligamente care adera la marginile interne ale inelului ombilical, contribuind la
inchiderea lui.
Cicatricea ombilicala se formeaza la fata externa a inelului ombilical,
reprezentand transformarea fibros-cicatriciala a cordonului ombilical rupt in
momentul parturitiei.
Hernia ombilicala apare atunci cand inelul ombilical nu se inchide, sau
este desirat de actiunea unor factori traumatici, caracterizandu-se prin protruzia
unei expansiuni peritoneale (sacul hernial) care contine viscere din cavitatea
abdominala (continutul herniei) prin inelul ombilical (inelul hernial), formand o
tumefactie, acoperita de tesut conjunctiv subcutanat si piele (invelisul herniei).
Omfalocelul reprezinta o forma speciala de defect parital al regiunii
ombilicale, caracterizata de absenta pielii si o bresa parietala de mari dimensiuni
care permite iesirea oraganelor abdominale in afara corpului. Organele
abdominale sunt initial acoperite de o membrana subtire, transparenta tesut
amniotic care ulterior se rupe iar continutul eviscereaza.


3
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Etiologia herniilor omblicale recunoaste cauze congenitale si mult mai rar
traumatice.
Herniile ombilicale congenitale se ntlnesc la tineretul tuturor speciilor,
datorandu-se afectiunilor genice autozomal recesive care impiedica fuzionarea
faldurilor mezodermice care formeaza peretele abdominal. La caine au fost citate
cazuri de fucosidoza, afectiune congenitala fatala, caracterizata printr-o
depozitare neuro-viscerala anormala de tip lipozomal, in care din 10 catei noua
prezinta hernie ombilicala si unul hernie inghinala.
Herniile ombilicale congenitale sunt frecvent acompaniate si de alte
defecte congenitale: hernii inghino-scrotale, hernii diafragmatice, criptorhidie,
incompleta fuzionare a sternului (stenebrelor).
Etiologia congenital este demonstrat la suine, carnivore, cabaline i
bovine.
Apariia herniilor dobndite traumatice este mult mai rara, fiind
incriminate;
- tractionarea excesiva a cordonului ombilical in timpul parturitiei;
- sectionarea (retezarea) sau ligaturarea excesiv de scurta a
cordonului ombilical;
- este favorizat de infeciile ombilicale;
- traumatisme cu potential penetrant, la animalele adulte, obeze,
- presiunea intrabdominala ridicata in timpul parturitiei.
Simptomatologie. Examenul clinic releva o tumefactie de dimensiuni
variabile plasata in regiunea cicatricei ombilicale. La palpare continul heniei are o
consistenta moale elastica in herniile simple si consistenta ferma, insotita de
durere vie in herniile complicate. Testarea reductibilitatii herniei poate diferentia
heniile reductibile (simple) de cele ireductibile complicate (incarcerate sau
strangulate).


4
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Hernia ombilicala congenitala este depistata la scurt timp dupa parturitie
si evolueaza initial asimptomatic. Hernia simpla are iniial dimensiuni reduse dar
crete ncet prin efectul destinderii permanente exercitate de masa abdominal.
Remiterile spontane sunt rare, semnalate la bovine, unde dezvoltarea rumenului
poate duce la ocuparea inelului hernial. n prim faz coninutul sacului hernial
este de regul epiploonul iar apoi ptrund i ansele intestinale.
Dimensiunile mari ale masei intestinale herniate predispun la
traumatizare extern ceea ce conduce la apariia de aderene ntre sac i
coninut h ireductibile incarcerate.
Herniile ombilicale stangulate apar;
in urma angajarii incomplete a unei anse intestinale intr-un inel
ombilical care are tendinta de a se inchide, stramtandu-se traptat
si producand o ocluzie intestinala prin pensare;
in urma angajarii diverticulului Meckel (canalul omfalo-mezenteric
neinvoluat) in inelul hernial si care trage dupa el ileonul
angajandu-l in inel care prin stramtare stranguleaza intestinul;
in urma angajarii intr-un inel ombilical a unei anse intestinale care
este destinsa de tranzitul de furaje, ajungand sa se stranguleze.
Herniile ireductibile complicate (incarcerate sau strangulate) evolueaza
cu manifestari clinice de tip ocluziv (sistarea tranzitului, deteriorarea starii
generale, voma, anorexie, durere).
Diagnosticul se precizeaza in urma examenului clinic si ecografic.
Examenul radiografic poate aduce elemente suplimentare pentru un diagnostic
exact in cazul herniilor complicate si in cazurile la care herniile congenitale sunt
insotite si de alte anomalii incompleta fuzionare a sternului, hernii
transdiafragmatice, diverticul Meckel.



5
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Prognosticul depinde de mrimea herniei (masei viscerale herniate), de
vechime, de specia animalului i de complicaiile intervenite.
n herniile simple de dimensiuni mici prognosticul este favorabil.
n herniile complicate prognosticul este rezervat
Tratamentul este n majoritatea cazurilor chirurgical.
Aplicarea tratmentului operator presupune stabilirea ctorva principii de
selectare a procedurii terapeutice i a conduitei de lucru vezi tehnicile
chirurgicale an IV.
La animalele foarte tinere n primele sptmni de via cura
conservatoare a herniilor ombilicale simple de dimensiuni reduse (bandaje
suport, suspensoare special confecionate, injecii locale de proinflamatorii
sclerozante) poate avea succes.

















6
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




HERNIA INGHINAL


Hernia inghinala apare in regiunea cu acelasi nume, iesirea viscerelor
abdominale inafara cavitatii realizandu-se prin canalul inghinal la masculi si prin
vestigiul de canal inghinal la femele.
Rememorari anatomice. Canalul inghinal reprezinta un pasaj de
trecere prin musculatura abdominala caudo-ventrala a procesului vaginal, avand
ca limita interna inelul inghinal profund si ca limita externa inelul inghinal
superficial.
La ambele sexe prin comisura medio-caudala a canalului trec ramurile
genitale ale nervului, arterei si venei genito-femurale si artera si vena pudenda
externa.
Inelul inghinal profund (intern) este delimitat medial de muschiul drept
abdominal, lateral de aponevroza muschiului oblic intern iar caudo-lateral de
ligamentul inghinal.
Inelul inghinal superficial (extern) reprezinta o bresa in aponevroza
muschiului oblic extern al abdomenului.
Etio-patogeneza. Prezenta canalului inghinal la animalele sanatoase
este virtuala, suprapunerea inelelor inghinale inchide practic aceasta comunicare
permitand stric pasajul procesului vaginal. La masculi in interiorul procesului
vaginal se regaseste cordonul testicular iar la femele ligamentele rotunde.






7
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




In conditii patologice hernii inghinale in canalul inghinal se
angajeaza viscere abdominale, deschizandu-l si formand ceea ce reprezinta un
element constitutiv al herniilor si care se numeste traiectul hernial. Exista doua
posibilitati de herniere prin canalul inghinal:
in interiorul (inauntrul) procesului vaginal hernii inghinale
intravaginale;
in exteriorul (inafara) procesului vaginal hernii inghinale
extravaginale.
Literatura anglo-saxona defineste herniile inghinale intravaginale ca
hernii indirecte iar herniile inghinale extravaginale ca hernii directe la masculi
fiind denumite hernii scrotale
Herniile inghinale extravaginale, intalnite la ambele sexe, reprezinta o
forma speciala de hernie la care lipseste sacul hernial (peritoneul sau
expansiunea acestuia procesul vaginal) se produc ca urmare a:
desirarii comisurii cranio-laterale a inelului inghinal profund iar prin
bresa formata in peritoneu ansele intestinale migreaza in canalul
inghinal inafara procesului vaginal;
ruperii procesului vaginal si migrarii viscerelor abdominale in
exteriorul acestuia.








8
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Herniile inghinale apar clinic:
ca tumefactii deformante plasate in zona inghinala hernii
inghinale si
ca hernii inghino-scrotale in care continutul hernial (viscerele
abdominale) migreaza de-a lungul traiectului canalului inghinal
ajungand in scrot alaturi de testicul (intravaginale sau
extravaginale).
Herniile inghinale au fost semnalate mai frecvent la femele (catele,pisici,
scroafe) si mult mai rar la masculi fiind citata doar la caine.
Herniile inghino-scrotale au fost semnalate la masculi (armasar, vier,
caine).
Etiologia herniilor inghinale include:
defecte congenitale al peretelui abdominal caudo-ventral (regiunile
inghinala, scrotala, femurala) si
defecte aparute in urma traumatismelor sau suprasolicitarilor acestor
regiuni.
Herniile congenitale au fost semnalate mai frecvent la masculi, iar cele
dobandite (traumatice) la femele.
O serie de factori favorizanti au fost incriminati in aparitia herniilor inghinale
si inghino-scrotale:
Deficiente anatomice preexistente (casexie, laxitatea peretilor
abdominali, obezitate)
Gestatia avansata
Parturitia dificila solicitanta
Eforturi intense (cabrare, monta)
Temperatura ambientala caniculara


9
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Factori hormonali (balante dezechilibrate intre hormonii sexuali; hernia
inghinala este mai frecventa la catelele necastrate)
Simptomatologie.
Hernia inghinal poate fi unilateral sau bilateral. La masculi hernia
inghinal a fost semnalat doar la cine. Femelele sunt mai frecvent afectate,
inveliul herniei ngloband de regul i mamela inghinal. Volumul herniei crete
progresiv, ajungnd s fie trt pe sol hernie pendulanta,. Coninutul herniar
este format din anse intestinale (jejun), uter, uter gestant, vezic urinar.
Herniile inghinale pot evolua ca
hernii simple necomplicate caracterizate prin:
Tumefactie de marime variabila
Moale, elastica
Nedureroasa
Hernii complicate (incarcerate sau strangulate) cu manifestari
clinice de tip ocluziv
sistarea tranzitului,
deteriorarea starii generale,
voma,
anorexie,
durere
Ruperea sacului herniar i apariia de aderne ntre sac i coninut este o
complicaie frecvent.






10
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Hernia inghino-scrotal- intravaginal forma simpl (necomplicat,
veche, cronic) se ntlnete frecvent la suine i foarte rar la armsarii din rasele
grele. La suine este o anomalie genetic. Poate fi unilateral sau bilateral. La
nceput hernia este de regul reductibil, dar mai trziu, cnd animalul a crescut
mult, pot s apar aderene, care o fac nereductibil ceea ce poate pune n
pericol viaa animalului.

Hernia inghinal sau inghino-scrotal forma complicat are o
evoluie supraacut (rar peste 24 de ore). Se ntlnete fecvent la armsari, fiind
de regul unilateral (partea stng este mai frecvent afectat). Foarte rar
aceast hernie se ntlnete la cal (armsarul castrat) deoarece dup
orhidectomie inelul inghinal se nchide. Inelele inghinale largi reprezint o
predispoziie anatomic care n adiie cu aciunea factorilor favorizani eforturi
intense (cabrare, mont) anotimp clduros alctuiesc tabloul etiopatogenic al
herniei inghino-scrotale complicate (ncarcerate, strangulate). Dup ptrunderea
unei anse intestinale n canalul inghinal, compresiunea asupra sa d dureri foarte
mari i tulburri digestive colic. Exist i situaii n care pe fondul traumatic
iniial apare o bre n teaca vaginal care permite angajarea masei intestinale n
traiectul inghinal pe lng cordonul testicular h extravaginal. n aceast faz
de debut pungile scrotale nu sunt deformate. Exploraia rectal permite
depistarea angajrii unei anse intestinale n canalul inghinal, fiind chiar posibil
dezangajarea ei prin maopere de tracionare transrectal.
Dup 6-8 ore n punga testicular interesat se colecteaz lichid
(transudat). Aceasta destinde pereii, astfel c n acel moment cordonul apare
ngroat i punga testicular respectiv apare comparativ mai mare i mai dur
dect congenera sa.



11
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Lichidul care se colecteaz este la nceput citrin , apoi roz, rocat, iar
mai trziu dup alte ore devine viiniu i n fine negricios (Bolte 2000). Ansa
intestinal angajat n traiectul inghinal poate s rmn intravaginal sau poate
s rup sacul herniar i s se transforme n extravaginal.
Evoluia este rapid, simptomatologia este comun sidromului de
abdomen chirurgical acut - meteorism, constipaie, poziii antalgice i la final
adinamie, hipotermie i exitus.
Diagnosticul se precizeaza in urma examenului clinic si ecografic.
Examenul radiografic poate aduce elemente suplimentare pentru un diagnostic
exact in cazul herniilor complicate.
Prognosticul depinde de mrimea herniei (masei viscerale herniate), de
vechime, de specia animalului i de complicaiile intervenite si timpul scurs de la
debutul bolii (mai ales la armasar in herniile inghinoscrotale strangulate)
n herniile simple de dimensiuni mici prognosticul este favorabil.
n herniile complicate prognosticul este rezervat spre grav.
Tratamentul este n majoritatea cazurilor chirurgical.
Aplicarea tratmentului operator presupune stabilirea ctorva principii de
selectare a procedurii terapeutice i a conduitei de lucru vezi tehnicile
chirurgicale an IV.










12
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




HERNIA FEMURAL


Hernia femural (crural) este definita ca iesire a viscerelor abdominale
si / sau a grasimii subperitoneale, inafara cavitatii abdominale, prin canalul
femural.
Canalul femural este plasat caudo-lateral fata de inelul inghinal extern
(inferior), lateral de ligamnetul inghinal, intre acesta si pelvis. Prin inelul femural
care prezinta doua compartimente unul muscular si altul vascular. Prin
compartimentul lacuna musculara trece nervul femural in grosimea m iliopsoas.
Lacuna vasculara este plasata cranio-medial fata de precedenta si prin ea trec
artera si vena femurala si nervul safen. Fascia transversa inconjoara aceste vase
conferind forma de canal femural. Prin acest spatiu are loc hernierea viscerelor
abdominale.
Herniile femurale sunt rar intalnite la animale, interesand armasarull,
scroaf i cinele.
Etiologia afectiunii este necunoscuta, fiind incriminati factori traumatici
care altereaza configuratia anatomica normala a canalului femural.
Simptomatologia este asemnatoare herniilor inghinale, putand evolua
ca hernii simple- necomplicate si ca hernii complicate (strangulate). Strangularea
masei herniate poate complica evoluia bolii colici, abdomen chirurgical acut.







13
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Diagnosticul diferential intre herniile femurale si cele inghinale are in
vedere urmatoarele elemente:
Tumefacia hernial este localizat pe faa intern a coapsei dar in
cazul herniilor masive se poate intinde si in zona inghinala
Cu animalul plasat in statiune patrupeda fortata herniile inghinale
pot fi depistate si eventual reduse, palpand cranio-medial de
marginea anterioara a pubisului
Cu animalul plasat in statiune patrupeda fortata herniile femurale
pot fi depistate si eventual reduse, palpand ventro-lateral de
marginea anterioara a pubisului si caudal de ligamentul inghinal
Prognosticul n herniile simple de dimensiuni mici prognosticul este
favorabil si rezervat in herniile complicate
Tratamentul este n majoritatea cazurilor chirurgical.
Aplicarea tratmentului operator presupune stabilirea ctorva principii de
selectare a procedurii terapeutice i a conduitei de lucru vezi tehnicile
chirurgicale an IV.













14
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



HERNIA VENTRO-LATERAL

Hernia ventro-lateral apare frecvent la animalele mari n aa numitul
triunghi hernial al flancului delimitat de muchii marele oblic, micul oblic i
dreptul abdominal. Hernia ventro-lateral este n exclusivitate dobndit cu
etiologie traumatic. Tumefaciile herniare sunt de regul voluminoase iar
predispoziia anatomic a zonei predispune adesea la deirri aponevrotice
soldate cu eventraii vezi eventratiile.


HERNIA VENTRAL PREPUBIAN

Hernia ventral prepubian apare mai ales la animalele de talie mare la
care pe fond traumatic s-a nregistrat ruperea tendonului prepubian. Deirarea
tendonului se soldeaz cu o bre larg care permite hernierea masiv chiar
eventrarea. Sacul herniar cel mai adesea lipsete. Diagnosticul de eventraie
pare a fi adesea denumirea corect pentru aceast situaie patologic vezi
eventratiile.
La animalele mari refacerea chirurgical a integritii peretelui abdominal
este imposibil..
La animaalele de talie mica reatasare tendonului pepubian la insertia
pubiana este posibila, de regula prin plastia sintetica a acestuia si refacerea
insertiei prin atasare transosoasa pubiana - vezi tehnicile chirurgicale an IV.






15
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



HERNIILE POSTINCIZIONALE

Herniile postincizionale sint complicatii postoperatorii datorate:
Suturii improprii a celiotomiilor (deficiente de tehnica de sutura,
deficiente de selectare a materialului de sutura); si / sau
Cresterii presiunii intraabdominale peste limita de rezistenta a
peretelui suturat desirare parietala sau peste limita de rezistenta
a firului de sutura ruperea firului.
Defientelor de structura si rezistenta mecanica a peretelui
abdominal animale casectice, obeze, cu deficiente metabolice si
/ sau endocrine.
Herniile postincizionale se intalnesc la toate speciile de animale.
Frecvent ele imbraca forma eventratiilor lipsind sacul hernial (peritoneul este
desirat si retractat) sau chiar a evisceratiilor vezi si eventratiile si evisceratiile
(cursul 9). Pot apare in urma oricaror interventii chirurgicale soldate cu
deschiderea cavitatii abdominale.
Forme:
Hernia liniei albe
Apare in urma celiotomiilor mediane sau paramediane, fiind mai
freceventa la animalele de talie mare.

Hernia n flanc apare ca o complicaie postoperatorie. Incidena este
mai mare dup ovariectomia scrofielor. Cauza o constituie repunerea incorect
a anselor uterine sau ruperea insuficient de larg a peritoneului.
Hernia poate fi: subcutanat, intraparietal sau subperitoneal. Este
ntodeauna fr sac i cu aderene. Hernia subcutanat este vizibil, avnd
forma unei tumefacii difuze.


16
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




Formele intraparietal i subperitoneal nu sunt de obicei vizibile, iar
imptomele se reduc cel mai frecvent la diminuarea apetitului i stagnare n
cretere. Sunt i cazuri grave de ncarcerare sau strangulare care in absenta
unui tratment chirurgical adecvat si la timp au sfrit letal.
Simptomatologia este exprimata la 1-5 zile postoperator unde alaturi
de semnele clinice caracteristice herniilor (simple sau complicate), eventratiilor si
evisceratiilor se constata si modificari ale procesului de vindecare a plagii
operatorii (plagi atone, dehiscente, plagi infectate, seroame, hematome vezi
complicatiile vindecarii plagilor Traumatologia an IV sem II).
Diagnosticul se precizeaza clinic, impunandu-se o diferentiere intre
hernii si eventratii, ceea ce in cele mai multe situatii este posibil doar
intraoperator.
Prognosticul este dependent de natura si gravitatea evolutiei
complicatiilor postoperatorii aparute.
Tratamentul consta in reinterventia chirurgicala cu rezolvarea
complicatiilor aparute vezi tratamentul herniilor complicate si a complicatiilor de
vindecare a plagilor si apelara la tehncile clasice de inchidere a peretelui
abdominal vezi Tehnicile chirurgicale an IV sem I si Traumatologia an IV
sem II









17
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




HERNIA PERINEAL

Herniilor perineale rezulta in urma slbirii sau ruperii diafragmei pelvin.
n mod normal, diafragma pelvina, formata din expansiuni ale peritoneului
parietal pe organele (rect, vezica urinara, vagin) denumite fundurile de sac ale
lui Douglas, are rolul de a mentine organele si viscerele abdominale in interiorul
cavitatii.
Frecventa. Herniile perineale se intalnesc la carnasiere, canidele fiind
mai frecvent afectate. Sunt predispuse anumite rase de cini (Pechinez, Terier,
Boxer).
Etiologia herniilor perineale este incomplet clarificata, dar este unanim
recunoscut rolul unor factori predispozanti, care dupa unii autori sunt afevarati
factori cauzali. Este incriminat rolul inaintarii in varsta a animalelor ceea ce
produce slabirea rezistentei diafragmei pelvine ipoteza care este sustinuta de
extinctia mai ridicata a incidentei herniilor perineale la animalele cu varsta mai
mare de 5 ani, incidenta maxima fiind intalnita intre 7 si 9 ani. Afectiunile
prostatei (hipertrofia benigna, adenoamele prostatice) pot cauza cresterea
presiunii intraabdominale ceea ce actioneaza treptat cauzand slabirea rezistentei
sau chiar ruperea fundurilor de sac ale diafragmei pelvine. Aceasta ipoteza este
sustinuta de incidenta mai mare a herniilor perineale la masculii necastrati.
Simptomatologie. Hernia perineal poate fi uni sau bilateral. Clinic, la
inspecie se observa o tumefacie parananal (ventrolateral de anus),
nedureroasa i a crei coninut (epiplon, intestine, prostat, vezic urinar) este
reductibil sau ireductibil la palparea profund.




18
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Animalul este adesea constipat, defecarea este greoaie, tenesme,
modificari ale portului cozii i n multe cazuri (de angajare cu retroflexie a vezicii
urinare) se observ hipo sau chiar anurie i semne de intoxicaie uremic
abatere, adinamie, anorexie, vom, hipotermie, respiraie i saliv cu miros de
urin.
Cateterizarea uretral n aceste cazuri desi dificil poate releva o
cantitate mare de urin roietic. Dup evacuarea urinii volumul tumefaciei se
reduce sensibil iar coninutul herniet poate fi chiar redus (refulat n abdomen).
In unele cazuri se observa incontinenta urinara.
La animalele cu hernie perineal tueul rectal evideniaz adesea ca
leziune traumatic asociat diverticuloza rectal.
Strangularea organelor herniate poate complica evolutia, aparand
semne caracteristice ocluziilor intestinale.
Diagnosticul se suspicioneaza in urma examinarii clinice coroborate cu
datele anamnetice. Examenul radiografic si ecografic poate oferi detalii
suplimentare, permitand identificare viscerului abdominal herniat. Identificarea
pozitiei vezicii urinare este o prioritate diagnostica.
Prognosticul este favorabil in majoritatea cazurilor, dar recidivele pot
apare in proportie de 10-15 % din cazuri la un an de zile de la interventia
chirurgicala.
Tratamentul hernie perineale are ca scop repararea diafragmei pelvine -
vezi Tehnicile chirurgicale an IV sem I. Tehnicile operatorii bazate pe plastia
cu materiale sintetice a diafragmei pelvine sunt utilizate la cazurile cu
musculatura pelvina hipo sau atrofica.





19
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



Concomitent cu inchiderea diafragmei pelvine se recomanda si
colopexia respectiv pexia vezicii urinare pentru a preveni recidivele. De asemea
castrare masculilor are efect benefic indeosebi la indivizii cu afectiuni prostatice
hipertrofice.
Ingrijirile postoperatorii constau in antibioticoterapie si administrarea
de analgezice. Modificarea regimului furajer orientandu-l spre o dieta bogata in
fibre la care se poate asocia la nevoie terapia cu laxative poate usura defecarea,
prevenind constipatia si implicit suprasolicitarea suturilor plasate intraoperator
pentru inchiderea diafragmei pelvine.




















20
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




BIBLIOGRAFIE

1. SKELLY BJ et al (1996) The molecular defect underlying canine fucosidosis. J
Med Genet 33(4):284-288
2. ABRAHAM D et al (1984) The enzymic defect and storage products in canine
fucosidosis. Biochem J 221:25-33
3. FLETCHER JL et al (2011) Myelin genes are downregulated in canine
fucosidosis. Biochim Biophys Acta 1812(11):1418-1426
4. KONDAGARI GS et al (2011) Investigation of cerebrocortical and cerebellar
pathology in canine fucosidosis and comparison to aged brain. Neurobiol Dis
41(3):605-613
5. KONDAGARI GS et al (2011) Canine fucosidosis: a neuroprogressive
disorder. Neurodegener Dis 8(4):240-251
6. HERRTAGE ME (1988) Canine fucosidosis. Vet Annual 28:223-227
7. VEERAMACHANENI DN et al (1998) Deficiency of fucosidase results in
acrosomal dysgenesis and impaired sperm maturation. J Androl 19(4):444-449
8. SMITH MO et al (1996) Fucosidosis in a family of American-bred English
Springer Spaniels. J Am Vet Med Assoc 209(12):2088-2090
9. FERRARA ML et al (1997) Canine fucosidosis: a model for retroviral gene
transfer into haematopoietic stem cells. Neuromuscul Disord 7(5):361-366
10. HOLMES NG et al (1998) A PCR-based diagnostic test for fucosidosis in
English springer spaniels. Vet J 155(2):113-114
11. KONDAGARI GS et al (2011) Treatment of canine fucosidosis by intracisternal
enzyme infusion. Exp Neurol 230(2):218-226
12. BIELICKI J et al (2000) Recombinant canine alpha-l-fucosidase: expression,
purification, and characterization. Mol Genet Metab 69(1):24-32


21
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




13. Ware, W. (2007) Cardiovascular disease in small animal medicine Manson
Publishin
14. ANDERSON MA, CONSTANTINESCU GM, MANN FA: Perineal hernia repair
in the dog. In, Bojrab MJ (Ed): Current Techniques in Smal Animal Surgery.
4th ed. pp. 555-564, Williams & Wilkins Baltimore, 1998.
15. ANNIS, J.R., ALLEN, A.R., Atlas de chirurgie canine, Ed Vigot, Paris, 1976.
16. AUER J. A. Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992.
17. BOJRAB B. Abdominal surgery, 1994, Ed. Saunders Comp.
18. BOJRAB M.J. Pathophisiology in small animal surgery, Ed.W.B. Saunders
Company, 2003
19. BURTAN I. - Chirurgie regionala veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi,
2000
20. BURTAN I. Chirurgie regional veterinar, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iai,
2000
21. CADIOT, J., ALMY, J. Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II. Ed.
Vigot Freres, Paris, 1923, 1924.
22. CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. Anatomia topografic a
animalelor domestice. Ed. Facla, Timioara, 1982.
23. DIETERICH HF: Perineal hernia repair in the canine. Vet Clin North Am: Small
Anim Pract, 5, 383-399, 1975.
24. ETTINGER S.J. - Veterinary internal medicine, Ed.W.B. Saunders Company,
Philadelphia, 2000
25. Evans E.H., deLahunta A. - Millers guide to the dissection of the dog. Ed.
W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1971, 1979
26. FOSSUM WELCH, THERESA, DUPREY PARDI LAURA - Small
AnimalSurgery, 2nd ed. Ed. Mosby, 2002.


22
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014




27. GHERGARIU S, CAPATANA V Urgene medico-chirurgicale veterinare, Ed
Ceres, Bucuresti, 1988
28. GHEIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1967.
29. GHEIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I. Ed.
Academiei, Bucureti, 1971.
30. JORG A. AUER, JOHN A. STICK - Equine Surgery, Ed.W.B. Saunders
Company; 2 ed ed, 1999
31. MATES N. Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicala
Universitara Iului Hatieganu, Cluj-Napoca, 2004
32. MOLDOVAN M. Patologie chirurgicala, Lito. IA Timisoara, 1971, 1973
33. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. Patologie si
clinica chirurgicala, Ed. Didactica ;I pedagogica, Bucuresti, 1982
34. MUSTE A. Note curs FMV Cluj-Napoca 201
35. OEHME F.W. Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams, Baltimore,
1974.
36. PATEA, E. (s. red.) Anatomia comparat a animalelor domestice, vol I, II.
Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1985.
37. SJOLLEMA BE, SLUIJS FJ: Perineal hernia repair in the dog by transposition
of the internal obturator muscle. II. Complications and results in 100 patients.
Vet Q, 11, 18-23, 1989.
38. SLATTER D. Textbook of Small Animal Surgery, ediia a II-a, vol. I i II, Ed.
W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993 i 2004
39. SUSAN L. FUBINI, NORM G. DUCHARME - Farm Animal Surgery, Ed.W.B.
Saunders Company, 2004



23
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



40. TNASE A. Note curs FMV Bucuresti 2011
41. TURNER A.S., McILWRAITH C.W. Techniques in Large animal surgery, Ed.
Lea and Febiger Company, Philadelphia, 1989
42. VLADUTIU O. Patologia chirurgicala a animalelor domestice. Ed. Academiei
RPR, Bucuresti, 1966
43. WHITE DANIEL Acute abdominal, 2000, Ed. Saunders Comp
44. WATERS DJ, ROY RG, STONE EA. A retrospective study of inguinal hernia in
35 dogs. Veterinary Surgery. 1993 Jan-Feb;22(1):44-9.
45. FRY PD (1991) Unilateral inguinal scrotal hernia in a castrated dog. Vet Rec
128(22):532
46. IVERSON WO (1977) Strangulated inguinal hernia in a Basset hound. Vet
Med Small Anim Clin 72(3):408-409
47. SHAHAR R et al (1996) A possible association between acquired
nontraumatic inguinal and perineal hernia in adult male dogs. Can Vet J
37(10):614-616
48. GOGNY A et al (2010) Pyometra in an inguinal hernia in a bitch. Reprod
Domest Anim 45(6):461-464
49. SMEAK DD (1993) Abdominal hernias. In: Slatter D, ed. Textbook of Small
Animal Surgery, 2nd ed. vol 1. Philadelphia: WB Saunders. pp433-454
50. BEITTENMILLER MR et al (2009) Clinical anatomy and surgical repair of
prepubic hernia in dogs and cats. J Am Anim Hosp Assoc 45(6):284-290
51. MITCHENER KL et al (1990) Use of ultrasonographic and nuclear imaging to
diagnose scrotal hernia in a dog. J Am Vet Med Assoc 196(11):1834-1835
52. HAYES HM et al (1985) Canine cryptorchism and subsequent testicular
neoplasia: case-control study with epidemiologic update. Teratology 32(1):51-
56



24
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 8
2013-2014



53. PEDDIE JF (1980) Inguinal hernia repair in the dog. Mod Vet Pract
61(10):859-861