MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

LICEUL TEOLOGIC PENTICOSTAL ”BETEL” ORADEA

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator:

Prof. Gui Alexandrina

Absolvent:

Sima Delia-Estera

Oradea, 2015
 LICEUL TEOLOGIC PENTICOSTAL ”BETEL” ORADEA
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI
MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU HERNIE
INGHINALĂ

Coordonator:

Prof. Gui Alexandrina

Absolvent:
Sima Delia-Estera
Oradea, 2015
 CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2
MOTTO...........................................................................................................................................4
INTRODUCERE.............................................................................................................................5
1. CLASIFICAREA TOPOGRAFICĂ A HERNIILOR..................................................................6
2. HERNIA INGHINALĂ...............................................................................................................9
2.1. DEFINIȚIE ȘI GENERALITĂȚI............................................................................................9
2.2. NOȚIUNI DE ANATOMIE...................................................................................................10
2.3. FORMELE HERNIEI INGHINALE.....................................................................................11
2.4. ETIOLOGIE – MODALITATEA DE PRODUCERE A HERNIILOR..................................14
2.4.1. CAUZE PREDISPOZANTE...............................................................................................14
2.4.2. CAUZE DETERMINANTE...............................................................................................15
2.5. SEMNELE CLINICE ALE HERNIEI INGHINALE............................................................15
2.6. FORMELE CLINICE ALE HERNIEI INGHINALE............................................................17
2.7. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII.............................................................................................18
2.8. DIAGNOSTIC.......................................................................................................................18
2.8.1. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL....................................................................................19
2.9. TRATAMENTUL HERNIILOR INGHINALE.....................................................................20
2.9.1. OPERAȚIA CHIRURGICALĂ DESCHISĂ......................................................................20
2.9.2. RISCURILE OPERAȚIEI DESCHISE..............................................................................21
2.9.3. OPERAȚIA LAPAROSCOPICĂ........................................................................................21
2.9.4. RISCURILE OPERAȚIEI LAPAROSCOPICE.................................................................22
2.10. PROFILAXIA......................................................................................................................23
3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU HERNIE
INGHINALĂ............................................................................................................................24
3.1. PREGĂTIREA FIZICĂ ȘI PSIHICĂ A PACIENTULUI......................................................24
3.2. PREGĂTIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI........................................................25
3.3. ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVULUI....................................................26
3.3.1. SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE PRECOCE.....................................................27
4. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 1...............................................................................................30
5. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 2...............................................................................................36
6. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 3...............................................................................................41

2
CONCLUZII.................................................................................................................................47
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................48

3
 MOTTO

"A păstra sănătatea este o

datorie morală şi religioasă,
sănătatea este baza tuturor
virtuților sociale și ele nu mai
pot fi utile atunci când nu
suntem bine."
Samuel Johnson

4
 INTRODUCERE

Hernia este o afecţiune foarte frecventă în patologia chirurgicală, fiind situată imediat după
apendicită; predomină la bărbaţi în raport cu 3-5 bărbaţi la o femeie. Din acest punct de vedere,
hernia constituie o problemă socială, cu repercursiuni
asupra totalului zilelor de incapacitate de muncă asupra bugetului de asigurări sociale și
bineînţeles asupra producţiei. Frecvenţa variază de asemenea si cu vârsta, hernia fiind
frecventă în primii ani de viață, descreşte în copilărie și adolescenţă, creşte din nou la maturitate,
la vârsta mijlocie și mai ales la bătrâni şi descreşte la vârste foarte înaintate.
Herniile inghinale sunt cele mai frecvente hernii, reprezentând peste 90% din totalul herniilor;
predomină la bărbați și sunt mai frecvente în partea dreaptă. Este de menţionat frecvenţa în
dreapta a herniei inghinale după apendicectomie; este incriminat
traumatismul peretelui și secţiunea nervului abdomino-genital sau a unui ram caregenerează
atrofia musculaturii pe partea respectivă în regiunea inghinală.
Având în vedere că hernia inghinală este o boală frecventă iar o intervenţia chirurgicală
întârziată și neefectuată în timp util poate duce la complicaţii și repercursiuni grave asupra stării
de sănătate, consider că o cercetare mai amplă făcută prin cercetarea de față este binevenită
pentru a acumula informații utile privind istoricul bolii, evoluția, tatamentul și îngrijirile
acordate.

5
 1. CLASIFICAREA TOPOGRAFICĂ A HERNIILOR

După sediul zonei herniare pe unde apare hernia, stabilim următoarea clasificare topografică:
1. Hernii ventrale, la nivelul peretelui ventral al abdomenului, le grupăm în:
 hernii des întâlnite: herniile inghinale, femurale și ombilicale
 hernii rar întâlnite: herniile liniei albe
 hernii excepțional întâlnite: hernia liniei Spiegel și hernia obturatorie
2. Hernii dorsale, la nivelul peretelui dorsal al abdomenului: hernii lombare și hernii
ischiatice.
3. Hernii perineale, la nivelul planșeului perineal.
4. Hernii diafragmatice, la nivelul peretelui sutperior al abdomenului.
Herniile inghinale, femurale și ombilicale reprezintă ca frecvență peste 95% din totalul
herniilor întâlnite în practică.1

 HERNIA INGHINALĂ
La bărbaţi, hernia apare de obicei la nivelul zonei inghinale, regiunea unde cordonul
spermatic şi vasele de sânge testiculare părăsesc cavitatea abdominală mergând către scrot.
Zona prin care aceste structuri trec prin muşchii abdominali se numeşte canal inghinal. Când
o ansă intestinală părăseşte abdomenul împreună cu cordonul spermatic, avem de-a face cu o
hernie inghinala indirectă. O umflătură direct prin peretele abdominal în această zonă se
numeşte hernie inghinala directă. Atât hernia inghinala directă cât şi cea indirectă sunt
responsabile de 4 din 5 hernii la bărbaţi. Mai puţin frecvent, hernia inghinala poate să apară
1
D. Burlui, C. Constantinescu, Chrurgie generală (București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1982), 93.

6
 şi la femei, la locul unde ţesutul conjunctiv care susţine uterul părăseşte abdomenul pentru a
se uni cu ţesutul de lângă deschiderea vaginala. Semnele şi simptomele herniei inghinale
constau în disconfort în timp ce vă aplecaţi sau ridicaţi ceva şi o umflătura dură în zonă
inghinala. La bărbaţi, protruzia intestinală ajunge în scrot, provocând durere şi umflarea
scrotului.2

 HERNIA FEMURALĂ
Hernia femurală se formează în canalul care asigură trecerea principalelor vase de sânge,
arteră şi venă femurală, către coapsă. Aceasta hernie produce o umflătură care este de obicei
ceva mai jos decât locul unde apare de obicei cea din hernia inghinala. Herniile femurale sunt
mai frecvente la femei decât la bărbaţi şi acest tip de hernii sunt mai susceptibile la strangulare.

 HERNIA OMBILICALĂ
În acest tip de hernie, o masă apare la nivelul buricului (ombilicului) datorită slăbirii
peretelui abdominal din jurul acestuia. Unii copii nou-născuţi au hernie ombilicala. O parte
din intestinele lor au rămas în afară cavităţii lor abdominale. Aceste hernii de obicei nu
produc vreun semn sau simptom şi se pot rezolva singure. La adulţi, herniile ombilicale
câteodată devin inflamate sau dureroase şi trebuie reparate.

 HERNIILE LINIEI ALBE

Este hernia situată pe linia mediana a abdomenului între extremitatea inferioara a
sternului și ombilic (buric).
Se mai numește si hernie a liniei albe făcandu-se referire la rafeul tendinos median ce se
găsește între cei doi mușchi drepți abdominali. Orificiul herniar corespunde unei dehiscente
(departari) a aponevrozei (înveliș fibros ce cuprinde muschii) drepților abdominali. Prin acest
orificiu se exteriorizează cel mai frecvent grăsime properitoneală sau epiplon (structura
grăsoasă ce acopera intestinele); când orificiul este mai mare ca dimensiuni acesta poate fi
traversat de anse intestinale.3

 HERNIA SPIEGEL

2
http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/hernia/ , accesat în 05 mai 2015, ora 17.
3
http://stefantuca.medlive.ro/2012/12/09/hernia-liniei-albe/ , accesat în 05 mai 2015, ora 18.
7
 Hernia Spiegel apare sub aponevroza dreptului abdominal - medial și linia semilunară -
laterală la sau sub locul liniei arcuata.
Umflătura nu este foarte evidentă deoarece sacul nu se află sub stratul subcutanat ci sub
aponevroză. Acesta poate fi evidenţiată prin examinarea ecografică. 4

 HERNIA OBTURATORIE
Canalul obturator conţine nervul obturator și vasele. Ea are pereţi rigizi, ceea ce explică de ce
hernia prin acest canal se încarcerează atât de des.
Încarcerarea sau strangularea se manifestă prin semne și simptome de ocluzie intestinală,
astfel încât, de obicei, pacientul este operat de urgenţă prin abord deschis (laparotomie) și hernia
este o constatare sau surpriză intraoperatorie.
Semnul Romberg observat în acest tip de hernie este cauzat de compresia nervului obturator
exercitată de sacul herniar. Coapsa este flexată în abducţie cu rotaţie externă a genunchiului
(poziţia antalgică). Pacientul simte durerea într-o regiune imediat deasupra și medial de
genunchi, care este zona de inervare cutanată a nervului obturator.5

 HERNIA ISCHIADICĂ SCIATICĂ

Acest tip de hernie este foarte rară iar diagnosticul este dificil, deoarece sacul herniar se află
sub mușchii gluteali. Sacul trece prin foramenul infrapiriform, care este traversat de nervul
sciatic, nervul femuro-cutanat și vasele și nervii gluteali inferiori
(orificiul mare sciatic este împărţit în două părţi de mușchi piriformis foramenul suprapiriform,
traversat de vasele și nervii gluteali superiori și foramenul
infrapiriform). Hernia ar trebui să fie diferenţiată de un abces fesier și de alte tumori ale acestei
regiuni.6

4
https://www.scribd.com/doc/256755057/4/F-Hernia-obturatorie, accesat în 05 mai 2015. (36), ora 14.
5
https://www.scribd.com/doc/256755057/4/F-Hernia-obturatorie , accesat în 05 mai 2015. (36), ora 14:30.
6
https://www.scribd.com/doc/256755057/4/F-Hernia-obturatorie , accesat în 05 mai 2015. (36), ora 15.

8
 2. HERNIA INGHINALĂ

2.1. DEFINIȚIE ȘI GENERALITĂȚI

Hernia inghinală este forma de hernie

abdominală anterioară sau ventrală,
localizată în regiunea inghinală. Este cea
mai frecventă, cca. 90% din ansamblul
herniilor si cca. 5% din totalitatea
intervențiilor chirurgicale. Prin
frecvența și problemele pe care le pune
pe plan economico-social, este o boală
socială. Toate varstele sunt variabil
interesate, mai mult în primii ani de
viață, din cauza factorilor congenitali,
mai puțin în perioada copilăriei până la
adolescență, apoi ceva mai mult la maturitate din cauza condițiilor profesionale și de viață și, în
sfârșit cu un maximum procentual la vârstnici cu deficite proteice și afecțiuni cronice.
Stațiunea biopedă, ortostatismul, care a determinat apariția și dezvoltarea unor caractere atât
de profund umane, a dus totodată la importante modificări adaptative ale regiunii inghinale,
dintre care cea mai importantă pare să fie slabirea peretelui abdominal, prin deflexiunea coapsei
față de bazin. Această slăbire a favorizat la om apariția herniilor, care reprezintă astfel un tribut
compensator plătit stațiunii bipede.7
Faptul că sexul masculin este mai vizat decât cel feminin se explică prin relațiile cauzale, care
intervin în procesul de dezvoltare si de descindere a glandelor genitale în timpul vieții
intrauterine, și prin condițiile de efort mărit la care este supus bărbatul.
Înțelegerea diverselor varietăți și forme de hernii inghinale, cu toate problemele de
etiopatogenie, de manifestare clinică și de atitudine terapeutică, este condiționată de cunoașterea
anatomiei și dezvoltării regiunii inghinale.
Herniile apar ca evaginări ale peritoneului prin defectele fasciale. Explorarea laparoscopică a
canalului inghinal evidenţiază, iniţial, suprafaţa peritoneală, structurile din spaţiul preperitoneal
şi fascia transversalis. Fascia transversalis tapetează suprafaţa internă a peretelui muscular
abdominal. Acest strat fascial şi aponevroza transversului abdominal alcătuiesc peretele posterior

7
Cornel Toader, ”Herniile abdominale,” în Patologia Chirurgicală, C. Toader (Cluj-Napoca, Casa Cărții, 2005),
119.
9
al canalului inghinal. Herniile directe se formează prin slăbirea combinată a acestor ţesuturi şi
exteriorizarea prin triunghiul Hesselbach, intern de vasele epigastrice inferioare. Spaţiul
preperitoneal se găseşte între fascia transversalis şi peritoneu. Acesta conţine ţesut conjunctiv
lax, cordonul arterei ombilicale şi vasele epigastrice inferioare. Intern de fascia transversalis se
observă o condensare de ţesut conjunctiv extraperitoneal, care înconjoară vasele epigastrice
inferioare şi se continuă cu ţesutul adipos al fasciei ombilico-vezicale care înglobează uraca şi
arterele ombilicale obliterate. Spaţiul Retzius se găseşte între fascia ombilico-vezicală posterior
şi teaca posterioară a dreptului şi pubis anterior, întinzându-se de la planşeul pelvin până la
ombilic. Acest spaţiu reprezintă camera de lucru în abordul laparoscopic extraperitoneal al
herniei inghinale.8
La copii, herniile inghinale sunt frecvente. Procesul vaginal permite coborârea conținutului
intraabdominal sau pelvian în sac. Majoritatea survin la băieți, cele mai multe fiind indirecte iar
sacul de obicei conține intestin subțire sau oment. 10% survin la fetițe, caz în care pot fi
bilaterale. Sacul conține frecvent un ovar care poate fi palpat.9

2.2. NOȚIUNI DE ANATOMIE

Canalul inghinal se prezintă ca un

traiect în peretele abdominal și este
locul prin care se exteriorizează
herniile inghinale. Direcția sa este
oblică, de sus în jos și din afară
înăuntru, deasupra arcadei inghinale.
Are un orificiu intern, un orificiu
extern si patru pereți: anterior și
posterior, superior și inferior; de
asemenea, un conținut format din
cordonul spermatic la bărbat și din ligamentul rotund la femeie.10

8
E. Târcoveanu, C. Bradea, R. Moldovanu, ”Anatomia laparoscopică a regiunii inghinale”, Jurnalul de Chirurgie,
Iasi, 2005, Vol. 1, Nr. 4. (436-446)
9
Greg L. McLatchie, Ghid clinic de chirurgie, (Ed. Bic All, București: 1990). 330.
10
Constantin Nica, ”Hernia inghinală,” în Chirurgia peretelui abdominal, C. Caloghera (București, Ed. Academiei
Socialiste România, 1987), 71.
10
 Peretele ventral (anterior) este constituit lateral de cei trei muschi ai abdomenului (oblicul
extern, oblicul intern și transversul) iar medial doar de aponevroza ombilicului extern; peretele
ventral se termină medial prin pilierii tendinoși (intern și extern) care limitează orificiul
superficial al canaluli inghinal, pe unde ies formațiunile anatomice ce străbat canalul inghinal.
Peretele dorsal (posterior), privit dinspre fața peritoneală, prezintă trei zone, limitate de trei
denivelări ca trei coarde formate din uraca pe linia mediană, cordonul fibros al arterei
epigastrice cel mai lateral. Aceste trei formațiuni anatomice delimitează pe peretele peritoneal
dorsal trei gropițe (fosete): foseta inghinală internă, foseta inghinală mijlocie, foseta inghinală
externă, situată lateral de epigastrică. În zona medială a peretelui dorsal, peritoneul este întărit de
formațiuni fibroase sau tendinoase, situate în planurile suprapuse dinainte-înapoi.11
Peretele caudal al canaluli inghinal are formă de jgheab și este format din arcada femurală,
întărită dorsal de ligamentul ileo-pubian.
Peretele cranial este format în porțiunea laterală, de fasciculele musculare terminale ale
mușchiului oblic intern și oblic extern.

2.3. FORMELE HERNIEI INGHINALE

1. Hernia inghinală oblică externă

Este cea mai frecventă hernie, numită astfel fiindcă traversează peretele abdominal oblic din
afară înăuntru, urmărind direcția și orientarea canalului inghinal. Indiferent de sex, ea poate fi
congenitală sau câștigată.
Hernia congenitală oblică externă la bărbat este de 4 ori mai frecventă decât la femeie, din
cauza unor relații cauzale între procesul de dezvoltare și cel de descindere a testiculelor în timpul
vieții intrauterine. Creșterea presiunii abdominale și sporirea și sporirea tensiunii asupra
peretelui poate fi bruscă, de natură traumatică, cum ar fi eforturile mari de ridicare sau căderile,
poate fi lentă și constantă, ca în cazul ascitei, sau sub forma unor stresuri intermitente, cum ar fi
nașterile.
Sacul herniei congenitale, așezat în centrul cordonului spermatic, de obicei înapoia canalului
deferent, este mai fin și mai larg încă de la început față de cel al herniei câștigate, iar aspectele
lui morfologice diferă în raport cu anomaliile canalului peritoneo-vaginal și ale descinderii
testiculului. Conținutul este reprezentat de intestinul subțire, epiplon, colon, cec, apendice și în
mod excepțional de alte organe. Toate aceste amănunte contribuie la constituirea diverselor
varietăți de hernii congenitale oblice externe la bărbat:
11
D. Burlui, C. Constantinescu, Chrurgie generală (București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1982), 94.
11
 - hernie peritoneo-vaginală, caracterizată prin persistența în totalitate a canalului peritoneo-
vaginal și contactul direct al conținutului sacului cu testiculul.
- hernia funiculară, la care obliterarea canalului peritoneo-vaginal este parțială și inferioară.
- hernie vaginală închistată, la care fundul canalului peritoneo-vaginal vine în contact cu un
hidrocel (vaginala destinsă de lichid)
- hernie funiculară asociată cu un chist al cordonului, care poate fi unic sau multiplu și care se
situează de obicei între fundul sacului și vaginală.
O altă varietate de hernii congenitale masculine, mai puțin frecvente, sunt cele legate de
anomaliile descinderii testiculului din cavitatea abdominală înspre scrot și în special de oprirea
acestuia pe traseu.
Hernia congenitală oblică externă la femeie este legată de prezența unui canal preformat
numit canalul Nuck, care este omologul canalului peritoneo-vaginal. Acesta conține ligamentul
rotund și se prezintă de dimensiuni mai
reduse. Conținutul său obișnuit este
intestin, epiplon, trompa, ovar, etc.
Varietățile posibile sunt:
- hernie inghino-labială
- hernie inghino-interstițială
- hernie inghino-preperitoneală
- hernie închistată caracterizată prin
asocierea unui sac herniar cu un chist al
canalului Nuck.12

2. Hernia inghinală oblică externă

câștigată
Pornește tot din foseta inghinală
externă dar fără prezența unui canal
preformat. Sacul, dispus de obicei
antero-lateral față de elementele cordonului, este mai gros decât în cele congenitale și nu ajunge
niciodată în contact cu testiculul. La herniile câștigate mai vechi, oblicitatea canalului inghinal
este de cele mai multe ori redusă, iar cele doua orificii inghinale se lărgensc, vasele epigastrice
sunt așezate medial față de coletul sacului.

12
Cornel Toader, ”Herniile abdominale,” în Patologia Chirurgicală, C. Toader (Cluj-Napoca, Casa Cărții, 2005),
122.
12
 Tabloul clinic al herniei oblice externe necomplicate variază în raport cu sediul sau cu gradul
de evoluție. Herniile mici: semne funcționale foarte discrete sau absente. La inspecție rămân
neobservate. Abia la palparea digitală prin scrot evidențiem un orificiu inghinal extern mai lărgit
și sesizăm impulsia caracteristică la tuse. Hernia mai evoluată se prezintă ca o formațiune
tumorală a regiunii inghinale, care crește la efort și tuse, se reduce în decubit, este inodoră,
moale, elastică.
Într-o fază mai avansată, hernia devine mai voluminoasă coborând în burse sau în labiile
mari, însoțită de senzație de greutate, disconfort sau dureri lombare, epigastrice și tulburări
digestive. La reducere, se aud de obicei zgomote hidro-aerice, iar la percuție se percepe
timpanism sau matitate în raport cu organul herniat. Examinarea trebuie făcută atât în decubit
dorsal cât și în ortostatism.

3. Hernia inghinală directă

Este mai puțin frecventă și apare în foseta inghinală mijlocie, care reprezintă cea mai slabă
zonă a peretelui regiunii. Survine la adulți și la vârstnici fiind întotdeauna secundară unei slăbiri
a formațiunilor musculo-aponevrotice (hernie de slăbiciune). Uneori este bilaterală. Sacul
herniar este globulos, lipsit de pedicul, larg și întodeauna extrafunicular, deci ușor separabil de
cordon. Vasele epigastrice sunt situate în afara sacului, element important de diferențiere față de
herniile indirecte externe vechi; vezica urinară vine în raport cu peretele median al sacului dublat
anterior, constant de unlipom preherniar, conțiutul sacului poate fi dat de intestinul subțire,
epiplon sau de vezica urinară. Apare ca o formațiune globuloasă situată deasupra mijlocului
arcadei femurale, moale și care nu coboară în scrot. Se reduce permițând palparea unui inel larg
înăuntrul vaselor epigastrice dar se reface ușor.

4. Hernia inghinală oblică internă (vezico-pubiană)

Apare în foseta inghinală internă și este excepțional de rară, peretele fiind bine reprezentat la
acest nivel. Este o hernie de slăbiciune întîlnită doar la bătrâni cu aplazie sau deficiență marcată
musculo-aponevrotică. Cercetări recente tind să demonstreze ca de fapt această hernie este o
hernie joasă de tip Spiegel, ieșită orintr-o porșiune slabă a aponevrozei mușchiului transvers.13

2.4. ETIOLOGIE – MODALITATEA DE PRODUCERE A HERNIILOR

13
Cornel Toader, ”Herniile abdominale,” în Patologia Chirurgicală, C. Toader (Cluj-Napoca, Casa Cărții, 2005),
123.
13
 hernia cu sediul inghinal este de departe cea mai frecventă, reprezentând cca. 80% din totalul
localizărilor. Întâlnită mai des în primii doi ani de viață, frecvența ei sacde până la vârsta
adolescenței, pentru ca la adulți sau bătrâni să reprezinte o afecțiune chirurgicală ce ocupă un
procent însemnat din patologie.
În ceea ce privește sexul, bărbatul face hernie inghinală într-un procent mai mare decât
femeia, fapt explicabil prin anatomia diferită a canalului inghinal și efortul fizic mult mai intens
și susținut. În aceași ordine de idei, la bărbat canalul inghinal este mai larg decât la femeie. Aici
un rol determinant îl are cordonul spermatic, dar mai ales persistența chiar parțială a canalului
peritoneovaginal neobliterat ce predispune la pătrunderea unui viscer în canal și realizarea
herniei, spre deosebire de femeie unde canalul peritoneal al lui Nuck se fibrozează pe toată
lungimea înainte de naștere. Repartiția între dreapta și stânga este aproape egală, dar este de
remarcat că într-o proporție de la 1 la 4 hernia este bilaterală, fiind vorba de hernii inghinale
congenitale, unde factorul anatomic este determinat, sau de hernii la bătrâni, unde slăbirea
peretelui abdominal favorizează apariția lor bilaterală.
Circumstanțele etiologice ale apariției herniei inghinale țin de două categorii de cauze:
predispozante și determinante.14

2.4.1. Cauze predispozante

Cauzele predispozante sunt aceleași ca cele întâlnite pentru toate categoriile de hernii. În mod
particular intră în discuție pentru această localizare și factorul ereditar, înscriindu-se o anumită
predispoziție anatomică ce ar favoriza apariția herniei inghinale. Este vorba, desigur, de
persistența anormală a canalului peritoneologinal, sursă de hemoragii congenitale.
Ceilalți factori predispozanți, cum sunt: obezitatea, slăbirea progresivă, fie prin restricții
alimentare, fie prin boală, sarcinile repetate, intervențiile anterioare în zone limitrofe cu regiune
inghinală explică, mai cu seamă, apariția herniilor dobândite, zise ”de slăbiciune.”
O circumstanță frecventă în care apar herniile inghinale directe o constituie afecțiunile ce
provoacă creșterea presiunii intraabdobinale: adenomul de prostată, stenozele uretrale, bronșitele
cronice, constipația. Toate acestea constituie fondul clinic pe care survine hernia la persoanele
vârstnice.

2.4.2. Cauze determinante

Există, de fapt, o singură cauză determinantă: efortul, fie fizic, fie fiziologic care determină
creșterea bruscă a presiunii intraabdominale. Desigur că aceasta devine eficace pentru

14
Constantin Nica, ”Hernia inghinală,” în Chirurgia peretelui abdominal, C. Caloghera (București, Ed. Academiei
Socialiste România, 1987), 77.
14
producerea unei hernii numai dacă sunt asociate și alte condiții ce țin de factorii predispozanți.
S-a demonstrat că la un individ sănătos cu o anatomie locală normală, nici un efort, oricât de
violent ar fi el, nu poate provoca o hernie, cu excepția celei apărute ca urmare a unei rupturi
musculare, când se produce în realitate o eventrație post traumatică și nu o hernie. Studii de
biomecanică, efectuate de Fredet, Cocral, Casati au arătat că în momentul unui efort liniile de
forță se dirijează și se dispersează spre excavația pelvină, zona inghinală participând foarte puțin
la aceasta; mai mult, orificiul intern al canalului inghinal se închide sub acțiunea contracției
musculaturii abdominale realizată de efort.
Se poate conclude că, pentru ca o hernie inghinală să apară trebuie să existe în primul rând
modificări de ordin anatomic local ale regiunii inghinale, fie de tip congenital, fie dobândite pe
parcursul vieții, realizandu-se un teren care să permită apariția herniei.

2.5. SEMNELE CLINICE ALE HERNIEI INGHINALE

Din punct de vedere clinic există două situații: hernie inghinală cu sac neexteriorizat și cu sac
exteriorizat.
Hernia cu sac neexteriorizat – în fața unor semne funcționale deduse, examenul local al
regiunii inghinale este esențial. Dacă cu ocazia inspecției făcute în decubit dorsal, cât și în
picioare, nu se evidențiază nici o formațiune tumorală în zona canalului inghinal, ne aflăm în
fața unei hernii în stadiul de punct herniar. În această situație, examenul local descoperă un
diametru mărit al orificiului extern al canalului inghinal, care în mod normal cu trebuie să
permită decât introducerea pulpei degetului examinator. Semnul patognomonic al existenței
punctului herniar este impulsul la tuse un șoc cu caracter particular resimțit în vârful degetului
examinator în timpul efortului de tuse al bolnavului.
Hernia cu sac exteriorizat – la examenul local al regiunii se constată prezența unei formațiuni
tumorale cu caracter și mărime diferite, după cum urmează:
- în cazul herniei interstițiale, formațiunea este mică, rău delimitată și se evidențiază cu ocazia
efortului de tuse solicitat bolnavului.
- dacă formațiunea ocupă orificiul extern al canalului inghinal, este vorba de un bubonocel.
În hernia funiculară, sacul herniar este mai mare și se află plasat la rădăcina bursei scrotale.
- hernia inghinoscrotală este o hernie voluminoasă, al cărei sac se află în bursa scrotală. La
palparea bursei, în punctul cel mai decliv se găsește testiculul; acesta este situat în afara sacului
herniar.
Palparea este un moment important al examenului local și se efectueaza pe bolnavul atât
culcat cât și în picioare. Palparea sacului permite aprecierea conținutului. Un sac elastic care are
15
garguimente și sonor la percuție conține o ansă intestinală. Sacul păstos, mat, este ocupat de
regulă, de epiploon. Cu această ocazie, prin palpare se poate aprecia și sediul normal sau,
eventual, ectopic al testiculului.
Examenul local trebuie continuat și după ce conținutul sacului herniar a fost introdus în
cavitatea abdominală. Un traiect oblic al direcției sacului atestă prezența unei hernii oblice
externe, iar traiectul scurt antero-posterior este caracteristic pentru hernia directă. Aceste
elemente de diagnostic sunt greu de constatat și de interpretat în cazul herniilor voluminoase.
În finalul examenului local, se va inspecta atentt starea tegumentelor, mai ales în cazul
herniilor voluminoase scrotale, pentru că se pot descoperi, uneori, zone de exematizare ascunse
sau chiar ulcerații cutanate ce trebuie tratate înaintea intervenției chirurgicale. De asemenea
starea musculaturii peretelui abdominal, în sepcial la persoanele în vârstă, precum și regiunea
inghinală de partea opusă, deoarece se poate descoperi un punct herniar pe care bolnavul nu l-a
sesizat.

2.6. FORMELE CLINICE ALE HERNIEI INGHINALE

Clasificarea herniilor inghinale se face după criterii diferite cum ar fi:

1. După topografie:
a) Herniile bilaterale – pot fi întâlnite în ambele regiuni inghinale. Ele sunt mai ales
congenitale și de mărime diferită. Din acest motiv, examinarea bilaterală a regiunii inghinale
rămâne obligatorie cu ocazia examenului local.
b) Herniile asociate – o hernie inghinală poate fi asociată cu o hernie femurală de aceași parte
sau cu alte tipuri de hernii. Poate exista în asociere cu un hidrocel sau cu un chist de cordon,
ambele aflându-se la polul inferior al sacului herniar.
2. După conținut:
Herniile inghinale în mod obișnuit conțin intestin subțire și epiploon. De un interes particular
sunt cele în al căror sac se găsește intestin gros, așa zise „prin alunecare”, voluminoase,
inghinoscrotale, conținând cecoascendentul în dreapta și colonul sigmoid în stânga. Aceste hernii
16
au un sac incomplet format, în care o parte din peretele sacului este reprezentat de organul
alunecat, iar o disecție brutală sau deschiderea lui neatentă poate duce la lezarea colonului
herniat.
3. După evoluție:
a) Herniile ireductibile. Ireductibilitatea sacului herniar apare destul de frecvent pe parcursul
evoluției, în sepcial la cele vechi, voluminoase, care prezintă numeroase aderențe intrasaculare
între conținut și conținător. Hernia poate fi total sau parțial ireductibilă și să nu aibă nici un semn
de strangulare. De obicei însă o hernie brusc ireductibilă este în iminență de strangulare;
pacientul trebuie internat urgent și urmărit foarte atent.
b) Herniile monstruoase gigante ce ating un volum impresionant, adesea depășind mărimea
unui cap de copil, jenează prin mărimea lor. La aceste hernii se constată frecvent și leziuni
cutanate. Pot conține parțial sau în întregime intestinul subțire, epiploonul, colonul, care nu mai
pot fi repuse în cavitatea peritoneală deoarece acesta și-a modificat volumul, devenind hernii cu
pierderea dreptului de domiciliu.
4. După vârstă, herniile se clasifică după momentul apariției lor în:
- hernii ale nou-născutului și sugarului
- hernii ale copilului
- hernii ale adultului
- hernii ale bâtrânului.
5. Hernia inghinală la femeie ocupă un loc aparte, datorită diferențelor anatomice față de
regiunea inghinală a bărbatului. Femeia face mai rar hernie inghinală a bărbatului. Femeia face
mai rar hernie inghinală și, dacă există, sacul herniar se află în dreptul spinei pubelui. Extrem de
rar găsim situații în care sacul herniar să coboare până la nivelul labiei mari, realizandu-se o
hernie inghino-labială.

2.7. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII

Orice hernie odată apărută , are tendinșa de a evolua, mărindu-și volumul, mai cu seamă dacă
se mențin condițiile favorizante ce au generat-o. Evoluția herniei poate merge spre complicații,
dintre care cea mai gravă este strangularea herniară. Complicațiile se pot instala brusc fără să
existe vreo relație directă între volumul herniei și apariția lor.
Particularitățile în evoluția herniei inghinale:
Complicația majoră a herniei este strangularea, care se constată mai ales la herniile mici
oblice externe. Strangularea poate îmbrăca câteva aspecte anormale și rar întâlnite, ce pot duce la
diagnostic și atitudine terapeutică eronate. Strangularea retrogradă în ”W” este particulară pentru
17
hernia inghinală. E o strangulare intrasaculară, în care segmentul de ansă strangulat se află în
cavitatea abdominală, în sac gasindu-se anse de aspect cvasinormal. Trebuie reamintită aici și
situația când sacul unei hernii inghinale strangulate este repaus în totalitate în cavitatea
peritoneală, prin taxis, strangularea menținându-se în continuare.
Caracteristic pentru herniile inghinoscrotale voluminoase, ce conțin în sac colon, este un
tablou clinic de subocluzie cu caracter cronic, produs printr-o obstrucție incompletă determinată
de acumularea treptată și strangularea materiilor fecale în ansa herniată. La examenul local al
unei asemenea hernii, sacul are la palpare un caracter particular: este moale, păstos, din cauza
prezenței materiilor fecale. Acest tip de hernie se întâlnește la bătrâni și poate reprezenta o cauză
importantă de perturbare a tranzitului intestinal.15

2.8. DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv al unei hernii inghinale nu este greu și se bazează pe câteva elemente
esențiale, care reies din examinarea clinică.
La herniile fără sac exteriorizat, semnul cel mai important, care trebuie totdeauna căutat, este
impulsul la tuse. Dacă la aceasta se adaugă și constatarea unui orificiu extern al canalului
inghinal cu un diametru mai mare, diagnosticul de punct herniar poate fi făcut.
Constatarea la inspecție a clasicei formațiuni tumorale, situate în regiunea inghinală, cu toate
caracteristicile ei: indolară, reductibilă, cu o evoluție lentă sunt suficiente pentru diagnostic.

2.8.1. Diagnosticul diferențial

Desigur că pot exista și erori de diagnostic: hidrocelul poate fi luat drept hernie
inghinoscrotală, însă acesta nu este reductibil, testiculul nu poate fi palpat, fiind înglobat în masa
lichidiană, iar palparea formațiunii dă o senzație particulară de lichid sub tensiune.
Cazul particular al unui hidrocel comunicant poate genera de asemenea o confuzie cu atât mai
mult cu cât prin persistența completă a canalului peritoneovaginal coexistă ce foarte multe ori și
o hernie.
Pot duce la confuzii tumorile epididimo-testiculare, chisturile de cordon, la fel și varicocelul,
mai ales când acesta este voluminos.
Dificultăți de diagnostic se întâlnesc la persoanele obeze, în special la femei, unde hernia
inghinală trebuie deosebită de cea femurală. Clasica delimitare prin linia Malgaigne între spina
iliacă anterosuperioară și spina pubelui se dovedește adesea inoperantă la asemenea persoane,
din cauza obezității ce estompează reliefurile anatomice.

15
Troianescu O., chirurgia herniilor, (Editura Medicală, București: 1959).
18
 Traiectul herniei orientează spre varietatea anatomică a herniei. Direcția traiectului se
stabilește cu ajutorul degetului index introdus prin invaginarea scrotului în canalul inghinal. O
direcție oblică indică o hernie de tip oblic extern, iar o direcție anteroposterioară, o hernie
directă.
Faptul că o hernie inghinală este congenitală sau dobândită, se pune mai ales la bolnavii
adulți: este congenitală dacă a survenit la un bolnav care a mai avut în copilărie o hernie tratată
pe partea contralaterală, sau dacă s-a dezvoltat foarte repede, ceea ce presupune prezența unui
sac preformat. În rest, toate herniile adultului sunt hernii dobândite, fie de efort, fie de slăbiciune
la persoanele vârstnice.

2.9. TRATAMENTUL HERNIILOR INGHINALE

Unicul tratament admis astăzi în cazul herniilor inghinale este tratamentul chirurgical
reprezentat de cura radicală a herniei prin diverse procedee. Metode de altă dată folosite, cum
este bandajul herniar, trebuie evitate din cauza rezultatelor cu totul nesatisfăcătoare. Tehnicile
chirurgicale folosite pentru tratarea herniei sunt numeroase, însă oricare ar fi procedeul operator,
în esență cuprind doi timpi principali: tratarea sacului herniar și refacerea peretelui abdominal.16
Există două tipuri de operaţii pentru hernia inghinală:
 Operaţia deschisă prin efectuarea unei singure incizii la nivelul zonei inghinale. Este
vorba despre o operaţie sigură, eficientă, utilizată de mai mulţi ani.
Operaţia laparoscopică este o metodă mai nouă de corectare a herniilor inghinale la adult.
Printr-o mică incizie chirurgul introduce în abdomen un instrument subţire, iluminat, numit
laparoscop.
Scopul tratamentului herniei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominală conținutul
herniar și de a restabili integritatea peretelui abdominal.

2.9.1. Operația chirurgicală deschisă

16
Caloghera C., Mihăilescu Al., Popovici P., Grefa de piele liberă dezepidermizată în tratamentul eventrațiilor și
herniilor, Chirurgia, (București: 1980), 29-93.
19
 Operațiile deschise se pot realiza cu sau fără protezarea peretelui abdominal cu o plasă.
Tratamentul herniei fără plasă este indicat organismelor în creștere - copii, adolescenți și adulți
tineri, cel mai indicat procedeu fiind cel numit anatomic - Schouldeiss-Bassini. Tratamentul
herniei cu plasa reprezinta gold standard. Și la acest capitol au intrat în competiție mai multe
procedee, dintre care s-a impus și a rămas de bază procedeul Lichtenstein.
Atitudinea modernă în tratamentul chirurgical al herniei inghinale include, pe lângă
abordarea sacului herniar și refacerea solidă a peretelui abdominal, disecția și menajarea nervilor
regiunii inghinale, fapt ce asigură o diminuare până la dispariția totală a durerii postoperatorii.
Se foloseste anestezie locala, rahidiana sau generala; chirurgul face o incizie in zona herniei,
reduce continutul acesteia inapoi in abdomen si apoi consolideaza peretele muscular prin
cusaturi. De obicei, zona de slabiciune musculară este întarită cu o plasă sintetică pentru a oferi
un sprijin suplimentar.

2.9.2. Riscurile operației deschise

Adulții și copii care sunt supusi operației de corectare a herniei au urmatoarele riscuri:
- reactia la anestezie (principalul risc)
- infecția și sângerarea la locul operației
- afectarea nervilor, amorțeli la nivelul pielii, pierderea circulației sanguine la nivelul scrotului
sau a testiculelor ceea ce determină atrofia testiculelor (foarte rar)
- afectarea tubului ce transportă sperma de la testicule la penis (canal deferent), determinând
incapacitatea de a avea copii
- afectarea arterei sau venei femurale.
Copiii sănatoși au puține riscuri la operație. De obicei chirurgia se efectuează în regim
ambulator. Copii prematuri au risc de apariție în timpul operației a unor complicații cardiace sau
pulmonare.
La copii mai mici de 1 an, pentru a preveni riscurile unei a doua operații, chirurgul va
examina și zona inghinala de partea opusă. Dacă există la acel nivel o hernie, acesta poate fi
corectata în timpul aceleași operații, însa la băieți, aceasta practică supune simultan la risc
ambele testicule. Baieții cu hidrocel si hernie pot fi operați pentru ambele afecțiuni în același
timp, evitându-se riscurile unei a doua intervenții chirurgicale.

2.9.3. Operația laparoscopică

20
 Operațiile laparoscopice presupun protezarea obligatorie a peretelui abdominal cu o plasă.
După modalitatea de abordare, tratamentul herniei pe cale laparoscopică poate fi:
- total extraperitoneal (TEP)
- trans abdomino-properitoneal (TAPP).
Tratamentul
laparoscopic al herniei
inghinale reprezintă cea
mai modernă modalitate de
tratament, prezentand
posibilitatea de rezolvare
solidă a peretelui
abdominal (în special trans
abdomino-properitoneal
recuperare rapidă și cu
disconfort minim
postoperator, rata redusă de
recidivă (în special trans
abdomino-properitoneal).17
Chirurgie laparoscopică se efectuează sub anestezie generală. Chirurgul face 3 incizii mici (0,
5-1cm) la nivelul abdomenului inferior și introduce un laparoscop-un tub subtire cu o camera
video mică atasata la un capăt. Camera trimite o imagine mărita de la interiorul corpului la un
monitor, oferind chirurgului posibilitatea de a vedea în detaliu zona de hernie și a tesutului
înconjurător. În timp ce vizualizează pe monitor, chirurgul folosește instrumente pentru a repara
cu atenție hernia folosind o plasă sintetică, din polipropilen monofilament.
Pacienții care au beneficiat de o operație chirurgicala laparoscopică, în general, necesită de un
timp de recuperare mult mai scurt. Cu toate acestea, medicul poate stabili că metoda
laparoscopică nu este cea mai bună opțiune dacă hernia este foarte mare sau persoana a avut
intervenții chirurgicale pelvine.18

2.9.4. Riscurile operației laparoscopice

Unele persoane necesită o pregatire anterioară operației, în vederea scăderii riscului de

complicații:
17
http://www.tratamenthernie.ro/pagina/hernie-inghinala.html, accesat în 20 mai, 2015, ora 19.
18

21
- persoanele cu istoric de coagulare a sângelui în vasele mari (tromboza venoasă profundă)
- fumătorii
- persoanele ce primesc tratament cu doze mari de aspirină. Aspirina scade coagularea sângelui
și crește riscul de sângerare postchirurgicală.
- persoanele ce urmează tratament cu medicamente ce subțiază sângele (ca heparina și
enoxaparina)
- persoanele cu boli severe urinare ca de exemplu mărirea prostatei

Riscurile operației laparoscopice includ:

- durere la nivelul cordonului ce transporta sperma de la testicule la penis (cordon spermatic),
în testicule sau la nivelul coapsei
- acumularea de lichid (serom) sau sânge (hematom) la nivelul scrotului, canalului inghinal sau
musculaturii abdomenului
- incapacitatea de a urina (retenție urinară) sau afectarea vezicii urinare
- infecția mesei sau a suturilor
- formarea de țesut cicatriceal (aderente)
- afectarea organelor abdominale, vaselor de sânge sau a nervilor
- amorțeli la nivelul coapsei
- durere la nivelul coapsei (lezarea unui nerv)
- afectarea testiculului ce determina atrofia acestuia (rar)
- recurența herniei (de obicei determinată de folosirea în cursul operației a unei mese de
dimensiuni prea mici pentru a acoperi aria inghinală sau a unei mese ce nu a fost bine fixată).
Experții sugerează că experiența echipei chirurgicale joacă un rol important în rata de recurență
deoarece tehnica laparoscopică poate fi greu de efectuat. Unele studii au aratat că mai mult de
10% din herniile operate laparoscopic reapar. Studiile mari, multicentrice au aratat o rata de
recurenta mai mică, intre 0.25% si 2%.

Alte tratamente:
Hernia inghinala nu poate fi tratată cu medicamente. Uneori, postchirurgical, se indică
medicamente pentru combaterea durerii. Purtarea unui corset sau brâu nu reprezintă un tratament
pentru hernia inghinală. Corsetul nu previne încarcerarea unei părti din intestin din hernie și
poate determina chiar rănirea tesuturilor din acea zonă.

2.10. PROFILAXIA
22
 Majoritatea herniilor inghinale nu pot fi prevenite, mai ales la sugari si la copii mici. La
adulți, unele hernii pot fi prevenite prin urmatoarele masuri:
- evitarea creșterii în greutate. Obezitatea determină o creștere a presiunii intraabdominale și
crește riscul de a dezvolta o hernie inghinală. Se recomandă menținerea unei greutăți corporale
normale prin dieta și exercitiu fizic.
- evitarea pierderilor mari și rapide în greutate (diete severe). Programele de scadere ponderala
rapidă determină o pierdere în proteine și vitamine necesare forței musculare, ceea ce determină
o slăbiciune a musculaturii abdominale.
- oprirea fumatului. Tusea cronica a fumatorului creste riscul de a dezvolta o hernie inghinală.
- evitarea constipației și încordării în timpul mișcărilor intestinale sau a urinarii. Încordarea
crește presiunea în interiorul abdomenului.
- ridicarea corectă de greutăți, prin flectarea genuchilor și nu a spatelui.

23
 3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU HERNIE
INGHINALĂ

Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă în
efectuarea acelor activități care contribuie la însănătoșirea acestuia (sau la o moarte
ușoară), activități pe care individul le-ar face fără ajutor dacă ar avea puterea, voința sau
condițiile necesarede a face aceasta, în așa fel încât, individul să-și recapete starea de
independență cât mai repede posibil.
"Codul pentru asistentele medicale" descrie de asemenea 4 responsabilități, care definesc
direcțiile importante și anume:
1. promovarea sănătății;
2. prevenirea sănătății;
3. restaurarea sănătății;
4. înlăturarea suferinței.19

3.1. PREGĂTIREA FIZICĂ ȘI PSIHICĂ A PACIENTULUI

Pregătirea psihologică are ca scop adaptarea bolnavului condiţii de viaţă din spital, precum şi
la neajunsurile perioadei postoperatorii. Nu trebuie să uităm că pacientul care urmează să fie
operat este tulburat de grija pentru gravitatea bolii sale şi de frica pentru intervenţia chirurgicală.
Ajunși în secția de chirurgie, pacienților trebuie să li se asigure confort fizic și psihic, cât
și un mediu ambiant plăcut. Pacienții înainte de intervenția chirurgicală sunt agitați, speriați de
teama intervenției chirurgicale, de diagnostic, de anestezie, de durere și chiar de gândul morții.
Asistenta medicală are datoria și obligația ca prin comportamentul și atitudinea ei să înlăture
starea de anxietate în care se află pacientul înainte de intervenția chirurgicală. Asistenta medicală
trebuie să-l ajute pe bolnav:
- să-și exprime gândurile, temerile
- sa-i insufle încredere în echipa operatorie
- să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului, cum va fi așezat pe masa de operație
- să-l asigure că va fi însoțit și ajutat.20

19
http://ro.scribd.com/doc/156798900/Ingrijirea-Pacientilor-Cu-Hernie-Inghinala#scribd , accesat în 08 mai 2015.
(14)
20
Lucreția Titircă, Tehnici de Evaluare și Îngrijiri acordate de asistenții medicali, (București: Editura Viața
Medicală Românească, 2008), 185-189.
24
 Asistenta medicală și toată echipa de îngrijire trebuie să răspundă cu amabilitate,
profesionalism, siguranță și promptitudine la solicitările tuturor pacienților, astfel încât aceștia să
capete încredere în serviciul în care a fost internat.

3.2. PREGĂTIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI

Pregătirea chirurgicală a bolnavului constă în câteva măsuri menite să asigure desfăşurarea

actului chirurgical în condiţii optime şi vizează igiena bolnavului, pregătirea aparatului sau
organului pe care se intervine, precum şi efectuarea unor tratamente preoperatorii.

1. Bilanț clinic general:

În urma observării clinice asupra pacientului, asistenta medicală are următoarele obligații:
 Să observe și să consemneze aspectul general al pacientului, înălțimea și greutatea sa
(obezitatea și cașexia), vârsta aparentă și reală, aspectul pielii, ținuta, faciesul,
mersul, starea psihică.
 Să urmărească atent și sistematic nevoile pacientului și problemele de dependență
generate de nesatisfacerea acestora, ca să poată stabili obiective pentru oferirea unei
îngrijiri de calitate.
 Să ia cunoștință de situația în care se găsește pacientul, fiind atentă la detaliile
importante și la schimbările care apar în evoluția lui pentru explorarea preoperatorie.
 Să culeagă date din diferite surse: foaia de observație, foaia de temperatură, familia
pacientului, de la ceilalți membrii ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne
pacientul. Culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenție pentru a nu trece cu
vederea problemele importante și pentru a se face o evaluare corectă a lor.
 Toate datele privind starea generală a pacientului și evoluția bolii acestuia se notează
permanent în foaia de observație și planul de îngrijire pentru a obține un tablou clinic
exact, care va fi analizat de echipa de îngrijire și va fi baza unui nursing de calitate.

2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului:

a. Familiale: dacă în familie au fost bolnavi cu diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză, etc
b. Chirurgicale: dacă a mai suferit alte intervenții, dacă au avut evoluție bună, dacă au
existat complicații.
c. Patologice: se vor nota bolile care au influență asupra anesteziei și intervenției, dacă a
avut afecțiuni pulmonare și dacă este fumător, afecțiuni cardiace, etc.

25
 3. Urmărirea și măsurarea funcțiilor vitale și vegetative:
Se va urmări, măsura și nota tensiunea arterială, pulsul, respirația, temperatura, diureza,
scaunul.

4. Crearea câmpului operator:

- se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu un aparat de ras individual, pe o
suprafață largă (15/25 cm);
- se interzice folosirea cremelor depilatoare;
- se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.

5. Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu:

- grupul sanguin și factorul Rh, - hemograma, - glicemia, - ureea și creatinina serică, -
ionograma sanguină, - probele hepatice, - factorii de coagulare, - sumarul de urină, - se
efectuează ECG-ul și radiografia pulmonară, explorarea aparatului repirator, cardiovascular,
tubului digestiv, funcției hepatice și renale.
Se va goli intestinul terminal: - se face clismă în seara dinaintea și în dimineața intervenției
chirurgicale în caz de intervenție pe tub digestiv - se administrează un laxativ cu 12 - 24 de ore
înaintea inter-venției, dacă actul operator nu se desfășoară pe tubul digestiv și dacă tranzitul
bolnavului este normal.
Restricția alimentară: - se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operației; 37 - se
sistează orice alimente (lichide, solide) de la orele 21 înaintea operației; - se interzice fumatul
sau consumul de alcool cu o seară înainte de operație.

3.3. ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVULUI

Pregătirea materialelor în vederea reanimării postoperatorii

În vederea pregătirii materialelor și reanimarea postoperatorie, asistenta va pregăti
materialele pentru perfuzii, seringi, ace, garou, soluţii de perfuzat, aspiratorul și sondele,
materialele pentru tratamentul medicamentos, analeptice cardio - vasculare si respiratorii,
alcool, pregatirea borcanelor necesare cu suporturi pentru aspiraţie, drenaj pleural, verifica sursa
de oxigen.

Pregătirea materialelor pentru supravegherea bolnavilor

26
 Asistenta medicală va pregăti: termometrul, cronometrul, aparatul pentru tensiune, borcan
pentru diureza, foaia de temperatura pentru terapia intensivă.
Transportul bolnavului operat va fi efectuat cu căruciorul pregătit cupătura, cearceaf, aleza.
Bolnavul este aşezat în poziţie de decubit dorsal, cu capul într-o parte, invelit pentru a nu raci.
Transportul se efectuează silenţios, cu blândeţe, fără zdruncinături care pot fi factori socgini.
Asistenta medicală supraveghează: pulsul la carotidă, eventuala vărsătura, apariţia cianozei,
perfuzia daca se continua în timpul transportului.21
După intervenția chirurgicală deosebim:
- o perioadă postoperatorie imediată, de la sfârșitul operației până la restabilirea stării de
conștiență și a funcțiilor vitale (perioada de trezire a pacientului);
- o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacientul a fost
recuperat complet din anestezie până la momentul externării.

Obiective asistentei medicale:

- restabilirea homeostaziei fizice si psihice;
- prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și precoce;
- managementul durerii.
Supravegherea postoperatorie imediată:
- se supraveghează funcțiile vitale;
- se verifică permeabilitatea și poziția cateterelor, a sondelor și tuburilor de dren. Transportul
de la blocul operator: - se face pe targă, cărucior, se evită mișcările bruște, se menajează plaga,
trusa de perfuzie, tuburile de dren.

3.3.1. Supravegherea postoperatorie precoce

A. Se va supraveghea plaga: - pansamentul să fie curat; se schimbă pansamentul la 24 ore

după operație, iar după 3 zile plaga poate fi lăsată liberă dacă evoluția este bună; pansamentul se
schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul prezintă semne locale sau generale de
infecție a plăgii (febră, frison, congestie locală), caz în care se recoltează secreție din plagă
pentru examenul bacteriologic și antibiogramă;
- se schimbă meșele; se scot firele de sutură la 5-7 zile, în funcție de indicația medicului și de
evoluția plăgii;
- se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi menținută decliv; - se
scurtează sau se îndepărtează drenul la indicația medicului.

21
http://ro.scribd.com/doc/156798900/Ingrijirea-Pacientilor-Cu-Hernie-Inghinala#scribd, accesat în 06 mai 2015.
27
 B. Supravegherea curbei febrile: - se măsoară și notează temperatura pacientului; se
combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături suplimentare; se supraveghează și se
raportează semnele de hipotermie: somnolență, scăderea temperaturii rectale la 34-35° C,
scăderea TA și a pulsului; se raportează medicului orice creștere patologică a temperaturii.

C. Combaterea durerilor postoperatorii și ridicarea moralului bolnavului

Durerile cele mai intense apar în primele 24 de ore după operație, ajungând la intensitate
maximă noaptea, după care ele se atenuează treptat și dispar în decurs de 36-48 de ore. Pentru
combaterea durerii asistenta va folosi un complex de măsuri: liniștirea bolnavului, așezarea lui în
poziții de menajare a părților dureroase, utilizarea agenților mecanici și fizici ( se aplică local
pungă cu gheață) și tratamentul medicamentos calmant ( la indicația medicului), respectiv
morfină asociată cu atropină (1mg), mialgin etc.

D. Supravegherea eliminărilor: - la cei cu sondă vezicală à demeure se verifică

permeabilitatea și racordul sondei; se golește punga colectoare și se notează cantitatea de urină;
la cei fără sondă se urmărește reluarea spontană a micțiunilor la 6 - 8 ore postoperator; - se
verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează spontan; se anunță medicul dacă
pacientul nu urinează; se face sondaj vezical, în condiții aseptice, dacă bolnavul prezintă glob
vezical; se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator și a
patra zi pentru materii fecale, exceptând pacienții cu fisură anală sau hemoroizi, la care defecația
poate fi amânată până la vindecarea plăgii operatorii;
- în situațiile speciale, cand bolnavul nu își reia tranzitul intestinal: se pune tub de gaze 15-20
minute, maxim o oră; se face masaj abdominal, se pun supozitoare cu glicerină, se practică
clisma evacuatoare sau la indicația medicului se administrează un amestec litic (ser fiziologic +
plegomazin + propranolol).

F. Supravegherea alimentației
În cazurile obișnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentației este următoarea:
- în ziua operației: hidratarea parenterală cu soluții prescrise de medic;
- dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă;
- dieta ușor digerabilă, a doua zi postoperator;
- dieta obișnuită, după ce bolnavul a avut scaun.

28
 G. Mobilizarea operatului - se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând
cazurile cu intervenții ortopedice la nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale; - se
schimbă poziția bolnavului din oră în oră în primele 24 de ore pentru a preveni pneumonia dată
de stază pulmonară sau atelectazia pulmonară; - se solicită pacientului să execute mișcări active
ale membrelor inferioare din oră în oră sau se fac mișcări pasive ale articulațiilor de la membre,
masaje, în sensul circulației venoase.22

22
Violeta Văcariu, Ghid de nursing, (Timișoara: Editura Victor Babeș, 2002), 31-33
29
 4. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 1

Nume: C.
Prenume: I.
Vârsta: 24 ani
Sex: Masculin
Stare civilă: necăsătorit
Naţionalitate: romană
Ocupaţie: student
Data internării: 06.05.2015; ora 06:32
Durata spitalizării: 4 zile
Motivele inernării:
- pacientul s-a internat prezentând umflătură în zona inghinală, dureri la nivelul fosei iliace
drepte, greţuri, vărsături, constipaţie.
Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 24 de ani prezintă de apoximativ 5 zile dureri difuze în epigastru şi în
fosa iliacă dreaptă, cu greţuri şi vărsături. Pacientul acuză insomnii, somn insuficient, cu
treziri repetate. Simptomatologia s-a accentuat în urmă cu 24 de ore când bolnavul a început să
prezinte vărsături repetate şi dureri, motiv pentru care se apelează la serviciul de urgenţă.
Pacientul se internează prin serviciul de urgenţă cu semne clinice şi simptome de hernie
inghinală.
Diagnosticul la internare: Hernie inghino-scrotală dreaptă congenitală blocată; infecție
urinară-suspiciune.
Examenul clinic general:
STARE GENERALĂ: alterată.
TALIE: 1.80
GREUTATE: 75 kg
TEGUMENTE ŞI MUCOASE: normal colorate.
ŢESUT SUBCUTANAT: normal reprezentat.
ŢESUT MUSCULAR: normoton, normokinetic.
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru morfofuncţional.
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil.
SISTEM RESPIRATOR: căi respiratorii superioare permeabile;
TORACE: normal conformat, amplitudinea mişcărilor respiratorii egală.
PERCUŢIE: sonoritate pulmonară;
30
 AUSCULTAŢIE: murmur vezicular prezent bilateral, fără raluri.
SISTEM CARDIO-VASCULAR:
- zona precordială de aspect normal;
- Zgomote cardiace normale;
- Artere pulsatile - TA 120/70 mmHg;
- Puls 65 pulsaţii/min - A.V. 65 b/min.
APARAT DIGESTIV:
- abdomen normal conformat;
- Durere în fosa iliacă dreaptă;
- Greţuri, vărsături;
- Tranzit intestinal absent;
- Apăsare musculară discretă în etajul abdominal inferior.
APARAT URO-GENITAL:
- rinichi nepalpabili;
- Micţiuni fiziologice.
SISTEMUL NERVOS: ROT – prezente bilateral;

În urma bilanțului independență- dependență, în satisfacerea nevoilor fundamentale, domnul C.I.

prezintă următoarele probleme de dependență:
1. Alimentaţie inadecvată prin deficit din cauza greţurilor şi vărsăturilor manifestată prin
constipaţie.
2. Disconfort abdominal din cauza procesului inflamator intestial manifestat prin dureri în
epigastru şi în fosa iliacă dreapta.
3. Durere la nivelul plăgii operatorii din cauza intervenţiei chirurgicale manifestată prin stare de
iritabilitate, facies crispat.
4. Dificultatea de a praticipa la manifestările religioase din cauza durerii postoperatrorii și a
poziției neadecvate.

31
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
PACIENT: C. I., 24 de ani
DIAGNOSTIC: Hernie inghino-scrotală dreaptă congenitală blocată.

Îngrijiri
Intervenții Intervenții
Nevoia Diagnostic de Obiective Evaluare
autonome delegate
afectată nursing
1. Nevoia Grețuri, vomări 1. Pacientul să 1. Sprijinirea 1.Se 1. Pacientul este
de a se manifestate prin: nu prezinte pacientului în administrează echilibrat
alimenta și vărsături greţuri şi timpul vărsăturilor, tratamentul hidroelectrolitic
hidrata. alimentare vărsături. și protejarea medicamentos la și volemic;
cauzate de 2. Pacientul să lenjeriei cu muşama indicaţia 2. Pacientul este
dureri, proces fie echilibrat care se aşează în medicului: echilibrat
infecțios hidroelectrolit funcţie de poziţia antibiotice,vitam nutrițional, nu
postoperator. ic şi pacientului; ine,săruri prezintă semne
nutrițional în 2. Se face bilanţul minerale; de deshidratare.
24 de ore. lichidelor ingerate 2. Se
şi eliminate și se administreză la
administrează indicaţie
substanţe acidulate laxative;
cu lămâie (reci),
fără a fi dulci, la 2-
3 ore în porţii mici
(100 ml)
2. Nevoia 2. Disconfort 1. Liniștirea 1. Se asigură 1. Se 1. Pacientul este
de a dormi abdominal din pacientului. repausul fizic şi administrează liniștit, durerile
a se cauza procesului 2. Pacientul să psihic în perioadele medicaţia prescrs în epigastru și în
odihni. inflamator nu prezinte evolutive. ă de medic: fosa iliacă
intestial dureri în antiinflamatoare, dreaptă fiind
manifestat prin epigastru şi în antiinfecţioase şi reduse.
dureri în fosa iliacă urmăresc
Îngrijiri
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
afectată nursing autonome delegate
32
 epigastru şi în dreaptă. efectele
fosa iliacă medicaţiei;
dreaptă. Algocalmin =
comprimate de
0,500 g; -fiole de
2 ml i.m. si i.v.
Oxacilină =
flacoane
injectabile de
250-500g i.m. și
i.v.; - capsule de
0,250-500g ;
2. Se
administrează
medicamentaţia
antispastică.
Diazepam =
comprimate de
2mg, 5mg,
10mg-fiole 2ml
i.m;

3. Nevoia 3. Durere la 1. Pacientul 1. Se informează 1. Administrează 1. Pacientul a

de a evita nivelul plăgii să-şi exprime pacientul că odată antialgice și stat în decubit
pericolele. operatorii din diminuarea cu revenirea din antiinfecșioase la dorsal, fără
cauza durerii până la anestezie va sinți indicația pernă, în primele
intervenţiei dispariţie în durere la nivelul medicului. ore de la
chirurgicale 48 – 72de ore. plăgii. Gentamicina=fio intervenţia
manifestată prin 2. Supraveghează le de 2ml, de 40 chirurgicală apoi,
stare de atent revenirea şi 80g i.m. cu ajutor, s-a
iritabilitate, sensibilităţii la ridicat. A doua zi
facies crispat. membrele a coborât din pat
inferioare pentru a şi a făcut
combate parestezia plimbări uşoare
la nivelul acestora. prin salon.

33
 3. Asigură
pacientului repaosul
fizic și psihic.
4. Nevoia 1. Dificultatea de 1. Pacientul să 1. Ajută pacientul 1. Pacientul este
de a a praticipa la poată să-și să se deplaseze la mulțumit că a
practica manifestările practice capela spitalului putut să-și
religia. religioase din religia. sau face practice religia.
cauza durerii intermedierea ăntre
postoperatrorii și pacient si liderul
a poziției religios.
neadecvate.

EPICRIZA

Pacientul s-a prezentat la serviciul de urgență în data 06.05.2015, ora 06:32 cu

umflătură în zona inghinală, dureri la nivelul fosei iliace drepte, greţuri și vărsături, pentru
investigaţii şi tratament.

34
 După efectuarea investigațiilor clinice și paraclinice împreună cu simptomele descrise se
stabilește diagnosticul de hernie inghinală cauzată de efort fizic intens. Bolnavul este supus
intervenţiilor chirurgicale iar operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul
spitalizării el a primit:
- tratament chirurgical
- tratament medical (antibiotice, sedative);
- a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic;
- regim alimentar pre şi post operator;
- repaus la pat.
Bolnavul este externat pe data de 10.04.2015, ora 11:20, cu următoarele recomandări:
- evitarea eforturilor fizice mari și ridicarea de greutăți timp de 6 luni.
- efectuarea toaletei plăgii
- consumarea unei alimentații echilibrate
- să se odihnească după fiecare masă
- control medical la 21 de zile.

35
 5. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 2

Nume: S.
Prenume: M.
Vârsta: 32 ani
Sex: Masculin
Stare civilă: căsătorit
Naţionalitate: romană
Ocupaţie: muncitor construcții
Data internării: 03.02.2015; ora 06:00
Durata spitalizării: 5 zile
Motivele inernării:
- pacientul s-a internat prezentând dureri abdominale, dureri la nivelul fosei iliace drepte,
umflătură vizibilă şi palpabilă la locul durerii.
Istoricul bolii:
Pacientul S.M., în vârstă de 34 de ani, prezină de aproximativ o săptămână dureri abdominale
în regiunea inghinala dreapta iar la acest nivel se prezintă o formațiune tumorală cu impulsiune
și expansiune la tuse și efort.
Simptomatologia s-a accentuat în urmă cu 24 de ore când bolnavul a început să prezinte
durere intensificată la defecaţie, ca efect al presiunii abdominale, la efort şi tuse, motiv pentru
care se apelează la serviciul de urgenţă. Pacientul se internează prin serviciul de urgenţă cu
semne clinice şi simptome de hernie inghinală.
Diagnosticul la internare: Hernie inghinală dobândită, de efort.
Examenul clinic general:
STARE GENERALĂ: alterată.
TALIE: 1.84
GREUTATE: 80 kg
TEGUMENTE ŞI MUCOASE: normal colorate.
ŢESUT SUBCUTANAT: normal reprezentat.
ŢESUT MUSCULAR: normoton, normokinetic.
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru morfofuncţional.
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil.
SISTEM RESPIRATOR: căi respiratorii superioare permeabile;
TORACE: normal conformat, amplitudinea mişcărilor respiratorii egală.
PERCUŢIE: sonoritate pulmonară;
36
 AUSCULTAŢIE: murmur vezicular prezent bilateral, fără raluri.
SISTEM CARDIO-VASCULAR:
- Zona precordială de aspect normal;
- Zgomote cardiace normale;
- Artere pulsatile - TA 120/80 mmHg;
- Puls 65 pulsaţii/min - A.V. 65 b/min.
APARAT DIGESTIV:
- Abdomen normal conformat;
- Durere în fosa iliacă dreaptă;
- Greţuri, vărsături;
- Tranzit intestinal absent;
- Apăsare musculară discretă în etajul abdominal inferior.
APARAT URO-GENITAL:
- Rinichi nepalpabili;
- Micţiuni fiziologice.
SISTEMUL NERVOS: ROT – prezente bilateral;

În urma bilanțului independență - dependență, în satisfacerea nevoilor fundamentale, domnul

S.M. prezintă următoarele probleme de dependență:
1. Dispnee manifestată prin: respirație superficială, apnee cauzată de durere, neliniște,
hipertermie, frică de intervenția chirurgicală.
2. Circulație inadecvată datorită intervenției chirurgicale și cardiopatia ischemică
manifestată prin alterarea ritmului cardiac; stare de anxietate și neliniște.
3. Dificultatea de a se îmbrăca și dezbrăca cauzate de durere, poziție neadecvată.
4. Alterarea integrității tegumentelor la nivelul abdomenului în urma intervenției
chirurgicale, manifestată prin: plaga chirurgicală și prezența tuburilor de dren.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

37
 PACIENT: S. M., 32 de ani.
DIAGNOSTIC: Hernie inghinală dobândită, de efort.

Îngrijiri
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
afectată nursing autonome delegate

1. Nevoia 1. Dispnee 1. Pacientul să 1. Liniștirea 1. Administrarea 1. Starea

de a manifestată aibă o bolnavului, tratamentului pacientului se
respirație aerisirea camerei. ameliorează
respira. prin: respirație indicat de medic.
normală. treptat.
superficială, 2. Se face
2. Liniștirea meloterapie,
apnee cauzată
psihică a psihoterapie și se
de durere, pacientului. încearcă calmarea
neliniște, pacientului.
hipertermie,
frică de
intervenția
chirurgicală.
2. Nevoia 1. Circulație 1. Pacientul să 1. Educarea 1. La indicația 1. Bolnavul
de a-și inadecvată prezinte o pacientului cu medicului se prezintă în primele
circulație privire la zile postoperator
menține datorită administrează:
adecvată. schimbarea T.A.=140mmHg,
temperatura intervenției poziției care va - Glucoză 10% dar în următoarele
2.În timp de 48 asigura o bună două zile s-a
corpului și chirurgicale și (500ml/24h), Ser
de ore, pulsul circulație. normalizat;
tensiunea cardiopatia fiziologic
și tensiunea T.A.=120/80. Se
în limite ischemică 2. Se măsoară (1000ml/24h), stabilizează pulsul.
arterială să T.A., pulsul,
normale. manifestată prin i.v.
aibă valori respirația și se 2. Pacientul
alterarea notează valorile - Algocalmin F4
normale. prezintă o ușoară
ritmului în foaia de (1f/6h, i.m.)
3. Pacientul să ameliorare și este
temperatură.
cardiac; stare de - Penicilină
fie echilibrat echilibrat psihic.
anxietate și psihic. 2. Se asigură (1ml/6h, i.m.)
neliniște. bolnavului - Romergan F2
repausul absolut. (1f/12h, i.m.)
3. Nevoia 1. Dificultatea 1. Pacientul să 1. Se ajută 1. Pacientul se
Îngrijiri
Nevoia Diagnostic de Obiective Evaluare
Intervenții Intervenții
afectată nursing
38
 autonome delegate

de a se de a se îmbrăca se îmbrace și pacientul să se îmbracă și se

îmbrăca și dezbrăca să se dezbrace îmbrace și să se dezbracă singur.
dezbrăca. cauzate de singur. dezbrace.
durere, poziție 2. Încurajează
neadecvată. pacientul să se
imbrace și
dezbrace singur.
4. Nevoia 1. Alterarea 1. Pacientul să 1. Se observă 1. Se continuă 1. Ablația firelor
de a fi integrității redobândească aspectul tratamentul de de sutură de face
după 7 zile.
curat. tegumentelor la integritatea tegumentelor și mai sus prescris
nivelul tegumentelor îngrijește locul de medic pe toată 2. Cicatrizarea
plăgii operatorii.
abdomenului în în decurs de 5- unde se află durata
urma 7 zile, fără tuburile de dren, spitalizării. 3. Pacientul este

intervenției complicații. notând zilnic capabil de a

chirurgicale, cantitatea și preveni problemele

manifestată aspectul potențiale.

prin: plaga secrețiilor

chirurgicală și evacuate.
prezența 2. Învață
tuburilor de pacientul să
dren. prevină
eviscerația prin
comprimarea
plăgii operatorii
cu mâna în timpul
strănutului, tusei,
a coborârii din
pat.
3. Educă
pacientul să aibă
o atenție mai
mare față de
propria persoană.

39
 EPICRIZA

Pacientul s-a prezentat la serviciul de urgență în data 03.02.2015; ora 06:00

umflătură în zona inghinală, dureri la nivelul fosei iliace drepte, greţuri și vărsături, pentru
investigaţii şi tratament.
După efectuarea investigațiilor clinice și paraclinice împreună cu simptomele descrise se
stabilește diagnosticul de hernie inghinală de efort. Bolnavul este supus intervenţei chirurgicale
iar operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul spitalizării pacientul a primit:
- tratament chirurgical
- tratament medical (antibiotice, sedative);
- a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic;
- regim alimentar preoperator şi postoperator;
- repaus la pat.
Bolnavul este externat pe data de 08.02.2015, ora 10:20, cu următoarele recomandări:
- evitarea eforturilor fizice mari și ridicarea de greutăți timp de 6 luni.
- efectuarea toaletei plăgii.
- se interzice masajul plăgii sau a regiunilor învecinate deoarece prin aceasta s-ar putea
provoca o diseminare a germenilor din plaga determinându-se o septicemie.
- să evite ortostatismul prelungit.
- să evite frigul şi umezeala.
- consumarea unei alimentații echilibrate.
- odihnă după fiecare masă.
- control medical la 21 de zile.

40
 6. CAZUL CLINIC NUMĂRUL 3

Nume: D.
Prenume: L.
Vârsta: 56 ani
Sex: Masculin
Stare civilă: văduv
Naţionalitate: romană
Ocupaţie: pensionar
Data internării: 16.03.2015; ora 07:00
Durata spitalizării: 5 zile
Motivele inernării:
- pacientul s-a internat prezentând dureri abdominale, dureri accentuate la tuse
Istoricul bolii:
Motivele prezentării la medic, pentru care a și fost internat, sunt reprezentate de prezența
durerilor în regiunea inghinală stângă, dureri accentuate de tuse, efort și ortostatism prelungit,
fiind însoțite și de prezența unei formatiuni pseudotumorale inghinale stângi. Bolnavul afirmă că
prezintă acuzele descrise de aproximativ 4 luni, debutul fiind consecința unui efort fizic.
Prezentarea la serviciul de urgență s-a produs în momentul în care bolnavul nu a mai putut să
suporte jena funcțională și dureroasă produsă de formațiunea tumorală inghinală stângă.
Pacientul se internează prin serviciul de urgenţă cu semne clinice şi simptome de hernie
inghinală.
Diagnosticul la internare: hernie inghino-scrotală stângă.
Examenul clinic general:
STARE GENERALĂ: alterată.
TALIE: 1.80
GREUTATE: 82 kg
TEGUMENTE ŞI MUCOASE: normal colorate.
ŢESUT SUBCUTANAT: normal reprezentat.
ŢESUT MUSCULAR: normoton, normokinetic.
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru morfofuncţional.
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil.
SISTEM RESPIRATOR: căi respiratorii superioare permeabile;
TORACE: normal conformat, amplitudinea mişcărilor respiratorii egală.
PERCUŢIE: sonoritate pulmonară;
41
 AUSCULTAŢIE: murmur vezicular prezent bilateral, fără raluri.
SISTEM CARDIO-VASCULAR:
- Zona precordială de aspect normal;
- Zgomote cardiace normale;
- Artere pulsatile - TA 140/80 mmHg;
- Puls 70 pulsaţii/min - A.V. 65 b/min.
APARAT DIGESTIV:
- se palpează un orificiu superficial mărit de volum.
- Durere în fosa iliacă stângă;
- Greţuri, vărsături;
- Constipație, scaun o dată la 4 zile
- Tranzit intestinal absent;
- Apăsare musculară discretă în etajul abdominal inferior.
APARAT URO-GENITAL:
- Rinichi nepalpabili;
- Micţiuni fiziologice.
SISTEMUL NERVOS: ROT – prezente bilateral;

În urma bilanțului independență - dependență, în satisfacerea nevoilor fundamentale, domnul

D.L. prezintă următoarele probleme de dependență:
1. Comunicare ineficace la nivel afectiv manifestată prin neîncredere, închidere î n sine,
apatie, cauzate de durere, epuizare, mediu, anxietate.
2. Diaforeză manifestată prin transpirații abundente cauzate de hipertermie, durere.
Deshidratare manifestată prin pierdere în greutate, tahicardie, vărsături, hidratare insuficientă.
3. Cunoaștere limitată manifestată prin lipsa de cunoaștere a bolii și a tratamentului cauzate
de evenimente amenințătoare, nedaptare la rol și anxietate.
4. Dificultatea de a se recrea manifestată prin dificultatea de a se concentra în timpul
activităților, datorită durerilor, epuizării, anxietății, poziției neadecvate.â
5. Dificultatea de a se implica într-un rol ales cauzată de evenimente percepute de pacient
amenințătoare datorită neacceptării bolii.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

42
 PACIENT: S. M., 56 de ani.
DIAGNOSTIC: hernie inghino-scrotală stângă.
Îngrijiri
Nevoia Diagnostic de Obiective Evaluare
Intervenții Intervenții
afectată nursing
autonome delegate
1. Nevoia 1. Comunicare 1. Pacientul să 1. Se încurajează 1. Pacientul
de a ineficace la fie echilibrat pacientul să-și ______ comunică treptat
comunica. nivel afectiv psihic și liniștit. explime nevoile, cu personalul
manifestată prin învață tehnici de medical și cu cei
neîncredere, comunicare și de din jurul lui.
închidere î n relaxare. 2. Pacientul de
sine, apatie, 2. Ajută adaptează noului
cauzate de bolnavul să mediu.
durere, schimbe idei cu
epuizare, cei din jur, îl
mediu, familiarizează cu
anxietate. mediul
spitalicesc.
2. Nevoia 1. Diaforeză 1. Pacientul să 1. Face bilanțul 1. Administrază 1. pacientul este
de a manifestată prin fie echiflibrat hidric al Glucoză 10% echilibrat.
elimina. transpirații hidroelectrolitic bolnavului. 500mg.
abundente . 2. Șterge
cauzate de bolnavul de
hipertermie, transpirații și
durere. aplică comperse
1. Deshidratare reci.
manifestată prin 3. Aerisește
pierdere în camera și face
greutate, psihoterapie.
tahicardie,
vărsături,
Îngrijiri
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
afectată nursing autonome delegate
43
3. Nevoia 1. Cunoaștere 1. Pacientul să 1. Explică 1. Treptat pacientul
de a învăța. limitată fie liniștit. pacientului se liniștește.
manifestată prin manifestările
lipsa de legate de boală
cunoaștere a și necesitatea
bolii și a intervenției
tratamentului chirurgicale.
cauzate de 2. Explică
evenimente pacientului
amenințătoare, necesitatea
nedaptare la rol tratamentului și
și anxietate. acțiunea
medicamentului.
4. Nevoia 1. Dificultatea 1. Pacientul să 1. Asigură un 1. Pacientul se
de a se de a se recrea fie cât mai climat favorabil, destinde treptat.
recrea. manifestată prin destins. discuții
dificultatea de a recreative,
se concentra în meloterapie,
timpul psihoterapie,
activităților, cărți, reviste
datorită preferate.
durerilor,
epuizării,
anxietății,
poziției
neadecvate.
5. Nevoia 1.Dificultatea 1. Pacientul să- 1. Ajută 1. Pacientul
de a se de a se implica și poată finaliza pacientul pshic reușeste să-și
reliza. într-un rol ales proiectele încurajându-l și finalizeze

44
cauzată de propuse. oferindu-I suport proiectele treptat.
evenimente psihoterapeutic.
percepute de
pacient
amenințătoare
datorită
neacceptării
bolii.

EPICRIZA
45
 Pacientul D. L. de 56 de ani, s-a prezentat la serviciul de urgență în data 16.03.2015, ora
07:00 cu dureri în regiunea inghinală stângă, dureri accentuate de tuse, efort și ortostatism
prelungit, fiind însoțite și de prezența unei formatiuni pseudotumorale inghinale stângi.
După efectuarea investigațiilor clinice și paraclinice, împreună cu simptomele descrise, se
stabilește diagnosticul de hernie inghino-scrotală stângă. Bolnavul este supus intervenţei
chirurgicale iar operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. După operație pacientul este
trasferat în secția ATI pentru tratament și îngrijiri de specialitate.
În timpul spitalizării pacientul a primit:
- tratament medicamentos: antibiotice intravenos,perfuzabil- Oxacilina 2g si Gentamicina 2g.-
Agolcamin- fiole 2-Diazepam -fiola 1-Calciu gluconic -fiole
- tratament chirurgical
- regim alimentar preoperator şi postoperator;
- repaus la pat.
Bolnavul este externat pe data de 21.03.2015, ora 10:25, cu următoarele recomandări:
- evitarea eforturilor fizice mari și ridicarea de greutăți timp de 6 luni.
- efectuarea toaletei plăgii.
- urmarea tratamentului la domiciliu
- evitarea constipatiei,diareei și raceală
- control la nevoie
-concediu 14 zile

46
 CONCLUZII

Hernia inghinală este o afecțiune în care organele intra-abdominale sau o parte a intestinului
subtire apar la suprafața peretelui abdominal, sub piele, printr-o zonă slabă a mușchilor
abdominali. Hernie inghinala apare in zona inghinala, zona dintre abdomen și coapse.
O hernie inghinala poate apărea în orice moment, din copilarie la maturitate și este mult mai
frecventă la bărbați decât la femei. Cele doua tipuri de hernie inghinală sunt herniile directe și
indirecte.
Simptomele de hernie inghinală includ o umflatură mică, în una sau ambele părți ale
abdomenului, care poate crește în dimensiune și disparea în poziția orizantală.
O hernie inghinală este încarcerată, daca devine blocată în zona canalului inghinal sau a
scrotului și nu poate fi redusă înapoi în abdomen. O hernie încarcerata poate duce la
strangularea ei, caz în care alimentarea cu sange a intestinului subțire încarcerat este pusă în
pericol.
Herniilor inghinale pot fi reparate doar prin interventie chirurgicala. Metodele pot fi: clasică
sau laparoscopică.
Spitalizarea poate dura 1-5 zile iar rapiditatea recuperarii variază în funcție de metoda
chirurgicală aleasă, dimensiunea herniei și vârsta pacientului. Metoda laparosocpica are
avanataje nete în raport cu intensitatea durerii, durata de recuperare, aspectul cosmetic.
Complicațiile intervenției chirurgicale de reparare a herniei inghinale sunt rare și pot include
complicații ale anesteziei generale, recidiva herniei, hemoragia, infectia plăgii, cicatricea
dureroasa și lezarea organelor interne.

47
 BIBLIOGRAFIE

Caloghera C., Mihăilescu Al., Popovici P., Grefa de piele liberă dezepidermizată în tratamentul
eventrațiilor și herniilor, Chirurgia, (București: 1980), 29-93.
Constantin Nica, ”Hernia inghinală,” în Chirurgia peretelui abdominal, C. Caloghera (București,
Ed. Academiei Socialiste România, 1987), 71.
Cornel Toader, ”Herniile abdominale,” în Patologia Chirurgicală, C. Toader (Cluj-Napoca, Casa
Cărții, 2005), 119.
D. Burlui, C. Constantinescu, Chrurgie generală (București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1982),
94.
E. Târcoveanu, C. Bradea, R. Moldovanu, ”Anatomia laparoscopică a regiunii inghinale”,
Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2005, Vol. 1, Nr. 4. (436-446)
Greg L. McLatchie, Ghid clinic de chirurgie, (Ed. Bic All, București: 1990). 330.
Lucreția Titircă, Tehnici de Evaluare și Îngrijiri acordate de asistenții medicali, (București:
Editura Viața Medicală Românească, 2008), 185-189.
Troianescu O., chirurgia herniilor, (Editura Medicală, București: 1959).
Violeta Văcariu, Ghid de nursing, (Timișoara: Editura Victor Babeș, 2002), 31-33

http://ro.scribd.com/doc/156798900/Ingrijirea-Pacientilor-Cu-Hernie-Inghinala#scribd , accesat în 08 mai

2015. (14)
http://stefantuca.medlive.ro/2012/12/09/hernia-liniei-albe/ , accesat în 05 mai 2015.
http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/hernia/ , accesat în 05 mai 2015.
http://www.tratamenthernie.ro/pagina/hernie-inghinala.html , accesat în 20 mai, 2015.
https://www.scribd.com/doc/256755057/4/F-Hernia-obturatorie , accesat în 05 mai 2015. (36)

48