Recuperare lucrari practice-stenoza pilorica

Student-Sandu Valentina Denisa

STENOZA PILORICA

Stenoza pilorica este consecinta clinica si patofiziologica a oricarui proces

patologic care impiedica mecanic golirea gastrica. Entitatile clinice care
determina stenoza pilorica sunt clasificate in doua grupe principale
etiologice: benigne si maligne. In ultimele decenii cind boala peptica
ulceroasa era mai prevalenta, cauzele benigne au fost cele mai frecvente, totusi
studiile arata ca 37% dintre pacientii cu stenoza pilorica au boala benigna,
restul avind drept etiologie neoplasmele.

Stenoza pilorica are o incidenta mai mica de 5% la pacientii cu boala peptica

ulceroasa, aceasta fiind cauza principala a problemei. 5-8% dintre complicatiile
secundare ulcerului peptic determina un procent semnificativ din interventiile
chirurgicale din sfera digestiva. La pacientii cu neoplazie peripancreatica, cea
mai comuna etiologie neoplazica, stenoza pilorica are o incidenta de 15-20%.
Cauza benigna majora pentru stenoza pilorica este boala peptica ulceroasa,
urmata de polii gastrici, ingestia de caustice, inelele constrictive duodenale,
obstructia prin litiaza biliara (sindromul Bouveret), pseudochisturile
pancreatice si parazitii intestinali.
Boala peptica ulceroasa se manifesta la aproximativ 5% dintre toti pacientii cu
stenoza pilorica. Ulcerele canalului piloric si ale primei portiuni a
duodenului sunt de obicei responsabile de obstructie. Aceasta poate aparea
intr-un cadru acut secundara inflamatiei acute si a edemului sau mai frecvent
intr-o forma cronica secundara cicatricilor si a fibrozarii. Helicobacter pylori a
fost implicata ca un element frecvent asociat pacientilor cu stenoza pilorica,
dar incidenta si rolul sau exacte nu au fost definite inca.
Greata si varsaturile sunt simptomele principale pentru stenoza
pilorica. Varsatura este descrisa ca nonbilioasa, continind caracteristic alimente
nedigerate. In primele stadii ale obstructiei varsaturile pot fi intermitente si
apar la o ora de la masa.
Pacientii cu stenoza pilorica determinata de un ulcer duodenal sau obstructie
incompleta prezinta de obicei simptomele retentiei gastrice, incluzind satietate
precoce, balonare sau senzatie de plenitudine gastrica, indigestie, lipsa poftei
de mincare, greata, varsaturi, durere epigastrica si scadere in greutate. Sunt
frecvent malnutriti si deshidratati, avind tulburari metabolice. Pierderea in
greutate este comuna cind conditia devine cronica si mai semnificativa la
pacientii cu boala maligna.
Durerea abdominala nu este frecventa si este legata de cauza, fiind de tip
ulceros sau surda, continua in cancerul pancreatic. Examenul fizic
demonstreaza prezenta deshidratarii cronice si a malnutritiei. Un stomac
dilatat poate fi apreciat ca o masa timpanica in zona epigastrica si in
hipocondrul sting. Deshidratarea si dezechilibrul electrolitic pot fi demonstrate
prin teste de laborator de rutina. Cresterea ureei si a creatininei serice sunt
caracteristici tardive ale deshidratarii. Varsaturile prelungite determina
pierderea acidului clorhidric si produce o crestere a bicarbonatului in singe
pentru a compensa pierderea clorului si a sodiului. Rezulta o alcaloza
metabolica hipopotasica, hipocloremica. Alcaloza determina mutarea
potasiului intracelular in compartimentul extracelular cu cresterea potasiului
seric. Continuarea varsaturilor duce la excretia renala a potasiului pentru a
pastra sodiul. Raspunsul adrenocortical la hipovolemie intensifica modificarile
electrolitice.
Diagnostic

Studii de laborator
 se va efectua o hemoleucograma completa, se vor verifica hemoglobina si
hematocritul pentru a exclude o eventuala anemie
 se vor efectua testele biochimice pentru a verifica echilibrul
electrolitic, identificarea si tratarea anomaliilor electrolitice sunt esentiale
 testele hepatice pot fi de ajutor, mai ales cind se suspecteaza o etiologie
maligna
 un test pentru Helicobacter pylori este de ajutor daca se suspecteaza boala
peptica ulceroasa.
Studii imagistice
Radiografia abdominala pe gol, studiul baritat al tubului digestiv superior si
scanarile CT cu contrast oral sunt de ajutor.
Radiografia simpla poate demonstra prezenta dilatatiei gastrice si este de
ajutor in excluderea diagnosticelor diferentiale.

Proceduri diagnostice
Endoscopia digestiva superioara ajuta la vizualizarea canalului piloric si poate
pune un diagnostic anatomo-patologic prin prelevarea unui fragment
bioptic cind obstructia este intraluminala.
Testul de incarcare cu clorura de sodiu este un studiu clinic traditional
nonimagistic care poate fi de ajutor. Acesta se efectueaza prin infuzia a 750
cm3 de clorura de sodium in stomac printr-un tub nasogastric. Diagnosticul de
obstructie gastrica se pune daca mai mult de 400 cm3 din substanta ramine in
stomac dupa 30 de minute.
Studiile baritate ale tubului digestiv superior sunt de ajutor deoarece pot
evidentia silueta gastrica si demonstra localizarea obstructiei. Un stomac largit
cu un canal piloric ingustat ajuta la diferentierea stenozei pilorice de o
gastropareza. Cauza specifica poate fi identificata drept o masa ulceroasa sau o
tumora intrinseca.
In prezenta bolii ulceroase se va efectua o biopsie endoscopica pentru a
exclude prezenta neoplaziei. In cazul neoplaziei peripancreatice, scanarea CT si
biopsia ghidata pot ajuta in stabilirea unui diagnostic preoperator.
Stenoza pilorica este o conditie clinica care poate fi secundara unor cauze
benigne sau maligne. In ciuda noilor descoperiri medicale in cadrul supresiei
producerii de acid gastric, incidenta stenozei pilorice ramine o problema clinica
prevalenta in boala ulceroasa benigna. De asemenea se observa si o crestere a
cazurilor de stenoza pilorica secundare neoplaziei, datorita progresului medical
in terapia cancerului, care permite pacientilor o supravietuire ridicata pentru a
dezvolta aceasta complicatie.