Ulcerele Gastro-Duodenale

DR.COSMA CĂTĂLIN-DUMITRU Prezentat de către OAMGMAMR Filiala Vaslui

Cuprins
• Capitolul 1: Anatomia Gastro-Duodenală
• Capitolul 2: Introducere Generală
2.1-Ulcerul gastric cronic
2.2-Ulcerul gastric acut
2.3-Ulcerul duodenal cronic
2.4-Ulcerul duodenal acut
• Capitolul 3: Tratamente medico-chirugicale
3.1-Tratamentul medicamentos al ulcerului gastric
3.2-Tratamentul chirurgical al ulcerului gastric
3.3-Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal
3.4-Tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal
• Capitolul 4: Ulcerul de stres
• Capitolul 5: Sindromul Zollinger-Ellison
• Capitolul 6: Rolul Asistentei Medicale în îngrijirea pacientului cu ulcer gastro-duodenal
Capitolul 1 :Anatomia Gastro-Duodenală
ANATOMIA GASTRICĂ

• Stomacul este organul principal al tubului digestiv superior, fiind

situat intraperitoneal, în etajul supramezocolic, la nivelul lojei
subfrenice stângi.
• Anatomic, stomacul se află în continuarea esofagului abdominal,
comunicând cu acesta prin orificiul cardia, și se întinde inferior până
la nivelul duodenului I (bulbul duodenal), cu care se continuă prin
intermediul orificiului piloric
• În condiții normotone stomacul are forma literei ”J”, având o lungime
totală de aproximativ 25 cm (între cele două orificii), lățime de 12 cm,
grosime de 8 cm și o capacitate de 1200-2200 cm3, totodată fiind și
cel mai dilatat segment al tubului digestiv
• Mica curbură continuă marginea dreaptă a esofagului și prezintă două
segmente: vertical, cuprins între cardia și incizura angulară și orizontal,
cuprins între incizura angulară și incizura pilorică.
• Aceasta este orientată superior, spre dreapta, iar la nivelul ei se inseră
ligamentul hepato-gastric ce intră în componența omentului mic. [Fig.1].
• Marea curbură continuă marginea stângă a esofagului, având inițial un
traiect ascendent de la nivelul cardiei, formând astfel un unghi ascuțit
numit ”incizura cardială” sau ”unghiul Hiss”.
• Apoi este descris un traiect convex spre stânga inferior, delimitând astfel
fornixul gastric, continuându-se cu altul vertical, descendent, paralel cu
mica curbură.
• Acesta formează la nivelul inferior o angulație, numită genunchi gastric,
urmată de un segment cu direcție orizontal-ascendentă spre pilor [Fig.1].
• La acest nivel se inseră ligamentele gastro-frenic, gastro-lienal și gastro-
colic, de la al cărui nivel se continuă omentul mare.
Fig 1- Anatomia Stomacului – F.Netter M.D
• Porțiunea verticală, cuprinde fornixul și corpul gastric, delimitate de
linia orizontală ce trece la nivelul cardiei, iar porțiunea orizontală
cuprinde antrul piloric și canalul piloric, delimitate de șanțul
prepiloric.
• Funcțional porțiunea verticală mai este numită și pars digestoria, iar
cea orizontală pars egestoria. Limita dintre cele două porțiuni este
situată la joncțiunea treimii superioare a micii curburi cu treimea
medie, loc de unde începe mucoasa antrală.
• Aceaste partajări ale stomacului sunt foarte importante pentru
intervențiile gastrice, în care se dorește rezecția antrului funcțional.
[Fig.1].
• Vascularizația stomacului este compusă din 4 surse arteriale, bogat
ramificate, ce își au emergența la nivelul trunchiului celiac. Acestea se
anastomozează formând două arcade arteriale principale: arcada
arterială a micii curburi și arcada arterială a marii curburi. [Fig.2].
• Venele gastrice respectă traiectul arterelor și sunt tributare, direct sau
indirect, venei porte [Fig.3].
Fig 2- Vascularizația arterială Stomacului – F.Netter M.D
Fig 3- Vascularizația venoasă a Stomacului – F.Netter M.D
ANATOMIA DUODENULUI

• Duodenul are de obicei forma de potcoava sau a literei U , iar atunci

când este scurt a literei V, mulând-se in jurul capului pancreatic.
Lungimea duodenului este de circa 20-30 cm. Calibrul duodenului nu
este uniform pe toata întinderea sa , fiind mai larg in porțiunea
inițială.
• Prima porțiune denumită și porțiunea superioară sau bulbul duodenal
,are o lungime de aproximativ 5 cm și este mobilă . Se întinde de la
pilor până la genunchiul sau flexura superioară și se termină
subhepatic în dreptul colului veziculei biliare , la acest nivel duodenul
făcând o curba accentuată pentru a lua apoi o direcție descendentă.
 Trunchiul celiac
Artera hepatică comună
Artera supraduodenală
Artera gastroduodenală

Artera pacreaticoduodenală superioară

Artera pacreaticoduodenală inferioara

Arteră jejunală
Artera mezenterică superioară

Fig 4- Antomia Duodenului – F.Netter M.D

• Porțiunea descendentă coboară de-a lungul flancului drept al coloanei
vertebrale până la marginea inferioară a rinichiului drept .
• La acest nivel se curbează din nou formând flexura duodenală inferioară .
• Lungimea duodenului descendent este de aproximativ 10 cm . Este lipsit de
mobilitate fiind fixat posterior de peritoneul parietal . În unghiul dintre
capul pancreasului și porțiunea descendentă a duodenului se plasează
artera pancreaticoduodenală superioară.
• Porțiunea a treia numită porțiunea orizontală datorită orientării pe care o
are , prezintă o lungime de 10 – 12 cm . Traiectul acestei porțiuni este de la
dreapta spre stânga , înapoia vaselor mezenterice .
• Porțiunea ascendentă lungă de circa 5 – 6 cm , urcă de-a lungul flancului
stâng al aortei până la marginea inferioară a corpului pancreatic si rădăcina
mezocolonului transvers , apoi cotește înainte si se continuă în porțiunea
mobilă a intestinului subțire cu care formează flexura duodeno – jejunală .
La acest nivel se insera ligamentul superior al lui Treitz care este un fascicul
de fibre musculare netede ce suspendă flexura duodeno – jejunala de
stâlpul stâng diafragmatic.
Capitolul 2 : Introducere Generală
• Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (stomacului)
sau a mucoasei intestinului subțire superior (duodenului).
• Aceste leziuni apar atunci când secrețiile gastrice, care conțin acid
clorhidric și o enzimă numită pepsină - irită și lezează mucoasa
stomacului.
• Ulcerele peptice din mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice.
• Cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale.
ETIOLOGIE

• Două dintre cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt

infecția cu bacteria numită Helicobacter pylori (H. pylori) și
abuzul de antiinflamatoare nestroidiene (AINS).
• Unii factori de risc la o persoană cu H. pylori dau o
susceptibilitate crescută pentru dezvoltarea ulcerului.
Acești factori, unii dintre ei prea puțin cunoscuți, includ:
❑ fumatul
❑ abuzul de alcool
❑ antecedente de ulcer
❑ stresul fizic determinat de o boala severă sau accident
grav (traumă majoră, dependența de un aparat de
ventilație sau intervenția chirurgicală).
• Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de
AINS. AINS sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamația în
boli cronice, ca artrita sau migrenele.
• Folosite timp de săptămâni sau luni de zile, AINS pot afecta mucoasa
tractului gastric, ducând la un ulcer sau activând un ulcer deja format.
• O cauza rară de ulcer peptic este Sindromul Zollinger-Ellison. În
această afecțiune stomacul secretă în exces acid clorhidric, care
afectează mucoasa gastrică.
SIMPTOMATOLOGIE

• Simptomele ulcerului peptic variază și nu sunt esențiale pentru

diagnosticul unui ulcer.
• Simptomele unui ulcer, ca dispepsia (senzație de disconfort digestiv,
apărută după mese), pot fi confundate frecvent cu alte afecțiuni
abdominale, ca refluxul gastro-esofagian (BRGE).
Simptomele specifice ulcerului sunt:
• dureri, sub formă de arsuri sau eroziuni, între regiunea ombilicală și
osul xifoid (porțiunea inferioara a sternului, cunoscută popular de
"capul pieptului"). Câteodată durerea iradiază în spate.
• Durerea abdominală ține de la câteva minute până la câteva ore și
dispare la administrarea unui
• Remisie la antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secreției acide
(Omeprazol, Lansoprazol).
Simptomatologia este periodică, durerea apare și dispare, perioadele
cu simptomatologie alternează cu cele fără simptomatologie:
• inapetența (lipsa poftei de mâncare) și scăderea în greutate
• balonările abdominale și greața postprandiala (după mese)
• vărsăturile postprandiale (după mese)
• scaun negru, ca smoala sau care conține sânge roșu-închis în cazul
unui ulcer hemoragic (melenă)
• Simptomele ulcerelor duodenale și gastrice sunt asemănătoare cu
excepția periodicității durerii.
• Durerea din ulcerul duodenal poate să apară la câteva ore după
masă (când stomacul este gol) și se poate ameliora postprandial.
• Durerea poate trezi pacientul în timpul nopții.
• Durerea din ulcerul gastric poate să apară la scurt timp după masă
(când alimentele sunt încă în stomac).
• Unele ulcere nu prezintă simptomatologie - sunt cunoscute sub
numele de ulcere silențioase.
• Ulcerele silențioase sunt frecvente la persoanele în vârstă, persoanele
cu diabet zaharat sau cele cu consum frecvent de antiinflamatoare,
cum ar fi Aspirina.
• Complicațiile unui ulcer pot fi :

1. Hemoragia
2. Perforația
3. Penetrația sau obstrucția tractului digestiv.
• Simptomatologia la copii variază cu vârsta:

- copilul mic și preșcolar se plânge de dureri gastrice

- adolescenții au simptome mai apropiate decât cele ale adulților
INVESTIGAȚII
• Pentru evaluarea simptomelor trebuie consultați:
- medicul de familie
- medicul internist
- pediatrul (pentru copii și adolescenți)
• Dacă este nevoie de tratament specializat, se recomandă consultul
unui medic specializat în tratamentul bolilor digestive, și anume,
medicul gastroenterolog.
• Dacă e nevoie de intervenție chirurgicală, se recomandă consultul
unui chirurg generalist.
• Radiografia baritată a aparatului digestiv:

o examinare radiologică a esofagului și stomacului se poate face pentru

diagnosticarea unei boli ulceroase peptice, folosită rar.
• Endoscopia digestivă superioară

• endoscopia permite medicului să analizeze interiorul stomacului și

duodenului și se poate preleva material bioptic, care poate fi testat
pentru H. pylori sau alte afecțiuni (neoplasme gastrice – ulcere
gastrice).
• Testul pentru hemoragiile oculte ale tubului intestinal poate detecta
sângele din scaun, care poate proveni din stomac, datorită ulcerului
gastric sau din cauza altor afecțiuni grave ca neoplasmul de colon.
• De unul singur, acest test nu poate diagnostica un ulcer peptic, dar
poate detecta o sursă hemoragică.
• Hemoleucograma (HLG) pentru evidențierea anemiei care poate fi
rezultatul unui ulcer hemoragic.
• Investigarea infectiei cu H. Pylori
Testarea pentru H. pylori este recomandată doar persoanelor care:
➢ au ulcer peptic activ sau antecedente heredocolaterale de cancer
gastric sau ulcer peptic.
➢ sunt cunoscuți cu antecedente heredocolaterale de cancer gastric
sau alte afecțiuni (limfoamele gastrice)
➢ dispepsie de alte cauze - testarea H. pylori poate să nu ajute cu nimic
în cazul unei dispepsii de cauza nonulceroasă
➢ doresc să înceapă tratamentul, dacă bacteria este identificată.
Screeningul și tratamentul pentru infecția cu H. pylori a demonstrat
reducerea riscului de a dezvolta ulcer peptic, mai ales în cazul
tratamentelor de lungă durată cu AINS.
Orice pacient care are tratament cu AINS trebuie să discute cu medicul
despre riscul existent de a face ulcer în urma unui tratament de lungă
durată cu AINS.
 Infecție Helicobacter
pylori

Proteaza

Leziune
epitelială

Mucoasa
musculară Ulcer gastric
Inflamație
Teste Rapide Helicobacter Pylori
2.1 Ulcerul gastric cronic
• Ulcerul gastric cronic este o afecțiune medicală în care se formează
leziuni dureroase și persistente la nivelul mucoasei stomacului.
• Aceste leziuni sunt cauzate de eroziunea mucoasei stomacului prin
acțiunea acida a sucurilor digestive și pot fi asociate cu simptome
precum:

I. durerea abdominală
II. pierderea în greutate și disconfort
Cauzele ulcerului gastric cronic sunt complexe si pot include:
• infecția cu bacteria Helicobacter pylori
• utilizarea prelungita a medicamentelor anti-inflamatoare
nonsteroidiene (NSAID)
• stresul emoțional si alte afecțiuni medicale precum boala de reflux
gastroesofagian (GERD)
Diagnosticul de ulcer gastric cronic se poate face prin:
• Teste de sânge
• Endoscopie digestivă superioară
• Examinarea scaunului

Tratamentul poate include administrarea de antibiotice pentru a trata

infecția cu H. pylori, evitarea medicamentelor anti-inflamatoare
nonsteroidiene și administrarea de medicamente pentru a reduce
secreția de acid in stomac.
• Stilul de viată poate juca, de asemenea, un rol important in
gestionarea ulcerului gastric cronic.
• Alimentația poate fi modificată pentru a evita alimentele si băuturile
care pot agrava simptomele, inclusiv alimentele picante si cafeaua.
• De asemenea, evitarea fumatului si consumul moderat de alcool
poate ajuta la ameliorarea simptomelor.
Este important să se trateze ulcerul gastric cronic la timp, deoarece
netratat, acesta poate duce la complicații grave, cum ar fi
• Sângerarea internă
• Perforația stomacului
• Cancer (neoplasme) gastrice.

• Cu toate acestea, cu un tratament adecvat și schimbări în stilul de

viată, majoritatea pacienților cu ulcer gastric cronic pot gestiona cu
succes această afecțiune și pot trai o viată activă și fără complicații.
• În concluzie, ulcerul gastric cronic este o afecțiune medicală
dureroasă si persistentă care poate fi cauzată de diverși factori,
inclusiv infecția cu H. pylori și utilizarea prelungită a medicamentelor
anti-inflamatoare nonsteroidiene.
• Tratamentul poate include administrarea de antibiotice, schimbări în
stilul de viață și medicamente pentru a reduce secreția de acid în
stomac.
• Este important să se trateze ulcerul gastric cronic la timp pentru a
preveni complicațiile acute pe termen lung.
2.2 Ulcerul gastric acut
• Ulcerul gastric acut, cunoscut și sub numele de ulcer peptidic, este o
afecțiune dureroasă care se dezvoltă pe mucoasa stomacului.
• De obicei, este cauzat de o infecție bacteriană numită Helicobacter
pylori sau de utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirină și ibuprofen.
Simptomele ulcerului gastric acut includ
• Durere abdominală
• Arsuri gastrice
• Grețuri
• Vărsături și pierderea poftei de mâncare
În unele cazuri, poate cauza și sângerări, ceea ce poate duce la un
sindrom anemic sau chiar soc hemoragic.
• Diagnosticarea ulcerului gastric acut se face în general prin
endoscopie digestivă superioară, o procedură care permite unui
medic să examineze interiorul stomacului folosind o cameră flexibilă.
• Tratamentul pentru ulcerul gastric acut poate include antibiotice
pentru a elimina infecția cu H. pylori, precum și inhibitori ai pompei
de protoni pentru a reduce producția de acid în stomac.
• În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a
îndepărta ulcerul sau pentru a repara daunele cauzate de acesta.
• Este important să solicitați îngrijiri medicale dacă experimentați orice
simptome ale ulcerului gastric acut.
• Dacă nu este tratat, poate duce la complicații serioase, cum ar fi
perforarea peretelui stomacului, sângerare și chiar deces.
• Cea mai bună modalitate de a preveni ulcerul gastric acut este de a
evita utilizarea AINS, sistarea fumatului și de a menține o dietă și un
stil de viață sănătos.
• În concluzie, ulcerul gastric acut este o afecțiune gravă care poate fi
cauzată de infecția cu H. pylori sau de utilizarea AINS.
• Este important să solicitați îngrijiri medicale dacă experimentați
simptome și să urmați planul de tratament recomandat de medic
pentru a evita complicațiile potențiale.
2.3 Ulcerul duodenal cronic
• Ulcerul duodenal cronic este o afecțiune în care se formează o
eroziune dureroasă la nivelul mucoasei duodenului, partea
superioara a intestinului subțire.
• Cauzele ulcerului duodenal cronic pot fi diverse, dar cele mai
frecvente sunt infecția cu Helicobacter pylori și utilizarea excesiva a
anti-inflamatoarelor nesteroidiene (AINS).
• Simptomele ulcerului duodenal cronic pot include durere sau arsura
la nivelul abdomenului superior, care se poate agrava după mese sau
în miezul nopții, și pierderea în greutate.

• Diagnosticarea ulcerului duodenal se face prin efectuarea unei

endoscopii digestive superioare sau prin teste de sânge care confirmă
prezența bacteriei H. pylori.
• Tratamentul ulcerului duodenal cronic poate include administrarea de
antibiotice pentru a distruge H. pylori, daca aceasta este cauza, și
evitarea AINS-urilor sau reducându-le la minimum.
• De asemenea, se recomanda pacienților să evite alimentele care le
pot agrava simptomele, cum ar fi alimentele picante sau acide.
• În cazul în care tratamentul medicamentos nu dă rezultate, chirurgia
poate fi o opțiune, deși este utilizată doar în cazuri rare.
• Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a elimina zonele
afectate sau pentru a scapă de simptomele persistente sau în cazul
apariției unei stenoze.
• Prevenirea ulcerului duodenal cronic poate fi realizată prin evitarea
utilizării excesive a AINS-urilor, adoptarea unei diete echilibrate și
reducând stresul.
• De asemenea, este important să se consulte medicul în cazul în care
se observă simptomele ulcerului duodenal cronic, deoarece
tratamentul prompt poate preveni complicațiile grave, cum ar fi
sângerarea sau perforația.
• Ulcerul duodenal nu prezintă risc de malignizare (cancer) !!
• In concluzie, ulcerul duodenal cronic poate fi o afecțiune debilitantă,
dar poate fi tratat prin intermediul unui tratament adecvat și prin
adoptarea unui stil de viată sănătos.
• Este important să se consulte medicul în cazul în care se observa
simptomele acestei afecțiuni, astfel încât sa se poată preveni
complicațiile.
2.4 Ulcerul duodenal acut
• Ulcerul duodenal acut este o afecțiune inflamatorie a mucoasei
intestinului subțire, reprezentând o leziune profundă în peretele
intern al duodenului.
• Acest ulcer poate fi foarte dureros și poate provoca sângerări
(hemoragii) și complicații grave, precum perforația intestinului.
• Cauzele ulcerului duodenal acut pot include infecția cu Helicobacter
pylori, consumul excesiv de medicamente anti-inflamatoare
nesteroidiene (AINS), stresul și alte patologii asociate.
• De asemenea, un stil de viată nesănătos, fumatul și consumul excesiv
de alcool pot creste riscul de a dezvolta un ulcer duodenal.
• Simptomele ulcerului duodenal acut pot include dureri abdominale
inferioare și superioare, pierderea poftei de mâncare, greață și
vărsături, scădere ponderală și oboseală.
• Dacă apar sângerări digestive, pot apărea semne de anemie, cum ar fi
paloarea pielii și a mucoasei, oboseală și insuficiența respiratorie.
• Diagnosticarea ulcerului duodenal se poate face prin analize de sânge,
endoscopie și teste pentru detectarea infecției cu H. pylori.
• Tratamentul ulcerului duodenal poate include medicație pentru a
reduce durerea și a trata infecția cu H. pylori, precum și schimbări în
stilul de viată și dietă pentru a ajuta la prevenirea recidivelor.
Ulcer gastric – examinare computer
tomograf cu substanță de contrast
intravenoasă (CT)
 Ulcer Duodenal perforat –
examinare computer tomograf
nativă (CT)
Este important să se abordeze tratamentul ulcerului duodenal acut în
mod prompt și adecvat, deoarece acesta poate provoca complicații
grave cum ar fi:
• perforația intestinală
• sângerările digestive
• neoplasmele intestinale (extrem de rar)

• Prin urmare, este important sa se consulte un medic în cazul apariției

simptomelor suspecte de ulcer duodenal.
• In concluzie, ulcerul duodenal acut poate fi o afecțiune dureroasa și
gravă, dar poate fi tratat cu succes prin combinarea medicației,
schimbări în stilul de viată și dietă.
• Prin abordarea prompta a tratamentului și prin urmarea
recomandărilor medicului, pacienții pot preveni complicațiile si se pot
recupera complet.
Capitolul 3 : Tratamente medico-
chirurgicale
3.1 Tratamentul medicamentos
al ulcerului gastric
• Tratament inițial
Tratamentul recomandat pentru eradicarea H. pylori include asocierea
a două antibiotice cu un inhibitor al pompei de protoni sau cu un
preparat din bismut coloidal.

Eliminarea infecției bacteriene accelerează vindecarea unui ulcer și

previne reapariția lui. Este esențial să se administreze combinația
corectă de antibiotice pentru eradicarea bacteriană.

Dacă bacteria nu este eliminată de antibioticele folosite, aceasta poate

obține rezistență mai târziu.
• În cazul hipersecreției acide a stomacului, inhibitorii secreției acide
sunt folosiți frecvent în tratamentul ulcerului peptic (în care stomacul
are o secreție exagerată de acid gastric).

• Medicul va face și alte teste pentru determinarea altor cauze de ulcer.

Oricare ar fi cauza ulcerului, pacientului i se recomandă să nu mai
utilizeze cantități mari de AINS. Unele modificări ale stilului de viață ca
renunțatul la fumat, limitarea consumului de cafea și alcool și
reducerea stresului pot ajuta la accelerarea vindecării ulcerului și la
prevenirea recidivei
• Tratamentul medicamentos

Dietele alimentare ușoare care erau incluse în tratamentul pentru ulcer

nu mai sunt necesare.
Medicamente pentru reducerea secreției de acid gastric sunt folosite în
tratamentul oricărei forme de ulcer peptic.
- antagonistii receptorilor H (de ex Zantac) reduc cantitatea de acid
produsă de stomac
- inhibitori ai pompei protonice (de exemplu Omeprazol, Controloc,
Nexium) reduc cantitatea de acid secretată de stomac - antiacidele
neutralizează acidul gastric
• Tratament profilactic

Unele medicamente sunt folosite pentru a proteja stomacul de efectele

utilizării prelungite de aspirină sau alte AINS. Aceste medicamente se
numesc analogi de prostaglandine (de exemplu misoprostolul). Se
folosesc uneori pentru prevenirea unui ulcer.
3.2 Tratamentul chirurgical
al ulcerului gastric
TEHNICA PRINCIPALĂ
• Tehnica chirurgicală pentru tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale variază în
funcție de complicațiile acute/cronice respectiv în funcție de localizarea ulcerului.
• Pentru localizare ulcerelor folosim clasificarea Jhonson modificata *1965

• I-localizare pe mica curbura gastrică

• II-la nivel duodenal – corpul gastric

• III- la nivel prepiloric

• IV-pe mica curbură superior – joncțiunea gastroesofagiană

• V- ulcer indus medicamentos (NSAID/acetylsalicylic acid)

OBIECTIVUL INTERVENȚIEI
• Cura chirurgicală a ulcerului gastric:
Tratarea complicațiilor acute/cronice prin metode rapide și cât mai eficiente
pentru starea generală a pacientului
1. Controlul eficient și rapid al hemoragiei generate de ulcere
2. Sutură/cura perforație pentru diminuarea disaminării de germeni în
cavitatea periotneală și evitarea stării septice.
3. Tratarea ulcerelor stenozante/obstructive și a celor refractare la
tratamentul medicamentos pentru evitarea viitoarelor complicații mai
grave.

• PRINCIPIILE INTERVENȚIEI
• Asigurarea unei rezecții/reparații cât mai limitate și eficiente pentru
tratamentul ulcerelor gastrice asigurând o vindecare rapidă a pacientului
pentru reintegrarea socio-economica și evitarea eventualelor complicații
imediate sau tardive.
ULCERELE GASTRICE HEMORAGICE
 A) Sutura fistulei vasculare + Biopsie
*în cazul ulcerelor gastrice fistula se găsește la nivelul arterei gastrice stângi/drepte, la
nivelul arcadei gastroepiploice și rar la nivelul arterei splenice
 B) Sutura fistulei vasculare + Biopsie- Vagotomie + Drenaj
 C) Gastrectomie Distală - Pean-Billroth I, Billroth II
Principiul în cazul ulcerelor gastrice hemoragice este asemanător ca la ulcerele
duodenale.

Procedura standard pentru tratamentul ulcerelor gastrice este GASTRECTOMIA

DISTALĂ – cu anastomoza Pean-Billroth II sau Billroth II

Alternativ se poate realiza sutura fistulei vasculare cu vagotomie și drenaj +

BIOPSIE – pentru excluderea degenerării maligne
1 2 3

4 5

CLINICA CHIRURGIE 1 - SCJU TG.MURES

7 8 9

10 11 12

CLINICA CHIRURGIE 1 - SCJU TG.MURES

13 14 15

Restabilirea continuității tubului digestiv (gastroduodenoanastomoză sau gastroenteroanastomoză).

În acest sens, există două tipuri principale de intervenții chirurgicale:

1.Billroth I - crearea unei anastomoze termino-terminale între stomac si duoden.

2.Billroth II - formarea unei anastomoze gastroenterale între stomac și bucla jejunului, închizând bontul
duodenului.
ULCERELE GASTRICE PERFORATE

 A) Sutura cu epiplonoplastie + Biopsie

 B) Rezecție limitată, Vagotomie cu drenaj
 C) Gastrectomie Distală - Pean-Billroth I, Billroth II

• La pacienții stabili cu risc operator minim ulcerul gastric perforat se tratează prin
GASTRECTOMIE DISTALĂ - Pean-Billroth I, Billroth II.
• Vagotomia se adaugă în cazul ulcerelor de tip II-III
• Pentru pacienții cu risc ridicat- sutură cu epiplonoplastie si BIOPSIE
• De asemenea se poate realiza și o rezecție lumitată gastrică
Rezecție limitată gastrică
ULCERELE STENOZANTE - OBSTRUCTIVE

 A) Biopsie , Vagotomie selectivă + Gastrojejunostomie

 B) Gastrectomie Distală - Pean-Billroth I, Billroth II
Chirurgie robotică DaVinci

• Oferă avantajul unei precizii chirurgicale ridicate cu o rată mica de

complicații intraoperatorii și postoperatorii.

• Nu sunt raportate diferențe majore fată de chirurgia laparoscopică.

• Este o tehnică costisitoare și de multe ori nejustificată în patologia

ulcerelor gastrice.
COMPLICATII
▪ Hemoragie
▪ Infecție cu abcese intraabdominale
▪ Fistulă gastrică
▪ Regurgitrare biloasă (dupa
vagotomie/rezecție gastrică)
▪ Dumping precoce
▪ Dumping tardiv
▪ Diaree post vagotomie
▪ Transformare malignă a ulcerului
nerezecat
▪ Dezechilibrare nutritivă
▪ Litiază biliară (post vagotomie)
3.2 Tratamentul medicamentos
al ulcerului duodenal
• Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal este variat și poate
implica o combinație de medicamente.
• Principalele obiective ale tratamentului medicamentos al ulcerului
duodenal sunt de a reduce durerea, de a promova vindecarea
leziunilor și de a preveni recurența ulcerației.
• Antiacide: Aceste medicamente ajută la neutralizarea acidului din
stomac, ceea ce poate reduce durerea și inflamația. Acestea pot fi
achiziționate fără prescripție medicală și includ medicamente precum
Maalox, Mylanta și Tums.
• Inhibitori ai pompei de protoni (IPP): Aceste medicamente reduc
cantitatea de acid produsă de stomac prin inhibarea pompei de
protoni din celulele mucoasei gastrice. IPP-urile sunt foarte eficiente
în tratarea ulcerului duodenal și pot fi luate pe termen lung pentru a
preveni recurența ulcerației. Exemple de IPP-uri includ omeprazolul
(Prilosec), pantoprazolul (Protonix) și lansoprazolul (Prevacid).
• Antagoniști ai receptorilor H2: Aceste medicamente blochează
acțiunea histaminei asupra receptorilor H2 din celulele mucoasei
gastrice, reducând astfel producția de acid gastric. Acestea sunt mai
puțin eficiente decât IPP-urile, dar pot fi utile în combinație cu alte
medicamente. Exemple de antagoniști ai receptorilor H2 includ
cimetidina (Tagamet), famotidina (Pepcid) și ranitidina (Zantac)
• Antibiotice: Dacă ulcerul duodenal este cauzat de o infecție cu
Helicobacter pylori, antibioticele pot fi prescrise pentru a eradica
bacteria. De obicei, se prescriu două sau trei antibiotice diferite în
combinație cu un IPP. Exemple de antibiotice utilizate pentru tratarea
Helicobacter pylori includ amoxicilina, claritromicina și
metronidazolul.
• Medicamente antiinflamatorii: Dacă ulcerul duodenal este cauzat de
AINS, medicamente antiinflamatorii alternative pot fi prescrise.
Acestea includ medicamente precum acetaminofenul (Tylenol) sau
cele mai noi AINS care sunt mai puțin susceptibile să provoace ulcer.

• Este important să urmați indicațiile medicului cu privire la dozare și

frecvența administrării medicamentelor.
• Tratamentul medicamentos poate fi eficient în vindecarea ulcerului
duodenal.
3.2 Tratamentul chirurgical
al ulcerului duodenal
ULCERELE DUODENALE HEMORAGICE
A
• A) Sutura fistulei vasculare
• B) Sutura fistulei vasculare – Vagotomie + Drenaj
• C) Vagotomie + Antrectomie *
* Pacienții stabili hemodinamic cu sangerare minimă
C
ULCERELE DUODENALE PERFORATE

 A) Sutură cu epiplonoplastie
 B) Sutură cu epiplonoplastie , Vagotomie Selectivă
 C) Sutură cu epiplonoplastie , Vagotomie cu drenaj

Sutură cu epiplonoplastie se aplică la pacienții instabili

hemodinamic sau cu peritonită veche >24h.

La pacienții stabili fără peritonită veche se poate considera

rar și o vagotomie selectivă , dar mereu ca primă intenție
este administrarea de medicație cronică pentru ulcere.
• Identificarea perforației cu explorarea minuțioasă a stomacului pentru alte elemente
patologice.
• Se realizează sutura ulcerului cu fir 3-0 atraumatic separate aproximtiv la 5 mm de
perforație.
• Se izolează epilon viabil și se realizează un “plug” la nivelul perforației (procedeul Opel)
Ulcerele duodenale stenozante-obstructive
 A) Vagotomie selectivă + Gastrojejunostomie
 B) Vagotomie + Antrectomie

Operația standard este reprezentată de ANTRECTOMIE și VAGOTOMIE

La pacienții cu un duoden greu de abordat se recurge la VAGOTOMIE cu

GASROJEJUNOSTOMIE
CLINICA CHIRURGIE 1 - SCJU TG.MURES
CLINICA CHIRURGIE 1 - SCJU TG.MURES
 ❖ GASTROJEJUNOSTOMIE
• La aproximativ 5 cm proximal de pilor se identifică și ligaturează ramurile
gastroepiploice a curburii mari gastrice cu separarea epiplonului de mare
curbură pe o lungime de 6-8 cm.
• Realizăm mobilizarea jejunului și aproximarea cu stomacul prin sutură
continuă și se incizează 5 cm la nivel gastric și jejunal.
• Se aproximează mucoasa posterioară cu sutura 3-0 dublă și mucoasa
posterioara cu sutură continua Connell sau Chusing.
• Închiderea seromusculară cu sutura tip Lambert continua

*Anastomoza se poate realiza și cu stapler liniar.

Capitolul 4 : Ulcerul de stres
• Ulcerul de stres este o afecțiune care poate apărea atunci când o
persoană este supusă la stres cronic, fie el fizic sau psihologic.
• Este o formă de ulcer gastric care poate fi extrem de dureroasă și
debilitantă.
• În continuare vom discuta despre cauzele, simptomele, diagnosticul și
tratamentul ulcerului de stres.
Cauzele ulcerului de stres
• Ulcerul de stres este cauzat de stresul cronic, care poate fi cauzat de o
varietate de factori. Aceștia includ:

1. Factori de mediu - mediul înconjurător poate fi un factor major de

stres, cum ar fi zgomotul, lumina și vibrațiile.
2. Factori sociali - relațiile sociale, locul de muncă și situația financiară
pot avea un impact major asupra stresului.
3. Factori fizici - trauma fizică, intervenții chirurgicale, boli cronice și
boli acute pot cauza stres cronic.
4. Factori psihologici - anxietatea, depresia, frica și alte tulburări
psihologice pot declanșa stresul.
Simptomele ulcerului de stres
Ulcerul de stres poate cauza o serie de simptome, cum ar fi:

• Durere abdominală - durere sau disconfort în partea superioară a

abdomenului
• Greață și vărsături - simptome care pot apărea ocazional sau în mod
frecvent
• Sângerare - sângerare la nivelul tractului digestiv, care poate fi vizibilă sau
nu
• Pierderea în greutate - o persoană poate pierde în greutate din cauza
pierderii apetitului
• Simptome generale - pierderea energiei și a interesului pentru activitățile
zilnice
Diagnosticul ulcerului de stres

• Pentru a diagnostica ulcerul de stres, medicul va lua în considerare

simptomele pacientului și va face un examen fizic. De asemenea,
medicul poate recomanda teste, cum ar fi o endoscopie superioară,
care va evalua starea stomacului și a intestinelor subțiri, sau un test
de sânge care va evalua nivelurile de aciditate din stomac.
• Tratamentul ulcerului de stres constă într-o combinație de
medicamente și schimbări ale stilului de viață.
• Scopul tratamentului este de a reduce durerea, de a vindeca ulcerul și
de a preveni recurența.
• Medicamentele prescrise pentru ulcerul de stres includ antibiotice
pentru a trata infecția cu Helicobacter pylori, inhibitori de pompă de
protoni (PPI-uri) care reduc cantitatea de acid din stomac și
medicamente pentru a proteja mucoasa gastrică.

Antibiotice

• Dacă ulcerul de stres este cauzat de o infecție cu Helicobacter pylori,

medicul poate prescrie antibiotice pentru a elimina bacteriile. În
general, antibioticele sunt luate timp de două săptămâni și sunt
combinate cu alte medicamente pentru a ajuta la vindecarea
ulcerului.
Inhibitori de pompă de protoni (PPI-uri)

• PPI-urile sunt medicamente care reduc producția de acid din stomac.

Aceste medicamente includ omeprazol, pantoprazol, lansoprazol și
esomeprazol. Ele sunt adesea prescrise pentru ulcerul de stres și sunt
luate timp de câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de
severitatea ulcerului.

Medicamente pentru a proteja mucoasa gastrică

• Aceste medicamente includ sucralfat și misoprostol. Aceste

medicamente acționează prin formarea unui strat protector în jurul
ulcerului, protejându-l astfel de acidul gastric.
Schimbări ale stilului de viață

În afară de medicamente, schimbările ale stilului de viață sunt, de asemenea,

importante în tratamentul ulcerului de stres. Acestea includ:
1. Evitarea alimentelor care agravează simptomele - alimentele bogate în
grăsimi, condimente sau acizi ar trebui evitate, deoarece acestea pot
crește producția de acid din stomac.
2. Renunțarea la fumat - fumatul poate irita mucoasa gastrică și poate
încetini vindecarea ulcerului.
3. Reducerea stresului - reducerea stresului poate ajuta la reducerea
simptomelor ulcerului de stres. Exercițiile fizice regulate, yoga, meditația
și alte tehnici de relaxare pot fi utile.
4. Menținerea unei diete sănătoase - o dietă echilibrată, care include
legume și fructe, carbohidrați complecși și proteine slabe, poate ajuta la
menținerea unei stări bune de sănătate.
• În concluzie, tratamentul ulcerului de stres necesită o abordare
holistică, care combină medicamentele cu schimbările ale stilului de
viață.
• În general, pacienții pot îmbunătăți simptomele și pot preveni
recurența ulcerului prin urmarea unui tratament adecvat și a unei
diete și stil de viață sănătos.
Capitolul 5 : Sindromul Zollinger-Ellison
• Sindromul Zollinger-Ellison este o afecțiune rară și complexă care se
caracterizează prin apariția unor tumori gastrice sau pancreatico-
duodenale secretoare de gastrină.
• Aceste tumori produc cantități mari de gastrină, care determină o
secreție excesivă de acid gastric în stomac.
• Acidul gastric excesiv poate duce la diverse afecțiuni ale tractului
gastrointestinal, precum ulcer gastric, ulcer duodenal sau reflux
gastroesofagian.
Simptomele

• Simptomele Sindromului Zollinger-Ellison sunt variate și pot varia de

la pacient la pacient.
• Cele mai comune simptome sunt durerile abdominale, diareea și
pierderea în greutate.
• Aceste simptome apar ca urmare a acidului gastric excesiv produs de
tumoarea secretantă de gastrină.
• Alte simptome pot include arsuri la stomac, greață, vărsături și
senzația de plenitudine sau de balonare după mese.
Diagnosticul

• Diagnosticul Sindromului Zollinger-Ellison este adesea dificil,

deoarece simptomele sale pot fi confundate cu cele ale altor afecțiuni
gastrointestinale.
• Un prim pas în diagnostic este măsurarea nivelului de gastrină din
sânge, care poate fi crescut în cazul acestui sindrom.
• De asemenea, poate fi efectuată o endoscopie digestivă superioară
pentru a examina stomacul și duodenul în căutarea unor leziuni
ulcerative.
• Pentru confirmarea diagnosticului, se poate efectua o scanare CT sau
RMN pentru a identifica formațiunea tumorală secretantă de gastrină.
Tratamentul

• Tratamentul Sindromului Zollinger-Ellison depinde de severitatea și

de localizarea tumorii gastrice sau pancreatico-duodenale.
• În cazul tumorilor localizate, se recomandă excizia chirurgicală a
acestora.
• În cazul tumorilor multiple sau metastatice, se pot administra
medicamente care inhibă secreția de acid gastric, precum inhibitorii
de pompă de protoni sau blocanții receptorilor de histamină H2.
• În unele cazuri, tratamentul poate fi combinat cu radioterapia sau cu
chimioterapia.
Prognostic

• Prognosticul Sindromului Zollinger-Ellison depinde de mai mulți

factori, precum dimensiunea și localizarea tumorilor, starea generală
de sănătate a pacientului și eficacitatea tratamentului.
• Cu toate acestea, prognosticul general este destul de bun, cu o rată
de supraviețuire la 5 ani de aproximativ 75%.
Concluzie

• Sindromul Zollinger-Ellison este o afecțiune rară și complexă care

poate duce la apariția unor afecțiuni gastrointestinale severe, cum ar
fi ulcerul gastric sau duodenal.
• Diagnosticul precoce asigură un tratament eficient cu scăderea
șanselor de complicații locale și generale.
 Capitolul 6: Rolul Asistentului Medical în
îngrijirea pacientului cu ulcer gastro-duodenal
Boala duce la pierderea calității vieții, modifica relațiile sociale la nivel de
familie, profesional, timp liber si generează anumite probleme sociale,
motive care impun asistentei medicale si celorlalte cadre medicale un
efort deosebit in realizarea unui mediu de îngrijiri optim.

Intr-un spital, indiferent de sistemul de construcție – pavilionar

/monobloc, funcționează mai multe servicii (secții) in raport cu structura
acestuia
Secția de gastroenterologie are o structura speciala care conferă o
funcționalitate aparte si cuprinde :
• saloane cu paturi, sala de tratamente, cabinete pentru investigații
paraclinice, anexe strict necesare pentru desfășurarea activității – iar
unele spitale având chiar bloc operator si sala de terapie intensivă la
nivelul secției pentru a se putea interveni in cazul unei urgente majore,
cum este hemoragia digestiva, sau pentru a evita transferul pacientului
pe secția de chirurgie, lucru care poate creea o stare majora de teama si
anxietate acestuia.
Atunci când secția are in componenta bloc operator, acesta trebuie sa
reprezinte compartimentul specific si de baza al secției fiind o unitate
funcționala aparte – el fiind izolat de restul secției, având circuite
separate pentru septic si aseptic – construit din materiale ce pot fi
dezinfectate ușor.
Structura blocului operator trebuie sa cuprindă mai multe încăperi care sa-i
asigure funcționalitatea:
- camera “filtru” in care personalul medical se dezbracă de ținuta de spital
si îmbracă alta curata si sterilizată.
- camera de pregătire a medicilor chirurgi care cuprinde un spațiu pentru
spălarea mâinilor, dotat cu 2-3 chiuvete cu robinete speciale, apa sterile,
săpun si soluții pentru sterilizarea mâinilor.
- camera de îmbrăcare a lenjeriei sterile pentru operație, prevăzută cu o
masa pe care se găsesc halate, măști si mânuși sterile.
- săli de operație (cel puțin 3-4 pentru fiecare bloc operator), complet
izolate de exterior, climatizate cu trecerea aerului prin filtre speciale, care
sa asigure sterilizarea aerului, cu o temperatura intre 180-220 si umiditatea
de 50-70%
Sala de tratament servește la pansarea bolnavilor precum si la efectuarea
unor examene clinice (tusee rectale / vaginale, anoscopii), a unor
proceduri speciale (spălaturi vaginale, clisme, puncții) sau la recoltarea de
analize. In principiu trebuie sa fie o sala aseptica si alta pentru bolnavii
septici.
Într-o sala de pansamente trebuie sa existe in mod obligatoriu o canapea,
o masa pentru examinare, căruciorul cu soluții, instrumente, comprese
pentru pansat, dulapuri pentru instrumente (sterile si nesterile), chiuvete
pentru spălat instrumente, cuve pentru dezinfecția unor instrumente,
seringi, ace, lame, eprubete pentru recoltat produse biologice
Asistentul medical are un rol deosebit in realizarea si asigurarea igienei bolnavului, un
element primordial referindu-și la:
- aerisirea salonului (in perioadele reci se va avea in vedere ca pacientul sa fie întors cu
spatele către fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu pătura pe spate si cap);
- se va evita așezarea in zone expuse curenților de aer.
- menținerea curățeniei riguroase a saloanelor si dezinfecția periodica, aplicând masuri
de asepsie si
antisepsie.
- curățenia așternuturilor si a lenjeriei de corp – schimbarea ei de cate ori este nevoie,
sau protejarea patului cu mușama si aleza. Se urmărește ca lenjeria sa nu fie strânsă si
mototolita – favorizează escarele de decubit.

Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de bai parțiale sau complete. In măsura in
care bolnavul poate fi mobilizat.

Asistenta medicala va lua masuri de precauție in timpul băii, pentru ca bolnavii sa nu fie
expuși curenților de aer.
Curățarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se treptat
numai zonele care se spală.

Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos,

descuamat si impregnat cu secrețiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a
altor substanțe străine care adera la piele, având ca efect activarea circulației cutanate,
crearea unei stări de confort pentru bolnav.

Pentru efectuarea toaletei, asistenta medicala trebuie sa aibă in vedere următoarele:

- sa convingă pacientul cu mult tact si delicatețe
- sa menajeze pacientul, protejând-l cu un paravan fata de ceilalți bolnavi
- sa asigure o temperatura adecvata in salon, pentru a-l feri de răceala
- sa pregătească materialul necesar in prealabil, pentru ca îngrijirile sa fie cat mai operative
- sa acționeze rapid, sigur dar cu blândețe pentru a scuti bolnavul de alte suferințe si de
efort sau oboseală.
Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta, patul este protejat cu mușama si aleza.
Daca bolnavul se poate deplasa, se prefera efectuarea băii generale in sala de dus.

Alimentația se poate efectua activ sau pasiv in funcție de starea bolnavului, asigurându-se o
poziție cat mai comoda (se așază un prosop pe marginea patului), pacientul fiind așezat
sprijinit(daca este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se așază
vasul cu mâncarea, iar asistenta medicala sta alături, li supraveghează sau li ajuta.

Daca alimentația se face pasiv, asistenta medicala trebuie sa manifeste calm si răbdare, sa
nu încarce lingura prea mult, sa nu îl zorească pe pacient si de asemenea sa verifice
temperatura alimentelor.

Se va avea grija ca firimiturile sa nu se împrăștie sub pacient.

Se va supraveghea si efectua aranjarea patului si întinderea lenjeriei – deoarece favorizează
formarea escarelor
Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicala va avea
in vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cat mai estetic si pe cat
posibil va tine cont de preferințele pacientului, in limita restricțiilor impuse de
medic.

Asistenta medicală va respecta numărul de calorii necesare, pentru a nu fi

supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente in marea majoritate a
cazurilor de ulcere, cancer de colon, precum si evitarea obezității).
Rolul AM in aplicarea tratamentului
Tratamentul are ca obiective:
- ameliorarea durerii;
- vindecarea ulcerului;
- prevenirea recidivelor;
- prevenirea complicațiilor;
- tratamentul complicațiilor.

Dacă în stabilirea diagnosticului prin etapele sale rolul major îl are medicul, asistenta
medicala doar ajutându-l pe acesta sau pe pacient, in aplicarea tratamentului medical
sarcina revine aproape in totalitate acesteia.

În cazul ulcerului găsitor-duodenal pot fi aplicate următoarele tipuri de tratament:

- regim de viată si igiena-dietetic
- tratament medical
- tratament chirurgical
Asistentul medical trebuie sa cunoască mecanismul de acțiune al
AINS, pentru a putea efectua educația pacientului la care ulcerul s-a
produs pe fondul consumului acestora.

AINS reprezintă un grup de substanțe care acționează asupra unor

etape ale răspunsului inflamator vizând diminuarea acestuia.
Medicamentele sunt substanțe folosite in scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanțe minerale.
Acțiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimica, de doza administrata si
de calea de administrare.
Aceeași substanța poate funcționa ca aliment, medicament sau toxic, după cantitățile
introduse in organism, asistenta medicala având rolul de a cunoaște foarte bine prezentarea
medicamentelor, cantitatea de substanța conținuta, dozarea si timpul de acțiune al
acestora.

Diferențierea acțiunii medicamentelor asupra organismului este in funcție de dozele de

administrare. Se deosebesc:
doza terapeutica – doza utilizata pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin
aceasta sa se producă vreo acțiune toxica asupra organismului;
doza maxima – este doza cea mai mare suportata de organism fără sa apară fenomene
toxice reacționale;
doza toxica – este cantitatea care, introdusa in organism, provoacă o reacție toxica
periculoasa;
doza letala – este doza care produce exitus-ul.
Administrarea medicamentelor se face ținând cont de anumite reguli, dintre care
amintim:
• respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor
prin citirea etichetei si a datei valabilității, verificarea calității acestora, respectarea
cailor de administrare, a dozajului prescris si a orarului de administrare,
respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilității intre medicamente,
administrarea imediata a medicamentelor deschise, respectarea ordinii succesive
de administrare a medicamentelor (soluții, picături, injecții, ovule vaginale,
supozitoare), administrarea medicamentelor in prezenta asistentei, servirea
bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei si antisepsiei la
administrarea parenterala, pentru evitarea infecțiilor asociate actului medical.
Asistentul medical are un rol deosebit de important in administrarea medicamentelor
pe cale parenterala, de aceea ea trebuie sa cunoască fiecare tehnica foarte bine,
locurile de elective, tipul soluțiilor care pot fi injectate pe cale s.c., i.m. sau i.v., regulile
de asepsie precum si modalitatea de a interveni in cazul unor accidente sau incidente,
dintre care amintim: durere vie prin lezarea nervului sciatic (situație in care se impune
retragerea acului), hematom prin înțeparea unui vas (se evita aceasta situație printr-o
aspirare după introducerea acului – daca apare sânge se retrage sau se introduce acul
mai profund, pana trece de vasul de sânge respectiv), supurație aseptica datorita unor
substanțe ce nu sunt resorbite, ruperea acului ce impune extracția chirurgicala (toate
acestea pentru injecția intramusculara); injectarea soluției in țesutul peri venos,
manifestata prin tumefierea țesuturilor si durere, flebita produsă prin injectarea
rapida a soluției sau a unor substanțe iritante, hematom prin străpungerea venei,
amețeli, lipotimie sau colaps (toate acestea in cazul injecției i.v.);
Îngrijiri postoperatorii

Scopul îngrijirilor in perioada postoperatorie este recuperarea rapida a pacientului,

prevenirea sau, după caz, recunoașterea si tratarea complicațiilor, precum si asigurarea
confortului pacientului pana la externarea sa din spital.

In perioada postoperatorie îngrijirile acordate de asistenta medicala joaca un rol foarte

important in evoluția favorabila a pacientului. După operație, pacientul va fi transportat,
fie la salonul de trezire, fie la secția de terapie intensiva sau la salon, in funcție de tipul
de intervenție chirurgicala si de anestezie la care a fost supus si de tarele asociate de
care suferă.
Transportul din sala de operație se face cu brancardele. Este indicat ca pe timpul
transportului sa fie însoțit de medicul anestezist, care sa-i asigure o ventilație optima.

Asistentul medical din secția in care este adus pacientul trebuie sa ceara informații
despre tipul de operație, pierderea de sânge estimata, tuburile de dren, diagnosticul
post operator si complicațiile intra operatorii.
Patul trebuie sa fie curat si încălzit, iar in secția de terapie intensiva, când pacientul
se afla încă sub efectul anesteziei, este indicat ca acesta sa fie dotat cu bare de
protecție laterala care sa împiedice căderea. In apropierea patului trebuie sa se
găsească: tensiometru, stetoscop, aspirator, apăsător de limba, pipa împotriva
înghițirii limbii, tăvița renala, set de traheotomie, sursa de oxigen.

Poziția bolnavului in pat trebuie sa permită mișcările respiratorii si eliminarea

secrețiilor.
Poziția trebuie sa fie schimbata obligatoriu odată la maximum 2 ore.

Asistentul medical va fi pregătit sa dea date despre starea pacientului, valorile

pulsului, TA, temperaturii, drenajului, diurezei precum si despre eventualele
alterări ale semnelor vitale, iar aceste date le va nota in FO.
Asistentul medical trebuie sa urmărească continuu pacientul in aceasta faza si sa
semnaleze oricare din modificările ce pot surveni in starea acestuia. O atenție
deosebita trebuie acordata calmarii durerilor si a agitației de după trezire, existând
acum posibilitatea de control asupra durerii prin PCA sistem (patient control analgezic).

Acest sistem este deosebit de util in primele 6 ore după o intervenție chirurgicala,
putând fi monitorizata durerea pacientului si efectul analgezicelor administrate.

Asigurarea aportului de lichide se realizează prin perfuzii i.v. in perioada imediat

postoperatorie, administrarea per os făcând-se imediat ce toleranta digestiva o
permite, in prima zi dandi-i apa, ceai neîndulcit, limonada, zeama de compot, iar din a
doua zi se poate da supa de legume strecurata.

Pacientul fără sonda urinara trebuie sa urineze in primele 6-12 ore de la operație, iar
primul scaun trebuie sa apară la 48-72 ore post operator.
Pentru urmărirea evoluției pacientului in perioada de convalescenta asistenta
medicala trebuie sa cunoască o serie de date clinice:

- faciesul trebuie sa revină treptat la normal. Paloarea, cianoza, faciesul vultuos

trebuie sa ridice problema unor complicații circulatorii sau de alta natura.
- limba uscata denota o proasta hidratare.
- temperatura moderat crescuta (37,5-38) din primele trei zile postoperator,
denota o buna reactivitate a pacientului. Febra care se menține sau apare după
trei zile de la operație, poate fi
expresia unei infecții la plaga, a unor complicații respiratorii, circulatorii sau a unei
reacții alergice.
- diureza se evaluează cantitativ si calitativ, notând eventualele modificări de
culoare si transparenta, VN fiind de ~ 1500 ml/zi.
Un rol deosebit de important are asistentul medical în profilaxia complicațiilor
postoperatorii.
Aceste complicații pot fi:
- precoce (infecția, tromboza venoasa profunda, hemoragia)
- tardive

Se vor monitoriza apariția acestora cu informarea prealabilă a medicului curant

sau de gardă.
Vă mulțumesc !
Bibliografie
• [1] Scida S, Russo M, Miraglia C, Leandro G, Franzoni L, Meschi T, De' Angelis GL, Di Mario F.
Relationship between Helicobacter pylori infection and GERD. Acta Biomed. 2018 Dec 17;89(8-
S):40-43. [PMC free article] [PubMed]
• [2] Kayali S, Manfredi M, Gaiani F, Bianchi L, Bizzarri B, Leandro G, Di Mario F, De' Angelis GL.
Helicobacter pylori, transmission routes and recurrence of infection: state of the art. Acta
Biomed. 2018 Dec 17;89(8-S):72-76. [PMC free article] [PubMed]
• [3] Barchi A, Miraglia C, Violi A, Cambiè G, Nouvenne A, Capasso M, Leandro G, Meschi T, De'
Angelis GL, Di Mario F. A non-invasive method for the diagnosis of upper GI diseases. Acta
Biomed. 2018 Dec 17;89(8-S):40-43. [PMC free article] [PubMed]
• [4] Graham DY, Lu H, Dore MP. Relative potency of proton-pump inhibitors, Helicobacter pylori
therapy cure rates, and meaning of double-dose PPI. Helicobacter. 2019 Feb;24(1):e12554. [PMC
free article] [PubMed]
• [5] Buysse T, Kotwal V. Gastric Outlet Obstruction Caused by a Duodenal Clot. Cureus. 2022
Mar;14(3):e22814. [PMC free article] [PubMed]
• [6] JL Sawyers et al. Clinical trial of vagotomy and pyloroplasty in the treatment of benign gastric
ulcer Am J Surg (1971)
Bibliografie
• [7] Fauci, Anthony S. and Eugene Braunwald, et al, eds. Harrison’s
Principles of Internal Medicine. 14th ed. Montreal: McGraw-Hill, 1998.
• [8] Goldman, Lee and J. Claude Bennett. Cecil Textbook of Medicine.
21st ed. Toronto:W. B. Saunders, 2000.
• [9] Peptic Ulcer Disease, CME Recertification Series. Dec. 1999.
• [10] Canada. Veterans Affairs Canada. Medical Guidelines on Gastro-
intestinal Conditions.
• [11] Cotran, Ranzi S., Vinay Kumar and Tucker Collins. Robbins
Pathologic Basis of Disease. 6th ed. Toronto: W.B. Saunders, 1999.
• [12] Feldman, Mark, et al. Sleisenger & Fordtran’s Gastrointestinal and
Liver Disease. 6th ed. Toronto: W. B. Saunders, 1998.