OCLUZII INTESTINALE

„Dacă soarele a apus –

nu trebuie să răsară peste O.I.A.,
iar dacă a răsărit nu trebuie să
apună”.

Mondor
 Ocluzia intestinala reprezinta un sindrom determinat de
obstructia partiala sau completa a unui segment intestinal
prin stagnarea mai mult sau mai putin persistenta a gazelor
si materiilor fecale, printr-un proces patologic organic sau
functional.

Procesul ocluziv se poate realiza la orice nivel al tractului

digestiv, putandu-se instala acut, complet si persistent,
adevaratul ileus (“rasucire”), sau de o maniera progresiva –
sindromul Konig sau subocluzie care la un moment dat poate
deveni totala, acutizandu-se.
 CLASIFICARE

Clasificarea ocluziilor s-a facut pe baza mai multor criterii:

a)Etiopatogenic

     Ocluzii dinamice sau functionale – nu au obstacol, lumenul

intestinal fiind liber; acestea se impart in:
  paralitice – prin inhibarea contractiei musculaturii netede
a intestinului
  spastice – datorate spasmului musculaturii intestinale.
 CLASIFICARE

Ocluzii mecanice sau organice – nu au lumenul liber datorita

obstructiei sau strangularii acestuia;

  obstructia presupune existenta unui obstacol intestinal,

fara tulburari circulatorii, ca urmare a unor corpi straini
intralumenali sau compresiuni externe;
strangularea reprezinta asocierea unui obstacol intestinal
cu tulburari circulatorii. Ea se produce pe segmente mobile ale
intestinului, prin volvulare, invaginatie sau strangulare.
Ocluzii mecanice sau organice
 CLASIFICARE

b)      Topografic – ocluziile pot fi

-    inalte, localizate pe intestinul subtire, duoden sau pilor;
-    joase, ce afecteza, in special, intestinul gros.

c) Clinico-evolutiv se descriu ocluzii:

  -   acute, instalate brusc, cu evolutie rapida si grava;
- subacute cu evolutie mai lenta;
- cronice, se instaleaza lent si au evolutie indelungata.
 CLASIFICARE
• d)  In raport cu existenta tulburarilor vasculare ale
intestinului,ocluziile pot fi:

- neischiemiante, fara interesarea vasculara a zonei afectate,

cum sunt ocluziile functionale si cele prin obturare;
- ischemiante, ce afecteaza teritoriul vascular aferent ca in
cazul ocluziilor prin strangulare.

e)  Clasificarea chirurgicala este circumstantiala si imparte

ocluziile in:

- primitive ce survin la bolnavi recuperati;

- secundare – apar postoperator imediat sau la persoane cu
interventii chirurgicale in antecedente.
 ETIOPATOGENIE

Cauzele ocluziilor sunt variate si presupun interventia unor

mecanisme foarte complexe:

a)      Ocluziile dinamice sau functionale (mai corect) recunosc cauze multiple
ce produc dezechilibre simpatico-parasimpatice dominate de pareze sau
spasme ale musculaturii netede intestinale, fara existenta unui obstacol.

Pot fi produse prin:

   traumatisme diverse: cranio-cerebrale, toracice, abdominale, fracturi
osoase, interventii operatorii;
   infectii abdominale (peritonite, abcese, apendicite, colecistite,
pancreatite, etc.), retroperitoneale (celulite, flegmoane), toracice (abcese,
pneumonii) sau generalizate (septicemii);
 ETIOPATOGENIE

- afectiuni vasculare: tromboza portala, infarctul entero-mezenteric, flebita

venei cave inferioare, hemoragii digestive sau peritoneale, rupturi de
anevrisme abdominale, etc.;

 - tulburari metabolice simple sau in cadrul socului, ce duc la dezechilibre

hidro-electrolitice, azotemie, carente de acid pantotenic sau tiamina,
hipoxie, deshidratare, etc.;

 - afectiuni diverse reprezentate de colici, torsiuni de organe, porfirinemie;

- intoxicatii profesionale, toxicomania si droguri cu actiune atropinica sau

antirezerpinica.
 ETIOPATOGENIE

b)      Ocluziile prin obstructie pot apare prin:

- leziuni parietale intestinale congenitale (atrezii, aplazii, stenoze), leziuni

inflamatorii nespecifice sau specifice (TBC, boala Crohn), leziuni
traumatice sau post operatorii (hematoame, cicatrici stenozante), prin
tumori benigne sau maligne, sau postradioterapie;

- corpi straini intralumenali reprezentati de calculi biliari, fecaloame, bariu,

substante mucilaginoase (laxative), ghem de ascarizi, stenturi diverse. La
nou-nascut s-a descris ileusul meconial, in cadrul bolii fibrochistice;

- compresiuni extrinseci ale lumenului intestinal produse de tumori

abdominale sau retroperitoneale, de bride (postoperatorii, posttraumatice,
inflamatorii sau congenitale ca in cazul diverticulului Meckel), peritonita
incapsulata, sau de corpi straini ajunsi in peritoneu.
 ETIOPATOGENIE

• c)      Ocluziile prin strangulare intereseaza si vascularizatia segmentului

afectat si se produc prin:

- volvulare – torsiunea ansei in jurul unui ax format de bride sau aderente

infalmatorii, favorizata de anomalii de rotatie sau de coalescenta sau de
existenta unui mezou lung;
 ETIOPATOGENIE

- invaginatie – ce predispune telescoparea segmentului cranial in cel

caudal, cu antrenarea mezoului respectiv, ca urmare a unei hipeperistaltici
intestinale produsa de diverse cauze: infectii, intoxicatii, stari alergice,
iritatia nervilor locali, adenopatie mezenterica, ascarizi, polipi, diverticul
Meckel;
 ETIOPATOGENIE

- strangularea lumenului intestinal si a unei portiuni din mezou, in diverse

defecte parietale externe (hernii ale peretelui abdominal) sau strangulari
interne (in fosete peritoneale, paraduodenale sau parasigmoidiene,
hiatusul Winslow, brese mezenterice postoperatorii sau traumatice, rupturi
de diafragm, fanta Larrey).
 FIZIOPATOLOGIE

• Distensia ansei, ca urmare a obstructiei, indiferent de cauza,

actioneaza asupre circulatiei parietale, la inceput, blocand
circulatia de intoarcere, cu aparitia stazei venoase si capilare
urmata de tulburari de permeabilitate.

• Drept urmare, are loc o extravazare de lichide in lumenul

intestinal (spatiul III), in peretele intestinului unde se produce
edem si in peritoneu, aparand ascita.

• Aceasta extravazare de lichide duce la deshidratare si

hipovolemie a organismului cu toate consecintele sale.
 FIZIOPATOLOGIE

• Pe primul plan apare setea, dar ingestia nu poate sa acopere

cantitatea de lichide extravazate intrucat nu se mai face
absorbtia intestinala.
• In acest fel, lichidele adunate in lumenul intestinal din
transudare, din ingestie si din secretia tubului digestiv (normal
5-7 l/zi din care se absorb 98%) produc o mai mare distensie a
ansei craniale care duce la voma si tulburari respiratorii prin
compresia diafragmului.
 FIZIOPATOLOGIE

• Varsatura agraveaza si mai mult starea de deshidrateare la

care se adauga pierderea de electroliti ce duce la instalarea
unor tulburari metabolice.

• Pe masura evolutiei fenomenelor, apar si tulburari de circulatie

arteriala (in ocluziile prin strangulare ele apar de la inceput) ce
duc la instalarea unor zone de infarctizare, cu necroze
parcelare sau intinse la care se adauga si sechestrarea de
sange in teritoriul capilar, agravand hipovolemia, ce produce
tulburari de perfuzie ale organelor vitale si instalarea socului.
 FIZIOPATOLOGIE

• Ca atare, hipovolemia devine o cauza esentiala in instalarea si

evolutia unor perturbari biologice si clinice, reprezentate de
deshidratare, hipotonie plasmatica, hemoconcentratie cu
poliglobulie si hiperleucocitoza, hipotensiune arteriala,
tahicardie, tulburari hidro-electrolitice, etc.

• Pe de alta parte, flora intestinala din ansa ocluzionata se

exacerbeaza, formeaza gaze si elibereaza toxine care
agraveaza si mai mult socul ce devine complex.
 FIZIOPATOLOGIE
• In urma actiunii conjugate sau succesive a acestor fenomene
se produc o serie de perturbari ale homeostaziei si fiziologiei
intestinului reprezentate de:

  -  tulburari de motilitate intestinala produse de obstacol;

  -   tulburari de absorbtie intestinala ca urmare a stazei;

  -   acidoza: initial respiratorie ca urmare a polipneei si apoi metabolica prin

pierderea de baze, prin irigatie deficitara a organelor si prin oligoanurie;

  -  alcaloza, prezenta in ocluziile inalte, consecinta a pierderilor de suc

gastric, acid clorhidric si ioni de potasiu;

 
 FIZIOPATOLOGIE

  - oligurie, rezultat al deshidratarii si pierderilor de ioni de sodiu ce se

agraveaza treptat ajungand la anemie si azotemie;

  -  denutritie cu scadere ponderala datorita absentei ingestiei si absorbtiei de

alimente si a pierderilor proteinice care au loc la nivelul ansei ocluzionate
(cca. 50g la 100ml lichid intestinal);

  -   socul toxico-septic rezultat al exacerbarii florei intestinale si a secretiei de

endotoxine;

  -   insuficiente multiple de organe – ce duc la deces.

 SIMPTOMATOLOGIA

• Particularitatile clinice sunt date de forma clinica a ocluziilor

fiind in functie de caracterul acut sau cronic al acestora, de
caracterul inalt sau jos al ocluziei sau in ultima instanta de
etiologia ocluziei.

• Debutul poate fi acut, cu un pacient cu o stare generala buna

pana in acel moment, clinic aparent sanatos, sau, in mod
contrar, cronic cu un pacient la care in antecedente se pot
identifica crize subocluzive.
 SIMPTOMATOLOGIA

• DUREREA abdominala este simptomul cvasiconstant in

tabloul ocluziilor, ceea ce si determina incadrarea ocluziilor ca
unul dintre cele cinci sindroame ale abdomenului acut
chirurgical.

Durerea poate fi colicativa, constrictiva, de distensie sau

inflamatie.
 SIMPTOMATOLOGIA
- durerea colicativa – este cauzata de hiperperistaltismul de lupta al anselor
din amonte de obstacol. Este o durere intensa, deranjanta, care apare
brusc, creste si diminua succesiv, intermitent. Pacientul precizeaza adesea
in aceasta forma de durere sediul in proximitatea zonei ocluzive. Aceasta
forma de durere corespunde de regula ileusului mecanic simplu fara
interesarea mezenterului.

-    durerea constrictiva – apare mai ales in strangulari, atat in cele externe
cat mai ales in cele interne, fiind cauzate de compresia si constrictia ansei
strangulate, in mod deosebit prin interesarea mezoului.

-  durerea de distensie – caracterizeaza ileusul paralitic, constand intr-o

senzatie de distensie abdominala, suparatoare, progresiva care desi initial
poate si localizata afecteaza in final intregul abdomen.

-   durerea inflamatorie – este continua sau cvasicontinua caracteristica

ocluziilor cu evolutie peritonitica.
 SIMPTOMATOLOGIA

• VARSATURILE – sunt reflexe, cu continut alimentar sau bilio-

alimentar.

• Pe masura ce ocluzia progreseaza, varsaturile apar prin reflex,

fiind in final fecaloide, cu aspect tipic.

• Varsaturile pot lipsi din tabloul clinic, mai ales in formele joase,
ale colonului stang sau sigmoidului, sau in volvusul de sigmoid
unde absenta varsaturilor este regula.

• Varsaturile sunt, in general, mai frecvente, mai precoce si mai

abundente cu cat ocluzia este mai inalta.
 SIMPTOMATOLOGIA

• OPRIREA TRANZITULUI INTESTINAL – este un simptom

important dar fara a fi patognomonic, in formele de hernie
strangulata putand apare chiar scaunele diareice, „holera
herniara“.
• In functie de localizarea ocluziei, oprirea tranzitului pentru
gaze si materii fecale poate fi precoce, in formele joase, sau
se poate instala tardiv in formele inalte.
 SIMPTOMATOLOGIA
• DISTENSIA ABDOMINALA SAU METEORISMUL
ABDOMINAL – este un semn obiectiv specific ocluziilor,
frecventa, intensitatea si distributia la nivel abdominal a
distensiei fiind in functie de timpul de la instalarea ocluziei si
localizarea ei.

• In etapele initiale ale ocluziei sau in formele inalte, distensia

este minima sau poate chiar lipsi, in schimb, in formele joase,
vechi, cand valvula ileo-cecala este competenta apare un
meteorism predominant drept in fosa iliaca dreapta prin
distensia enorma a cecului.

• Uneori distensia abdominala nu este simetrica sugerand un

volvulus de sigmoid (cu distensie pe stanga).
 DIAGNOSTICUL

• Diagnosticul clinic – se bazeaza pe evidentierea simptomelor

si a semnelor fizice, care se instaleaza treptat, iar unele dintre
ele au semnificatie diagnostica.
 DIAGNOSTICUL

• Inspectia arata distensia abdomenului cu caracterele de

mai sus, localizata sau difuza, simetrica sau asimetrica. La
persoanele slabe, in caz de obstructie, se pot observa miscari
peristaltice, care se opresc intr-un anumit loc, insotite de dureri
– „colici de lupta“.
 DIAGNOSTICUL
• Palparea ofera date pretioase pentru diagnostic.
• Abdomenul destins nu prezinta contractura si, de obicei este nedureros.

• Durerea, la palpare, este semnificativa pentru locul si mecanismul ocluziei

(in strangulari) si are valoare mai mare daca distensia si varsaturile lipsesc,
ceea ce impune urmarirea evolutiei ocluziei.

• In ocluziile prin strangulare sau in cele paralitice, pot fi prezente uneori,

apararea, contractura si semnul Bloomberg. Se vor palpa de asemenea,
orificiile herniare pentru evidentierea unei hernii strangulate.

• Tot palparea poate evidentia prezenta tumorilor benigne sau maligne,

tumora de invaginatie si clapotajul, prezent in ansele dilatate ce contin
lichide si gaze.
 DIAGNOSTICUL

• Percutia evidentiaza timpanism localizat sau generalizat,

uneori cu disparitia matitatii hepatice alternand, alteori, cu
zone mate.

• Timpanismul juxtaombilical (semnul Langier) presupune

ocluzia jejunoileonului. In caz de ascita se poate evidentia
matitate deplasabila (semnul Gangolphe)
 DIAGNOSTICUL

• Auscultatia abdomenului poate percepe unele zgomote

hidro-aerice, prin contractii ale anselor (in colicile „de lupta”)
sau liniste totala – silentium abdominal descris de Mondor.

• In stenozele incomplete, de intestin subtire, dupa o colica “de

lupta”, se pot asculta zgomote hidro-aerice reprezentate de
trecerea lichidelor si gazelor prin defileu, urmate de scaune,
dupa care fenomenele se amelioreaza pentru o perioada de
timp. Este triada descrisa de König, prezenta in stenozele
incomplete de intestin subtire.
 DIAGNOSTICUL

• Tuseul rectal si vaginal sunt obligatorii.

• Se pot descoperi astfel – tumori rectale, tumora de invaginatie

intestinala, spirale de torsiune in volvularea sigmoidului,
prezenta de sange in caz de invaginatie (semnul
Ombredanne) sau tumori precum si prezenta abceselor
pelvine.
 Diagnosticul de laborator

• Fara a avea semnificatie patognomonica diagnostica,

examenul de laborator constituie o etapa obligatorie.

• De retinut valoarea evaluativa a statusului biologic al

pacientului prin analize de laborator si nu valoarea diagnostica
a ocluziei.
 Diagnosticul radiologic

• a)      Radiografia simpla abdominala

– se realizeaza ca prima investigatie radiologica, in

ortostatism, urmarind evidentierea de nivele hidroaerice,
eventual lichid liber intraperitoneal sau un pneumoperitoneu in
caz de perforatii digestive
A.     Imagini radiologice in ocluzia intestinului subtire.

1)      bula gazoasa („cuiburi de randunica”)

2)      arcul gazos ileal corespunde anselor ileale cu un continut aeric mai bine
reprezentat in cele doua porti, descriind un aspect de scata (trepte).

3)      conuri gazoase – una dintre ramurile ansei se efileaza

4)      imaginile anselor destinse se caracterizeaza prin faptul ca sunt

numeroase, cele jejunale dispuse in partea centrala si superioara a
abdomenului, orizontal, dand imagini de scari, in forma de tuburi de orga
sau in trepte, in timp ce ansele ileale ocupa abdomenul inferior si pelvisul
dand imaginile de tabla de sah.

5)      plicile intestinale generate de valvulele conivente pot segmenta total sau
partial lumenul intestinal, in mod progresiv dinspre douden spre ileon, dand
imaginile de fisicuri de monede.
• B.     Imagini radiologice in ocluzia colonului si rectului.

1)      bulele gazoase – sunt mai mult inalte decat late,

voluminoase, cu o claritate gazoasa mai marcata.

2)      arcurile gazoase – sunt mai putin abundente ca in imaginile

intestinului subtire, dar mai voluminoase.
• C.     Imagini
patologice extraintestinale sunt
reprezentate de pneumoperitoneu si lichidul
intraperitoneal, dispus mai ales intre ansele
intestinale si in flancuri.
 Radiografia de contrast
Clisma baritata – este indicata cand nu se poate preciza cu certitudine
ocluzia intestinului subtire sau a celui gros. Nu se practica in ileusul
postoperator precoce, cand exista pneumoperitoneu sau in cazurile febrile
sugestive de neoplasm sau diverticuli abcedati.

Tranzitul intestinal – este indicat cand radiografia abdominala simpla nu

este edificatoare, in mod particular, in ileusurile postoperatorii, pentru a
verifica trecerea substantei de contrast si a evita interventia opertorie
gratuita.

Angiografia – atat aortografia, cat mai ales arteriografiile selective de

trunchi celiac, mezenterica superioara sau inferioara se recomanda pentru
elucidarea etiologiei functionale sau organice a unui ileus vascular.

Urografia – in ocluziile paralitice de cauza urinara.

 Diagnosticul topografic

Ocluzia intestinului subtire:

• debut – brusc;
• durere – localizata in epigastru, periombilical, intensa,
colicativa;
• varsaturi – precoce, frecvente, abundente;
• oprirea tranzitului – poate lipsi intial;
• distensia abdominala – centro-abdominala;
• stare generala – deteriorare rapida;
• radiografie simpla abdominala – anse numeroase destinse, cu
atat mai mult cu cat obstacolul este mai jos, ocupand partea
centrala a abdomenului, cu dispozitie orizontala in trepte de
marime medie si cu pliurile date de valvulele conivente fara
aer in colon;
• clisma baritata – colon destins, fara obstacol.
 Diagnosticul topografic

Ocluzia intestinului gros:

• debut – progresiv;
• durere – localizata in abdomenul inferior, moderata, de durata;
• varsaturi – putin frecvente;
• oprirea tranzitului – completa si precoce;
• distensia abdomenului – precoce, marcata, periferica, cec
destins in fosa;
• stare generala – modificata lent;
• radiografie simpla abdominala – anse intestinale putin
numeroase, in general la periferia abdomenului, de dimensiuni
mari, cu haustratii, cu nivele lichidiene ample. Absenta aerului
sub obstacol;
• clisma baritata – obstacol rectocolonic.
• Diagnosticul diferential – trebuie sa evite etichetarea,
drept ocluzie, a unor afectiuni medicale si chirurgicale pseudo-
ocluzive fara a neglija, insa, sub aceasta masca, existenta
unei ocluzii autentice.

Se vor lua in discutie:

• dilatatia acuta gastrica: ingestie mare de alimente si lichide cu distensie si

clapotaj epigastric si aspect radiologic normal;
• colecistita acuta poate determina distensia colonului sau a unei anse cu
care vine in contact;
• apendicita acuta poate evolua cu semne de ileus dinamic, mai ales la
batrani, dar durerea este in fosa iliaca dreapta;
• pancreatita acuta, debuteaza cu durere „in bara”, prezenta socului „rosu”,
ansa „santinela” la examenul radiologic si amilazemie si lipazemie
crescute;
• infarctul intestinal evolueaza cu dureri intense si tenace, spre
soc, de la inceput, iar in antecedente prezinti afectiuni
cardiace;
• peritonita prin perforatie are debut asemanator, contractura
abdominala, pneumoperitoneu si semne de ocluzie
functionala;
• sigmoidita acuta, urmarea inflamatiei unor diverticuli
sigmoidieni. Irigografia poate preciza diagnosticul;
• colici diverse: renale, biliare, salpingiene pot induce pareze
intestinale;
• infarctul de miocard poate induce ocluzia functionala, dar ECG
precizeaza diagnosticul;
• hernia strangulata prezinta semne de hernie si ocluzie
 Dintre afectiunile mai rare care pot mima un sindrom ocluziv
amintim:

• tumori gigante intraperitoneale sau pneumomatoze chistice

intestinale;
• boala gelatinoasa a peritoneului (peritonota gelatinoasa);
• ascita acuta, instalata in timp scurt, ca urmare a unei
decompensari hepato-portale;
• manifestari isterice si psihogene.
TRATAMENTUL IN OCLUZIILE INTESTINALE

Vechiul aforism „un pacient cu ocluzie intestinala sa

nu apuce de doua ori rasaritul soarelui neoperat ”,
ofera o laxitate terapeutica de 24 de ore ca moment sau
indicatie de sanctiune chirurgicala, care subliniaza necesitatea
si importanta primei faza terapeutice in ocluzii, aceea a
tratamentului medical, care are niste obiective majore bine
precizate:
TRATAMENTUL IN OCLUZIILE INTESTINALE

• Decompresia intestinala
– eliminarea continutului lichidian si aeric acumulat deasupra
obstacolului cu suprimarea varsaturilor si prevenirea
aspiratiilor traheo-bronsice spontane sau posibile in anestezie,
scaderea presiunii abdominale iar prin aceasta cresterea
reintoarcerii venoase si a facilitarii ventilatiei pulmonare.

• Tehnica a fost imaginata de Wangensteen – sonda de aspiratie nazo-gastrica. Indiferent

de tipul de sonda utilizat, Miller-Abbot, Faucher, tuburi de cauciuc sau plastic, intubarea nazo-gastrica sau
nazo-intestinala se realizeaza preoperator si se mentine per- si postoperator in scopul reducerii distensiei
abdominale, a riscului de dezunire a suturilor, a evitarii rezorbtiei toxinelor si favorizarea reluarii peristalticii
intestinale.
TRATAMENTUL IN OCLUZIILE INTESTINALE

• Reechilibrarea hidro-electrolitica si metabolica

- cand sunt semne radiologice evidente de ocluzare, se admite ca exista deja

un deficit de 1500ml de lichide

- In prezenta varsaturilor deficitul este deja de 3000ml, in cazuri avansate cu

hipotensiune si tahicardie, pierderile volemice variind intrre 4000 – 6000ml.

- Daca reechilibrarile volemice ajung la 3500ml, se recomanda monitorizarea

persiunii venoase centrale (PVC)
TRATAMENTUL IN OCLUZIILE INTESTINALE

• Profilaxia si tratamentul infectiilor – administrarea

antibioticelor este capitala

• Tratamentul socului – in formele certe de soc, se initiaza

tratamentul cu 1000ml solutie Ringer lactat, asociat cu 500ml
Rheomacrodex.

• Recuperarea motilitatii intestinale – se realizeaza

prin utilizarea medicatiei stimulante a motilitatii intestinale ca
neostigmin in doze de 0,5–1 mg IM/12h, miostin, beta
blocante, etc.
TRATAMENTUL IN OCLUZIILE INTESTINALE
Tratamentul chirurgical

• Sanctiunea chirurgicala desavarseste terapia medicala

rezolvand cauza ocluziei fie tranzitor, fie definitiv, paleativ sau
radical in functie de particularitatile fiecarui caz clinic.

• Dupa deschiderea cavitatii peritoneale se realizeaza bilantul

lezional si se stabileste tehnica opertorie adecvata strategiei
cerute de caz.
• De la sectionarea bridelor, aderentelor, cura chirurgicala a
herniilor si eventratiilor , ileo- sau colostomia, la rezectii
intestinale, amputatii de rect, hemicolectomii sau derivatii
interne paleative, arsenalul tehnic este multiplu si nuantat
fiecarei ocluzii.
 FORME PARTICULARE DE OCLUZII

• Herniile strangulate – constituie una din cauzele frecvente de ocluzie

intestinala, reprezentand 3-15% din totalul cazurilor.

• Eventratiile strangulate

• Volvusul intestinului subtire – torsiunea intestinului subtire si a mezoului

sau in jurul axului longitudinal, cu o frecventa de 4-5% din totalul ocluziilor.

• Volvusul de colon drept – cauza indispensabila a acestei patologii este o

mobilitate anormala a colonului ascendent printr-un defect de acolare, fie
cu o mobilitate nefireasca cecala, fie pana la un mezenter comun. Factorul
esential este reprezentat de distensia gazoasa colica care determina
torsiunea.
 FORME PARTICULARE DE OCLUZII

• Volvusul sigmoidian – este frecvent la barbatii varstnici, fie cu

episoade anterioare de volvulus incomplete, fie pe un dolico-
sau megadolicosigmoid si cu mezou lung cu baza scurta.

• Invaginatiile intestinale – telescoparea unui segment intestinal

in alt segment situat imediat distal lui. Se poate intalni la toate
varstele dar exista o predilectie pentru nou-nascuti si copii.

- complexul de invaginatie este format din 3 cilindrii. Cel extern, in care se produce
telescoparea este teaca invaginatiei. Cilindrul mijlociu si intern formeaza boudingul
de invaginatie a carui extremitate interna se numeste cap sau apex si este
reprezentat de obicei de tumora cauzala a invaginatiei. Apexul este mereu acelasi,
in timp ce limita de telescopare, gatul, este mobil pe masura accentuarii
invaginatiei.
 FORME PARTICULARE DE OCLUZII

   - Boala aderentiala - Cauzele sunt multiple, de multe ori pe fondul unei
predispozitii individuale. Cea mai frecventa cauza este inflamatia
peritoneala septica sau aseptica.

- Ileusul biliar – reprezinta pana la 1% din ocluzii. Calculii biliari isi

gasesc drumul spre intestin printr-o fistula bilio-enterica spontana
secundara unei inflamatii care realizeaza coalescente intre vezicula biliara
si un segment digestiv subiacent. Ileonul terminal reprezinta sediul ocluziei
in 80% din cazuri.

- Infarctul entero-mezenteric
 FORME PARTICULARE DE OCLUZII
Ocluziile functionale
A.     Primitive (spastice)
•  Cetoacidoza
• Uremie
• Purpure vascualre
• Porfirie
• Reflexe (colici viscerale)

B.     Secundare (paretice)

• afectiuni neuro-psihice
• Postoperatorii

C.     Intermitente

• Pseudo obstructie spastica

• sindrom Ogilvie
Multumesc pentru atentie