UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALA

~ Plasă pentru herniile

peretelui abdominal ~
Ingineria implanturilor pentru țesuturi moi

REALIZAT DE:
Drăgan Sabina

Ghica Constanta-Daniela

Miclea Ion-Iulian

Pîrvu Beatrice-Maria

Sanda Andreea-Cristina

Grupa 1432

Anul 2016/2017
 CUPRINS

CAPITOL 1: Introducere- istorie și noțiuni

generale
CAPITOL 2: Noțiuni medicale- totul despre
hernie
CAPITOL 3: Plase chirurgicale
CAPITOL 4: Materiale folosite și obținerea
implantului
CAPITOL 5: Concluzii finale- avantaje și
dezavantaje
 CAPITOL 1

Istoric

Repararea herniilor cu proteza, prin tehnica aloplastica (gr. allos = strain) – folosind, pe
romaneste, plasa pentru hernie sau plasa abdominala – a intrat in arsenalul chirurgilor cu
numai 55 de ani in urma.

Pana atunci, herniile se operau prin procedee tisulare, cu “materialul clientului”.

Primele incercari de protezare nu au dat cine stie ce rezultate, datorita calitatii

indoielnice a materialelor folosite. Au fost utilizate in acest scop inclusiv impletituri
metalice sau tesaturi textile (macrame), care fie nu rezistau la eforturi repetitive si se
rupeau, fie erau imediat respinse de organism, generand abcese grave.

Acum 27 de ani, un chirurg american (Lichtenstein) publica rezultate spectaculoase,

folosind pentru cura herniei inghinale un procedeu revolutionar si o plasa impletita din
polipropilena, un material plastic (polimer).
De atunci, folosirea protezelor sintetice pentru repararea herniei s-a raspandit la scara
globala. Un amplu studiu multinational realizat acum un deceniu a demonstrat ca montarea
unei plase scade frecventa complicatiilor si a recidivelor la minim.

Din acest motiv, in tarile civilizate repararea herniilor cu plasa a devenit astazi obligatorie.
Peste un milion de plase de diferite tipodimensiuni sunt montate anual in lumea intreaga!

Plase chirurgicale în tratamentul modern al herniilor

     

 Plasele chirurgicale, numite şi proteze parietale sunt nişte dispozitive create

pentru întărirea peretelui adbominal de la nivelul cicatricii.

Utilitatea plaselor chirurgicale are loc în contextul în care închiderea abdomenului

fără montarea unei plase creşte riscul de recidivă cu 30%-50% din cauza faptului că
marginile sacului abdominal sunt fragile şi slabe, fapt ce se soldează de cele mai multe ori
cu dehiscenţe. Plasele chirurgicale reduc riscul de recidivă de 10 ori.

CAPITOL 2
 Herniile peretelui abdominal reprezinta cele mai frecvente afectiuni care necesita
interventii chirurgicale. Herniile abdominale reprezinta exteriorizarea partiala sau totala a
unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala, la nivelul unor zone slabe ale
peretelui abdominal.

Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobandite. Herniile congenitale apar

datorita dezvoltarii incomplete a peretelui abdominal fie datorita prezentei canalului
peritoneo-vaginal neobliterat prin care se exteriorizeaza viscerele abdominale. Herniile
dobandite sunt rezultatul interactiunii a doua forte; pe de o parte rezistenta peretelui
abdominal determinata de calitatea structurilor sale si presiunea exercitata dinspre
interior asupra acestuia.

Zonele herniare abdominale sunt: regiunile inghinale, ombilicul, linia alba, diafragmul,
linia semilunara a lui Spieghel. Eforturile mici si repetate sau eforturile mari si brusc
efectuate sunt alti factori care predispun la aparitia herniilor datorita presiunii exercitate
dinspre interior asupra peretelui abdominal.

Semnele clinice subiective de hernie abdominala sunt sunt nespecifice, durerea fiind
simptomul care domina tabloul, dar si aceasta apare diferit de la un pacient la altul.
Aceasta poate apare ca o senzatie de greutate, tractiune in herniile mari si ca o senzatie
de durere vie, usturime in herniile mici.
La examenul clinic obiectiv hernia apare ca o formatiune tumorala la nivelul regiunilor
herniare. Netratate, herniile cresc in volum si devin ireductibile. Principalele complicatii ale
herniilor sunt: incarcerarea herniara (cand vascularizatia sacului herniar este pastrata) si
strangularea herniara (este afectata vascularizatia si poate duce la necroza).

Tratamentul herniilor peretelui abdominal este exclusiv chirurgical.

Tipuri de hernii abdominale

Hernia inghinala: reprezinta de departe procentul cel mai mare dintre tipurile de
hernie (80-90%), acestea apar in zona cea mai slaba din structura peretelui abdominal -
regiunea inghinala. Aceasta regiune este reprezentata de traiectul inghinal.

Hernia femurala ocupa locul doi ca frecventa si este de trei ori mai frecventa la femei
decat la barbati, datorita diametrului mai mare a diametrului transversal al pelvisului si al
inelului femural mai mare. De obicei aparitia herniilor femurale este precedata de
obezitate, denutritie, varsta, sarcini repetate, etc. Exteriorizarea herniilor se petrece la
nivelul regiunii femurale.

Hernia ombilicala ocupa locul trei ca frecventa reprezentand 5-10% din totalul herniilor si
apar periombilical.
Hernia liniei albe este mai des intalnita la barbati si reprezinta aproximativ 2% din totalul
herniilor. Linia alba a abdomenului este un rafeu conjunctiv situat pe linia mediana a
abdomenului rezultat din intersectia muschilor lati abdominali care se intinde de la
apendicele xifoid pana la simfiza pubiana.

Hernia epigastrica este determinata de protruzia grasimii properitoneale si a peritoneului

printre fibrele incrucisate a tecii dreptului abdominal la nivelul liniei albe intre apendicele
xifoid si ombilic.

Hernia Spiegel este o hernie subombilicala aparuta la nivelul liniei semilunare Spiegel.

Hernia lombara este rara si apare prin triunghiul superior Grynfeltt si prin cel inferior
Petit.

Hernia pelvina este de asemenea rara si apare in fosa obturatorie, in gaura sciatica mare
sau mica si la nivelul perineului. De obicei apare la varstnici, casectici si femei.

Semne si simptome

Herniile peretelui abdominal au ca simptom frecvent durerea, aceasta putand lua

diferite forme. Atat timp cat hernia nu este complicata prin strangulare simptomele sunt
putine, dar in momentul aparitiei complicatiilor acestea se inmultesc si apare un sindrom de
ocluzie intestinala inalta.

Astfel apar varsaturile care devin din ce in ce mai abundente, ansele intestinale se destind
si apare meteorismul abdominal, iar tranzitul pentru materii fecale si gaze se opreste
inca din primele ore ale strangularii ansei intestinale.

La examenul clinic se observa o formatiune tumorala la nivelul unei regiuni herniare si

aceasta formatiune este reductibila si expansioneaza la efort (exceptand cazurile cand
hernia este strangulata).

Prin palpare se observa o formatiune cu un contur neregulat si consistenta diferita in

functie de viscerele continut in sacul herniar. Tot prin palpare blanda se poate reduce
hernia si se stabileste marimea defectului peretelui abdominal.
Examenul general al bolnavului poate aduce date importante cu privire la evolutie si
prognostic.
Complicatii

Herniile peretelui abdominal cresc progresiv in evolutia lor si pot ajunge la dimensiuni
gigante, iar complicatiile ce pot apare au risc vital. Complicatia cea mai frecventa se refera
la ireductibilitatea herniei care imbraca doua forme: incarcerarea herniara cand
vascularizatia segmentului afectat este normala si strangularea herniara cand este
afectata si vascularizatia si are consecinte nefaste asupra organului respectiv.

Peritonita herniara este o alta complicatie a herniei si reprezinta un proces de peritonita

localizata la nivelul sacului herniar.
Tumorile herniare complica hernia si se gasesc fie la nivelul viscerelui aflat in sacul
herniar, fie perisacular.

Tratament

Tratamentul herniilor abdominale este exclusiv chirurgical. La persoanele varstnice cu

patologie multipla, care prezinta contraindicatii pentru interventia chirurgicala, se impune
tratament conservator cu centuri, bandaje pentru a mentine sacul herniar in interiorul
abdomenului.

Tratamentul chirurgical consta in izolarea sacului herniar, tratarea continutului acestuia si

in primul rand refacerea peretelui abdominal. Tratamentul herniei strangulate este de
asemenea chirurgical si se face in urgenta.
In functie de formele anatomo-clinice existente se folosesc diferite tehnici chirurgicale.

Plasele chirurgicale în chirurgia laparoscopică

      În anii `80 ai secolului trecut erau folosite doar în chirurgia deschisă. Ulterior,
chirurgia laparoscopică şi-a însuşit aceste dispozitive şi a elaborat metode, dispozitive şi
instrumentar adaptat pentru a monta aceste proteze şi în chirurgia laparoscopică.
      În chirurgia laparoscopică se folosesc plasele dual mesh care au proprietatea de a avea
două foiţe care protejează organele intraabdominale atunci când intră în contact cu ea.
Astfel, o foiţă este din colagen, care intră în contact cu viscerele şi o foiţă este din
polipropilenă, care intră în contact cu peretele abdominal. Pelicula de colagen împiedică
eroziunile de la nivelul intestinelor şi apariţia fistulelor intestinale.
      Adăugarea acestei pelicule de colagen creşte preţul acestora. La acestea se adaugă şi
costul dispozitivelor de prindere.

Operatie laparoscopica de hernie inghinala cu plasa de polipropilena light (cu ochiuri rare)

Operatie laparoscopica de hernie inghinala cu plasa de polipropilena, fixata cu capse de titan

Plasele chirurgicale în chirurgia deschisă

      În chirurgia deschisă, ca principiu general, plasele chirurgicale se plasează în grosimea

peretelui abdominal, în spatele muşchilor abdominali, în aşa fel încât ele funcţionează ca o
matrice în structura căreia organismul depunde colagen şi realizează în cele din urmă o
cicatrice care integrează această plasă.

Operatia Lichtenstein (repararea herniei inghinale cu plasa, prin abord clasic): fixarea plasei

Operatia Lichtenstein (repararea herniei inghinale cu plasa, prin abord clasic): croirea plasei