VITAMINE

Vitaminele sunt substance organice cu rol biocatalizator, necesare in cantitati minime funciilor vitale ale
organismului. Acestea au primit denumire dup literele alfabetului latin (A,B,C etc.), dup aciunea
terapeutrica ( antiscorbutica- vitamina C) precum si dup structura chimica (tocoferol- vitamina E).
Dup gradul de solubilitate vitaminele se impart in:

1.

Vitamine liposolubile
-Vitamina A sau antixeroftalmica;
-Vitamina D sau antirahitica;
-Vitamina E sau tocoferolul;
-Vitamina K sau antihemoragica;

2.
-

Vitamine hidrosolubile
Vitamina Bl, aneurina sau tiamina;
Vitamina B2 sau riboflavina;
Vitamina B3 (PP) sau niacina;
Vitamina B5 sau acidul pantotenic;
Vitamina B6 sau piridoxina (adermina);
Vitamina B7 sau biotina;
Vitamina B9 sau acid folie;
689

- Vitamina Bl2, cobalamina sau factorul antianemic;

- Vitamina C sau antiscorbutica;
l.Vitamine liposolubile
l.l.Vitamina A
Sinonime : axeroftolul, antiinfectioasa , vitamina de aparare a epiteliilor.
Denumire chimica: retinol
Descoperire. A fost descoperita de ctre Hopkins in anul 1912. Cea mai importanta vitamina A este vitamina Al
numita si retinol, dar exista si vitamina A2 (izomer al vitaminei Al), vitamina A3 si neovitamina Al, dar si
retinal, acid retinoic, precum si diferii izomeri ai vitaminelor A. Vitamina Al se gaseste in organismul uman,
animal si in petii marini, iar vitamina A2 in petii de apa dulce. Ea intra in alctuirea rodopsinei sau purpurii
vizuali din ochi.
Spre deosebire de altele, vitamina A rezista la fierbere.
Surse. Cele mai bogate surse de vitamina A se gsesc in ficat, unt, frica, lapte, brnzeturi, smantana, precum si
in glbenuul de ou. Bineinteles cea mai mare cantitate se regsete in untura de peste unde impreuna cu
vitamina D are o aciune complementara.
Untura de peste se folosete in hrana copiilor, cu scopul de a stimula creterea datorita coninutului in vitamina
A.

689

Provitaminele A sau carotenii se gsesc in alimentele de origine vegetala, cum ar fi: spanac, varza
verde, roii, stevie, urzici, lptuci, caise, piersici, ciree, ptrunjel, morcovi, dovleac., ardei gras, gogosari,
banane. De asemenea mceele si ctin sunt foarte cautate pentru coninutul lor bogat de vitamina A.
Carotenii se transforma in vitamina A la nivelul ficatului si al intestinului sub aciunea unor enzime numite
carotenaze, activate de hormonal tiroidian.
Vitamina A se extrage din uleiul de ficat de peste, iar carotenii din morcovi si alte plante. Este uor
distrusa la lumina, de razele ultraviolete si de oxigen.
Absorbie si metabolism. Absorbia vitaminei A, are loc la nivelul intestinului subire, sub protecia
fierului si a acidului folie. Aceasta se face foarte repede si complet, atingandu-se in maxim 3-5 ore dup
ingestie, fara a fi nevoie de prezenta bilei.
Spre deosebire de vitamina, provitamina este absorbita numai in prezenta bilei si a lipazei pancreatice,
care favorizeaz transformarea acesteia in vitamina activa; absorbia acesteia este in proporie de 10-25%.
La aduli vitamina A este absorbita total, iar la nou-nascuti aproximativ doua treimi.
Eliminarea vitaminei A din organism are loc prin degradare la nivelul intestinului sau in esuturi.
Rolul vitaminei A. Fiind un factor important al integritii foarte multor organe si esuturi, vitamina A
are o aciune complexa in organism.
Ajuta la reglarea tensiunii arteriale, a somnului, la buna funcionare a organelor vizuale, la meninerea
sanatatii mucoaselor, a pielii, a integritii organelor si a aparatului respirator. De asemenea, calciul si alte
689

minerale, glucidele si grsimile sunt metabolizate cu ajutorul vitaminei A.

Acidul retinoic si retinolul sunt folosite medicinal ca tratament de suprafaa pentru acnee si keratosis
pilaris. In cosmetica, derivaii vitaminei A sunt utilizai drept asa-numitele chimicale anti-imbatranire vitamina
A fiind absorbita prin piele crescnd rata receptivitii pielii, dnd o cretere temporara in colagen, astfel
determinnd o infatisare mai tanara.
Pentru dezvoltarea normala a organismului, cantitatea necesara de vitamina A este de 60 U.I./kg in 24
ore. Un adult are nevoie de 5.000 U.I. in 24 ore, insa, nevoia de vitamina creste in funcie de unele stri
fiziologige, cum ar fi: sarcina- 6.000 U.I., lactatie- 8.000 U.I.
La copii cantitatea de vitamina A necesara depinde de varsta, astfel: copiii sub un an au nevoie de
2.500- 3.000U.I.; de la un an la 7 ani 3.000- 3.500 U.I.; de la 7 la 12 ani 4.000- 4.500 U.I. si de la 15 ani
5.000- 8.000 U.I.
La vrstnici cantitatea necesara de vitamina este similara cu cea a adultului. Hipoavitaminoza. Daca aportul de
vitamina A este insuficient sau absorbia este deficitara, organismul se epuizeaz si apare starea de
hipoavitaminoza sau avitaminoza. Lipsa acesteia din alimentaie oprete creterea, micornd totodat femeilor
in perioada fertilitii.
Forma de prezentare: Cutii de 24 sau 100 capsule gelatinoase.
Condiii de pstrare: In locuri uscate si reci. In locuri ferite de copii.
rezistenta organismului la aciunea microbilor. De asemenea, apare si o atrofiere a epidermului, pielea
689

devinenind aspra. Unghiile sunt mai puin afectate, totui pot aparea mici striaii transversale si longitudinale ,
iar parul devine uscat si friabil.
Legat de carena de vitamina A s-a constatat o serie de tulburri gastrointestinale, aceasta scazand
secreia glandelor gastrice in special de acid clorhidric, pana la achilie.
La nivelul aparatului visual, lipsa de vitamina daunazeaza formarii purpurii retiniene si are ca efect
lipsa de adaptare a vederii la intuneric, ceea ce se numete mictalopie. Datorita acestei lipse se altereaza si
distingerea culorilor cunoscuta sub denumirea de hemeralopie, popular numindu-se "orbul ginilor".
Prevenirea hipoavitaminozei, se face printr-o raie alimentara bogata in vitamina A si provitamina A,
tratamentul facandu-se prin administrarea de preparate medicamentoase de vitamina pe cale orala sau
parenterala, cel mai bun medicament fiind untura de peste.
Hiperavitaminoza. Excesul de vitamina duce la o intoxicaie cronica ce poarta numele de hiperavitaminoza A.
Dozele prea mari de vitamina A se manifesta prin slbire, dureri la nivelul gambelor, iritabilitate.
In acest caz se recomanda suprimarea tratamentului cu vitamina A care se inlocuieste cu doze
suficiente de vitamina C, K, D, Bl, B2 prescrise de ctre medic.
Produse industriale:
VITAMINA A 50000 U.I., capsule gelatinoase
Compoziie: Fiecare capsula conine: 50000 UI Vitamina A.
689

Proprieti: Vitamina A este un factor important in meninerea vitalitatii si a catorva funcii in

organismul uman. Are activitatea biologica a retinolului si este eseniala pentru sinteza de rodopsina, care este
un factor important pentru vederea normala crepusculara. Ea interactioneaza cu variate opsine ale retinei
pentru a forma pigmeni fotosensibili.
Vitamina A joaca un rol major in esuturile mucosecretorii si keratin secretorii. Deficienta de vitamina A
produce metaplazia keratinica a celulelor epiteliale, putnd rezulta xeroftalmie, keratoza si creterea
susceptibilitii la infecii.
Medicamentul, de asemenea, induce un efect stabilizant la nivelul diverselor membrane si este necesar
pentru creterea normala a majoritii celulelor corpului, in special cele implicate in creterea oaselor,
reproducere si dezvoltarea embrionului.
Indicaii: Profilaxia si tratamentul semnelor de deficit de vitamina A cu manifestri ca: hemeralopie,
xeroftalmie, keratomalacie, hiperkeratoza foliculara a pielii.
Dozaj: Profilactic si curativ: 1 - 2 capsule in timpul sau dup masa.
Precauii: Pacienii care primesc doze crescute de vitamina A timp indelungat pot prezenta semne de
hipervitaminoza. Din cauza pericolului apariiei malformaiilor congenitale, vitamina A nu este recomandata in
timpul sarcinii sau

1.2.Vitaminele D
689

Sinonime: vitamina antirahitica

Denumire chimica: ergocalciferol, calciferol.
Structura chimica: ergocalciferol (D2)
Exista mai multe vitamine D, notate de la 1 la 6, cu structura chimica si aciune fiziologica
asemanatoare. Vitaminele din grupul D se gsesc numai in organismul animal. In plante se gsesc
provitaminele corespunztoare, sterinele, din care sub influenta radiaiilor ultraviolete se formeaz vitaminele
D. Cea mai importanta dintre sterine este ergosterolul, care se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere si in
mucegaiul Claviceps purpureea, care prin expunere la radiaii ultraviolete se transforma in vitamina activa vitamina D2.
Vitamina D2 este insolubila in apa, solubila in solveni organici. Este relativ stabila la incalzire si la
aciunea oxigenului. Este distrusa numai la 180o. Este mai stabila in mediu alcalin dect in mediu acid.
Vitamina D3 se formeaz prin iradierea cu ultraviolete a unui component al sebumului, secretat de
piele. Este de culoare alba, cristalizabila, solubila in grsimi si solveni organici si incalzita la 180s isi pierde
activitatea.
Surse. Cele mai bogate produse in vitamina D sunt untura de peste, ficatul mamiferelor si psrilor. Se
gaseste si in lapte, unt, glbenu de ou. Laptele de vaca si untul obinute vara sunt mai bogate in vitamina D
dect cele obinute iama, deoarece vara aciunea razelor ultraviolete asupra sterinelor este mai intensa.
Absorbie si metabolism. Absorbia are loc la nivelul intestinului subire in prezenta bilei si a srurilor
689

biliare , a lipazei biliare, a celei intestinale si a grsimilor.

De la nivelul mucoasei intestinale, vitamina D este transportata de snge in diferite organe, cum ar fi:
ficatul, rinichii, plamanii, muchiul cardiac iar cea mai importanta depunere are loc in piele.
Eliminarea vitaminei D se face pe cale digestiva.
O cantitate redusa este excretata prin bila, dar se reabsoarbe in totalitate.
Rolul vitaminei D. Cel mai important rol pe care il are vitamina D este acela ca previne si vindeca
rahitismul. Ea menine in organism echilibrul fosfo-calcic, favoriznd osificarea.
Vitamina D mrete rezistenta organismului fata de infecii si contribuie la buna funcionare a unor
glande cu secreie interna, ca: tiroida, paratiroidele, hipofiza.
Mai nou s-a descoperit ca vitamina D are si o aciune antihistaminica , impiedicand in doze mari
bronhospasmele de inhalare de aerosoli care conin histamina.Un alt rol important al vitaminei D, este acela ca,
aceasta contribuie la cresterea nivelului lipidelor totale sanguine.
Cantitatea de vitamina necesara adultului este de 100 U.I./zi, fiind asigurata printr-o alimentatie
echilibrata si prin expunere la lumina solara.
La copii, cantitatea de vitamina D necesara variaza in functie de varsta acestora, astfel: la copii intre 1
si 12 ani sunt suficiente 400 U.I. sau o lingurita de untura de peste zilnic, peste 12 ani, 800- 1.000 U.I./zi.
Nevoia de vitamina D creste in rahitism, tetanie, spasmofilie, carii dentare, fracturi, stari infectioase si
in tuberculoza cutanata.
689

Hipoavitaminoza. Lipsa vitaminei D duce la boala numita rahitism. Aceasta este o boala a copilariei
caracterizata prin tulburari de crestere si calcifiere a osului. Aparitia rahitismului este favorizata de catre
expunerea insuficienta a copilului la lumina soarelui (razele ultraviolete produc transformarea provitaminei D
din piele in vitamina), alimentatia artificiala, lipsa de aer.
In rahitism, datorita unei lipse de calcifiere, oasele devin moi si fara rezistenta, deformandu-se, astfel
ca oasele lungi, in special cele ale membrelor inferioare, din cauza greutatii corpului iau forma de paranteza
sau X. Aceste curburi sunt cunoscute sub denumirea de genu valgum si genu varum. De asemenea la nivelul
toracelui se constata unele modificari datorita carentei de vitamina D si anume, apare ingrosarea epifizara a
coastelor "mataniile costale" toracele semanand cu cel de gaina.
Din cauza cresterii defectuoase a oaselor, rahiticii raman cu o statura mai mica si cu un mers leganat.
Tratamentul si prevenirea rahitismului constau in alimentatie bogata in vitamina D, precum si in
expunerea la soare. O alta metoda de tratament este cura helio-marina, care are o importanta deosebita pentru
copii.
La adult carenta de vitamina D, determina osteomalacie (inmuierea oaselor) si osteoporoza. Aceste
manifestari survin in special la gravide si batrani.
Hiperavitaminoza. Hipervitaminoza D produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie,
sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea
ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului.
Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si
ateroscleroza.
Produse industriale:
VITAMINA D3 - picaturi orale, solutie 0,45 mg colecalciferol /ml
Fixeaza calciul Vitamina D3 solutie este un medicament care vine in intampinarea medicilor cu practica
pediatrica, in activitatea lor de prevenire a rahitismului la copii. Prin dozajul foarte bine adaptat schemelor de
689

prevenire si tratament ale rahitismului (515 U.I. vitamina D3 picatura) si prin certificarea stabilitatii produsului
pe parcursul a 30 de zile de la prima deschidere a flaconului, Vitamina D3 solutie previne riscul
supradozajului. Astfel, permite administrarea a 1 picatura/zi, in conditii optime de siguranta si eficacitate, la
copiii sanatosi intre 0 si 18 luni (schema de prevenire). Vitamina D3 solutie este recomandata si pentru
tratamentul osteomalaciei (5x3 picaturi/zi) si pentru conservarea masei osoase in osteoporoza (2-6 picaturi/zi).
1.3.Vitamina E
Sinonime: vitamina fertilitatii
Denumire chimica: tocoferol
Descoperire. Vitamina E a fost izolata din germenii de grau de catre Evans si Emerson in anul 1936.
Vitamina E, sau vitamina fertilitatii, exista in natura sub trei forme: a (alfa), b (beta) si g (gamma) tocoferol dintre care cel mai active este alfa-tocoferol. Vitamina E este o substanta solubila in metanol, alcool
etilic si acetona, cu aspect de ulei vascos, galbui. Este rezistenta la caldura si sensibila fata de razelele
ultraviolete si oxigen.
Surse. Vitamina E este sintetizata numai de regnul vegetal. Se gaseste in semintele cerealelor (grau,
porumb, ovaz), in legumele proaspete (salata verde, mazare verde). In semintele oleaginoaselor apare sub
forma de a, b si g - tocoferoli. Sub forma de provitamine, se afla in fructele intens colorate.
Alimentele de origine animala care contin cantitati importante de vitamina sunt: ficatul, pestele,
slanina, iar cantitati mai reduse se gasesc in lapte, unt, oua.
Rolul vitaminei E. Avand proprietati antioxidante, tocoferolul patrunde in membrana celulelor in
vederea neutralizarii radicalilor liberi, care ar putea slabi cea mai importanta linie de aparare a celulei.
Vitamina E intervine in functionarea normala a glandelor sexuale, in buna dezvoltare a fatului si in
formarea si functionarea normala a sistemului muscular si nervos.
Conform rezultatelor unor cercetari recente, functia tocoferolului mai intervine si in prevenirea
689

aterosclerozei, a maladiilor cardiace, in formarea cataractei si in imbatranirea rapida a tuturor tesuturilor.

Cantitatea necesara de vitamina pentru adult este de 25-30 mg/zi si poate fi asigurata in general de o
ratie alimentara echilibrata.
Sarcina si lactatia cresc nevoile de vitamina E.
Hipoavitaminoza. Insuficienta de vitamina E in alimentatie duce la tulburarea functiei sexuale,
glandele seminale degenereaza, iar la femei produce sterilitate. De asemenea provoaca boli ale muschilor si
nervilor, iar cantitatea de colesterol in sange creste. La adulti lipsa vitaminei produce si o discreta scadere a
duratei de viata a globulelor rosii.
Pentru prevenirea carentei de tocoferol se recomanda o dieta alimentara bogata in vitamina si, in caz de nevoie,
administrare medicamentoasa comform indicatiilor medicului.
Vitamina E se administreaza in cazuri de avorturi spontane si in distrofiile neuro-musculare.
Hiperavitaminoza. Tocoferolul, nu este un preparat toxic. In cazul administrrii dozelor mari, poate
aprea o stare provizorie de greaa, meteorism, diaree, iar la unele persoane poate creste tensiunea arteriala.
Produse industriale:
VITAMINA E FORTE, caps.
Prezentare farmaceutica: Capsule gelatinoase coninnd vitamina E 100 mg (flac. cu 25 buc.); fiole a 1
ml soluie uleioasa injectabila coninnd vitamina E 30 mg sau 300 mg (cutie cu 5 buc.).
Aciune terapeutica: Factor vitaminic considerat ca trofic pentru aparatul genital, musculatura striata si
tesutul nervos; are proprieti antioxidante fata de grsimi, cu protejarea vitaminei A si a acizilor grai
nesaturati.
689

Indicaii: Fenomene carentiale in sindroame de malabsorbtie, boala fibrochistica a pancreasului, sprue,

la nou-nascuti prematuri; avort, sterilitate, tulburri funcionale si trofice de menopauza, distrofii musculare,
colagenoze si fibrozite, boala Dupuytren, miopie evolutiva, enurezis, unele anemii la copii, angina de piept,
arterita obliteranta, tromboflebite, ulcere varicoase (ca medicatie adjuvanta), afeciuni reumatice inflamatorii.
Mod de administrare: Oral, 100-300 mg/zi (ffactionat); intramuscular, 30- 300 mg/zi (mai mult in
arterite - pana la 600 mg).
Reacii adverse: Dozele mari pot provoca diaree si dureri abdominale.
Contraindicaii: Alergie la vitamina E. Vitamina E poate creste efectul hipoprotrombinemiant al
anticoagulantelor cumarinice (risc de hemoragii).
1.4.Vitamina K
Sinonime: antihemoragica
Denumire chimica: fitomenadiona, filochinona, famochinona
Descoperire. Vitamina K a fost descoperita in anul 1920, de ctre cercettorul danez, Henrik Dam,
numele fiindu-i data de ctre acesta in anul 1935 tinandu-se seama de proprietatea importanta pe care o are, si
anume, aceea de a coagula sngele (Koagulationvitamin). Este o vitamina indispensabila vieii, rezistenta la
cldur, dar nu si la lumina, sensibila la oxidani, aer poluat, radiaii si raze X, aspirina, biseptol, penicilina,
neoxazol, kanamicina.
In funcie de origine, vitamina K se clasifica in: vitamina K1 (filochinona) care se gaseste in vegetalele
689

verzi, K2 (famochinona) aflata in alimentele de origine animala si K3 (menadiona) conine produi sintetici,
farmaceutici
Surse. Vitamina K1 (filochinona) se gaseste in: spanac, mazare,morcov, cartofi, porumb, ptrunjel,
urzici, varza, salata, conopida, kiwi, fructe de ctin, fragi, cereale si in unele uleiuri vegetale.;
Vitamina K2 (famochinona) se gaseste in: ficat de porc, glbenu de ou, lapte de vaca, untura de peste,
brnzeturi fermentate, soia.
Absorbie si metabolim. Vitamina K este absorbita la nivelul intestinului subire, in prezenta srurilor biliare,
daca mucoasa intestinala si funcia hepatica sunt normale. Transportul acestei vitamine se face pe cale
sanguina ducandu-se la diferite organe. Mici cantitati se depun in ficat, muchi, splina, aceste rezerve
acoperind nevoia organismului maxim o saptamana.
Eliminarea vitaminei K se realizeaz prin ficat.
Necesarul de vitamina pentru un adult este de 2mg/zi.
Rolul vitaminei K. Cel mai important rol pe care vitamina K il are, este acela ca intervine in procesul
de coagulare al sngelui. Pe langa acest rol esenial, vitamina ajuta la meninerea sanatatii oaselor, a cicatrizrii
rnilor, funcionarii ficatului, in diferite tulburri hepatice (icter, hepatita), urticarie, precum si in refacerea
organismului dup antibiotice
Hipoavitaminoza. Carena de vitamina K, apare la nou-nascuti prin lipsa florei intestinale, deoarece
placenta nu laa sa treaca dect o cantitate mica de vitamina din sngele mamei la fat. De asemenea in
689

momentul folosirii indelungate de antibiotice sau sulfamide, precum si a uleiului de parafina apare o inhibare
si distrugerea florei intestinale
Lipsa de vitamina duce si la tulburri ale coagulrii sngelui, aparand hemoragii spontate la nivelul
pielii (hematoame), mucoaselor ( epistaxis- scurgere de snge din nas), hematurie.
Tratamentul in scop profilactic, consta intr-o alimentaie bogata in produse care conin vitamina K, iar
in cazul administrrii de sulfamide sau antibiotice se recomanda respectarea stricta a indicaiilor medicului.
Produse industriale:
FITOMENADION, fiole
Compoziie: lml soluie apoasa coloidala conine 10 mg fitomenadiona (Vitamina Kl).
Aciune terapeutica: Fitomenadiona este un antihemoragic cu aciune specific antagonista
anticoagulantelor de tip cumarinic (Dicumarol, Trombostop etc.). Stimuleaz sinteza protrombinei si factorilor
coagulrii (VII, IX si X). Dup 3-8 ore de la administrare, protrombina creste suficient pentru producerea
hemostazei. Aciunea fitomenadionei este mai rapida, mai intensa si mai prelungita dect a celorlalte vitamine
K.
Farmacocinetica: Fitomenadiona se concentreaz in ficat unde realizeaz un depozit limitat, suficient pentru
cateva saptamani. Metabolizarea se face rapid si eliminarea se face prin bila si urina.
Indicaii: Hipoprotrombinemia congenitala sau consecutiva admi-nistrarii unor preparate de tip
689

cumarinic; carena de Vitamina K din insuficienta hepatica si icterul obstructiv; tulburrile de absorbie
intestinala dup tratament oral de lunga durata cu antibiotice, sulfamide sau salicilati; intoxicaiile cu
warfarina; boala hemoragica a nou-nascutului.
Dozare si mod de administrare: Aduli: in urgente cu risc letal se administreaz intravenos, foarte lent, 2-10
mg/zi; in intoxicaia acuta cu cumarinice se pot injecta pana la 40 mg/zi; curativ - intra-muscular, 5-40 mg/zi.
Nou-nascuti si sugari cu boala hemoragica: profilactic, intramuscular 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2 mg/zi; curativ,
intramuscular 1-2 mg/zi.
Contraindicaii: Intoleranta la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc).
Precauii: Hipoprotrombinemia din bolile hepatocelulare rspunde slab sau nu rspunde la tratament cu
fitomenadiona; prudenta in administrarea la nou- nascuti si sugari.
Reacii adverse: Injectarea intravenoasa rapida poate provoca: sudoratie, congestia fetei, senzaie de
constricie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps vascular periferic, sau chiar accidente letale; la nounascuti, in cazuri rare, tratamentul poate cauza hiper-bilirubinemie; la pacienii cu afeciuni hepatice, injectarea
intra-musculara repetata poate duce la modificri locale cutanate si subcutanate.
Sarcina si alaptare:Se poate administra in sarcina si alaptare, respectnd dozajul de mai sus.
Interaciuni medicamentoase: Soluia injectabila de fitomenadiona nu se amesteca cu alte soluii
injectabile sau perfuzabile.
Supradozare:Simptome: anemie hemolitica, methemoglobinemie, tulburri hepatice si renale.
689

Forma de prezentare: Cutii cu 5 fiole a cate 1 ml.

Condiii de pstrare: La adapost de lumina, inghet si temperaturi peste 25C.
2.Vitamine hidrosolubile
Vitaminele B
Termenul de vitamina B a fost introdus la inceputul secolului XX pentru a denumi factorul carential al
bolii beri-beri.
Astzi se tie ca nu este vorba despre o vitamina B, ci de un complex de vitamine, ce au urmtoarele
particularitati comune: proveniena (drojdia de bere); solubilitatea in apa;
rolul nutriional fundamental, in activitatea metabolismului celular;
Vitamina B se gaseste in cantitati suficiente in alimentaia raionala si corect preparata. Unele vitamine
B sunt sintetizate de ctre organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul
glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in funciile sistemului nervos si a unor glande endocrine.
2.1.Vitamina Bl
Sinonime: vitamina antiberiberi, factor antinevritic
Denumire chimica: tiamina
Descoperire. Primele cercetri privind vitamina B1 au fost fcute pe puii de gaina( 1896-1897), de ctre
689

Eijkman acesta aratand ca in taratele de orez exista factorul esenial a crui lipsa din alimente produce la om
boala denumita beri-beri, nestiind insa, ca acesta este o vitamina. Abia in anul 1911, Casimir Funk a izolat-o
din taratele de orez dandu-i numele de vitamina, nume atribuit apoi tuturor reprezentanilor acestei clase. Mai
trziu, in anul 1936, a fost sintetizata de ctre Williams si s-a constatat ca din punct de vedere chimic vitamina
B1 este constituita din unirea a doi nudei, unul tiazolic (nucleu care conine sulf, de unde si denumirea de
tiamina) si celalalt pirimidinic.
Tiamina este un produs alb cristalizat, cu miros caracteristic, stabil in aer, foarte solubil in apa si
insolubil in grsimi. Este sintetizata de bacterii si de plante. Se extrage si din drojdia de bere.
Surse. Vitamina Bl se gaseste in cantitati importante in tarata de gru si orez, embrionii gramineelor, in
organele interne ale animalelor (ficat, rinichi, inima). Cea mai mare cantitate de timina se regsete in drojdia
de bere proaspata si mai ales uscata.
Flora intestinala (flora microbiana colibacilara, bacilii fermentaiei lactice, bacilul bifidus si unele
levuri) sintetiteaza de asemenea vitamina Bl, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului,.
Absorbie si metabolim. Reinerea maxima a vitaminei Bl are loc la nivelul intestinului subire. Pentru
absorbia ei, acidul clorhidric al secreiei gastrice constituie un factor esenial; in absenta lui, tiamina este
distrusa de bila, de sucul pancreatic si de substanele alcaline.
Dup ce vitamina B1 este absorbita, aceasta este transportata de ctre plasma in esuturi sub forma
libera sau combinata. La nivelul ficatului si al rinichiului tiamina sufer un proces de fosforizare,
transformandu-se in carboxilaza, forma sub care se depoziteaz.

689

Corpul omului conine 30-100 mg de vitamina Bl, organele cele mai bogate fiind inima, creierul, ficatul.
Eliminarea tiaminei are loc pe cale renala.
Rolul vitaminei B1. Vitamina B1 este necesara bunei funcionari a sistemului nervos central si mai ales
al celui periferic. Ea joaca un rol insemnat in mecanismul umoral al excitaiei nervoase impreuna cu
acetilcolina. Pe langa acest rol important, tiamina mai are si unul nutritiv al miocardului, motiv pentru care se
numete "vitamina inimii".
Tiamina contribuie la funcionarea normala a aparatului digestiv, prin meninerea tonusului musculaturii si a
peristaltismului acestuia. De asemenea, participa la sinteza proteinelor si este necesara dezvoltrii intestinale.
Vitamina Bl are o aciune antagonista vitaminei A si de protejare a vitaminei C. Ea favorizeaz
depunerea de glicogen in ficat, fiind in corelaie cu insulina.
Cantitatea necesara de vitamina Bl pentru un adult este 1-2 mg/zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg
de vitamina Bl/zi si pe msur ce acetia cresc si cantitatea de tiamina pe zi creste, apropiindu-se de cea a
adultului.
La femeile insarcinate sunt necesare circa 2,5mg/zi, iar in timpul lactatiei 2,5 -3mg/zi. Ridicarea cantitatii de
vitamina, este recomandata si in unele stri patologice ale sistemului nervosca: nevrite, polinevrite, tulburri
ale metaOObolismului.
Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B1 se manifesta prin tulburri nervoase , scderea capacitatii de
munca fizica, si intelectuala, a memoriei, iritabilitate, insomnie, tulburri cardiace, ameeli.
689

Forma cea mai severa a carenei de vitamina Bl se manifesta prin boala numita Beri beri, care la noi se
intalneste destul de rar.
Tratamentul carenei vitaminice consta in alctuirea unei raii alimentare bogate in vitamina Bl. Pentru
folosirea ca medicament a vitaminei Bl, chiar daca aceasta nu este toxica, este necesara o prescripie medicala.
2.2.Vitamina B2
Sinonime: vitamina hidrosolubila de cretere
Denumire chimica: riboflavina
Descoperire. In 1879 Blyth identifica in lapte o substana de culoare galbena pe care o numete
lactocrom. In anul 1933 aceasta este izolata, iar in anul 1935 este sintetizata de ctre Kareer. Denumirea de
riboflavina a fost data de ctre Comisia de chimie si farmacie.
Vitamina B2 se prezint sub forma de ace fine, de culoare galben- portocalie, cu gust amar, este
termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescut in mediul alcalin.
Este foarte sensibila la lumina.
Surse. Vitamina B2 este foarte raspandita in regnul vegetal si animal. Produsele de origine vegetala
bogate in riboflavina, sunt legumele verzi(spanac, mazare, lptuci, fasole verde, ardei gras), nucile, prunele
uscate, caisele uscate, strugurii.
Sursele principale de origine animala bogate in vitamina, sunt: ficatul, splina, rinichiul, carnea de
peste, icrele, branza, laptele.
689

Cea mai mare cantitate de vitamina B2 se afla in drojdia de bere. In cantitati reduse aceasta este
sintetizata si de flora intestinala.
Absorbie si metabolim. Vitamina B2 este reinuta in organism la nivelul mucoasei intestinului subire,
apoi, pe calea venei poate ajunge in circulaia sanguina si este depozitata in ficat, rinichi si in musculatura
activa.
In esuturile organismului apare atat sub forma de riboflavina libera cat si sub forma de flavoproteine
sau coenzime.
Eliminarea riboflavinei are loc pe cale renala si cale digestiva, iar in cantitati mici eliminarea se face
prin transpiraie.
Rolul vitaminei B2. Vitamina B2 este unul din constituientii celulari eseniali care actioneaza sub forma de
combinaie proteica in fenomenele de respiraie celulara si intervine in procesle de dehidrogenare. De
asemenea, este un factor important al creterii, fiind o componenta principala a unor enzime cu rol
fundamental in funcionarea organismului
Sub forma pura, joaca un rol important in mecanismul vederii, alaturi de vitamina A. Este necesara
bunii funcionari a epidermului, a epiteliului digestiv si a celui respirator, iar in metabolismul proteinelor, are
rol important, mai ales in sinteza hemoglobinei.
Cantitatea de vitamina B2 necesara adultului este de 1,83 mg/zi, femeia gravida are nevoie de 2,5
mg/zi si in timpul lactatiei 3 mg/zi, iar sugarul de minim 0,4-0,5 mg/zi.

689

Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B2, legata in principal de o malabsorbtie digestiva , de un aport

alimentar insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor.
Organele de simt sufer si ele: scade acuitatea vizuala si auditiva, cu diminuarea cmpului vizual si dificulti
de vedere la lumina slaba.B2 declaneaz si apariia unor tulburri psihice manifestate printr-o emotivitate
crescut, scderea tonusului muscular, tremuraturi, ameeli si a unor tulburri digestive manifestate prin
inapetenta si eliminarea de fecale bogate in grsimi nedigerate (steatoree).
La sugar provoac oprirea creterii.
Profilaxia avitaminozei B2 se face printr-o raie alimentara care sa aiba si produse care conin
aceasta vitamina,.in raport cu necesitile organismului cat si prin tratarea afeciunilor care produc
manifestrile lipsei acesteia.
Hiperavitaminoza. Nu se cunoate existenta unei hiperavitaminoze B2.
Produse industriale:
VITAMIN B COMPLEX , sirop
Compoziie: Fiecare 5 ml conin: Vitamina Bl: 5 mg; Vitamina B2: 2 mg; Nicotiamida: 20 mg;
Vitamina B6: 2 mg; Panthenol: 3 mg.
Aciune terapeutica: Vitaminele B sunt implicate in metabolismul glucidic, lipidic si proteic. Asocierea
acestor vitamine are un efect tonic asupra sistemului nervos si a funciei gastrointestinale; stimularea apetitului
si a digestiei; combaterea iritabilitatii si a asteniei.
689

Indicaii: Beri-beri, sub-beri-beri, pelagra; pentru profilaxia si tratamentul deficitului de vitamine

aparut dup terapia cu antibiotice sau chimioterapice; necesar crescut de vitamine in convalescenta unor boli
infectioase (boli tropicale), parazitare, diaree sau perioade de efort, cretere, sarcina; polinevrite si nevrite de
diverse cauze; tulburri cardiovasculare asociate cu deficitul de Vitamina B1; disgravidie.
Mod de administrare: Aduli: 2-3 linguri de sirop pe zi. Copii: 1-2 linguri de sirop pe zi. Copii mici:
1/4-1/2 linguri de sirop de 2-3 ori/zi. Siropul poate fi diluat prin amestecare cu apa, suc de fructe etc.
Atentie! Coloraia galbena a urinei se datoreaza Vitaminei B2.
Forma de prezentare: Flacon cu 125 ml sirop.
2.3. Vitamina B3
Sinonime: vitamina PP Denumire chimica : niacina
Descoperire. A fost descoperita iniial in contextul cutrii unui tratament pentru vindecarea pelagrei.
In 1937 carena acestei vitamine a fost recunoscuta oficial drept cauza a pelagrei.
Vitamina PP este stabila la lumina , la cldur si la oxidare.
Surse. Principalele surse de vitamina B3 sunt: carnea (rinichii, ficatul), pestele, cerealele, drojdia de
bere si ciupercile.
Hipoavitaminoza. Carena de vitamina PP, descrisa sub numele de pelagra, este rara si este rezultata fie
prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interaciuni medicamentoase (unele antituberculoase si
689

antiparkinsoniene). Ea se traduce prin oboseala, pierdere a apetitului, prin tulburri cutanate, digestive, psihice
si hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de vitamina B3.
Hiperavitaminoza. Acidul nicotinic, administrat in cantitati mari este toxic.
2.4.Vitamina B5
Sinonime: factor hepatic , pantetonatul de calciu
Denumire chimica: acidul pantotenic
Acidul pantotenic a fost numit astfel dup cuvntul grecesc pantoten care semnifica peste tot, deoarece
acest acid este omniprezent in natura. In grupa vitaminelor solubile in apa si sintetizate de plantele verzi si
multe alte microorganisme, vitamina B5 este cea care ajunge in esuturile animalelor care le consuma, mai ales
in ficat si oua. Acidul pantotenic este un component important al coenzimei A, o substana care ajuta
organismul sa elimine toxinele provenite din insecticide si medicamente.
Acidul pantotenic este o substana uleioasa, alb-galbuie, solubila in apa si etanol, cu gust amar.
Vitamina B5 este stabila la aer si la lumina, dar instabila la cldur. Pierderile maxime la prelucrrile culinare
sunt de cea 50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea produselor, aciunea cofeinei, a sulfamidelor,
somniferelor, alcoolului.
Surse. Alimentele ce conin vitamina B5 sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrale,
arahidele, lptiorul de matca, somonul, glbenuul de ou, ciupercile, conopida, legumele verzi.
Rolul vitaminei B5. Are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la
689

dezvoltarea energiei provenite din glucide, grsimi si proteine. De asemenea, participa la meninerea strii de
sanatate a aparatului digestiv, a ficatului si a epiteliilor, intervine in procesele de cretere, in prevenirea
apariiei dermatitelor (bolilor de piele), incetineste imbatranirea, stimuleaz activitatea diferitelor glande si
sporete producia de hormoni a suprarenalelor.
Necesarul zilnic de vitamina B5 este de 5-15 mg. Copiii trebuie sa consume intre 3-8 mg, adolescenii si adulii
intre 10-15 mg. Studiile recente recomanda 30-50 mg/zi. Folosirea terapeutica a vitaminei B5 poate ajunge la
100 mg/zi.
Hipoavitaminoza. Carenele de vitamina B5 apar in situaii excepionale, cnd denutritia este
considerabila. In cazurile mai uoare, pot aparea simptome precum: stresul, senzaia de oboseala permanenta,
insomnie ce altemeaza cu somnolenta, dermatita, greaa, hipoglicemie.
Hiperavitaminoza. Nici un efect toxic nu e cunoscut.
2.5. Vitamina B6
Sinonime: adermina, vitamina antidermatoasa
Denumire chimica: piridoxina
Descoperire. Vitamina B6 a fost descoperita in 1939 de Harris si Folker si, pe baza constituiei sale
chimice a fost denumita piridoxina. Piridoxina este o baza cristalina sub forma de pulbere, incolora, cu gust
amar solubila in apa si alcool, sensibila la lumina. Fiind solubila in apa este rezistenta la fierbere pastrandu-se
aproape in totalitate.

689

In grupul vitaminelor B6 exista trei substane cu acelai efect: piridoxina, piridoxalul si piridoxamina.
Cei doi derivati-piridoxalul si piridoxamina- sunt naturali, iar piridoxina poate fi sintetica.
Surse. Vitamina B6 se gaseste in alimente de origine animala cum ar fi, rinichiul, splina, ficat, inima,
creier, lapte si de origine vegetala in, gru, porumb, taratele acestora, sfecla, varza, struguri, mere, portocale,
coacaze, agrie, prune.
Vitamina B6 poate fi sintetizata si de flora intestinala.
Absorbie si metabolim. Vitamina B6 reprezentata de cei trei factori cu aciune vitaminica (piridoxina,
piridoxalul, piridoxamina), se incorporeaz rapid, daca se gaseste sub forma libera, la nivelul intestinului.
Forma legata cu proteinele este inghitita numai dup ce a fost hidrolizata.
In snge se gaseste predominant sub forma legata, ca piridoxal-fosfat sau piridoxamin-fosfat, fiind
transportata de acesta la toate organele si esuturile, unde participa in formarea a unor numeroase enzime si la
metabolismul unor substane de o importanta deosebita. Cea mai mare cantitate de vitamina B6 este depozitata
in ficat.
Eliminarea piridoxinei are loc prin urina.
Rolul vitaminei B6. Aceasta vitamina este necesara la sinteza hemogoblinei, la incorporarea fierului in
molecula si la formarea globlulelor roii.
In reglarea activitatii nervoase are o atribuie importanta. Astfel, la nivelul sinapselor din sistemul
nervos central, prin decarboxilarea acidului glutamic in prezenta vitaminei, se formeaz acidul gama689

aminobutiric care diminueaz intensitatea proceselor de excitaie, favoriznd instalarea proceselor de inhibiie.
Piridoxina intervine in metabolismul acizilor grai nesaturati si contribuie la scderea colesterolului,
impiedicand depunerea sa in pereii arterelor. De asemenea, vitamina B6 previne si vindeca tulburrile hepatice
si musculare.
Cantitatea de vitamina necesara adultului este de 2-4 mg/24h. Pentru femeile insarcinate cantitatea
necesara este de 5-6mg/24h.
Hipoavitaminoza. Pana in prezent nu se cunoate o hipoavitaminoza B6 pura, ci o
polihipoavitaminoza, asa incat multiplele tulburri care apar ca dermite, eczeme, anemii, nu pot fi atribuite
exclusiv lipsei de vitamina B6
Carena provocata de piridoxina, se manifesta prin capacitatea sczut de aparare a organismului, prin
dureri abdominale, greutate la efort muscular.
Produse industriale:
VITAMINA B6, comprimate
Compoziie: Comprimate coninnd clorhidrat de piridoxina 0,250 g. Fiole coninnd clorhidrat de
piridoxina 0,050 g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.
Aciune farmacoterapeutica: Vitamina B6 (piridoxina) face parte din vitaminele grupului B, ce se
gsesc in drojdia de bere si in anumite vegetale. Ea joaca un rol important in metabolismul acizilor aminati si
al grsimilor. De aceea, piridoxina are un rol activ in schimbrile tisulare, mai ales in ceea ce privete tesutul
hepatic, sistemul nervos, piele si organele hematopoietice.
Indicaii: Anemii aplastice si eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu fier;
granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa; afeciuni ale sistemului nervos central cu etiologie
689

arteriosclerotica sau encefalitica; tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de origine toxica sau
medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica; crampe, hipertonie musculara, miopatie, acrodinie; vrsturi, mai
ales gravidice, postanestezice sau postroentgenterapice; tremuraturi idiopatice, senile sau de origine toxica,
boala Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism acut; afeciuni ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee,
dermite uoare postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite localizri.
Mod de administrare: Aduli: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 zile, administrate per os sau in
injecii (intramusculare, intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dup varsta si gravitatea cazului.
Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 2
ml coninnd 50 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 5 ml coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 100 fiole de
2 ml sau 5 ml coninnd 50 sau 250 mg vitamina B6 pe fiola.
Condiii de pstrare: La adapost de lumina.
Combinaii:
MAGNE-B6, drajeuri, soluie buvabila
Drajeuri:
Magneziu lactat dihidratat
Piridoxina clorhidrat (vitamina B6)
Excipienti
1 drajeu conine 48 mg Mg (1,97 mmoli)
Soluie buvabila:
Magneziu lactat dihidratat

470 mg
5 mg
q.s. ad 1 drajeu

186 mg

Compoziie:__________________________________________________________
689

Magneziu pidolat
936 mg
Piridoxina clorhidrat (vitamina B6)
10 mg
Excipienti
q.s. ad 10 ml
1 fiola conine 100 mg Mg (4,12 mmoli).
Indicaii: Carenele de magneziu izolate sau asociate. In cazul carenei asociate de calciu, se
recomanda tratarea deficitului de magneziu inaintea celui de calciu.

Contraindicaii: bsolute: Insuficienta renala grava (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min). Levodopa
(vezi 'Interaciuni'). Relative: Chinidina.
Precauii: Pentru copiii sub 6 ani este adaptata soluia buvabila.
Sarcina si alaptare: Utilizarea magneziului in timpul sarcinii se va face numai in carenele de magneziu
confirmate. Experiena clinica pe un numr de sarcini suficient de mare nu a relevat efecte mutagene sau fetotoxice ale magneziului. Datorita trecerii in laptele matern, se va evita utilizarea magneziului in timpul alaptarii.
Reacii adverse: Eventuale manifestri diareice sau dureri abdominale.
Interaciuni: Asocieri contraindicate: Levodopa: activitatea levodopa este inhibat de vitamina B6. Se va evita
orice aport de piridoxina daca levodopa nu este asociata cu inhibitori de dopa-decarboxilaza periferica.
Asocieri nerecomandate: Chinidina: creterea concentraiilor plasmatice ale chinidinei, cu risc de supradozare
(diminuarea excreiei renale a chinidinei prin alcalinizarea urinei).
Posologie, mod de administrare: Drajeuri - rezervate adulilor si copiilor peste 6 ani: Aduli: 6 pana la 8
drajeuri pe zi.Copii peste 6 ani (20 kg): 1 0 - 3 0 mg/kg corp/zi (0,4 - 1,2 mmol/kg corp/zi) sau 4 pana la 6
689

drajeuri pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor cu un pahar mare cu
apa. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei. Soluie buvabila: Aduli: 3 fiole pe zi. Copii si
sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10 - 30 mg/kg corp/zi (0,4 - 1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole
pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dup diluare intr-o jumtate de
pahar cu apa. Fiolele de Magne-B6 pot fi deschise fara pila.
Pentru a deschide fiola, prindei vrful acesteia cu un ervet si rupeti-1 ntoarcei deasupra paharului si rupeti
celalalt capat. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei.
Supradozare: In cazul unor doze masive exista risc de sindrom anuric. Tratament: rehidratare si forarea
diurezei.
Forma de prezentare: Cutie cu 50 drajeuri in blister. Cutie cu 10 fiole a 10 ml soluie buvabila. Informaiile si
sfaturile urmtoare va sunt adresate de ctre specialitii din industria farmaceutica, profesionitii din sanatate si
de ctre organizaia consumatorilor din Frana: Magneziul este un element mineral prezent in mod obinuit in
toate celulele corpului uman. El este indispensabil vieii celulelor. El regleaz in special influxul nervos si
contracia musculara. Magneziul este furnizat organismului de alimentaie. Un deficit de magneziu poate sa
apara atunci cnd alimentaia este dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte
restrictive, sau in anumite situaii, cum ar fi: efort sportiv intens, sarcina, cretere, stres, tratamentul cu anumite
medicamente diuretice. Deficitul de magneziu are drept consecina o cretere a excitabilitii celulelor
nervoase si musculare, ceea ce conduce la manifestri neplcute, cum sunt: crampe musculare, nervozitate,
dificulti de adormire, stri de oboseala tranzitorii. Asocierea mai multora dintre aceste manifestri evoca un
deficit de magneziu. Din acest motiv, un medicament coninnd magneziu v-a fost prescris de ctre medicul
dvs. sau v-a fost recomandat de ctre farmacistul dvs. Daca tulburrile persista in ciuda tratamentului cu
magneziu, adresati-va medicului dvs. Semnalai sistematic medicului dvs., ca si farmacistului dvs.,
medicamentele pe care le luai deja, inainte ca ei sa va prescrie un tratament, sau sa va elibereze un
medicament. Medicul si farmacistul dvs. cunosc bine medicamentele. Nu ezitati sa le cerei sfatul.
689

VITAMINA B6
Compoziie: Comprimate coninnd clorhidrat de piridoxina 0,250 g. Fiole coninnd clorhidrat de
piridoxina 0,050 g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.
Aciune farmacoterapeutica: vitamina B6 (piridoxina) face parte din vitaminele grupului B, ce se
gsesc in drojdia de bere si in anumite vegetale. Ea joaca un rol important in metabolismul acizilor aminati si
al grsimilor. De aceea, piridoxina are un rol activ in schimbrile tisulare, mai ales in ceea ce privete tesutul
hepatic, sistemul nervos, piele si organele hematopoietice.
Indicaii: Anemii aplastice si eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu fier;
granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa; afeciuni ale sistemului nervos central cu etiologie
arteriosclerotica sau encefalitica; tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de origine toxica sau
medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica; crampe, hipertonie musculara, miopatie, acrodinie; vrsturi, mai
ales gravidice, postanestezice sau postroentgenterapice; tremuraturi idiopatice, senile sau de origine toxica,
boala Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism acut; afeciuni ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee,
dermite uoare postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite localizri.
Mod de administrare: Aduli: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 zile, administrate per os sau in
injecii (intramusculare, intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dup varsta si gravitatea cazului.
Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 2
ml coninnd 50 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 5 ml coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 100 fiole de
2 ml sau 5 ml coninnd 50 sau 250 mg vitamina B6 pe fiola.
Condiii de pstrare: La adapost de lumina.

2.6. Vitamina B7
Sinonime: vitamina H, coenzima R,
689

Denumire chimica: biotina

Descoperire. Vitamina B7 a fost izolata in anul 1936 de ctre Kogl si Tonnis din ou, iar in 1940 din ficat de
ctre Vigneaud, ambele cu proprieti asemanatoare. Cele doua substane au fost denumite alfa-, respectiv betabiotina, prima gasindu-se in glbenu, a doua in ficat.
Biotina cristalizeaz in ace fine, albe, care se topesc la 232-235sC, descompunandu-se. Este uor solubila in
apa, stabila la cldur, rezistenta la acizi si baze, dar sensibila la aciunea alcoolilor.
Surse. Vitamina B7 provine din alimentaie: drojdie de bere, came, creier, inima, ficat si rinichi, glbenu de
ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cerealele integrale, porumbul, melasa, ppdie, nuci, ciuperci,
spanac, roii, morcovi, dar ea mai este sintetizata parial si de ctre flora intestinala.
Absorbie si metabolism. In natura biotina se gaseste legata de o proteina, iar in intestine este separate prin
hidroliza. Incorporarea are loc la nivelul intestinului subire si este vehiculata de snge in organism mai ales la
ficat, creier si piele.
Eliminarea vitaminei are loc prin urina si fecale.
Rolul vitaminei B7. Ajuta la degradarea acizilor grai, glucozei, aminoacizilor, intervine in sinteza acizilor
grai si a proteinelor, stimuleaz creterea parului si intarzie caderea acestuia, impiedica incaruntirea prematura
si calmeaza durerile musculare.
Hipoavitaminoza. Probabilitatea ca organismul sa sufere de carena de biotina este practic nula, cu excepia
incapacitatii genetice de a absorbi aceasta vitamina. Pierderea apetitului, oboseala, apariia unor dermatite
689

semnaleaz aceasta carena.

Reaciile clinice si de laborator dispar dup administrarea a 150 micrograme de biotina zilnic, timp de 5-6 zile.
Hiperavitaminoza. Luata in doze mari, vitamina B7 sau H nu este toxica.

2.7. Vitamina B9
Denumire chimica: acid folie
Descoperire. In anul 1931 Wills a extras din drojdia de bere o substana care s-a dovedit ca are activitate asupra
anemiei macrocitare. Ulterior a fost semnalata si in frunzele verzi de spanac, fapt pentru car e a fost numita
acid folie (folium= frunza).
In anul 1947 Johnson arata ca acidul folie este identic cu acidul pteroilglutamic.
Vitamina B9 se prezint sub forma de cristale galben-portocalii care, incalzite la 200sC, se descompun fara a
se topi.
Surse. Acidul folie se gaseste in lamai, banane, ficat, rinichi, oua, drojdie de bere si in unele bacterii,
ca de exemplu Bacillus subtilis.
Absorbie si metabolism. Vitamina B9 este vehiculata de snge in ficat acesta fiind considerat ca si
depozit temporar.
689

Rolul vitaminei B9. Acidul folie stimuleaz formarea globulelor roii si albe. Are o atribuie
importanta in sinteza acizilor nucleici, a proteinelor precum si in creterea si reproducerea celulara. Previne
apariia cancerului la plamani, colon si uter si protejeaz ftul de anomalii congenitale care pot afecta creierul
si coloana vertebrala.
Vitamina B9 participa la formarea acidului clorhidric in stomac si prin aceasta stimuleaz pofta de
mancare.
Necesarul de vitamina B9 este de 150- 200pg, iar la gravide acesta creste la 400 pg pe zi
Hipoavitaminoza B9. Carena de vitamina B9 provoac apariia unei anemii cu hematii imature de
dimensiuni mari (macrocitara, megaloblastica). Concomitent, pierderea puterilor se asociaza cu scderea
numrului de globule albe, apariia inflamatiei limbii (glosita).
Lipsa acidului folie mai apare si la sugari, in diferite boli intestinale, la alcoolicii cirotici, in
miofibroza, carcinom.
La bolnavii cu stri de carena este necesara o cantitate medie de 50-100
pg/zi.
Produse industriale:
ACID FOLIC , drajeuri

689

Compoziie: Drajeuri coninnd 5 mg acid folie.

Aciune terapeutica: Vitamina din complexul B, indispensabila pentru eritropoieza normala; corecteaz
anemiile megaloblastice prin deficit de acid folie.
Indicaii terapeutice: Anemie macrocitara nutriionala, anemie macrocitara de sarcina, sprue, sindrom
megaloblastic al copiilor mici.
Contraindicaii si reacii adverse: Folosit singur in anemia pernicioasa, provoac rspuns
hematopoietic, dar nu impiedica fenomenele degenerative spinale (este obligatorie asocierea cu
ciancobalamina); utilizarea inadecvata poate intarzia stabilirea diagnosticului si instituirea tratamentului corect
in anemiile megaloblastice. Administrarea per os poate fi rareori urmata de manifestri alergice care cedeaza la
intreruprea tratamentului. Nu se administreaz la persoanele peste 60 de ani, la care ar putea stimula evoluia
unui eventual proces neoplazic latent.
Interaciuni medicamentoase: Nu se asociaza cu sulfamide.
Mod de administrare: 5-30 mg/zi.
Forma de prezentare: 30 drajeuri.
Condiii de pstrare: A se feri de cldur, lumina si umiditate.
2.8. Vitamina B12
Sinonime: ciancobalamina
689

Formula chimica: C63H88CoN14014P

Descoperire. A fost izolata in 1948 din ficat si din culturile de Streptomyces griseus, sub forma de cristale de
culoare roie. B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la cldur si la
aer dar mai sensibila la lumina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze, rezista la 120sC
Surse. Cobalamina, se gaseste in cantitati mici in alimentele de origine animala, cum ar fi: ficatul, rinichii,
creierul, splina, muchii, pestele, oule si laptele.
Produsele de origine vegetala sunt lipsite total de vitamina B l2. De asemenea flora intestinala elaboreaz
cantitati mari de vitamina, dar acestea nu se pot folosi, deoarece la nivelul colonului factorul intrinsec care
permite incorporarea vitaminei lipsete.
Absorbie si metabolism. Vitamina B12 din alimente se inghite la nivelul jejunului impreuna cu factorul
intrinsec al lui Castle secretat de mucoasa gastrica si numai in prezenta acestuia. Acesta se unete cu vitamina
B12 si formeaz factorul antipemicios sau antianemic ce trece in snge, care il vehiculeaz la esuturi, in
special la ficat, rinichi, splina, creier, plamani.
Important este faptul ca vitamina B12 nu se afla in esuturi, in plasma, si in ser sub forma libera, ci sub forma
legata.
Daca factorul Castle lipsete atunci, vitamina din alimente se elimina.
In cazul in care apar tulburri de absorbie intestinala, absorbia vitaminei nu are loc. De asemenea, inglobarea
cobalaminei mai poate fi impiedicata si de parazii intestinali aflai in prima parte a intestinului, unde are loc
procesul de captare.
Eliminarea vitaminei B12 se face prin fecale. In stare normala urina nu o conine.
Rolul vitaminei B12. Aciunea vitaminei nu este inca complet cunoscuta, insa ceea ce se tie este faptul ca
vitamina B12 are o aciune anabolica in metabolismul proteinelor si al lipidelor, de unde rezulta rolul
important pe care il are in mecanismului de cretere si inmultire celulara. Asa se explica de ce aceasta vitamina
este contraindicata in boli canceroase deoarece stimuleaz creterea tumorilor.
689

Cobalamina exercita si o aciune de protecie fata de supraincarcarea grasa a ficatului prin rolul pe care il joaca
in sinteza colinei.
Vitamina B12 intervine in mod activ in eritropoeza, favoriznd procesele de maturare si de eliberare in
circulaie a eritrocitelor. Indirect, contribuie la creterea eritroblastelor, fiind un factor ajuttor in sinteza
acidului dezoxiribonucleic si a cromoproteinelor.
mpreuna cu acidul folie, vitamina B12 participa la sinteza hemoglobinei. Mduv osoasa galbena sub
influenta vitaminei B12 este nlocuita cu mduv hematogena.
Necesarul de vitamina B12 este considerat a fi de 15-30 pg/zi, din care se considera ca se resorb 2-5
pg/zi.
In timpul sarcinii, mai ales in prima ei perioada, necesarul de vitamina este crescut deoarece ftul are
nevoie de aceasta pentru dezvoltarea lui. De asemenea, sugarii si copiii au nevoie de o cantitate suplimentara
de vitamina, intrucat aceasta are un efect stimulator asupra creterii fiziologice normale a organismului.
Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B12 apare prin aport insuficient a acesteia, din cauza absentei
factorului intrinsec Castle, precum si prin inhibarea florei intestinale in urma administrrii prelungite de
antibiotice.
Simptomele lipsei de cobalamina sunt: digestive (inapetenta, greuri, diaree) si generale (astenie).
O carena severa duce la anemie Biermer, numita si anemie pernicioasa. Ea se carecterizeaza prin lipsa
de maturizare a hematiilor, datorita insuficientei sintezei factorului anteanemic (Castle) la nivelul mucoasei
gastrice.
689

Anemia Biermer este de fapt un sindrom carential complex consecutiv unei gastrite sau anaclorhidrie,
in urma careia nu se utilizeaz nici proteinele, nici vitaminele din grupul B si uneori nici vitamina PP.
Prin tratament cu vitamina B12 se constata o evoluie rapida a tuturor hematiilor.
Produse industriale:
VITAMINA B12, fiole
Compoziie: Fiole de 1 ml cu 50 meg sau 1 000 g ciancobalamina.
Aciune farmacoterapeutica: Vitamina B12 sau ciancobalamina, obtinuta din culturi de streptomyces,
este considerata ca factorul extrinsec al lui Castle. Vitamina B12 are un rol important in metabolismul general.
Prin aciunea sa anabolica in metabolismul protidic, ea este un factor de cretere. Fiind un agent important in
procesele de transmetilare si participnd la formarea metioninei si colinei, ciancobalamina este un factor
lipotrop. Vitamina B12 este un factor specific antipemicios, care actioneaza la nivelul celulelor maduvei
osoase si al celulelor hepatice. Ea participa la sinteza acizilor nucleici, la formarea eritroblastelor si, in general,
a tuturor celulelor. Activitatea sa antipemicioasa se manifesta prin provocarea unei crize reticulocitare
puternice, stimulnd maturarea eritrocitelor si normaliznd cu rapiditate formula sanguina. De asemenea,
amelioreaz achilia gastrica si tulburrile neuro-anemice.
Indicaii: Anemii pernicioase si parapemicioase, insotite sau nu de tulburri neurologice. Anemie
megaloblastica dup gastrectomie sau asociata cu tulburri gastrointestinale. Anemii ale hepaticilor; anemii
toxiinfectioase, debilitate, convalescenta, astenie, prematuri. Anorexie, denutritie. Osteoporoza, osteoartrita.
Polinevrite alcoolice, diabetice, nevrite, nevralgii cervicobrahiale si faciale, zona zoster. Ciroze hepatice,
689

hepatite cronice, oliguria hepaticilor.

Contraindicaii: Policitemii, boli precanceroase.
Mod de administrare: Intramuscular, in anemia pernicioasa 100 - 1000 mcg zilnic, 2 saptamani, apoi o
data pe luna (ca tratament de intretinere); in nevrite 1000 mcg/zi.
Forma de prezentare: Cutie cu 5 sau 100 fiole 1 ml (50 gama). Cutie cu 5 sau 100 fiole 1 ml (1000
gama).
Combinaii:
MILGAMMA N, capsule
Prezentare: Preparat pentru nevrite, nevralgii si afeciuni reumatice
Compoziie: O capsula conine componeni activi: 40 mg benfotiamina, 90 mg piridoxinhidroclorid,
250 pg ciancobalamina. Ali componeni: grsime solida, lecitina de soia, glicerol, hidrogenfosfat de Ca,
etilvanilina, colorani E 171, E 172. Indicaii: Afeciuni neurologice inflamatorii si dureroase ca de ex.
polineuropatia diabetica si alcoolica, migrena, contracii musculare dureroase (sindroame radiculare, sindrom
de coasta cervicala, sindrom umar-mana) herpes zoster, pareza faciala, in convalescenta si geriatrie.
Contraindicaii: Suspiciune de hipersensibilitate la tiamina.
Sarcina si alaptare: La doze zilnice de vitamina B6 de pana la 25 mg nu exista reineri. Deoarece
689

preparatul conine 90 mg/capsula de vitamina B6 nu este indicata administrarea in sarcina si alaptare.

Efecte secundare: In cazuri izolate pot aparea reacii de hipersensibilitate (eritem, urticarie).
Interaciuni medicamentoase: Doze terapeutice de vitamina B6 pot slabi efectul L-dopa. Alte
interaciuni exista cu izoniazida, D-penicilamina si cicloserina.
Dozare si mod de administrare: Daca nu exista alta indicaie, se administreaz 3-4 capsule pe zi. In
cazuri mai uoare si efect deosebit de bun se administreaz 1-2 capsule /zi. Capsulele se ingereaza nemasticate,
dup masa, cu puin lichid.
Conservare: A se feri de expunere directa la soare si de o temperatura de peste 25C. Este interzisa
folosirea preparatului dup data expirrii.
Forma de prezentare: Ambalaje originale de 20, 50 si 100 capsule.
Ambalaje clinice de 500, 1 000 si 5 000 de capsule. Se elibereaz doar in farmacii! Se pastreaza ferit de copii!
Informaii pentru pacient: Vitaminele din complexul B sunt folosite nu doar pentru corectarea unor stri
deficitare, ci au in doze ridicate si alte proprieti farmacologice, care explica efectele antialgice si
regenerative, obinute prin Milgamma N. Benfotiamina este forma liposolubila a vitaminei Bl, care constituie o
imbunatatire prin faptul ca resorbia este de cateva ori mai buna dect cea a unor cantitati egale de vitamina B1
clasica, hidrosolubila. Dup resorbie, benfotiamina este transformata in organism in vitamina B1. Aceasta
regleaz metabolizarea hidratilor de carbon, care are importanta deosebita in metabolismul nervos. Vitamina
B6 regleaz metabolizarea proteinelor, lipidelor si hidratilor de carbon. Vitamina B12 este indispensabila
689

pentru metabolismul celular, o vascularizatie normala si pentru funcionarea sistemului nervos. Regleaz
producia proprie a acizilor nucleici si ca atare dezvoltarea altor nudei celulari.
2.10. Vitamina C
Sinonime: vitamina antiscorbutica
Denumire chimica: acidul ascorbic
Descoperire. Inca din secolul IV i.H., Hipocrate, printele medicinei a menionat existenta maladiei
numita scorbut. Ulterior s-a vzut ca aceasta aparea frecvent la navigatori, remarcandu-se existenta unei
legaturi intre scorbut si alimentaie. In 1970 medicul Kramer arata ca scorbutul poate fi tratat cu salata verde,
legume si sucuri de fructe proaspete.
Din 1928 pana in 1933, echipa de cercettori maghiara compusa din Joseph L. Svirbely si Albert
Szent-Gyorgyi si,americanul Charles Glen King, izoleaz pentru prima data vitamina C si arata ca este acid
ascorbic.
In 1933-1934, chimistii britanici Sir Walter Norman Haworth si Sir Edmund Hirst si, polonezul Tadeus
Reichstein, reusesc sa sintetizeze vitamina, fiind prima creata articifial. Acest lucru a fcut posibila producerea
industriala si, in acelai timp, ieftina a vitaminei C. Haworth a primit in anul 1937 Premiul Nobel pentru
Chimie pentru munca depusa de el. Forma sintetica a vitaminei este identica cu cea naturala.
In 1934, compania farmaceutica elveian Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic,
industrial, vitamina C, sub numele de marca Redoxon.
In natura vitamina C se gaseste sub 3 forme: acidul ascorbic, acidul dehidroascorbic si ascorbigenul.
Acidul ascorbic este o substana solida, cristalizata, alba, solubila in apa. Este uor distrus de cldur si
de substanele alcaline; alimentele fierte vreme indelungata pierd vitamina in intregime.
Surse. Vitamina C este una dintre cele mai rspndite vitamine din regnul vegetal. Sursele cele mai
bogate in vitamina C sunt legumele: ardeiul gras, hreanul, salata verde, spanacul, conopida, varza alba,
689

tomatele, prazul si fructele: mceele, coaczele negre, visinile, afinele, merele, ctin.
Alimentele de origine animala ca: ficatul, carnea, laptele conin vitamina C in cantitate mica, iar in ou
nu se gaseste deloc.
Muraturile, mai ales varza si gogonelele, isi pastreaza aproape integral coninutul ridicat de acid
ascorbic pana la sfritul primverii, iar zeama lor, prelund o parte din vitamina C din legume, poate fi
consumata.
Absorbie si metabolism. Captarea vitaminei C are loc la nivelul intestinului subire si apoi aceasta este
transportata pe cale sanguina in tot organismul.
Acumularea de acid ascorbic in organism se face in cantitate foarte mica, ceea ce se impune ca el sa fie hrnit
incontinuu cu un aport exogen.
Vitamina C este transportata mai ales la organele cu activitate intensa ca, glandele endocrine
suprarenale, hipofiza, glandele sexuale. In esuturi se gaseste sub forma redusa, acidul dehiplasmatic; in snge,
globulele sunt mai bogate in vitamina dect plasma.
Calea majora de eliminare a acidului ascorbic este urina; foarte putina se evacueaza prin plamani si sub
forma de C02. nlturarea prin fecale este nula.
Eliminarea vitaminei C este mrit in cadrul administrrii medicamentelor antitermice ( aspirina),
barbiturice, sulfamide, salicilati.
Rolul vitaminei C. Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesara la producerea de colagen in
tesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente in intreg organismul, asigurandu-i acestuia o structura
stabila, dar flexibila. Unele esuturi au un procentaj mai ridicat de colagen in coninut, in special pielea,
membranele mucoase, dinii sioasele. Vitamina C participa la formarea cluului fibros dup fracturi si la
689

procesul de calcifiere, alaturi de vitamina D. Contribuie la sinteza corticoizilor si favorizeaz coagularea

sngelui, resorbia fierului din intestin; are rol in maturarea eritrocitelor, al leucopoiezei si al trobocitopoezei.
Previne anemia, stimuleaz pofta de mancare si usureaza adaptarea organismului la frig. De asemenea
impiedica depunerea grsimilor la nivelul ficatului si asigura funcia normala a celulei hepatice.
Raia zilnica de vitamina C este de aproximativ 75 de mg/24h sau de lmg/kilocorp pentru barbati, 70
mg/24h pentru femei. In timpul sarcinii raia de acid ascorbic creste la 100 mg/zi, iar in perioada lactatiei la
150 mg/zi. La copii necesarul de vitamina este de 1,5-2 mg/kilocorp, in funcie de varsta.
In cazuri patologice cu metabolismul crescut, in maladii infectioase, tuberculoza, cantitatile utile de
acid ascorbic sunt crescute.
Hipoavitaminoza. Carena in vitamina C, este responsabila de apariia scorbutului, o forma de
avitaminoza. Scorbutul era o afeciune foarte des intalnita la marinarii care plecau in voiaje lungi sau pe
perioada iernii, din cauza ca fructele si legumele nu puteau fi pstrate proaspete pentru foarte mult timp. El se
traduce prin oboseala si anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivita si pierderea dinilor, hemoragii,
imunitate sczut.
La copii, scorbutul este numit uneori Boala lui Barlow, dup Sir Thomas Barlow (1845-1945), un
fizician britanic care a descris-o pentru prima data. Boala lui Barlow reprezint ansamblul manifestrilor
morbide provocate la sugar si copilul mic de carena in vitamina C. Aceasta apare datorita alaptarii artificiale la
sugari si copii pana la un an, sau a unui mod de viata lipsit de vitamina C. Din aceasta cauza apar tulburri in
creterea oaselor, oprirea in dezvoltare, scderea puterii de aparare a organismului.
Cercetri recente au arata faptul ca deficienta de acid ascorbic este insotita de o acumulare de colesterol in
689

snge si in esuturi. Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carenelor
corespunztoare, al strilor de oboseala, al unor tulburri capilare si venoase, iar pe cale intravenoasa in caz de
methemoglobinemie (cretere anormala a concentraiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila sa
transporte oxigenul).
Hiperavitaminoza. Apare la cantitati mari de vitamina C (2g/zi) si provoac crampe, dureri musculare,
insomnie si stri de agitaie. De asemenea se formeaz calculi de oxalate in caile urinare.
Produse industriale:
ASCOVIT
Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate. Blistere a cate 10 comprimate, introduse cate 2 in cutii
pliante de carton.
Compoziie: Acid ascorbic (Vitamina C) 60 mg, 100 mg sau 200 mg.
Proprieti: Vitamina hidrosolubila ce intervine in procesele metabolice, in reaciile de oxidoreducere, in
biogeneza substanei celulare si a colagenului, a camitinei si a catecolaminelor. Prin proprietile reducatoare si
capacitatea sa de a forma chelati, vitamina C intervine in metabolismul mineral, avand o deosebita importanta
in procesul absorbiei, circulaiei si distribuiei ionilor metalici la nivel tisular (ex.favorizeaza absorbia,
distribuia si stocarea fierului). Acidul ascorbic joaca un rol important in metabolismul histaminei si are rol de
modulator in biosinteza prostaglandinelor.Vitamina C este implicata in funciile imunologice si antibacteriene
ale leucocitelor, prin creterea mobilitii lor si protejarea membranei leucocitare fata de ageni antioxidanti.
Vitamina C intervine in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor, favorizeaz depunerea calciului in
689

oase si vindecarea fracturilor, creste rezistenta capilarelor si grbete vindecarea plgilor. Mrete rezistenta la
infecii a organismului si corecteaz deficitul de acid ascorbic in stri carentiale specifice. Simptomele carenei
in vitamina C sunt: petesia, echimozele, sangerarea gingiilor, hiperkeratoza acompaniata de obturarea
foliculilor pilosi, manifestri ale sindromului Sjogren (xerostomie, keratoconjunctivita, inflamarea glandelor
salivare).
Farmacocinetica: Acidul ascorbic face parte din clasa vitaminelor hidrosolubile. Se absoarbe bine din tubul
digestiv la persoane sanatoase. Absorbia este diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal
accelerat. Absorbia la nivel intestinal a vitaminei C se realizeaz mpotriva gradientului concentraiei sale prin
intermediul unui sistem de transport specific (transport activ). In cazul administrrii unor doze mari de
vitamina C, absorbia intestinala se realizeaz prin transport pasiv (difuzie). Capacitatea de absorbie
intestinala este de 1200 mg/24 h, la o doza de 3 g/zi. Concentraia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100
ml; legarea de proteinele plasmatice este de 25 %. Nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport
exogen continuu. Acidul ascorbic se ntlnete in majoritatea esuturilor si organelor dar mai ales in leucocite,
in glandele endocrine si in hepatocite. S-a demonstrat ca vitamina C traverseaz bariera placentara. Principalii
metaboliti ai vitaminei C se elimina din organismul uman pe cale renala. Prin urina se elimina atat acidul
ascorbic nemodificat, cat si acidul L-dehidroascorbic, acidul 2,3-dioxo-L-gulonic si acidul oxalic in proporii
variabile. La un aport zilnic fiziologic normal de vitamina C (60-100 mg), principalul metabolit ce se regsete
in urina adultului sntos este acidul oxalic (30-50 mg). Prin administrare de doze mari, creste concentraia
sanguina pana la pragul renal (1,4-2 mg %), cantitatile suplimentare eliminandu-se prin urina sub forma
netransformata.
Indicaii: Profilaxia si tratamentul scorbutului si al altor forme de avitaminoza sau de hipovitaminoza C
(maladia Barlow); boli grave, stri febrile prelungite, infecii, intervenii chirurgicale, plgi atone, parodontoza,
689

gingivite, stomatite, osteoporoza, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilara, anumite forme de anemie (in
asociaie cu fierul sau acidul folie), methemoglobinemie, surmenaj, efort fizic prelungit, astenie de primavara,
profilaxia rcelii comune si a gripei. OMS recomanda un aport zilnic de 50-60 mg acid ascorbic la femeile
insarcinate sau in timpul alaptarii.
Reacii adverse: Rareori diaree, precipitarea oxalatilor si urailor in urina
acida.
Contraindicaii: Litiaza renala (tratament ndelungat cu doze mari); stri de suprancrcare cu fier - la
bolnavii cu hemocromatoza, talasemie, deficit de acid folie sau la cei care primesc frecvent transfuzii de snge.
Acidul ascorbic poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina.
Mod de administrare: Necesarul cotidian de vitamina C a fost estimat de ctre OMS la 30 mg. In
carena vitaminica sau in stri cu necesitai crescute de acid ascorbic, o posologie de 60-200 mg pe zi s-a
dovedit a fi suficienta. In tulburri de absorbie se recomanda 500-1000 mg/zi. Comprimatele se sfarma sau se
laa sa se topeasc in gura.
Interaciuni: Doze mari pot diminua excreia urinara a medicamentelor slab acide (barbiturice,
sulfamide, salicilati). Poate interfera dozrile colorimetrice bazate pe o reacie redox: dozarea glucozei, a
acidului uric si a creatininei din urina.
Condiii de pstrare: Se pastreaza in ambalajul original, la temperatura ambianta, ferit de lumina si umezeala.
CETEBE
689

Descriere:Vitamina C 500 mg capsule cu eliberare prelungita. Co-factor in detoxifiere prin eliberarea

metabolitilor toxici la nivelul celulei hepatice.
Rol imunologic: Acidul ascorbic stimuleaz reaciile sistemului imunitar.
Imbunatateste absorbia fierului din tractul gastro-intestinal.
Prevenia bolilor cronice.
Administrare: Doza recomandata este de 1-2 capsule cu eliberare prelungita Cetebe pe zi.
Prezentare:Flacon cu 30 capsule.

Vitaminele sunt substane organice necesare pentru buna funcionare a organismului. Ele sunt introduse n
organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate i n organism: vitamina K, vitamina D3,
vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc.
Vitaminele prezint mai multe denumiri:
Denumirea alfabetic, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K., i diferii indici n cadrul unui
tip de vitamin: D2-D7, Bt. B2. B6, etc;
Denumirea chimic care are la baz structura chimic a vitaminei: vitamina B6 - piri- doxin (derivat de
piridin), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.;
Denumirea terapeutic dup efectul farmacodinamic: vitamina A-vitamina antixeroftal- mic, vitamina Cvitamina antiscorbutic, Vitamina D-vitamina antirahitic, vitamina E- vitamina antisterilitate. vitamina PP689

vitamina antipelagr, vitamina K-vitamina antihe- moragic sau vitamina coagulrii.

Vitaminele au fost clasificate dup solubilitale n:
Vitamine liposolubile: A, D, E, K;
Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C.
Trebuie amintite i vitaminoidele, adic acei factori biochimici lipsii de funcie enzimatic i anume:
vitamina P,
mezoinozitolul,
colina,
acidul pangamic,
acidul alfa-lipoic,
unii acizi grai nesaturai eseniali (vitamina F).
S-au identificat i compui mai mult sau mai puin asemntori structural cu vitaminele, capabili s
diminueze activitatea vitaminelor, numii antivitamine, unii avnd utilizri terapeutice.
Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gsi sub form de provitamine (precursori inactivi) care n
organism sunt transformate n vitamine, cum ar fi carotenoidele.
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice. Din punct de vedere al
mecanismului de aciune, vitaminele pot fi:
Cu efect nuclear: acioneaz influennd transcripia ADN i formarea unor proteine cu rol biologic. Ex.:
vitamina A i D;
Cu efect membranar, mpiedicnd aciunea unor radicali liberi la nivelul membranelor biologice. Ex.:
vitamina E;
Cu rol n transferul unor grupri cum ar fi: -C02, -CHi, -NFL. Ex.: vitamina B,, B6, B,2, biotina, acidul
pantotenic. acidul folie;
Cu rol n transferul de electroni. Ex.: vitamina PP, vitamina B2, vitamina K, vitamina C. Dei cantitile de
vitamine necesare organismului sunt mici, n cazul n care prin alimentaie sau sintez endogen nu sunt
acoperite cerinele fiziologice apare carena, deficitul sau starea de hipovitaminoz. Ele pot apare:
Datorit aportului redus: alimentaie dezechilibrat, lipsa poftei de mncare;
Datorit absorbiei necorespunztoare: afeciuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau administrarea
concomitent a unor medicamente care scad absorbia;
689

Datorit nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravid, la femeia care alpteaz, la copii n cretere,
la btrni, n boli infecioase, hipertiroidism, la alcoolici, n cursul tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc n doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor uoare, dozele fiind
totui de 5-10 ori mai mari dect necesarul zilnic. In cazul hipovitaminozelor grave ce mbrac forma unor
afeciuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri suni necesare doze mari de vitamine. Toi n doze
mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea i tratarea unor afeciuni nelcgate de strile careniale specifice.
Vitaminele n doze terapeutice sunt bine tolerate, putnd apare reacii adverse severe mai ales la
administrarea vitaminelor liposolubile n doze mari.
1. VITAMINE LIPOSOLUBILE

689

(alfa-tocoferol)

vitamina K|

Fig. Xlll.l. Structurile chimice ale vitaminelor liposolubile

Farmacologic
689

1.1.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei A

te cele trei forme ale vitaminei A, retinolul, retinalul, acidul retinoic sunt active. n : esuturilor int, retinolul
i derivaii si se fixeaz de transportori numii CRBP- retinol binding protein i CRABP-cellular retinoid
acid-binding protein. Aceti nori asigur trecerea retinolului i acidului retinoic n nucleu unde acioneaz
receptori :i, RAR (retinoic acid receptor) i RXR (retinoic X receptor). Acetia permit fixarea i retinoic de
fragmente specifice din structura ADN-ului, RARE (retinoic acid nve elements). Este astfel influenat
transcripia ADN-ului i formarea unor proteine cu hologice. rniina A:
Este necesar pentru formarea pigmenilor fotosensibili n retin i prevenirea nictalopiei (hemeralopiei)
amina A amelioreaz vederea crepuscular, carena manifestndu-se prin tulburri de vedere la ntuneric
(hemeralopie). Ea este necesar pentru formarea pigmenilor fotosensibili , fiind componentul esenial al
rodopsinei. I l-cis retinolul ajuns la nivelul corneei este rmai n 1 l-cis retinal. Pigmentul fotosensibil din
celulele cu bastonae, rodopsina, care vederea nocturn rezult prin combinarea la ntuneric a I 1-cisretinalului cu opsina. iunea luminii rodopsina se transform n metarodopsin II (rodopsin activat), iar 1Inalul este izomerizat n all-trans retinal. Aceast fotoreacie iniiaz un potenial ir. Rodopsina activat
interacioneaz cu proteina Gt sau transducina. Transducina :az o fosfodiesteraz care scade cantitatea de
GMPc. Scderea GMPc inhib intrarea ii prin canalele sodice la nivelul celulelor cu bastoriae, ceea ce
antreneaz o reacie de )larizare. Potenialul receptor conduce la generarea unui potenial de aciune ce ajunge
la prin intermediul nervului optic. All-trans retinalul poate fi izomerizat direct la I l-cis sau poate fi redus la alltrans retinol, care apoi este convertit la l l-cis retinol i ciclul se Pigmentul fotosensibil din celulele cu conuri
se formeaz cnd o protein asemntoare i se combin cu retinalul. Acest pigment asigur vederea diurn i
colorat.

689

Este necesar pentru creterea i diferenierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea troficitii mucoaselor
i tegumentelor ;ste efecte sunt asigurate de acidul all-trans retinoic i acidul 9-cis retinoic, care n epitelial
cresc sinteza fibronectinei i reduc sinteza metaloproteinazelor (colagenaze), tokine, enzime i unor
glicoproteine de pe suprafaa membranei celulare.
Are proprieti anticanceroase, favoriznd transformarea celulelor maligne n celule normale i inhibnd
creterea tumorilor.
amina A ncetinete sau chiar oprete evoluia celulelor premaligne n celule maligne /e, induce diferenierea n
celulele maligne pentru a forma celule normale i poate ra cu mecanismele de aprare imun ale gazdei.
Este implicat n procesele imune i n aprarea antimicrobian, stimulnd formarea de anticorpi
Este necesar pentru creterea oaselor i esuturilor moi Este necesar pentru reproducere
i dezvoltarea embrionar Intervine n metabolismul steroizilor i sinteza colesterolului
Influeneaz funcia tiroidei i glandelor sexuale.
Este cofactor n sinteza mucopolizaharidelor, n activarea sulfatului, n dehidrogenarea hidroxisteroizilor i
n funcia enzimelor microzomale
1.1.4. Farmacoterapie
Carena vitaminei A poate fi datorat:
unor diete dezechilibrate (aport insuficient);
malabsorbiei (absorbie redus);
afeciunilor biliare i hepatice (tulburri de absorbie i depozitare n ficat);
689

bolilor renale (eliminare crescut);

hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitar);
diabetului (conversia carotenoidelor deficitar);
deficitului proteic (diminu cantitatea de proteine transportoare).
Manifestrile clinice ale carenei sunt: tulburri de vedere nocturn (hemeralopie), uscciunea pielii i
mucoaselor, hiperkeratoz, ntrzierea creterii i dezvoltrii cu tulburri de osificare, scderea rezistenei la
infecii, etc.
Vitamina A se indic n prevenirea i tratarea stri de hipovitaminoz. Se mai indic ntr-o serie de afeciuni
muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie. conjunctivite, infecii i inflamaii ale cilor respiratorii
superioare, tulburri digestive cronice. Poate fi folosit la cei cu hipertiroidie i la copii care prezint ntrzieri
de cretere.
Analogii de sintez ai vitaminei A natural au aciune asupra proliferrii i diferenierii esuturilor, n special
a epiteliilor. Astfel:
Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al acneei. Poate fi folosit pe cale
oral n doze mari pentru tratamentul leucemiei acute promie- locitare n asociere cu chimioterapie.
Isotretinoinul sau acidul 13-cis retinoic este izomerul tretinoinului i se utilizeaz n tratamentul acneei
grave nodulochistice, acneei rozacee grav i n tulburri de keratinizare rezistente la etrelinat. Se
administreaz oral sau cutanat.
Etretinatul, retinoid asemntor acitretinei se utilizeaz n tulburri congenitale de keratinizare, psoriazis,
ihtioz i alte afeciuni dermatologice, avnd avantajul unei durate lungi de aciune.
Acitretinul este forma activ a etretinatului, avnd aceleai indicaii cu acesta, ns o durat de aciune mai
scurt.
Aceti compui pot produce o serie de reacii adverse caracteristice, cel mai important de semnalat fiind
riscul crescut de teratogenitate.

689

1.1.5. Farmacotoxicologie
Reaciile adverse la vitamina A sunt doz dependente i apar la doze mari.
Manifestrile clinice ale hipervitaminozei A sunt:
SNC - oboseal, iritabilitate, cefalee;
Aparat digestiv - anorexie, grea, vom;
La nivelul pielii i mucoaselor - piele uscat, pierderea prului, uscciunea gurii, nasului;
La nivelul oaselor - ngroarea oaselor lungi i ncetinirea creterii;
Snge - anemie aplastic, leucopenie;

Hepatic - stare icteric, hepatomegalie, creterea enzimelor hepatice;

La nivel ocular - tulburri de vedere;
Efecte teratogene - excesul de vitamin n timpul sarcinii poate produce malformaii la fat
1.1.6. Farmacografie
lecesarul zilnic recomandat de vitamina A este:
Copil pn la un an: 0,375 mg;
Copil 1-10 ani: 0,4 - 0,7 mg;
Brbai: I mg;
689

Femei: 0,8 mg;

Femei nsrcinate: 1,3 mg;
Femei care alpteaz: 1,2- 1,3 mg;
t terapie sunt folosii: retinolul sub form de acetat sau palmitat pe cale oral sau iteral. Pentru aduli se
folosesc 25.000-50.000 u.i./zi sau 300.000 u.i../sptmn, iar u copii 2000-20.000 u.i./zi. Vitamina A mai
poate fi aplicat local pe piele i mucoase sub de soluii i unguente.
Ileiul de pete sau untura de pete (oleum jecoris) care conine vitamina A se folosete n nistrare oral.
1.2. VITAMINA D
itamina D (calciferolii), numit i vitamina antirahitic, este o vitamin liposolubil. n
ti vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D7. Cei mai importani compui din
ti calciferolilor sunt:
ergocalciferol (D2),
colecalciferol (D3),
calcifediol - metabolit activ,
calcitriol - metabolit activ,

689

alfacalcidol,
un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.
1.2.1. Surse de vitamina D
olecalciferolul (vitamina D3) are origine endogen i exogen. El este sintetizat la nivelul plecnd de la 7dehidro-colesterol (provitamina D3) care este convertit n vitamin D3 sub ;na razelor U.V.
rgosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat n ergocalciferol i apoi iecalciferoi.
itamina D se gsete n: ficat, pete gras, unt, lapte, brnz, glbenu de ou.
1.2.2. Farmacocinetic
bsorbie. Vitamina D administrat oral se absoarbe rapid din intestinul subire, necesitnd na bilei. Fa de
vitamina D2, vitamina D3 se absoarbe complet i mai rapid. Absorbia n: afeciuni biliare i hepatice i sindrom
de malabsorbie. Vitamina se absoarbe bine i adm i n i st rare i n tramuscular.
Distribuie. Dup absorbie ea este transportat la ficat inclus n chilomicroni. n snge circul legat de o
protein specific - vitamin D-binding protein. Ea poate fl stocat n esutul adipos i ficat timp ndelungat.
Metabolizarea are loc la nivelul ficatului i rinichilor, unde se formeaz o serie de metabolii activi.
n ficat colecalciferolul este transformat n 25-OH colecalciferolul sau calcifediol i 25-OI-T ergocalciferolul,
ambii cu activitate biologic. Derivaii 25 hidroxilai pot participa la circuitul enterohepatic. 25-OH
689

colecalciferolul este metabolizat la nivelul mitocondriilor tubului contort proximal n l,25-(OH)j

colecalciferolul sau calcitriol, form activ cu poten crescut a vitaminei D. Hidroxilarea la nivel renal mai
poate avea loc n poziia 24 i 26.
Eliminarea. Vitamina D se elimin n fecale prin intermediul bilei i o mic cantitate este excretat n urin.
1.2.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei D
Vitamina D este implicat n homeostazia calciului i fosfailor prin influenarea:
absorbiei;
mobilizrii din oase;
eliminrii renale a acestora.
Vitamina D i n principal metabolitul ei cel mai activ 1,25-OH colecalciferolul se fixeaz de receptorul su
nuclear i induce sinteza unor proteine transportoare specifice dintre care calcium-binding protein (CaBP). Nu
este exclus nici un efect direct al calcitriolului pe sistemele de transport membranar.
Nivelul seric sczut de calciu i fosfat duce la eliberarea hormonului paratiroidian din glandele paratiroide,
hormon ce crete activitatea enzimatic la nivel renal i favorizeaz conversia vitaminei D n formele sale
active, respectiv n calcitriol.

- La nivel intestinal
Vitamina D (calcitriolul) stimuleaz absorbia calciului i fosfatului, favoriznd sinteza unor proteine numite
calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul celulei digestive. De asemenea calcitriolul induce sinteza
de fosfataze alcaline la nivelul celulelor intestinale ce permit hidroliza polifosfailor neabsorbabili n fosfai
absorbabili.
689

- La nivel renal
Vitamina D activ (calcifediolul) crete retenia din urin a calciului i
fosfatului prin creterea reabsorbiei acestora la nivelul tubilor renali proximali.
Acestea sunt realizate prin favorizarea sintezei unor proteine specifice
transportoare i favorizarea aciunii hormonilor paratiroidieni la nivel renal.
- La nivel osos
Calcifediolul i calcitriolul particip la mineralizarea normal a oaselor. Cnd
valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbiei osoase.
Mecanismele prin care calcitriolul antreneaz liza matricei osoase i eliberarea
calciului i fosfailor sunt puin cunoscute. El acioneaz asupra osteoblastelor,
elibernd un factor stimulant al osteoclastelor. Pe de alt parte, favorizeaz
recrutarea i diferenierea celulelor precursor n osteoclaste. Cnd exist un
deficit de calciu n oase, sub aciunea vitaminei D crete calcemia i are loc
depunerea calciului n oase, stimulndu-se sinteza de osteocalcin n
osteoblaste, o protein transportoare de calciu.
La nivelul paratiroidelor
La nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhib sinteza parathormonului ntr-un
mod indirect, crete calcemia i inhib expresia unei gene responsabil de
sinteza sa.
Prin toate aceste mecanisme calciul i fosforul sunt meninui la
concentraiile plasmatice necesare pentru o activitate neuro-muscular normal,
pentru o mineralizare osoas optim, pentru eliberarea unor hormoni i
689

neurotransmitori, pentru coagulare, pentru un bun transport prin membrane i alte funcii calciu dependente.
Calcitrilol intervine n diferenierea i maturarea mononuclearelor, keratinocitelor si producerea de
limfokine, el putnd de asemenea inhiba anumite proliferri celulare.
Dihidrotahisterolul mobilizeaz calciul din oase i crete calcemia, avnd aciune rapid i de scurt durat
fa de calciferol.
1.2.4. Farmacoterapie
Hipovitaminoza D poate s apar:

Prin lipsa sau insuficiena expunerii la soare;

Prin aport insuficient prin alimente;
La persoanele cu malabsorbie;
La cei cu afeciuni hepatice i biliare ce pol afecta absorbia vitaminei;
La persoanele cu acidoz hipocloremic i insuficien renal cronic, datorit inhibrii calcitriolului;
La femei nsrcinate i n perioada de alptare;
La prematuri i n perioadele de cretere;
La cei cu toleran (rezisten) la vitamina D, datorat probabil unei deficiene genetice;
La persoanele ce folosesc timp ndelungat medicaia anticonvulsivant (fenobarbital, fenitoin), care prin
efectul inductor enzimatic afecteaz metabolismul vitaminei;
La cei care folosesc doze mari de glucocorticoizi.
Hipovitaminoza D mbrac forma de rahitism la copil i osteomalacie la adult. Ea poate determina
hipocalcemie i hipofosfatemie.
Vitamina D este folosit n prevenirea i tratamentul strilor careniale (hipovitaminozei) D. Ea se indic n
rahitism, osteomalacie, osteoporoz, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tuberculoz cutanat.
Se folosesc ergocalciferolul, colecalciferolul, dihidrotahisterolul (la renali i cei cu hipopa- ratiroidism), acalcidolul, calcifediolul, calcitriolul (la renali, n osteodistrofie renal). Calci- potriolul un analog al
calcitriolului se folosete local n forme uoare i medii de psoriasis.
689

1.2.5. Farmacotoxicologie
Administrarea n cantiti mari a vitaminei D poate duce la fenomene de hipervitaminoz, cu hipercalcemie
i hipercalciurie, nsoite de calcefieri ale esuturilor moi de la nivelul inimii, rinichilor, vaselor de snge,
plmnilor, ochilor.
Manifestrile ce apar sunt:
Digestive: grea, vom, anorexie, diaree i constipaie;
Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali;
Cardio-vasculare: hipertensiune arterial, calcifierea arterelor, aritmii;
Oase, muchi: dureri musculare, ntrzieri de cretere la copil, osteoporoz;
Nervoase: astenie, cefalee;
La ft: stenoz aortic, cu suprimarea activitii paratiroidiene.
Tratamentul acestei hipervitaminoze const n oprirea vitaminei D, diminuarea calciului, aport de lichide,
eventual glucocorticoizi.
1.2.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este:
Copil pn la un an: 0,0075 - 0,010 mg,
Copil 1-10 ani: 0,010 mg,
Brbai: 0,005 - 0,010 mg,
Femei: 0,005 - 0,010 mg,
Femei nsrcinate: 0,010 mg,
Femei care alpteaz: 0,010 mg.
Ergocalciferolul se administreaz
profilactic la gravide i femei ce alpteaz: 1000-1500 u.i./zi;
689

curativ la gravide i femei ce alpteaz 600000 u.i./zi la 4-6 sptmni;

pentru profilaxia rahitismului la sugar 400-1000 u.i./zi;
pentru tratamentul rahitismului 400 000-600 000 u.i. oral, injectabil ntr-o priz sau 5 00015 000 u.i./zi n 2-3 prize, timp de 3-6 sptmni asociat cu calciu.
Colecalciferolul se administreaz
profilactic n rahitism 200 000-400 000 u.i. la 6 luni;
curativ n rahitism 200 000 u.i. pe sptmn, 2 sptmni.;
curativ n osteomalacie 200 000 u.i. la 2 sptmni, pentru 3 luni.
Dihidrotahisterolul se administreaz oral 0,5-1 mg/zi, alfacalcidolul ntre 0,00025 - 0,001 mg / zi (0,25-1
pg/zi) la adult i 0,00005 - 0,0001 mg / kg / zi (50-100 ng/kg/zi la copil, iar calcitriolul 0,00025 -0,001 mg/zi
(0,25-1 pg/zi).
1.3. VITAMINA E
Sub numele de vitamina E este desemnat familia tocoferolilor, cel mai activ fiind a- tocoferolul. Este o
vitamin liposolubil, numit i vitamina antisterilitate, stabil la lumin i cldur n absena oxigenului, dar
care se oxideaz n prezena oxigenului.
1.3.1. Surse de vitamina E
Vitamina E o gsim n urmtoarele produse:
Uleiuri de origine vegetal (ulei de soia);
Legume cu frunze verzi ;
Cereale integrale;
Ficat, carne;
Unt, lapte;
Ou;
Grsimi animale.
689

1.3.2. Farmacocinetic
Absorbia. Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal incomplet (ntre 20-40%), avnd nevoie pentru
absorbie de prezena srurilor biliare. Ea intr n circulaie ncorporat n chilomicroni i ajunge la ficat.
Distribuia. Transportul n snge se face cu ajutorul lipoproteinelor. Se distribuie larg n organism, esuturile
cu concentraie ridicat de vitamina E fiind esutul adipos, ficatul, anumite glande endocrine i trombocitele.
Metabolizarea. Vitamina E este puin sau deloc metabolizat n organism, suferind procese de oxidare i
conjugare.
Eliminarea. Se elimin prin intermediul bilei n fecale, o mic parte eliminndu-se i urinar ca i
glucuronoconjugai.

1.3.3.Farmacodinamie. Rolurile vitaminei E

itami
ne

Vitamina E ndeplinete mai multe roluri n organism:

- are efect antioxidant in vitro i in vivo.

Prin acesta protejeaz de oxidare acizii grai nesaturai, vitamina A, carotenoidele, grupele tiolice ale unor
enzime. Ea se opune peroxidrii acizilor grai, fiind transformat ntr-un radical liber relativ stabil,
retransformat n tocofcrol de vitamina C sau glutation. Sunt protejai astfel de oxidare unii constitueni celulari
importani, printre care i fosfolipidele membranare.

- Este implicat n metabolismul acizilor nucleici;

689

vitaminaStructurile
K2 [n=1Fig. Xltl.l.
chimice ale
12]
vitaminelor
liposolubile

vitamina
K3

Intervine n metabolismul seleniului;

Intervine n activitatea glandelor sexuale;
Are rol n integritatea morfo-funcional a muchilor;
Are activitate antiagregant plachetar;
Intervine n funcia imun unde crete imunitatea mediat celular la vrstnici.
Farmacoterapie

innd cont de importana dat n ultima vreme stresului oxidativ n diferite afeciuni, vitamina E care este
un antioxidant a fost testat ntr-o serie de afeciuni cu rezultate mai mult sau mai puin semnificative:
Prevenirea aterosclerozei i de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de origine ateromatoas,
scderea riscului de afeciuni coronariene;
- Prevenirea cancerelor (n principal cancer de prostat la fumtori).
Carena de vitamin E care se poate instala n cadrul sindromului de malabsorbie lipidic nu prezint
simptome specifice, putnd apare: tulburri neurologice, tulburri musculare, fragilitate eritrocitar i anemie
hemolitic la prematuri, scderea activitii suprarenalelor i hipofizei, creterea riscului aterosclerotic.
-

n acest context vitamina E este indicat pentru prevenirea i tratarea strilor careniale la:
Cei cu malabsorbie intestinal;
Femeile nsrcinate i care alpteaz;
La prematurii hrnii artificial, la cei cu fibroplazie retroleticular crora li s-au administrat cantiti mari
de oxigen;
- La vrstnici cu tulburri de circulaie periferic, etc.
Pe lng toate acestea ea mai poate fi indicat n:
-

Avort habitual,
-Sterilitate,
-

Distrofii musculare,
689

Hepatit cronic,
Dermatoze,
Unele afeciuni neurologice.

3.

Farmacotoxicologie

Dozele mari i tratamentele ndelungate pot produce tulburri genitale cum ar fi: oligospermie, azospermie,
involuia ovarelor, tulburri ale menstruaiei. Pot apare hemoragii, dureri de cap, oboseal, grea, tulburri de
vedere.
1.3.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina E este:
Copii pn la un an: 3-4 mg;
Copii ntre 1-10 ani: 6-7 mg;
Brbai: 10 mg;
Femei: 8 mg;
Femei gravide: 10 mg;
Femei care alpteaz: 11-12 mg.
Doza terapeutic n administrare oral la aduli este de 50-200 mg/zi. Administrarea se poate face i
689

parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi.

1.4. VITAMINA K
Vitamina K. numit i vitamina antihemoragic sau vitamina coagulrii, face parte din grupul
vitaminelor liposolubile. In grupul vitaminei K intr mai muli compui care au n comun nucleul 1,4naftochinonic. Astfel au fost descrise:
vitamina K| sau fitomenadiona, filochinona,
vitamina K2 sau menachinona, farnochinona,
vitamina K3 sau menadiona.
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele dou naturale, ultima de sintez. Se folosesc i formele
hidrosolubile ale vitaminei K, i Kj, phytomenadioni natrii diphosphas, respectiv menadionii natrii
bisulfis. De la menadion s-au obinut alte vitamine K sintetice, hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul,
K5-K7 compui cu grupri aminice.
Surse de vitamin K
Vitamina K| este prezent n produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac), tomatele, stigmatele
de porumb, uleiurile vegetale.
Vitamina K2 o gsim n produse animale cum ar fi carnea i petele, dar este sintetizat i de flora
689

intestinal Ia om.
Farmacocinetic
Absorbie. Vitamina K natural, liposolubil, se absoarbe bine intestinal, avnd nevoie de prezena
srurilor biliare.
Distribuie. n ficat o parte este depozitat (ficatul fiind cel mai bogat n vitamin), o parte este oxidat la
produi inactivi, iar o parte este secretat asociat VLDL-ului i distribuit n esuturi de LDL.
Metabolizare. Metabolizarea se face rapid, rezultnd glucuronoconjugai polari, uor de eliminat.
Eliminarea. Eliminarea vitaminei K i metaboliilor si se face n principal prin fecale, o proporie mic
excretndu-se i n urin.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei K
Vitamina K. este implicat n coagularea sngelui, intervenind n formarea unor factori ai coagulrii factorii II, VII, IX, X, ct i a unor factori anticoagulani - proteina C i S. Acetia sunt proteine specifice
sintetizate n ficat plecnd de la precursori inactivi printr-un proces la care particip vitamina K.
Precursorii inactivi sunt carboxilai n prezena unor carboxilaze a cror cofactor este vitamina K,
rezultnd gama-carboxiglutamai activi. Vitamina K redus este oxidat in timpul reaciei i ea revine la
forma redus sub aciunea unei vitaminaK-epoxireductaz i vitamin K. reductaz.

689

Produii rezultai din carboxilarea dependent de vitamina K intervin i n procesul mineralizrii osoase
cum este cazul osteocalcinei produs de osteoblaste.
Pentru a-i exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sntoase, funcionale care s
sintetizeze precursorii factorilor coagulani.
Farmacoterapie
Dei organismul uman sintetizeaz vitamin K, carene ale acestei vitamine pot fl ntlnite n anumite
situaii:
La nou nscut, datorit florei intestinale insuficient dezvoltat, aportului redus de vitamin prin laptele
matern i trecerii reduse a vitaminei prin placent;
Dup administrarea oral timp ndelungat a unor antibiotice i chimioterapice cu spectru larg care pot
distruge flora saprofit (sulfamide, tetracicline);
La cei care primesc timp ndelungat alimentaie parenteral;
Cantitate redus de bil n intestin (icter mecanic, fistul biliar);
Sindrom de malabsorbie;
Afeciuni hepatice n care nu se pot forma prefactorii coagulrii (hepatit, ciroz, insuficien hepatic
sever);
689

Carena se manifest prin sngerri de tip: echimoze, epislaxis, hemoragie digestiv, hema- turie,
sngerri post-operatorii, rar hemoptizie i hemoragii cerebrale. Reducerea nivelelor plas- matice ale
vitaminei K determin o scdere a densitii osoase i un risc crescut de fracturi.
Astfel, tratamentul cu vitamin K se indic n:
Carena vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K;
Diateze hemoragice;
Hipoprotrombinemii ce pot apare n tratamentele cu salicilai;
Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinal.
Vitamina K. nu este eficace n hemofilie (deficit de factor Vili, IX), purpur (tulburri de hemostaz,
leziuni vasculare, deficiene ale trombocielor), scorbut (caren de vitamin C), anemie aplastic
(afectarea mduvei hematoformatoare).
Farmacotoxicologie
Suplimentele cu vitamina K, i K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi 24 de sptmni pot produce
reacii alergice i disconfort gastric.

689

Administrarea i.v. a vitaminei K| poate determina alterarea senzaiei gustului, nroirea "feei,
transpiraie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie s se fac lent.
Administrarea menadionei se evit la nou-nscui prematuri i sugari fiindc poate da anemie hemolitic,
hiperbilirubinemie, favoriznd icterul nuclear.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamin K. este:
Copii pn la un an: 0,005 - 0,01 mg;
Copii ntre 1-10 ani: 0,015 - 0,03 mg;
Brbai: 0,045 - 0,08 mg;
Femei: 0.045 - 0.065 mg;
Femei gravide: 0,065 mg;
Femei care alpteaz: 0,065 mg.
Fitomenadiona se administreaz oral i parenteral. La aduli: 5-10 mg/zi i.v. n hemoragii obinuite. n
caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreaz 20-100 mg/zi. Se fac determinri ale
timpului de protrombin. Pentru nou-nscui se administreaz I mg/kg i.m. ntr-o administrare i se
689

repet la 2-3 zile. Pentru copii mai mari 1-15 ani se administreaz 5-10 mg/zi i.m. 3 zile sau 10 mg pe
sptmn.
Menadiona se administreaz oral i i.m., evitndu-se la nou-nscui prematuri i sugari.
2. VITAMINE HIDROSOLUBILE
VITAMINA Bu TIAMINA, ANEURINA
Vitamina B, este o vitamin hidrosolubil, termolabil, distrus la 100 C. Au fost obinui i derivai
tiaminici de sintez printre care se numr: benfotiamina, bisbetiamina, fursultia- mina, cetotiamina,
cicotiamina, acetiamina, prosultiamina, octotiamina. Acestea au toate proprietile vitaminice i
farmacodinamice ale tiaminei.
Surse de vitamina BT
Este sintetizat de plante, microorganisme, alge i unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza aceast
vitamin, pe care o preia din alimentele consumate cum ar fi:
Drojdia de bere;
Cereale nedecorticate;
Pine integral;

689

Legume;
Nuci;
Carne de porc;
Organe animale: ficat, rinichi.
Farmacocinetic
Absorbie. Vitamina B* se absoarbe rapid din tubul digestiv dup administrare oral. Absorbia se face
printr-un mecanism activ, ns la folosirea de doze mari pot intervenii i mecanisme pasive. Absorbia
parenteral este rapid i complet.
Distribuia se face larg n organism, fr a se acumula n anumite organe, excesul de vitamin
eliminndu-se renal.
Metabolizarea se realizeaz la nivel hepatic.
Eliminarea este renal, n principal sub form de metabolii, dar i netransformat. Creterea dozei de
vitamin B| administrat atrage creterea concentraiei de form netransformat eliminat n urin.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei BT
Tiamina se combin cu ATP i formeaz n organism tiamin-pirofosfatul, forma activ a tiaminei,
689

numit i tiamin-difosfatul sau cocarboxilaza. Tiamin-pirofosfatul nu se poate folosi ca atare, deoarece

nu penetreaz membrana celular, lucru esenial pentru activitatea sa.
Tiamin-pirofosfatul (TPP) are rol de coenzim, intervenind n metabolismul carbohidrailor. El
particip:
- la decarboxilarea acizilor a-cetonici, cum ar fi acidul piruvic care este transformai n acetilcoenzima A;
- Ia reacii de transcetolizare a glucidelor n calea pentozofosfatic.
Vitaminei B| este implicat n:
- Transformarea glucidelor n lipide;
- Favorizarea depunerii glicogenului n ficat;
- Transformarea acidului piruvic n aminoacizi;
- Sinteza acetilcolinei.
De asemenea, vitamina B, este implicat n transmisia sinaptic, modulnd activitatea unor canale
membranare.
2.1.4.

Farmacoterapie

689

Vitamina B, se indic pentru prevenirea i tratarea carenelor acestei vitamine. Hipovita- minoza B|
mbrac mai multe forme printre care:
- Beri-beri;
- Sindrom Wernicke-Korsakoff;
Deficitul de B| n care se impune administrarea preparatelor cu vitamin poate avea diferite cauze:
- Alcoolismul, ciroza i afeciunile gastro-intestinale n cadrul crora apare un proces de malabsorbie;
- Aportul insuficient la persoanele n vrst sau cele care sunt hrnite parenteral;
- Necesarul crescut la femeile nsrcinate, care alpteaz, la copii n cretere, n hipertiroi- dism, infecii
i afeciuni hepatice;
- Aport crescut de glucide;
- Consum de alimente care conin substane aa numite antitiamine: ceaiul, carnea unor peti.
Se mai poate administra n: nevrite, nevralgii, n reumatism, boli cardiace, diabet zaharat.
2.1.5.

Farmacotoxicologie

Administrarea vitaminei B, prezint risc sczut de reacii adverse i supradozare, excesul eliminndu-se
689

renal.
Pot apare reacii nespecifice care nu sunt doz dependente cum ar fi:
- Grea;
- Anxietate;
- Transpiraie;
- Senzaii de cldur;
- Reacii alergice la administrare parenteral, plecnd de la urticarie, pn la insuficien cardiac i
moarte.
2.1.6.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat de vitamin B, este:

- Copii pn la un an: 0,3-0,4 mg;
- Copii ntre 1-10 ani: 0,7-1 mg;
- Brbai: 1,2-1,5 mg;
- Femei: 1,0-1,1 mg;
689

- Femei gravide: 1,5 mg;

- Femei care alpteaz: 1,6 mg..
Vitamina B, se administreaz oral sub form de clorhidrat: la aduli 30-100 mg/zi i la copii 5-20 mg. Ea
poate fi administrat i parenteral s.c., i.m., i.v. 1-2 fiole pe zi.

4.

VITAMINA B2, RIBOFLAVINA

Vitamina B2 este o substan sensibil la lumin, dar stabil la cldur. Are culoare galben- portocalie n
form oxidat i este un leucoderivat n form hidrogenat.
2.2.1. Surse de vitamina B2
Omul are nevoie de un aport exogen de vitamin B2 deoarece, dei vitamina este produs de flora
intestinal, ea nu se absoarbe la acel nivel. Vitamina B2 este sintetizat de plante i microorganisme.
Principalele surse de vitamin sunt:
- lactatele;
- oul ;
- carnea, ficatul;
- petele;
- cerealele integrale;
- ciupercile;
- legumele verzi;
- drojdia de bere.

689

Farmacocinetic

Absorbia dup administrare oral este bun i se realizeaz n partea superioar a tractului gastro-intestinal,
fiind proporional cu doza administrat. Absorbia crete la administrarea vitaminei B2 mpreun cu alimente
i scade n cazul persoanelor cu hepatit, ciroz, obstrucie biliar. Absorbia se face bine i dup administrare
i.m.
Distribuie. Aceast vitamin este larg distribuit n organism sub formele sale active. Cantiti limitate sunt
stocate n ficat, splin, rinichi, inim. Vitamina B2 trece placenta i se regsete n laptele matern.
Metabolizare. Este metabolizat n ficat i celulele mucoasei gastro-intestinale.
Eliminare. Riboflavina i metaboliii si sunt eliminai n urin, care se coloreaz n galben. Riboflavina este
eliminat i n fecale (cea sintetizat de flora intestinal i neabsorbit).

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B2

Prin fosforilare riboflavina se transform n flavin mononucleotid FMN i flavin-adenin dinucleotid

FAD. formele biologic active.
Flavokinaza
Pirofosforilaza
Riboflavina +ATP ^
FMN ^
FAD

Cele dou forme ale vitaminei, FAD i FMN, sunt utilizate ca i grupri prostetice de ctre enzimele de
oxido-reducere, acestea din urm fiind numite enzinie flavinice sau flavoproteine. Flavoproteinele sunt
reprezentate de: monoantinoxidaze, xantinoxidaze, aldehidoxidaze, glutationreductaze, dehidrogenaze.
FMN i FAD ca i coenzime ale flavoproteinelor asigur intrarea electronilor n lanul respirator i
anume, FMN primete un electron de la NADH i FAD primete un electron de la succinat i
acetilcoenzima A i l transfer coenzimei Q (ubiquinona), care l transfer la rndul ei citocromilor.
Vitamina B2 este important pentru:
- procesul de cretere;
- asigurarea integritii epiteliilor;
689

- protecia celulei hepatice de aciunea diferitelor toxice;

- absorbia lipidelor din tubul digestiv.
2.2.4.

Farmacoterapie

Vitamina B2 este indicat pentru a preveni i trata deficitul acestei vitamine, care se ntlnete destul de
rar, dar i pentru cazurile n care apar deficite complexe cu a altor vitamine din grupul B. Deficitul
vitaminei se caracterizeaz prin cteva manifestri clinice cum ar fi:
- La nivelul pielii i mucoaselor: buze uscate, stomatit, seboreea feei, dermatite;
- La nivelul ochiului: lcrimare, fotofobie, inflamarea corneei, scderea acuitii vizuale, favorizarea
cataractei;
- La nivel SNC: astenie, tremurturi, pareze, depresie, amnezie, cefalee;
- La nivel sanguin: anemie normocrom;
Vitamina B2 se mai indic n:
- tratamentul unor dermatite, eczeme, glosite, stomatite;
- tratamentul unor keratite, irite, conjunctivite;
- tulburri de cretere la copil;
- neurologie;
- insuficiena hepatic, avnd efect hepatoprotector;
- tratamentul unor anemii hipoproliferative din unele boli infeeioase.
689

2.2.5.

Farmacotoxicologie

Vitamina B2 este lipsit de toxicitate, neaprnd reacii adverse nici la administrarea de doze mari.
2.2.6.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina B2 este:

Copil pn la un an: 0,4-0,5 mg;
Copil 1-10 ani: 0,8-1,2 mg;
Brbai: 1,4-1,8 mg;
Femei: 1,2-1,3 mg;
Femei nsrcinate: 1,6 mg;
Femei care alpteaz: 1,7-1,8 mg.
In tratamentul diferitelor afeciuni se administreaz oral i i.ni. pentru aduli 5-10 mg/zi i pentru copii 0,5-5
mg/zi.

5.

VITAMINA B3, VITAMINA PP

Sub denumirea de vitamina PP sau factor pelagro-preventiv sunt cunoscui acidul nicotinic (niacin) i
nicotinamida (niacinamida). Ca i vitamine aceti doi compui au comportare asemntoare. dar ca ageni
farmacologici sunt diferii.
2.3.1. Surse de vitamin PP
Vitamina PP este sintetizat de plante, animale i om. Ea se gsete n:
- Carne;
- Ou;
- Lapte;
- Pete;
- Legume;
689

- Cereale integrale;
- Drojdie de bere.

n organism ea este generat plecnd dc la triptofan.

2.3.2. Farmacocinetic
Absorbie. Acidul nicotinic i nicotinamida se absorb repede i bine din tubul digestiv dup administrare
oral. Administrate s.c. i i.m. se absorb la fel de bine.
Aletabolizare. Prin metabolizare acidul nicotinic i nicotinamida formeaz n principal N- metil
nicotinamida.
Eliminare. Metaboliii se elimin renal. O mic parte din vitamin se elimin netransformat, iar o dat cu
creterea dozei administrate crete i cantitatea nemetabolizat eliminat renal.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei PP

Acidul nicotinic este convertit n organism n nicotinamid, iar aceasta este ncorporat n NAD
nicotinamid-adenin dinucleotid i NADP nicotinamid-adenin dinucleotid fosfat. Aceti ultimi doi
compui sunt formele biologic active ale vitaminei PP, participnd la transferul de electroni. Ele
acioneaz ca i coenzime n procese de oxido-reducere cum ar fi: respiraia tisular, metabolismul
lipidic i glucidic. Coenzi- mele funcioneaz ca i oxidani, acceptnd electroni i hidrogen de Ia
diverse substra- te, iar formele reduse rezultate sunt reoxidate de flavoproteine.
Vitamina PP are efecte trofice pe tubul digestiv i SNC.
Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL i VLDL, inhibnd fluxul de acizi grai liberi din esutul
adipos. Acidul nicotinic are i proprieti vasodilatatoare.
-

Farmacoterapie

Carena vitaminei PP poate fi rezultatul:

- Deficitului alimentar;
- Sindromului de malabsorbie;
- Alcoolismului cronic;
- Tratamentului cu izoniazid, o antivitamin PP;
- Neoplasmelor;
- Hipertiroidismului,
689

- Aminoaciduriei.

Carena acestei vitamine se manifest prin tulburri:

Cutanate: piele aspr, dermatit;
Gastro-intestinale: diaree, stomatit, glosit, enterit, grea, vom;
Nervoase: dureri de cap, insomnii, depresie, tulburri de memorie i chiar demen. Vitamina PP este indicat
pentru a trata sau preveni carena de acid nicotinic i pelagra.
Poate fi folosit n tulburri cutanate i mucoase, n enterocolite, etc. Se prefer administrarea nicotinamidei,
fiindc riscul de reacii adverse de tip vasodilataie este mai redus.
Se mai indic ca:
hipolipemiant n tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii;
n tulburri de circulaie periferic i cerebral, inclusiv tulburri de circulaie retinian i n sfera ORL.
2.3.5. Farmacotoxicologie
Reaciile adverse produse de nicotinamid sunt mai reduse. La administrarea acidului nicotinic pot apare:
Congestia pielii la nivelul feei, gtului, pieptului;
Senzaie de cldur;
Prurit;
Hipotensiune arterial;
Tahicardie;
Grea, vom, diaree, dureri abdominale;
Hiperglicemie;
Hiperuricemie;
Creterea bilirubinei serice.
2.3.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamin PP este:
Copil pn la un an: 5-6 mg;
Copil 1-10 ani: 9-13 mg;
Brbai: 15-20 mg;
Femei: 13-15 mg;
689

Femei nsrcinate: 17 mg;

Femei care alpteaz: 20 mg.
Vitamina PP se administreaz oral dup mese i parenteral: s.c., i.m., i.v. Dozele orale sunt pentru aduli 6100 mg/zi, iar pentru copii 25-100 mg/zi.
2.4. VITAMINA B5, ACIDUL PANTOTENIC
Aceast vitamin ca atare sau sub form de pantotenat de calciu face parte din grupul vitaminelor
hidrosolubile, fiind larg rspndit n diverse alimente, de unde i numele su. Ea nu este sintetizat n
organism, fiind introdus n organism o dat cu alimentele sub form de coenzim A.
2.4.1. Farmacocinetic
Vitamina, sub form de coenzim A este hidrolizat la nivel intestinal, se absoarbe, iar n esuturi se
transform n doi cofactori enzimatici: coenzim A i fosfopanteteina (grupul prostetic al ACP. acil-carrier
protein). Se elimin renal.

6.

Farmacodinamie. Rolurile acidului pantotenic

Acidul pantotenic i exercit rolul prin intermediul coenzimei A i ACP (acil-carrier protein), participnd
ca i cofactor al unor enzime implicate n transferul unor grupri acetil n metabolismul glucidelor, lipidelor,
proteinelor, porfirinclor. Astfel el joac un rol important:
- n ciclul Krebs;
- Pentru sinteza extramitocondrial a acizilor grai;
- Pentru sinteza hidroxi-metil-glutariI coenzimei A (HMG-CoA), precursorul colesterolului,
- Pentru sinteza acetilcolinei;
- Pentru sinteza hormonilor steroizi;
- Pentru sinteza hemoglobinei.

7.

Farmacoterapie

Carena acidului pantotenic este rar ntlnit. Atunci cnd apare este nsoit de astenie, cefalee,
acroparestezii, furnicturi, senzaie de arsuri la nivelul membrelor, grea, vom, dureri epigastrice.
689

Terapia cu acid pantotenic se indic n:

- Policarene B;
- Stomatite, glosite, colite, hepatite cronice;
- Nevrit diabetic;
- Sindromul picioarelor arznde (burning foci).
Dexpantenolul, alcoolul acestui compus se indic pentru a evita albirea i cderea prului, pentru
regenerarea epiteliilor cilor respiratorii i pentru cicatrizarea plgilor.

8.

Farmacotoxicologie

Terapia cu acid pantotenic nu prezint reacii nedorite.

9.

Farmacografie

Necesarul zilnic de acid pantotenic este de 4-10 mg. Pantotenatul de calciu se folosete n farmacoterapie
oral, i.m., i.v. n doze de 0,5 g/zi pentru aduli i 0,25-0,5 g/zi pentru copii. Dexpantenolul se administreaz
local de cteva ori pe zi sub form de unguent, crem, soluie 2-5%.

VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA

n natur, vitamina B<; se gsete sub trei forme: piridoxina, piridoxal i piridoxamin. Cele trei forme au
acelai profil biologic.
2.5.1. Surse de vitamina B6
Vitamina B6 este larg rspndit n organismele vegetale i animale. n organismele vegetale predomin
piridoxina, iar n cele animale piridoxalul i piridoxamina. Flora intestinal uman sintetizeaz de asemenea
vitamin B6.
Aceast vitamin este prezent n:
- Carne (vit, porc, pui, pete);
- Ficat;
- Drojdie de bere;
- - Cereale integrale;
689

B6.

- Polen;
- Glbenu de ou;
- Nuci;
- Soia;
- Legume verzi.
Prelucrarea alimentelor (fierbere, prjire, conservare, rafinare) duce la pierderi importante de vitamin

2.5.2. Farmacocinetic
Absorbie. Vitamina B6 se absoarbe bine la nivelul intestinului subire, sub form nefos- forilat, printrun mecanism pasiv. Formele fosforilate ale vitaminei B6 sunt hidrolizate de fosfatazele alcaline intestinale.
Absorbia este sczut la cei cu sindrom de malabsorbie i rezecie gastric.
- Distribuie. Forma care predomin n plasm este piridoxal-fosfatul legat de albumin. pe cnd n hematii
se concentreaz o cantitate mai mare de vitamin B6 nefosforilat. Piridoxal- fosfatul se concentreaz n ficat.
Poate trece placenta i se poate regsi n laptele matern.
- Eliminarea. Se face in cea mai mare parte pe cale renal i ntr-o mai mic msur prin fecale. Formele
de eliminare renal sunt compuii rezultai din conjugarea piridoxinei, acidului 4-piridoxic i lactonei acestuia
cu acidul glucuronic, precum i ali compui. Metabolitul majoritar eliminat renal este acidul piridoxic.
- 2.5.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B6
- n citoplasm celular piridoxalul i piridoxamina sunt fosforilate sub aciunea pirido- xalkinazei,
formnd piridoxalfosfatul (PLP) sau codecarboxilaza i piridoxaminfosfatul (PMP). Cele dou au rol de
coenzime, participnd la procesele metabolice n care sunt implicate proteinele, glucidele, lipidele.
- Rolul principal al vitaminei B6 este n metabolismul aminoacizilor i substanelor proteice, cum ar fi
metabolismul triptofanului, aminoacizilor cu sulf i hidroxiaminoaci- zilor, ea participnd la reacii de :
- - Transaminare;
- - Decarboxilare;
- - Racemizare.
- Prin aceste reacii vitamina B6:
- - particip la formarea acidului y-aminobutiric (GABA), i de aici un uor efect sedativ;
- - particip ia formarea histaminei, serotoninei, dopaminei, acidului 5, 10-metilentetrahid- rofolic;
- - este implicat n biosinteza hemului, mai precis n etapa limitant din sinteza porfirinelor hemice; aa
se explic efectul benefic al acestei vitamine n unele forme de anemie;
- - este factor de cretere pentru microorganisme i intervine n dezvoltarea celulelor tumora le;
- - intervine n metabolismul Uzinei, hidroxilizinei care sunt ncorporate n tropoelastin i tropocolagen,
un deficit al acestei vitamine putnd conduce la alterarea matricei osoase;
- - intervine n metabolismul homocisteinei. diminund concentraia plasmatic a acesteia;
- - ar putea reduce efectul nuclear al glucocorticoizilor i s-ar opune agregrii plachetare (PLP);
-

689

- are o aciune uor anticoagulant (la doze mari).

2.5.4.
Indicaii terapeutice
Avitaminoza B0 nu a fost semnalat la om, deoarece cantitatea de vitamin produs de flora intestinal i
introdus n organism prin intermediul alimentelor este suficient.
Carene de vitamin B6 au fost totui observate n anumite situaii n care este necesar instituirea unei
terapii cu vitamin:
- Pelagr;
- Insuficien renal (este inhibat piridoxalkinaza);
- Alcoolici;
- Femei gravide;
- Boli genetice;
- Ciroz;
- Sindrom de malabsorbie;
- Administrarea unor medicamente cum ar fi: izoniazida, cicloserina, hidralazinele, penici- lamina,
contraceptivele orale timp ndelungat.
Manifestrile clinice ale deficitului de vitamin Bs sunt reprezentate de dermatit seboreic, polinevrite,
convulsii (mai ales la copii prin scderea sintezei de GABA), anemie, scderea eliminrii renale a
acidului 4-piridoxic.
lat de ce vitamina B6 poate fi prescris ntr-o serie de afeciuni cum ar fi:

689

- Pelagra (alturi de vitamina Bh B2 i PP);

- Anemii hipocrome microcitare;
- Afeciuni cardio-vasculare: infarct, insuficien cardiac, hipertensiune arterial, ateroscle- roz;
- Afeciuni cutanate i mucoase: dennatite, eczeme, acnee, glosite, stomatite;
- Afeciuni neurologice i psihice: depresii, insomnii, epilepsie, encefalit, astenie, paraple- gie spastic,
nevrite, polinevrite;
- Hiperhomocisteinemie;
- Hiperoxalurie;
- Infecii, refacerea florei intestinale dup antibiotice cu spectru larg;
- Sarcin, vrsturi din sarcin;
- Astm bronic;
- Hepatit epidemic ;
- Diabet zaharat;
- Sindrom premenstrual.
2.5.5.

Farmacotoxicologie

Toxicitatea celor trei forme ale vitaminei Bf, este redus. Astfel pot apare funcie de doz la o administrare
ndelungat
689

- crampe musculare;
- neuropatie periferic senzorial sever, pierderea simului poziiei i vibraiilor, modificarea perceperii
durerii, temperaturii, simului tactil, pierderea reflexelor membrelor, parestezii.
La administrare intravenoas pot apare efecte sedative. Pot apare de asemenea fenomene de dependen la
administrarea ndelungat a vitaminei Bc.
2.5.6.

Interaciuni medicamentoase

Doze mari de vitamin B6 inhib activitatea fosfokinazelor implicate n fosforilarea vitaminei B, i

formarea TPP, iar excesul de vitamin B| inhib fosforilarea vitaminei B6 i formarea PL
. Doze mari de vitamin B6 inhib absorbia intestinal a vitaminei B|, iar vitamina B, n exces scade
activitatea transaminazelor.
Vitamina B6 scade efectul: barbituricelor. L-dopa, fenitoinei.
Efectul vitaminei B0 este sczut de contraceptive orale, hidralazin, izoniazid, penicila- rnin,
cicloserin.
2.5.7. Farmacografie
Necesarul zinic recomandat pentru vitamina B6 este:
- Copil pn la un an: 0,3-0,6 mg;
- Copil 1-10 ani: 1.0-1,4 mg;
- Brbai: 1,7-2,0 mg;
- Femei: 1,5-1,6 mg;
689

- Femei nsrcinate: 2,2 mg;

- Femei care alpteaz: 2,1 mg.
Piridoxina sub form de clorhidrat se poate administra oral, intramuscular i intravenos. Dozele
recomandate sunt de 250 - 500 mg pe zi pentru aduli i 100 - 250 pe zi pentru copii, n voma din sarcin
se administreaz 10-30 mg/zi i.v.
2.6. VITAMINA B8, BIOTINA, VITAMINA H
Biotina este o vitamin hidrosolubil, din grupul vitaminelor B.
2.6.1.

Surse de biotin

Biotina este adus n organism prin aport alimentar. Alimentele cu coninut ridicat de biotin sunt:
fructele, legumele, cerealele, carnea, ficatul, drojdia de bere. Ea este sintetizat i de flora intestinal
uman.
2.6.2.

Farmacocinetic

Biotina se absoarbe digestiv printr-un proces activ, la nivel tisular formnd metabolii activi. Ea este
metabolizat i se elimin n principal renal.
2.6.3.

Farmacodinamie. Rolurile biotinei

La nivelul esuturilor, biotina prin combinare cu ATP formeaz biotinilAMP care apoi prin combinare cu
apocarbOxilaza formeaz holocarboxilaza.
Aceast vitamin este coenzima carboxilazelor care catalizeaz introducerea unui grup carboxil pe
diferite substrate n metabolismul glucidic i lipidic. Holocarboxilaza fixeaz ionul carboxilat pe care-l
cedeaz apoi diferitelor substrate. Astfel de reacii au loc n:

689

- Transformarea acidului piruvic n oxalacetat sub aciunea piruvat carboxilazei n ciclul Krebs;
- Transformarea acetilCoA n malonilCoA n sinteza acizilor grai;
- Transformarea propionil CoA n metil-malonil CoA;
- Transformarea (3-metilcrotonil-CoA n [3-metilglutaconil- CoA n catabolismul leucinei
2.6.4.

Farmacoterapie

Carena biotinei poate apare n cteva situaii cum ar fi:

- Persoanele ce consum timp ndelungat ou crude (albu);
- Bolnavii care sunt hrnii timp ndelungat parenteral i care prezint n acelai timp i afeciuni
intestinale ;
- Sugarii cu seboree;
- Pacieni cu anomalii genetice ale enzimelor pentru care biotina este coenzim.
Carena n biotin se manifest prin tulburri dermatologice cum ar fi: dermatit exfoliativ alopecie,
glosit atrofic, tulburri neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, precum i alte tulburri cum
ar fi oboseala i anorexia.
Aceast vitamin poate fi indicat n:
- Caren vitaminic;
- Ca adjuvant n terapia unor afeciuni muco-cutanate;
- La diabetici non-insulinodependeni care sunt sau nu sunt tratai cu sulfamide hipoglice- miante, pentru a
689

scdea nivelul glicemiei, probabil prin activarea piruvat carboxilazei.

2.6.5.

Farmacotoxicologie

La administrarea preparatelor cu biotin nu au fost nregistrate reacii adverse semnificative.

2.6.6.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat de biotin este de 0,1-0,3 mg. In terapie biotina se poate administra oral i
parenteral n doze de 5-10 mg/zi.
2.7. VITAMINA B12, COBALAMINELE, COBAMIDE
Vitamina BI2 face parte din grupul vitaminelor complexului B, vitamine hidrosolubile. n funcie de
substituenii fixai de ionii de cobalt din structura sa, avem: cianocobalamina (grupare cian);
hidroxocobalamina (grupare hidroxil); metilcobalamina (grupare metil);
- 5-dezoxiadenozilcobalamina (grupare 5-dezoxiadenozil).
In terapie sunt folosite cianocobalamina i hidroxocobalamina, forme stabile i bine tolerate, celelalte
dou forme fiind active la nivel celular, dar instabile la lumin.
2.7.1. Surse de vitamin B12
Organismul uman este dependent de sursele exogene de vitamin. Vitamina B)2 este sintetizat de
bacteriile anaerobe. Ea se gsete de asemenea n lapte, ou, pete i n diferite organe, mai ales ficat.
Tocmai de aceea, iniial ea a fost obinut prin extracie din ficatul de bovine, astzi obinndu-se n
culturile de Streptomyces griseus, ca subprodus la fabricarea streptomi- cinei.
2.7.2. Farmacocinetic
Absorbie. Absorbia oral a vitaminei BJ2 necesit prezena factorului intrinsec al lui Castle, o
689

glicoprotein secretat de celulele parietale gastrice. Factorul intrinsec prezint dou locuri de legare, unul
pentru vitamina Bl2, altul pentru un receptor al mucoasei intestinale, permind absorbia specific a vitaminei.
Absorbia poate fi diminuat n caz de: aclorhidrie, secreie sczut de factor intrinsec, formarea de anticorpi
contra celulelor parietale sau factorului intrinsec, afeciuni pancreatice, parazii intestinali, leziuni ale mucoasei
ileale. Vitamina se absoarbe bine i dup administrare i.m. i s.c.
Distribuia. Dup absorbie, vitamina B|i ajunge n circulaia portal unde este transportat cu ajutorul unei
glicoproteine transcobalamina II. Este stocat n ficat prin legarea de trans- cobalamina I i este distribuit
esuturilor. Neuronii din creier conin de asemenea vitamin B^. O mic parte din vitamin este secretat n
bil i poate participa Ia circuitul entero-hepatic. In esuturi se transform n metilcobalamin i 5dezoxiadenozil-cobalamin.
Eliminarea. Se face prin bil, urin i diverse secreii.
. 2.7.3.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B12

Vitamina B|2 este cofactorul reaciilor de transmetilare i izomerizare. Ea i acidul folie intervin n
transformarea homocisteinei n metionin, vitamina B)2 acceptnd gruparea metil a
metiltetrahidrofolatului i transfernd-o homocisteinei care devine metionin. Deficitul de cobalamin
afecteaz deci sinteza de metionin i implicit biosinteza proteic i regenerarea tetrahidrofolatului. Se
produce astfel un defect secundar de utilizare al acidului folie, blocat sub o form indisponibil, ceea ce
explic apariia anemiei megaloblastice.
lat de ce se poate afirma c vitamina B|2
- este implicat n transformarea acidului folie n folinic i respectiv n sinteza nucleopro- teinelor, a
ADN-ului, n creterea i maturarea celular;
- influeneaz activitatea mduvei hematopoietice, respectiv hematopoieza;
- este un factor lipotrop. protejnd ficatul prin participarea la sinteza metioninei.
Vitamina B|2 (5-dezoxiadenozilcobalamina) este implicat n transformarea (izomeriza- rea)
689

metilmalonil-CoA n succinil-CoA, reacie important pentru sinteza acizilor arai implicai n

normalitatea membranelor neuronale i tecilor de mielin de la nivelul SNC.
Un alt rol important al vitaminei B)2 este n meninerea troficitii mucoasei digestive.
2.7.4.

Farmacoterapie

Carena de vitamin B12 este relativ rar, deoarece alimentaia pe baz de came ofer cantitatea suficient
de vitamin. Ea poate totui s apar n diferite condiii:
- Aport insuficient la cei cu regim vegetarian total;
- Absorbie deficitar;
- Defecte genetice n metabolismul celular al vitaminei B12 ;
- Absena congenital a transcobalaminei l.
Carena de vitamin B12 produce anemie pernicioas sau anemie Biermer, care face pane din grupul
anemiilor megaloblastice. Manifestrile clinice ale carenei sunt:
- Sindrom anemic cu paloare, astenie;
- Tulburri digestive cu grea, vom, balonri, tulburri de tranzit, uscciunea gurii;
- Neuropatie senzitiv bilateral simetric, cu parestezii i simptome spastice;
- Afectare muco-cutanat cu limb neted, depapilat, etc..
innd cont de aceste aspecte, vitamina B,2 se indic n:
- Anemie megaloblastic datorat deficitului de vitamin B|2;
689

- Neuropatii la alcoolici, diabetici, pacieni cu scleroz n plci, nevralgii, sciatic, afeciuni psihiatrice;
- Ciroz, hepatit;
- Tulburri de cretere;
- Stri de malnutriie.
2.7.5.
Farmacotoxicologie alergice. Ea nu trebuie administrat la cei cu tumori, fiindc poate favoriza
evoluia acestora prin creterea sintezei de ADN.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat de vitamin B12 este:

Copil pn la un an: 0,0004 - 0,0005 mg ( 0,4-0,5 pg);
Copil 1-10 ani: 0,0009 - 0,0012 mg (0.9-1,2 pg);
- Brbai: 0,0018 - 0,0024 mg (1,8-2,4 pg);
- Femei: 0,0018-0,0024 mg (1,8-2,4 pg);
- Femei insrcinale: 0,0026 mg (2,6 ig);
- Femei care alpteaz: 0,0028 mg (2,8 pg.).
Cianocobalamina i hidroxocobalamina se administreaz n general i.m. i s.c profund. Cia- nocobalamina
poate fi administrat i oral ca supliment alimentar singur sau n asociere cu vitamine i minerale. n
formele medii de anemie, cianocobalamina se administreaz 0,001 mg (1 pg) zilnic timp de 10 zile, iar
n formele complicate 0,050 mg (50 pg) 5-10 zile. Aceste doze sunt urmate de doze de ntreinere 0,03 0,1 mg (30-100 pg) o dat pe lun. n alte afeciuni cum ar fi cele neuronale i hepatice se folosete I mg
la 2-3 zile.
2.8. ACIDUL FOLIC, ACIDUL PTEROILGLUTAMIC

689

Acidul folie este o vitamin hidrosolubil din grupul vitaminelor B. n structura sa intr pteri- na i acidul
para-aminobcnzoic, formnd acidul pteroic, care apoi se leag de una sau mai multe grupri de acid
glutamic formnd acidul folie. Acidul paraaminobenzoic (PAB) este factor de cretere a
microorganismelor, deci acidul folie poate antagoniza efectul sulfamidelor antimicro- biene.
Pentru activitate biologic sunt importante formele reduse ale acidului folie: acidul dihid- rofolic (DHF) i
acidul tetrahidrofolic (THF).
2.8.1.

Surse de acid folie

Acidul folie este sintetizat de plante i microorganisme, dar nu este sintetizat de om. Sunt bogate n acid
folie:
- Vegetalele proaspete, nefierte;
- Drojdia de bere;
- Cereale integrale;
- Carnea;
- Ficatul.
2.8.2.

Farmacocinetic

Absorbfia. Absorbia digestiv se realizeaz la nivelul duodenului i jejunului printr-un proces specific,
saturabil i dependent de energie. n enterocite acidul folie este redus i metilat, rezultnd
metiltetrahidrofolatul.
Distribuia. Tetrahidrofolatul este transportat cu ajutorul sngelui, gsindu-se att n plasm, ct i n
eritrocite. n lichidul cefalo-rahidian se gsete de trei ori mai mult folat dect n plasm. Dintre organe,
ficatul este cel mai bogat n folai.
689

Excreia. Folaii se elimin renal n procent redus, deoarece sufer reabsorbie tubular. Se elimin i
biliar, ns pot fi reabsorbii intestinal, prin participare la circuitul entero-hepatic.
2.8.3.

Farmacodinamie. Rolurile acidului folie

Folaii sub form de acid tetrahidrofolic sunt implicai n reaciile enzimatice de transfer a unor grupe
monocarbonate (metil, metilen, metenil, formil, formimino, hidroxi- metil). Tetrahidrofolatul care a fixat
o grupare metil formeaz metiltetrahidrofolat. El va ceda aceast grup metil cobalaminei, rezultnd
metilcobalamina, iar tetrahidrofolatul rezultat este implicat n sinteza bazelor purinice i pirimidinice.
Acidul folie este implicat n:
- Sinteza ADN, prin participarea la sinteza bazelor purinice i pirimidinice;
- Transformarea homocisteinei n metionin cu participarea vitaminei B,2 (5-metil tetrafo- latul);
- Conversia serin-glicin (tetrahidrofolatul care se transform n acid folinic);
- Catabolismul histidinei cu formarea acidului glutamic;
- Metilarea aminelor biologic active (metiltetrahidrofolatul).
2.8.4.

Farmacoterapie

Carena n acid foiic este consecina unui aport sczut, unei absorbii necorespunztoare sau unei nevoi
crescute. Ea poate apare la:
- Cei cu rezecii intestinale;
- La cei cu ciroz alcoolic i la alcoolici n general;
- La femeile nsrcinate, prematuri, nou-nscui;
689

- La hipertiroidieni;
- La cei cu anomalii ereditare n metabolismul folaiilor n sensul deficitului unor enzime cum ar fi
dihidrofolat reductaza;
- Cancer cu evoluie rapid;
- La cei ce fac tratament cu anticonvulsivante, datorit efectului inductor enzimatic al unora dintre
acestea;
- n caz de intoxicaii cu metotrexat i pirimetamin.
Carena se manifest prin tulburri hematologice: anemie megaloblastic, tulburri neurologice, tulburri
digestive, risc crescut de avort sau malformaii la fat (malformaii de tub neural). Acidul folie se
utilizeaz:
- In tratamentul carenelor;
- n tratamentul anemiei megaloblastice. Atenie, deoarece tratamentul doar cu acid folie a unei anemii
megaloblastice prin deficit de vitamin B|2 poate produce mbuntiri hematologice, dar poate produce
agravri neurologice;
- La femei nsrcinate pentru a reduce riscul de malformaii;
- n prevenirea accidentelor cardiovasculare legate de hiperhomocisteinemie moderat. Acidul folinic sub
form de folinat de calciu (leucovorinul) care este formiltetrahidrofolatul
de calciu se utilizeaz n:
- Carene congenitale de dihidrofolatreductaz;
- Prevenirea accidentelor toxice ce pot fi produse prin inhibarea dihidrofolatreductazei de metotrexat,
689

trimetoprim, pirimetamin;
- Pentru potenarea fluorouracilului n tratamentul cancerului de colon;
- Pentru prevenirea cancerului de colon i de sn.
2.8.5.

Farmacotoxicologie

Acidul folie este bine tolerat, formele injectabile fiind uneori mai puin bine tolerate.
2.8.6.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat pentru acidul folie este:

- Copil pn la un an: 0,065 - 0,08 mg;
- Copil 1-10 ani: 0,15 - 0,2 mg;
- Brbai: 0,3 -0,4 mg;
-Femei: 0,3 - 0,4 mg;
- Femei care alpteaz: 0,5 mg.
Administrarea se face n general oral 5-15 mg/zi ntr-o priz, ns n stri acute se poate ncepe cu
administrare intramuscular 1-5 mg i apoi s se continue cu administrarea oral.
Acidul folie poate fi asociat n tratamentul anemiei megaloblastice cu vitamin B,2 i preparate cu fier.

2.9. VITAMINA C, ACIDUL ASCORBIC

689

Vitamina C este o vitamin hidrosolubil numit i vitamina antiscorbutic. Ea exist sub trei forme:
- Forma redus - acidul ascorbic,
- Forma semiredus, monooxidat - acidul mono-dehidroascorbic,
- Forma oxidat - acidul dehidro-ascorbic.
2.9.1.

Surse de vitamina C

Vitamina C nu este sintetizat la om, ea provenind doar din aport exogen. Un coninut ridicat de vitamin
prezint: citricele, roiile, cpunii, varza, cartofii, ficatul. Uscarea, conservarea sau fierberea la
temperaturi mai mari de 200 C pot duce la distrugerea vitaminei din aceste produse.
2.9.2.

Farmacocinetic

Absorbia se face la nivel intestinal (duoden i jejun proximal) i este un proces saturabil. Ea diminu o
dat cu creterea dozei, scade n caz de hipoaciditate i peristaltism intestinal crescut.
Distribuia. Se distribuie larg n organism i se gsete n concentraii crescute n ficat, leu- cocite,
plachete, hipofiz, suprarenale, cristalin. Vitamina C nu este stocat n organism. Trece placenta i apare
n laptele matern.
Eliminarea se realizeaz renal n proporie mare netransformat i sub form de metabolii, din care unul
este acidul oxalic.
2.9.3.

Farmacodinamie. Rolurile vitaminei C

Vitamina C posed cteva aciuni farmacologice, ns ea intervine ca i coenzim i agent reductor ntr-o
serie de procese biochimice. Astfel:
Particip la diferite reacii de hidroxilare n:
689

- Biosinteza colagenului (colagenul intrnd n structura oaselor, dinilor, cartilajelor, pielii); stimuleaz i
direct sinteza colagenului;
- Biosinteza carnitinei;
- Transformarea dopaminei n noradrenalin i adrenalin;
- Transformarea triptofanului n 5 hidroxi-triptofan. implicat n formarea serotoninei:
- Transformarea colesterolului n acizi biliari.
Are efect antioxidant i uneori prooxidant
- Interacioneaz cu radicalii liberi OH , Ov-, transformndu-i n molecule netoxice;
- n prezena cuprului, fierului favorizeaz formarea 02- i are efect pro-oxidant;
Regenereaz vitamina E antioxidant n membrane.
Favorizeaz absorbia digestiv a fierului transformnd Fe,+ n Fe2+, crete ncorporarea fierului n
feritin, forma de depozit a acestuia i este implicat n hematopoiez
Favorizeaz depunerea calciului n oase
Particip la transformarea methemoglobinemiei n hemoglobina
Scade permeabilitatea i crete rezistena capilar, inhib agregarea plachetar.
Intervine n transformarea acidului folie n acid folinic
Stimuleaz formarea glucocorticoizilor
689

 Are aciune antialergic

Favorizeaz vindecarea rnilor
Are rol n procesele de aprare imun
2.9.4.

Farmacoterapie

Vitamina C se folosete pentru prevenirea sau tratamentul deficitului acestei vitamine. Carena sever se
numete scorbut i este foarte rar ntlnit. Carena medie este nsoit de he- matoame, hemoragii
gingivale, iar carena uoar de astenie, pierdere n greutate, cefalee. dureri osoase, tulburri hemoragice,
scderea rezistenei la infecii, anemie.
Ea mai poate fi folosit :
- n cursul strilor gripale i rcelilor, n infecii pentru a stimula aprarea organismului;
- n stri astenice;
- n anemie n asociere cu preparate cu fier;
- n methemoglobinemie;
- n diateze hemoragice,
- n osteoporoz i fracturi;
- n sarcin.
A fost studiat relaia cancer-vitamina C, boli coronariene-vitamina C fr rezultate foarte clare n acest
sens.
689

2.9.5.

Farmacotoxicologie

Fiind o vitamin hidrosolubil ce se elimin uor, riscul de reacii adverse grave este redus. Vitamina C n
doze mari poate da:
- Tulburri digestive (n special diaree);
- Hiperexcitabilitate i insomnii;
- Creterea riscului de formare a calculilor renali oxalici;
- Eroziuni dentare la administrarea ndelungat a formelor masticabile.
2.9.6.

Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat de vitamina C este:

- Copii pn la un an: 30-35 mg;
- Copii 1-iO ani: 40-45 mg;
- Brbai: 50-60 mg;
- Femei: 60 mg;
- Femei nsrcinate: 70 mg;
- Femei care alpteaz: 90-95 mg.
Vitamina C se poate administra oral, intramuscular, intravenos i chiar subcutanat. La aduli: 0,1-1 g/zi, la
copii 0.05-0,3 g/zi funcie de vrst.
689

Vitamina C intr ntr-o serie de preparate n asociere cu:

- calciu, magneziu, fier;
- Iccitin;
- vitamina E, alte vitamine;
- substane analgezice-antipiretice, antihistaminice Hb psetidoefedrin, etc. n preparate pentru rceal i
grip.
Dicionar:
Acneea rozacec (cuperoza): Leziune cutanat facial care se caracterizeaz prin congestie cu dilataie
vascular. Se poate nsoi de seboree, papulo-pustule acneice.
Acroparestczie: Parestezie a extremitilor. Dac este nocturn, localizat la nivelul minilor, la femeie
dup 40 de ani, reprezint de obicei consecina compresiei nervului median n canalul carpian.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV
10.
Allain P.. Pharmacologie, Ies medicaments. CdMEdition 2000
11. Baer C., Williams B.R., Clinical pharmacology and nursing. Ed. Springhouse 1996
12.
Dobrescu D., Manolescu E., Subiric V., Drgan A.. Dobrescu L., Negre S.,

Memomed 2004, Editura

Minesan, 2004
13.
Dobrescu D.. Farmacoterapie practic, voi. I, II, Ed. Medical Bucureti 1989
14.
Enescu A.L., Oi N., Bazele vitaminoterapiei, voi. I, Ed. Junimea 1990
15.
Fairfield K.M., Fletcher R.H., Vitamins for Chronic Disease Prevention in Adults. JAMA, 287,
2002,31 16-3126
16.
Goodman&Gilmans, The pharmacological Basis of Therapeutics, Ediia X, Ed. Mc Gravv Hill
Companies 2001
17.
Neamu G., Substane biologic active, voi. I, Ed. Ceres 1996
18.
Padayatty S.J.. Levine M., New insighls into the physiology and pharmacology of vitamin C, CMAJ.

689

164(3), 2001. 353-355

Dale M.M., Ritter J.M., Pharmacology, Ed. Churchill Livingslone 1999
Lewis L.D., Mant T.G.K., A textbook of clinical pharmacology, Ed. Arnold London 1999
M., Pharmacologie, Des concepts fondamentaux aux applications therapeuti- ques. Ed.
Frison-Roche. Slatkine 1992
22. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medical Bucureti 2001
23. rmure C., Biochimie structural i metabolic, voi. 1, Ed. Dacia 1996

19. Rang H.P.,

20. Ritter J.,
21. Schorderet

28. VITAMINELE

689

Vitaminele sunt compui organici provenii din alimente (sau sintetizai de ctre flora
intestinal), care n cantiti mici sunt indispensabili pentru starea de sntate. Deficitul
vilaminic provoac stri patologice caracteristice, care pot fi corectate specific prin
administrarea

vitaminei

corespunztoare,

ca

medicament.

Vitaminele au fost iniial denumite prin litere. Ulterior, odat cu elucidarea structurii
lor chimice, au primit i nume tiinifice (internaionale, oficinale). Ele se clasific
obinuit n vitamine hidrosolubile vitaminele din complexul B, vitamina C i vitamine
liposolubile - vitaminele A, D, E i K. Caracterul de vitamin este n funcie de specie de exemplu acidul ascorbic este factor vitaiminic (vitamina C) numai pentru om i alte
primate i pentru cobai, majoritatea animalelor fiind capabile, s o sintetizeze. Unele
substane factori de cretere au proprieti vitaminice numai pentru forme inferioare ale
vieii; aa sunt acidul p-urniuobenzoic (vitamina H'), acidul pimelie, caruitina. Vitaminoidele simt factori biochimici fr funcii enzimatice, inclui in trecut printre vitamine; din aceast categorie fac parte bioflavonoizii (sau vitaminele i), me/.u inozitohd, eolinu, acidul pangarnic (vitamina B|D, acidul alfalipoic (acid tioctic), unii
acizi grai nesaturai eseniali (vitamina F).
Necesarul dc vitamine depinde de varsta, activitatea fizic, felul dietei, valoarea

metabolismului. Necesarul este crescut la copii (socotiti la kilocorp), la femeile

nsrcinate fi la cele care alpteaz, vitaminele coninute n raia alimentar fiind uneori
insuficiente n aceste situaii. Deficitele viituninice se datoreaza; aportului insuficient;
tulburrilor de absorbie intestinal (prin insuficien secretorie biliar, diaree prelungita,
gastrit strofic, sprue); tratamentului ndelungat cu antibiotice pe cale oral (vitamina K,
dc exemplu provine n parte, din sinteza de Ctre flora intestinal); necesitilor
metabolice crescute in caz de. hipertiroidism, febr, boli cumulative, stress etc );
eliminrii excesive (la bolnavii sub dializ, n condiiile alimentaiei parenterale).
Simptomele precoce a!e strilor de hipovitatminoza sunt obinuit nespecifice i
minore. Profilaxia Se face prinlr-o alimentaie, bogat, echilibrat, eventual cu
suplimentarea vitaminelor sub form de preparate polivitaminice. Dozele
recomandate pentru profilaxie i pentru tratamentul formelor uoare de
14

hipovitaminoz sunt obinuit do 5-10 ori mai mari dect necesarul zilnic
obinuit. Pentru anumite vitamine deficitul se manifest n cadrul unor entiti
clinice caracteristice, care pot mbraca forme severe. Principalele boli prin
deficit vitaminic, la om, suut beri-beri, scorbutul, pelagra, keraunolacia i
rahitismul, care impun tratamentul vitaminic specific cu doze mari. exist i
cazuri rare de dependen vitaminica, de natur geneticii, relativ la unele
vitamine, din complexul II i In vitamina D; U I aceti
bolnavi
aportul
alimentar este.insuficient, fiind necesar adrninis'rarca ele doze farmacologice
do vitamine
Vitaminele, in doze mari, se folosesc i pentru profilaxia i tratamentul unui
numar mare de boli. foarte variate, fr legtur cu strile careniale specifice.
Aceste indicaii sunt n majoritate nefundamentate tiinific, eficacitatea fiind
nula sau ndoielnic.
Vitaminele sunt bine suportate n doze terapeutice. Supradozarea poate
provoca tulburri severe n cazul vitaminelor liposolubile.
. VITAMINELE HIOROSOLUBILE
Aceast grup cuprinde complexul vi taminelor 11 - lianuna, libofla-, ina, piti- doxina,
acidul nicoliuic, acidul folie, cia- nocobalatnina'1, biofiaa, acidul panlotcnic - i acidul
axc.orhir. Acioneaz. n principal, n calitate de cnfnclori sau precursori de. cofacloti ai
unor cnzimo specifice, eseniale pentru metabolismul normal. Vitaminele hidrosohihilc se
distribuie n lichidul cxtraeelular, depozitele din organism sunt iniei i eliminarea se lace
renal, cu uurin; de aceea strile mrmiiitle survin relativ repede. Deoarece parte din
vitaminele 15 se g se u aceleai alimente., carenele implic, de multe ori, deficitul mai
multora dintre aceti factori metabolici eseniali, dei sinipl-unele pot fi caracteristice
lipsei numai a unuia. Supradozarca vitaminelor hidrosoltibilc nu are n general consecine
toxice, cantitatea eliminat crescnd odat cu doza.
. TIAMINA (VITAMINA B,)
Ttmnin (tluamine, tweurine, benerva, betubie.ii, brevilin) sau vitamina 11 j
este sintetizat de vegetale, multe bacterii, alge i uncie ciuperci. Molecula
cuprinde un nucleu piriruidinic i un nucleu tiazolic cuplate.
Vitamina se gsete n cantiti mari n carnea de porc, ficat, rinichi i n finurile de. cereale complete. Fierberea alimentelor, mai ales n mediul alcalin, o
distruge. n parte. Necesarul /.Unic la adult este apreciat la 1,4 mg pentru brbai. I
mg pentru femei (plus 0,4-0,5 mg n timpul sarcinii i alptrii) i 0,3-1,2 mg
pentru copii (in funcie de vrst). Aceste cantiti suut cuprinse obinuit n raia
alimentar. Necesitatea crete cu aportul caloric, mai exact cu aportul de glucide se recomand 0,4-0,5 mg pentru fiecare 1000 calorii (la care se adaug 0,6 mg/
1000 calorii n timpul sarcinii i lacta(ici).
Tiamiua se absoarbe din intestin prin transport activ, pentru dozele mari adugndu-se l un proces.de difuziune. Capacitatea maxim de absorbie este de 1015 tng/zi (ceva mai mult cnd se administreaz lracionat, cu alimente). n mucoasa intestinal este transformat cnzi mafie n fiamin pirofosfat (TVP). Pozele
mici. corespunztoare aportului alimentar minim, se inetnbolizeaz n ntregime;
dozele mai mari umplu depozitele, restul fiind eliminat prin urin, n majoritate
sub form neschimbat.
.rioniin pirofosfalttl sau cocarboxilaza. forma activ a vii aminei B(, aie funcie de cocnzim,
intervenind n numeroase reacii biochimice importante pentru metabolismul glticidie:
dccarboxilaica oxidai v a piiuvatului i nlfacetoglutaratului, folosirea pcutozci n ciclul
pe ntozo fosfai lor ele. In plus, tiamina intervine probabil n procesul do conducere ax
ouai (osie implicat n funcia canalelor sodiului) i n transmisia ttcuro-muscular (ca
modulator al funciei receptorului colinergic nicotinic).Deficitul vitaminic poate aprea n condiiile inui aport sczut, asociat cu un consum jcrescut
de glucide sau cu necesiti metabolice sporite - n cursul sarcinii. alptrii, n
hipertiroidism, n ina- iabsorbic, n cazul perfuziilor inlravcnoasc prelungite cu gluCoz.
Sindroaiiiele clinice caracteristici - beri-beri - Sunt cunoscute n rsrit ca datorite
consumului de cantiti mari de. orez dccortieal; n apus, una din cauzele obinuite este
14

alcooiismu c.ionic, care provoac policarcn vila minic fi, cu predominana liaminei.
Def citul de tiamina se manifest clinic pvi polineVrile periferice degenerative i alrt fie
muscular (beri-beri uscat), edeme cardionic.galie (beri-beri umed), Fenoinct de
encefalopatie (sindrom Wernickc, si drorn Korsakoff). Patogeni a lfcziuuil neurologice i
cardiace nu este cunoscut Semnele chimice ale liipovitamiiiozci F constau n scderea
cantitii de tianii n urin (0-14 pg/zi), creterea conce traiei de piruvui i nlfaocioglutarai n snge, .micorare concentraiei vitaminei n critroeite (apreciat prin
dozarea activitii transcalaiazci, enzitn activat de liumin pirofofat i care intervine n
ciclul pen- tozofos'ailor). Ameliorarea strii clinice
se produce, n mod caraetcrislic, la 24-48
ore de la injecia unei doze terapeutice de tiarrtin, avnd valoare diagnostic. Tulburrile
cardiace rspund la tratament, de regul, evident i prompt, polinevrita cedeaz mai lent,
leziunile nervoase sunt uneori ireversibile.
Tiarnina clorhidial se administreaz oral sau parcnteral. Tratamentul curativ al strilor
de avitaminoz se ncepe cu 25- 50 mg zilnic (fracionat), pe cale oral, timp de dou
sptmni, continund apoi cu 10 mg/zi. La nevoie, pentru tratamentul de atac se
folosete calea parenteral - injecii imramusculure sau, in formele gravfe de beri-beri,
injecii huravenoase cit aceleai doze. La alcoolici n stare grav se injecteaz zilnic 50100 mg. Tratamentul vitaininie trebuie nceput naintea administrrii de glucoz (altfel pot
fi precipitate fenomene acute de avitaminoz).
Tiarnina este practic
lipsit de aciuni toxice. Singurul accident, care survine rareori
1
# "ocul tiaminic ' a fost semnalat pentru injecia intravenoash i este probabil de natur
alergic.
28.1.2. RIBOFLAVINA (VITAMINA B2) t
Riboflnvinn (riboflavine, Inctoflavine. befia vin) sau vitamina ft-> este sintetizat de
bacterii, ciuperci i plante superioare. Sc gsete n cantiti mari n lapte, bru) z, ficat,
rinichi, albuul de ou, legumele' verzi. Necesarul zilnic la om este de 1,5- 1,7 mg (1,6-2
mg n timpul sarcinii i alptrii') sau de 0,6 mg/1000 calorii, eun- tiii coninute obinuit
n raia alimentar.
Riboflavina se absoarbe din. intestinul incipient prin intervenia unui mecanism transportor
specific. In organism este transformat n libvfhivinfosfat-|u fluviu mononu.cleo.tid
(PNTN), apoi n Jlavinaderi in dinucleotid (FAD), forme active biologic, cu funcie de
coenzirne ale ITiivo- proteinelor importante pentru oxidoredu- cerile celulara (oxidaze,
dehicirogenaze). Cantitile mici de vitamin sunt uietabo- lizatc n majoritate. Proporia
eliminat urinar sub form neschimbat crete cu doza, de la 20% pentru 1,5 mg/zi, la
60% ; pentru 5-10 mg/?!.
Deficitul vitaininie survine rareori, fiind mai frecvent atunci cnd alimentaia este
srac sau la alcoolicii cronici. Sim- ptomcle principale sunt: stomatit, cheilil, dermatit
seboreic, vascularizaie corne- ean, anemie. Sindromul biochimic este caracterizat prin
scderea cantitii dc ribo- flavin-n eriirocite i n urin (sul) 40 pg/ zi). Administrarea
terapeutic a vitaminei corecteaz tulburrile careaiie n cteva zile.
Riboilavina sc prezint da o pulbere cristalin, galben-portocali^. Se folosete ca atare
sau sub form de pirofo.ifal. Se administreaz obinuit oral, 5-10 mg zilnic. La nevoie se
recomand doze mai mari, de <10-50 mg/zi, eventual n injecii intrainuscularc sau
inlraveuoasc.
28.1.3. PIRIDOXINA (VITAMINA B6)
Grupul vitaminelor Bg cuprinde 3 compui cu nilcleu piridinie; piruloxina care se
gsete mai ales tn plante i se folosete ca medicament, piridoxamioa i piridoxalul. care
se gsesc mai ales n alimentele animale. Necesarul, zilnic, asigurat obinuit de aportul
alimentar, este de 1,75-2 mg pentru o raie proteic de 100 g/ zi (alimentaia bogat n
proteine crete consumul vitaminie); n timpul sarcinii i alptrii sunt necesare 2-2,5 mg
zilnic. Drojdia de berc, ficatul, finurile de cereale integrale sunt ndeosebi bogate n
vitamina
1

Vitaminele li6 se absorb bine din intestin. Toate cele 3 forme se transform n organism
14

n piridoxal fosfat (enzima care losforileaz piridoxalul se numete piridoxulkinaz).

Formele active biologic sunt piridoxal fosfatul i piridoxamin fosfatul (ultimul are un
spectru mai ngust de aciuni biochimice). Piridoxal fosfatul intervine, n principal, n
metabolismul atninoapizilor. avnd funcie de coenzim n peste -10 dc reacii
biochimice, printre care reacii dc decarboxilare, raceinizri, reacii interesnd triptofanul,
diferii lio- aininoacizi i lridroxiarniuoaeizi. Particip la formarea unor mclabolii
importani: acidul gaina-ominobiitiric, acidul 5, 10- matiU utctrahidr.>o!ic, iiistarnina,
seroto- nina, dopamina, acidul delta-ammolevuli- nic. Vitaminele Bg, se elimin n urin,
mai ales sub forma unui metabolit al piri- doxalului acidul 4-pirkloxic. ,
Deficitul vii uranic la om este rar n forme manifeste clinic, dar relativ frecvent ca
sindrom biochimic. De multe ori, ndeosebi la alcoolici, carena eslc polivi- Uunimc,
interesnd inai multe dintre componentele complexului B. Principalele siiriptome alo
hipovitaminozei Bg, la om,
suni: dcrtnntiln. sobornic, eon' clii (mai ales la sugari, au fost atribuite diminurii cantitii
de OABA n creiei). anemic (prin deficit dc acid bcta-antiuolcvulinic, precursor al port'ii
iiu ior). Sindicului biochimic specific consta n creterea excreiei urinare de acid
xnnturenic (ca urma re a suprancrcrii, cu triptofau, marcnd inactivitatea ci
muciiiuaxei, enzitu depen clem dc vitamina li,,), scder i: concentraiei pii bioxidului
fosfat n snge i micorarea eliminrii urinare dc acid pin doxic t dc piridoxnl.
Exist deficite genetice caracterizate printr-o afinitate, sczut a imc-r cuzime fa de
piridoxal fosfat, ceea o: face ca aportul alimentai de vitamin jtg sii fie insuficient i
determin apariia unor sin droanie de deficit viimninic: cistalionurie (nsoit de tulburri
mintale), anemic, hipocrom macrocitm cu hip<raderemic i licirtosklcroz, convulsii
gcimializate la sugari.
Anumite medicamente - izoniazida. cicloserina. hidralaviiele, penicitamina
administrate timp ndelungat,, pol fi cauz de tulburri neurologice datorite antagomzf.iiii vitaminei % Contraceptivele hor- rnonalc orale pol provoca, de asemenea,
fenomene dc itipoviiauiinoz B,., dc obicei minore.
Pi rid oxiiui pyridoxine, bec Han, bedo- .voi, benadon, liexabinn, vitaminei B(>), sub
form de cloiliidiat, so administreaz oral, in injecii intramusculare sau n injecii
intravenonsc. Dozele terapeutice obinuite simt "cuprinse ntre 10 i 50 mg/zi, dar n
anemiile prin deficit de vitamin Bg, sunt necesare doze mari. de 200-500 mg/zi,
iutramuscular. Peniiu combaterea conviil- siilor ia sugari, so administreaz 2-15 mg/ zi.
Profilaxia nevritei periferice la izouia- zid se face asociind piridoxin 10-50 mg/ zi, iar
tratamentul curativ se face cu 50- 300 mg/zi (fracionai). La femeile nsrcinate i n
timpul alptrii se recomand suplimentarea a 2-10 mg zilnic De multe ori vitamina 3 fi sc
asociaz athn vitamine din complexul B. lifieacitatca piridoxinci u vrsturile de sarcin
i boala de i,ra- diaie este discutabil.
Piridoxiua este, de regul, bine supor tat. Dozele mari administrate prelungit pot ins
provoca tulburri neurologice ndeosebi fenomene dc nevrit senzorial i somnolen
- cu scderea nivelului piasmatic ai folaiuiui. Tratamentul ndelungat dezvolt uneori
fenomene de dependen; oprirea brusc a administrrii vitaminei poate declana nu
sindrom dc abstinen.
Preparatele de. vitamin B# trebuie evitate n timpul tratamentului cu l-dopa, deoarece
piridoxiua favorizeaz decarbo- xilarca periferic a dope-i, micorndu-i eficacitatea n
paikinsonism.
t
28.1.4. ACIDUL NICOTINIC I M1CO- TiMAMIDA (VITAMINA
PP)
Acidul nicolinic (nicolinic acid, macin) i meolinamidn {nicotinwnide. macin timide),
compui cunoscui sub denumirea dc. vitamin PP, se folosesc, c.a medicamente. pentru
tratamentul i prevenirea pelagrei.
14

Acidul nicolinic este coninut n cantiti mari n carne, legume i cereale; este stabil la
fierberea alimentelor. Raia zilnic obinuit cuprinde circa 10 mg acid nicotinic, iar
necesarul Ta- adult este do 15-20 mg (6,6 mg/1000 kcal), cu un adaos dc 2-5 mg n timpul
sarcinii i alptrii. n mod normai organismul i completeaz nevoia de vitamin PP folosind ttipiofnnul - 60 rug dc aminoactd formeaz 1 mg acid nicotinic.
Acidul nicotinic sc absoarbe bine din intestin. Formele active biologic sunt nirotinatnid
adenin dtnucleoiidul (N AD) i nicotinamid adenin dinudeotidul fosfat (NADP), caro au
funcie de coenzime pentru numeroase dendrogchazc, enzime eseniale pentru respiraia
tisulari!. n czui dozelor obinuite acidul nicolinic este" tnelabolizat n cea mai mare
parte, formnd un derivat N-mediat; pentru dozele foarte mari epurarea se face predominant1 prin eliminare urinar.
Strile de deficit de vitamin PP, manifestate prin pelagr, se datoreso fie carenei
alimentare de acid nicotinic i triptofan (pelagr primar), fie unor tulburri metabolice,
care mpiedic formarea coenzimelor corespunztoare, fie consumului sau pierderii
urinare excesive a acidului nicotinic. (pelagr secundar). In ara noastr, ca i n rile
cu o economie dezvoltat, pelagra primar a'fost practic eradicat, ca urmare a asigurrii
unei ati- mciitaici suficiente i echilibrate. Pelagra secundar, relativ rar, poate aprea n
cadrul sindroamelor de malabsorbie i la alcoolici, la hipcrtiroidicni, n prezena
sindromului carcinoid, n minoacidurii i sub tratament eu izoniazicl. n cazul carcinoidului, de exemplu, cantitatea mare de 5-hidroxiU'iptainin, sintetizat de esutul
luinoral din triptofan, reduce mult disponibilul de aminoackl pe n tai formarea acidului
nicotinic, ceea ce explic deficitul vitminici 1
Pelagra se manifest priutr-o enrpie caracteristic pe pielea expus la lumin (care
devine nchis la culoare, uscat, atrofic i fisurat), iuflamaia cronic a mucoaselor,
ndeosebi a mucoasei diges- ti.vej (tomatit, gtosit, enterit, proctit), Cu diaree apoas,
uneori sanguinolent i tulburri nervos-ccntrale (insomnie, confuzie, halucinaii, delir,
cont). Administrarea de preparate de vitamin PP corecteaz rapid i spectaculos o bun
parte din simptome. Tulburrile digestive pot disprea dup prima zi de tratament.
Tulburrile nervoase sunt de obicei repede nlturate, dar uneori rspunsul este mai lent.
Vindecarea dermalitci cerc, de asemenea, un timp mai lung.
n pelagra acut ss recomand un tratament de alnc cu 100 mg nicotinamid (sau acid
nicotinic) intramuscular sau intravenos, ne 3 ori/zi, pn la dispariia
sitnplomelof acute, continund apoi pe cale oral cu 100 mg dc 3 ori/zi. Bste obligatorie
asocierea de preparate coninnd polivitaininc i minerale echilibrate. Dac rspunsul nu
este adecvat se recomand asocierea de tiamin, nboflavin i piridoxin n doze
farmacologice. 1
Nicptinamida este mai avantajoas dect acidul nicotinic n tratamentul pelagrei,
deoarece este bine suportat. Acidul nicotinic provoac frecvent congestia pielii,
tahicardie i fenomene de uilaic digestiv. Chiar n dozele relativ mici necesare pentru
corectarea deficitului vi- tamime.
28.1.5. BIGTINA l ACIDUL PAN- TOTENIC ,
ISiotinn (bioliti, vitamin II) este o vitamin din complexul B. Ajunge n organism
prin alimente (cantiti mari. sunt coninute n drojdia de bere, legume i cereale) i ca
urmare a sintezei do ctre flora, intestinal. Necesarul zilnic este apreciat la 0,1-0,3 mg,
cantitate cuprins n alimente.
Biotina servete. drept cocnzim n procesele de carboxilare (a piruvatului i a unor
forme acil de CoA), avnd un rol important n metabolismul giucidic i lipidic.
Au fost semnalate fenomene carcnialc la persoane care au consumat timp ndelungat
ou crude (conin o glicoproteiu - avidirva, caic se leag de vitamin i i mpiedic
absorbia) i ta bolnavii alimentai pareuterai pe durat lung, prezentnd concomitent
afeciuni intestinale (care nu permit sinteza vitaminei de ctre flora intestinal).
Siinplomcle - demiatit exfolialiv, alopccic, glosit atrofic, hiperestezie, dureri musculare, oboseal, anorexie ele., cedeaz rapid Ia tratamentul vitamiuic
specific. Au fost descrise stri de deficit la sugarii cu scborce i la unele persoane cu
modificri genetice ale eu- sumelor pentru a cror funcie este necesar vitamina. n
aceste situaii e administreaz 5-10 mg biotin zilnic..
14

Acidul pantotenic (panlQlhenic acid, vitamina 13$) o alt vitamin din complexul B,
se gsete larg rspndit n aii moalele vegetale i animale, care conin
cantiti suficiente pentru mplinirea, necesarului zilnic, de 4-10 mg. Iu organism, acidul
pauioteuic este inclus n coeniima A, necesar n relaiile de transfer ale gruprilor aeetil
importante n. metabolismul glucidelor; compuilor Jipidici, proteinelor i profiriuelor.
..
Carena de acid pantotenic, provocat experimental, se manifest prin tulburri
neurologice (parestezii n extremiti, mialgii, ccfalee, oboseal, tulburri de somn) i
tulburri digestive (grea,' vom, flalulen), corectate prin tratamentul vita miuic
specific. Dei nu au fost descrise stri de deficit spontane la om, este posibil ca sindromul
"barning /eet" (caracterizat prin leziuni ale rdcinilor medulare posterioare i
ganglionilor simpatici) s fie datorii mici lipse de acid paiitotenic i de alte vitamine din
complexul Ii, n condiiile unei carene proteice ndelungate. Administrarea de pamoienat
de calciu 40p mg - 1 g/zi, atenueaz simpto- fueie acestei afeciuni.
Acidul pantotenic este folosit i n tratamentul nevrilei diabetice, n unele boli dc
piele, n ficusul paralitic, dar eficacitatea este ndoielnic. \
28.1.6. ACIDUL ASCOR8IC (VITAMINA C)
Vitamina C, o ectolacton asemntoare glucozei, se gsete n alimente ca acid
ascorbic i acid dehidroascorbtc, arabii sub form levogir. Majoritatea organismelor
vegetale superioare i marea majoritate a animalelor sunt capabile s sintetizeze acidul
ascorbic, pornind de la acid glucuronie sau acid galaetonic (deri vai de giucoz). Omul,
primatele i cobaiul suni .deficitare genetic n giu- conolacton oxidav, enzim implicat
n aceast sintez, de aceea sunt dependente dc aportul exogen. Surselealimentare importante de vitamin C sunt citricele (su- j cui de portocale proaspt conine 0,5 mg/
ml) i roiile, dar cantiti relativ mari se gsesc n toate vegetalele verzi, n cartofi, n
ficat. Uscarea, conservarea, fierberea scad considerabil (n jur de 80%) coninutul n
vitamin.
Necesarul minim de. acid ascorbic este de circa 10 mg/zi, att la adult ct i la sugar;
aportul recomandat variaz ntre 30 i 75 mg/zi, nevoile n timpul sarcinii i lptrii fiind
la limita superioar a acestor cifre, Aportul zilnic de 60 mg realizeaz un depozit de circa
1500 mg n organism, care asigur protecia fa de scorbut timp de ce! puin 30 zile de la
oprirea digestiei de vitamin; nu se tie dac aceast cantitate reprezint un optim pentru
economia metabolic. Necesitatea de acid ascorbic este crescut n condiii de munc grea
i la frig. Bolile iufec- ioase, interveniile chirurgicale majore, cancerul, solicit de
asemenea cantiti sporite de vitamin.
Acidul ascorbic (i dchidroascorbic) sc absoarbe din intestin aproape n totalitate, n
acelai mod ca glucoza. Concentraiile plasmatice variaz cu cantitatea digerat, nivelurile
fiziologice fiind cuprinse ntre. 0,2 mg i 1,4 mg/100 ml, corespunztor unui aport de 1Q
mg, respectiv 100 mg/zi. Cantitile' mai mari de 100 mg/zi realizeaz concentraii
depind pragul dc eliminare renal, care este de 1,5 mg/100 ml, ceea ce determin o
cretere marcat a eliminrii urinare; acesta este un argument important mpotriva
folosirii dozelor excesive. Vitamina sc distribuie extru- i intra- celutar. Depozitele
.celulare variaz obinuit ntre 10 i 25 mg/kg. Dozele foarte mari satureaz depozitele la
o cifr de 50 mg/kg (ceea ce corespunde la 3,5 g la un adult de 70 kg). Eliminarea sc face
pc
cale, renalii, sui lmnt.d neschimbat i ea irieutbolilt, printre Cate acidul oxalic.
Acida! ascorbic i acidul deliidroascor- bic t onnoaz un sistem rct/ox, intervenind plro seric vie reacii de Oxidare i TM alic procese metabolice. Acidul ascorbic transfer
electroni la enziine a cror activitate necesit ioni metalici n form redus. Consecutiv,
sunt accelerate procese de hidryxilare de. mare importan pentru organism: hidrox\htrea
pralinei (hidroxi- prolina este unconstituent .principal al colagenului,, cruia i sigur
stabilitatea), formare carmtinei (miuoaeid indispensabil pentru transportul acizilor grai
14

cu lan lung din citosol n ruitorondrii, unde suni beta oxidai), transformarea dopatni- nei
n noradrenalin i a triptofauuluj n hklroxiiriptofan (precursor al 5-hidroxi- triptaruinei),
formarea acidului homogen- tizio (n cadrul metabolismului tirozinei), steroidogeneza
cortienslipnircmil. ide asemenea este favorizat amintirea unor hormoni peptidiei, ca
oxitocina, vasopresina, cob-eistokiuina, Mecanismul prin care aei'- dul ascorbic intervine
n reciclarea tetru- hidrofolatuiui nu este precizat. Au fost descrise aciuni privind cinetica
i metabolismul unor ctimii i antoni, ndeosebi ticnii - ia om acidul ascorbic,
favorizeaz absorbia digestiv a acestuia, liste posibil intervenia-n procesul de
disociere a oxihemoglobinci, ca i in melabolizarea
medicamentelor.
Lipsa legumelor proaspete i a fructelor din diet determin, n 4-5 luni, apariia unei
boli earcniale cunoscuta sub numele de scorhut. Aceast afeciune este rar actualmente.
Btrnii, alcoolicii sau cei cu alt dependen medicamentoas, sugarii, ndeosebi cei
hrnii artificial n mod i:eco res p u n z S to r, pot dezvolta simptom de seorbui. Boala
se manifest prin gingiviii cu edeme i hemoragii, tulburri ale dentiiei, hiperkeraloz
folicnlar, he- matoarne cutanate, musculare, subperios- tale i articulare, osteoporoz,
anemie, ntrzierea vindecrii plgilor. Concentraia vitaminei scad* progresiv n plasm,
apoi tu kticocite.
Sc consideri'* c tulburarea metabolic esenial n scuebut const n diiuiininrea i
modificarea sintezei colagenului, prin deficit al hidrox ltii prolinei sau prin alterarea unor
procese biochimice reglatoare. Anemia este atribuit scderii absorbiei ) fierului sau
tulburrii metabolismului foia- j iubii.
Acidul nseorbk (ascorbic acid, abri- scot, ascovit, uscorvli. cebran, cedoxon, cevttil,taroscotbine. retlaxon, lipsa C, vi- ) uman C) se folosete ea medicament pentru
tratamentul t profilaxia scorbutitlu i. Dei simptomele pot fi controlate cu ) doze niici de
10 mg/zi, obinuit se arinii- i nistr az oral (00 500 mg/zi la adult i 15.(i-200 - mg/zi la
sugar, timp de o sptmn. n caz dc alimentaie parenleral se recomand adugarea a
100-500 mg j ascorbal de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos.
Datorit pioprietSii sale rcducStore, acidul ascorbic este utilizat n tratamentul
meibemoglobinemiei (150 mg/zi sau mai mult). De asemenea, poale fi. asociat preparatelor de fier, pentru a le favoriza absorbia.
Au fost descrise acidului ascorbic' unde aciuni r are evideniaz o stimulare a procesului
imun, dar rezultatele i opiniile n* aceast privin sunt contradic- )' lorii. Beneficiile
terapeutice obinute prin i doze mari de vitamin C - 1 g/zi sau mai mult - n rceala
comun i unele infecii respiratorii superioare sunt ndoielnice. Este posibil grbirea
vindecrii unor plgi mai ales ulceraiile de decu- bit - dar eficacitatea este mai
probabil la persoanele carena te. Au fost semnalate j unde aciuni caro ar putea prezenta
in- I le res n boala canceroas: reversia celulelor dc neuroblastom i melanom malign sub
influena acidului ascorbic, mpiedicarea formrii dc nitrozamine cancerigene in \'iiro,
creterea citotoxicilii unor chi- tniuterapice anticanccroasc; relevana cli- mic n acestor
fenomene nu'este cunoscuta.
Acidul ase orbie este de regula bine suportat. Dozele excesive, administrate
ndelungat, pot favoriza formarea de cal- culi uri nan prin mrirea excreiei .de oxa- iat.
Cnd tratamentul prelungit es'c suprimat brusc pot aprea snnptome minore de secubut
(datorite probabil nictaboliz&rii crescute a vitaminei, ca urmare a auto* induciei
enzimaticc). Vitamina C poate (i duntoare n codiii de suprancln arc eti fier la
bolnavii cu licmocrornatoz, ta- lasemie, anemic sideioblastic, la ici care primesc
frecvent transfuzii de na ;, ca i ia alcoolicii cu deficit de folat.
28.1.7. INOZITOLUL l CRMI TINA
Iuozitolul i carnitiua sunt substane incluse obinuit printre vitaminele hidrosolubi.ie, dei nu sunt in realitUc vitamine. Ele suut factori biochimici indispensabili
pentru metabolismul nonual, adui din afar, dar sintetizai i n'orga- uism; acioneaz de
asemenea ca factori de cretere pentru di fetite tipuri de celule. Colina, care face parte din
aceeai categoric, intervine ndeosebi n metabolismul iipidic, fiind descris n capitolul
14

"Factori
Lipotropi.,
111 o/.i to iul (inm ii ol') este un izomcr ai glucozei. Forma activ biologic este mioinoziiolnl, unul din slcreoizomerii inactivi optic.
Iuozitolul alimentai - aportul este de circa 1 g/zi - provine din vegetale, unde se
gsete sub form de hcxafocfat sau acid fu ie. l-iste produs i de bacteriile intestinale, de
asemenea este probabil sintetizat ta organism. Formeaz n esuturi glucoz.
Itiozitolul acioneaz ca factor de. cretere pentru diferite celule, inclusiv celule
umane, probabil datorit cuprinderii' sale n fosfoiipidcic din Constituia membranelor.
Inozuol iiifosfatul eliberat din fos- fatidil iuozitolul mcnibrauar funcioneaz CU-mesager
secund, stimulnd eliberarea de ioni de. calciu n. celul. Iuozitolul intr n compoziia
iipoproloinclor piasuiatice i intervine n transportul lipidelor provenite din celulele
hepatice i intestinale, acionnd ca factor iiijolrop.
Inoz'rtolul este. folosit cu eficacitate discutabil, n. diferite afeciuni caracterizate prin
tulburri ale transportului i mc- tabolizrii lipidelor. Au fost obinute unele beneficii n
nevrila diabeticii (la diabetici fibrele nervoase au un coninut sczut de iiiozilol i
ncorporarea cestuia n fosfolipide este, (teficitar). Se administreaz oral I -3 g/gi
(frackms).
Cnrnilina foirnitim), mai exact levo- carnilinn, este un amiuQncid coninut n carne i
lactate, de asemenea sintetizat n organism.
Funcia metabolic principal consta n favorizarea oxuKlni acizilor grai. Ami- noacidul
este Iranspoitat activ n celule, unde formeaz eslcri cu acizii grai - acilcaruitine; acestea
sunt trauslocatc in nutocomlrii, muie acizii grai sunt meta- bolizai. Carnitiua
favorizeaz, de asemenea, metabolizaicn aerob a glucidelor i crete viteza procesului de
fosforilare oxidai v. In. condiii de ischemie miocardic sau. muscular aceasta
determin micorarea producerii de lactat i mrirea capacitii de efectuare a lucrului
mecanic.
Deficitul, de camilin este rar. El poate fi primar, de natm genetic, rile clinice sunt
legate ndeosebi de tulburarea metabolismului lipidic, cu infiltraiei aras a muchilor
scheletici, a miocardului i a ficatului. Fenomenele pot avea caracter sistemic. (slbiciune
muscular, cardiomiopalie, disfuhcie hepatic etc.) sau pol fi localizate la muchii striai
(boala miopatic). Exist i posibilitatea unui deficit secundar de car ui tin, in afeciunile
renale tubiuarc cronice i la bolnavei cu hemodiaiiz, condiii n care se pierd cantiti
mari de aminbacid.
Cafnitina se administreaz oral, cte 1 g de 1-3 oii/zi, fiind indicat n principal pentru
tratamentul deficitului primar de aminoacid - rezultatele sunt variabile. Este folosit de
asemenea la bolnavii sub hemodiaiiz., Au fost semnalate unele beneficii n boala
coronarian, insuficiena cardiac i arteritele periferice cu ischemie muscular eficacitatea real este n curs de evaluare. Poate fi util la sportivi, mai ales cnd acetia
sunt supui efortului prelungit (cnd marc parte din energie este furnizat prin arderea
acizilor grai).
Ca efecte nedprite sunt posibile tulburri digestive - grea, vom, dureri abdominale,
diaree; la dozele mari poale aprea un miros caracteristic al corpului. Folosirea produsului
racemic produce uneori ia bolnavii cu insuficien renal simptome minore de miastenie
(dextro- carnitina, inactiv ca atare,, inhib Icvo- caniitiua i poate favoriza fenomenele
de tip carenial).
Aceast grup cuprinde vitaminele A, D, K* i E. Vitaminele A i D se comport ca i
hormonii, acionnd receptorii specifici intrcelulari. Caracteristica cinetic const, in
reinerea n organism timp ndelungat,,cu formarea de depozite nsemnate, ndeosebi. n
ficat. Aceasta explic de ce, n condiii de caren, simptomele de deficit vitaminic. apar
trziu (dup cteva luni). Administrarea de doze mari, timp ndelungat, determin
acumularea de cantiti excesive, cu fenomene toxice consecutive. Hipervitaminozelc A i
D pol fi periculoase mai ales la copii.
14

28.2.1. VITAMINA A
Sub humele de vitamin A sunt cunoscute o seric de substane asemntoare chimic,
cuprinse n diferite esuturi: re- tinol (vitaminei A-alc.ool, vitamin A / ) , 3-dehidroretinol
i esteri ai acestora - n principal retinol palmitat retina.1 (vitamina -aUIehid) i acid
transretinoic (vitamina A-acid, tretinoin); de asemenea, exist precursori ai vitaminei A
denumii carotenoide, dintre care cel mai important cStc beld-carotenul. La aceti
compui naturali se adaug retinoizi de sintez, de felul izotretinoinuiui, etretihatului i
acitretinei.
Vitamina A ajunge n organism prin aii mente, mai ales sub form dc retiuol
paimitat i de bcturcarotcu. Picatul, laptele, untul, blnzii simt bogate. n retiuol, Inie
te le i vegetalele, ndeosebi morcovii i roiile simt bogate n beta-caroipu. Unitatea
internaionalii de vitamin A corespunde la 0,3 pg retinei i 0,5 pg beta- caroten
(numai jumtate diu aeeasta se transform n retinol activ). La adult se consider ca
optim ingestia zilnic de 2 500 ti.i. retinol (0,75 rug), cantitate depit obinuit dc
coninutul raiei alimentare care cuprinde 3 000-5 000 u.i. La femeile care alpteaz
e recomand 4000 u i. pe zi (1,2 mg), iar la copiii mici necesarul este de. 1000'u.i.
pe zi (0,3 mg).
Rctinolul i. esterii si se absorb repede i aproape n totalitate din intestin,
Palniilatul i ali esteri sunt hidrotizai n intestin dc ctre enzitnele pancreatice. Retinolul
se absoarbe prin intervenia unui mecanism transportor activ, propriu celulelor intestinale,
procesul fiind facilitat de ctre o protein citosolic specific - CRI3P II ("cellular retinol
binding protein II"). Absorbia vitaminei A este micorat n caz de tulburri ale digestiei
i absorbiei grsimilor. Iu mucoasa intesli-\ nal majoritatea moleculelor de retinol' 1 suut
esteiificate, iar esterii sunt ncorporai n kilomicroni i, pentru dozele mari dc retiuol, u
LDL; parte din retinol trece direct n circulaie. Esterii relinoluiui sunt captai de ficat
(odat cu kilomicronii i lipoproteinele), unde se acumuleaz realiznd concentraii mari,
cuprinse ntre 100 i 300 pg/g; depozitul hepatic menine concentraii plasiiuiticemnri n
condiii de caren, fiind suficient pentru cteva , luni. nainte dc a trece .n circulaie
esterii rctinolutui din ficat sunt hidrolizai. In plasm rclinotul se leag n proporie de
peste 90% de o alfaj-globulin - RBP ("retinol binding protein"). Concentraia plasmatic
a retinolului are valori fiziologice de .30-70 pg/100 ml. Cnd vitamina este n exces sau n
bolile hepatice i la alcoolici, circa 172 din cantitatea din plasm se gsete sub form dc
esteri ai retinolului. Rctinulul legat de RPfi se fixeaz de receptori specifici de pe membrana celulelor int, de unde este trans fera ctre o alt protein - CRBP citoso- lic - care
servete drept depozit i transportor specific. Complexul retinal-CRBP elibereaz
retinolul, care este transformat n compui activi n funcie de lipul esutului int; n
retin se formeaz reinui i rodopsin, n esutul epitelia! se formeaz acid relineic.
Retinolul, tetiualVil i acidul rctinoic sunt n parte glucuronoconjugai n organism, form
sub care intr n circulaia enterohepatie. Se elimin, de asemenea, prin urin i prin
scaun.
Crotenoizii provenii din alimente se absorb n proporie de 30-35% din intestin,
disponibilitatea pentru absorbie fiind dependent de prezena grsimilor i bilei. In
peretele intestinal beta-earoeriul se desface n reinui, care este transformat, n majoritate,
n retinol, forma activ.
* Vitamina A este necesar pentru formare pigtnenilor fotosensjbili din retin, pentru
diferenierea corect a epice ii ilor, pentru creterea oaselor, pentru reproducie i
dezvoltarea embrionar, pentru meninerea unei permeabiliti fiziologice a membranelor.
Vitamina A intervine n funcia retinei sub form de retina!. Meninerea unei cantiti
fiziologice de relinal depinde de aportul corespunztor dc vitamin A, sub form de
retinol, care la nivelul retinei este oxidat n analogul aldehidic. Rodop- sinn este
pigmentul fuiosensibil din celulele cu bastonae, care predomin n zona periferic a
retinei, sensibil la iluminarea slab (vederea nocturn). Ea este sintetizat u articolul
intern al acestor celule i migreaz spre articolul extern, unde se depune u discurile
flotaute (sau sacii mem- branoi), care se rennoiesc periodic (cu vitez mai mare la
lumin). Rodopsin se formeaz la ntuneric din cis-retinal i opsin (o lipoprolcin
14

specific). La lu-ruin fot op ia, meniul absoarbe fotoni, ceea ce determin o reacie de
foicxlesconipu- ncrc -- se. trece prin cteva stri confer maionalc instabile, retinoUiI se
i/ouieri- zeaz n form totul trans, se desface opsiua, pigmentul se decoloreaz. ntreaga
cnntilato de rodopsiu clin retin se descompune n circa 5 minute de iluminare; refacerea
este rnai lent - pigmentul este regenerat in proporie de peste 50% n decurs de 7 minute
de ntuneric, procesul fiind dependent de disponibilul de vitamin A. FotoreaCia produs
la lumin iniiaz un potenial receptor, care se dezvolt n articolul extern al celulelor
retiniene. Rodopsina activat comand prin intermediul miei proteine G[ (denumit
trmisditcin), stimularea GM15. los- fodiesterazei, cu scderea cantitii de GM1\, din
celule, micorarea consecutiv a eonduetimei canalelor mc mbranare ale sodiu!ui i
creterea potenialului tran-s- meiubrunur. Potenialul receptor sc transmite la articolul
intern al celulelor reti- nioue receptoare, unde se dezvolt un potenial de. aciune. Acesta
stimuleaz celulele bipolare din segmentul intermediar al analizatorului vizual, care an
funcie de modulare a senzaiei luminoase. n cazul celulelor cu bastonaje circuitul
retinian i fotoehimie, biochimic i bioclcctric dsi- J gtuii vederea Ut ntuneri pentru care
contribuia vitaminei A este major. Reli- uaiul intr i n compoziia pignienilor
fotoseusibili din celulele cu conuri, care asigur vederea diurn i colorat.
Vitamina A are un rol important n diji ren ie re u i creterea esuturilor epiteliul a. Ea
menine integritatea epiteliilor, favorizeaz inducia i diferenierea celulelor epitelialt
bazate secretoare de mucus i inhib kcratini zarea. Efectul se datore te acidului retinaic
care se formeaz j din retinol prin oxidare. Acidul retiuoic se fit raz de o protein
celular specific - CRABP ("ceilular retiuoic acid bimling prorein"). Complexul rezultat
ajunge la re- ] ccptori nucleari specifici, aparinnd familiei receptorilor pcmm steroizi
(hormoni, vitamin D), vitamina A i hormonii tiroi- dicni. Au fost descrise mai multe
tipuri j de receptori nucleari ai acidului retiuoic - ; receptori a, |i i y (localizai la om pe
citocroinii 17, 3, respectiv 12, receptori RXR (ultimii au drept iigand specific j acidul 9cisretinoie). Acionarea acestor | receptori determin modularea procesului cir
transcripie nuclear. Iu cazul reti- noimilor se produce, consecutiv, -cri-fierea sintezei
unor piotoiuc cum este tibro- nectina i reducerea sintezei altora - de exemplu colagenaza,
uncie tipuri do ke- i afin, glicoproloine de pe suprafaa membranei celulare (importante
pentru aderena i comunicarea imt roclular).
Vitamina A are proprieti anuotnce- roase. La nivelul cpitcliilor, carena dc.ter- miui
hipcrplazie i reducerea diferenierii celulare, fenomene reversibile la administrarea de
vitamin A. Bl', olul antica nocros este operant fa de transformrile maligne produse
experimentul prin mijloace chimice, prin virusuri, prin radiaii sau prin factoii dc cretere,
ia ni voiul esuturilor de origine epiteliul;! sau mezrnehi- maiL Influenarea creterii
tumorilor manifeste i a metastazelor este limilii. La oameni, deficitul dc vitamin A
crete susceptibilitatea la camrangcnez, lor aportul dc vitamin scade morbiditatea i mortalitatea prin cancer (ndeosebi pulmonar), dei corelaia, este iciahv. Mecanismul
efectului anticanccros nu a fost precizat. Vitamina A j i u are proprieti citostaticc. Ba
favorizeaz transformarea celulelor maligne, prin difereniav. n celule normate. Efectul
este atribuit interveniei reglatoare a retinoizilor n sinteza proteinelor i glicoproleinclor.
n czui beta- carotenului este posibilii intervenia unei aciuni antioxidante.
Vitamina A favotitea:/i procesele imune i de aprare anliinfrcioas. Carena este
nsoi! de frecvena crescut a infeciilor bacteriene, virotice i parazitare; imunitatea
celular, activitatea celulelor ctiotoxicc sunt reduse, ca i rspunsul prin anticorpi. Clinic,,
a fost Semnalat micorarea semnificativ a morbiditii i mortalitii prin pojar la copiii
care au primit doze mari de vitamin A. i Deficitul dc vitamin A determin tui - burri
ale procesului dc fertilizare i lc dezvoltrii embrionare. Vitamina intervine in
reproducere probabil sub form de retinei.
Uipoyitaininor.a /\ este rar in ara noastr i n rile cu economic dezvoltat, dar este
frecvent n rile srace, afectnd ndeosebi copiii supui unei alimentaii insuficiente, in
afara carenei alimentate. deficitul vi tanti nic se poate datora unor tulburri dc absorbie n boala celiacd, fibroza ehistic, colita ulceroas, obstrucia biliar ele, Ciroza hepatic
tulbur procesul de depozitare n ficat. n bolile infeeioase febrilei n bolile renale se
14

produce o scdere, marcat a cantitii de vitamin, probabil datorit unei eliminri

crescute prin urin. n hipertiroidism i n diabet conversia carolinoizilor este deficitarii.
Strile dc caren proteic pot determina scderea concentraiei plasrna- licc. a vitaminei,
secundar diminurii cantitii de protein transportoare.
fenomenele clinice, ale hipovitami nozc.i apar alunei cnd concentraia plas- inatic dc
vitamin A Scade sub 10-15 pg/ ml. Simplnmcle principale sunt: adaptare deficitar la
ntuneric, nictalopie, xcro- ftalmic, ulceraii corneene, keratomalucie, xerozft cu
hiperkemwz foiicular. Tratamentul cu preparate de vitamin A nltur nictalopia n I -2
zile; leziunile oculare i cutanate -ncep ks regreseze dup primele ziic.
Rctinolul (retinoi, 1 vitamin zt, orovit, A-vil, axerol), rctinolul acetut (retinol aceluia) i
rcliitolul pniniiliil (retinol palmi- tale, afoitin, vitamin A pahnitat. vagan) sunt folosite
obinuit pentru Iratameutul strilor d<5 hipovitaminoz. Dispersiile a- poase sc absorb
mai reperle dect soluiile uleioase i sunt dc aics ia bolnavii caro prezint o absorbie
necorcspunzloare a grsimilor, respectiv a vitaminei din intestin. n hipovitaminoz.fi
sever, la copii, se recomand injectarea intrnmuscuiar a unei doze de 100 000 u.i. (30
mg) sau administrarea oral a cte 200 000 u.i./zi, timp de 2 zile. La nevoie, sc poate
repe- ta la 1-2 sptmni. n sindromul dc mal- absorbie este deseori necesar supliirtciitaiea a 25 000-50 000 u.i./zi. n con- diii de caren alimentar asociat cu malabsorbic, administrarea oral a 200 000 u.i. la fiecare 3-5 luni confer protecie.
Uleiul de, pete sau untura de pete (oleum jecoris), obinut clin ficatul pe^ telui
Godus morrhua i al altor specii de\ Gndus, oficinal n ara noastr, conine vitamin A
ccl puin 850 u.i./g i mici cantiti de ivitamin 0. Sc administreaz oral.
Tretino inul sau acidul trans-retinoic este forma dc vitamin A dc ales pentru
tratamentul local al aeneei. hotrelinoinul sau acidul 13-Cis-relindic, etreiinatul i
acitretina sunt rclinoizi dc sintez folosii pc cale oral n tratamentul unor boli dermatologice. Isotretinoinul este indicat pentru tratamentul formelor severe de acnee,
etreiinatul este utilizat n cazuri grave de psoriazis, n. uncie dermatoze cu hiper- keraloz
i In anumite stri precanccroase ale pielii, aclitrctina poate realiza beneficii n psoriazisul
grav i n unele dermatoze eu hiperkeratoz1'.
Supradozarea vitaminei A determin fenomene toxice de. hipervitaminozd- Riscul este
mare cnd se administreaz zilnic, timp ndelungat, doze depind 100 000 u.i.; la sugar sau semnalat tulburri toxice dup administrarea zilnic a 25 000- 50 000 u.i. timp de o
lun. Simptomcle toxice apar cnd concentraia vitaminei n snge depete 100 pg/100
iil i constau n hipertensiune intracranian cri cefalee i edem papilar, cxoftalmie,
anorexie; pierdere n greutate; pnirit i descuamarca pielii, cderea prului, conjunctivit,
chci- iit, slomlit, tumcfacii dureroase la nivelul extremitilor i n regiunea occipital
(prin hiperostoze), hcpatosplcno- megalie. Fenomenele dispar dup cteva sptmni de
la oprirea administrrii vitaminei. Dozele mai mari dect necesarul, la gfavide, pot fi
cauz dc malformaii
congenitale. Retinoizii de sintez poart
un risc teratogen marc.
28.2.2. VITAMINA D ! COMPUII NRUDII
Sub denumirea dc vitamin
D sunt
cucalciferol,
prini civa
derivai steroidici
cu funcii
importante
ergocolecalciferol,
cnlcifcdiol,
cal- citrinl,
alfaccilcidolnieconomia
un analogcalciului:
de sintez
- dihidrotahisterol.
Majoritatea vitaminei D necesar metabolismului se formeaz n pielea expus ia
soare, prin transformarea 7-dchidroco- tcstcrolului, un slcrod endogen precursor.
Procesul folocbimic const n ruperea legturii Cg-Cjo din inelul B al nucleului steroidie,
cu formarea do colecalciferol. Ergostcrolul, un alt precursor, coninut n mucegaiuri i
fungi, formeaz prin iradiere ergocalciferoi. .
In mod obinuit organismul folosete predominant vitamina endogen, necesarul
exogen la adultul normal fiind de numai 100-200 u.i./zi (o unitate internaional este egal
14

cil 0,025 pg colecalciferol). n perioada dc cretere, ca i n timpul sarcinii i al alptrii

este necesar un aport exogen mai mare - n jurul a 400 u.i./zi. n condiiile unei expuneri
insuficiente la soare este de asemenea nevoie de n plus de vitamin din afar, care
depete cantitile mici dc colecalciferol coninute n alimente (ficat, pete gras, unt,
lapte brnz, glbenu de ou).
, Calcifcrolii se absorb bine n partea de nceput a intestinului, cu condiia prezenei
bilei (estp necesar-mai ales acidul dezoxicolic); disponibilitatea pentru absorbie este
superioar pentru colecalci- fcrol. Vitamina absorbit este transportat la ficat inclus n
chilomicroni. n ficat sufer un proces de hidroxilare (catalizat dc o Itidroxilaz
microzomal) n poziia 25; se formeaz astfel 25-Oll-cqlecajci- ferol sau calcifediol i
25-OH-crgocalcifcrol. Calcifcrolii i derivaii 25-hidroxi suni forme circulante i de depozit ale vitaminei;
ultimii au i activitate biologic. Circulaia n snge se face sub form legat de o alfhglobulin specific. Depozitarea se face n esutul gras i n ficat, pentru un timp
ndelungat (cleva luni). n rinichi, 25-ltidroxidcrivaii sunt n continuare hidroxilai (sub
influena unei cnzime mitocondriale), rezultnd derivai 24, 2.5-hult'Oxilai, cu -o
activitate biologic similar, i derivai 1,25-hidro- xilai printre care l,25-(Oil)2colecal- ciferolul sau calciiriolul, cu o potent de 100-1000 ori mai mare. Eliminare vitaminei D se face, n majoritate prin bil.
Absorbia vitaminei D este sczut la. hepatici, n caz de obstrucie biliar i la bolnavii cu
steatorce. Colcstiramina poate, de asemenea, interfera absorbia colecal- ciferolului.
Malabsorbia intestinal ntrerupe i circulaia entcrohcpatic a derivailor hidroxilai.
Procesele de activare prin hidroxtlare a calciferolilor sunt controlate prin mecanisme
feedback negativ, produii finali, n exces, avnd aciune inhibitoare asupra enzmelor
care le catali zeaz formarea. Aceast evit acumularea de cantiti prea mari din
metaboliii activi, cu consecine toxice, asigurnd, n acelai timp, formarea unui plus de
nieta- bolii activi, n condiiile unui disponibil redus de vitamin. Ihdroxilarea responsabil de formarea caleitriohiiui la nivelul rinichiului este susceptibil la mecanisme
reglatoare, care intervin n home.osta/ia calcie -- procesul sc amplific n caz de deficit
de vitamin D, calciu i fosfat i este .micorat sub aciunea hormonului paradroidian, a
prolactinei i a estroge- nilor. Fenitoina i fenobarbtialttl au aciune inductoare asupra
unor enzime hepatice care hidroxileazS caleifcrolul, cu formarea de metabolii inactivi: n
plus, aceste medicamente scad reactivitatea intestinului i a esutului osos la aciunea
vitaminei D.
Vitamina D este esenial n homeo- staiia calciului t a fosfalor, asigurnd
gioiiinerea concentraiilor fiziologice ale acestora prin inhibarea eliminrii renale i prin
mobilizarea din oase. Vitamina acioneaz n imerrehiie cu hormonul para- tirouiian, fa
de care are un rol permisiv.
Vitaminele O - n particular caleiiri- olttl - acioneaz asupra unor receptori nucleari
aparinnd superfamiliei recepto- riloi pentru steroi/i i hormoni tiroidieni. Complexul
calcitriol-reccptor se fixeaz de AON i moduleaz transcripia genic. Intervenia n
inelabolismul calciului esle atribuit stimulrii sintezei unor proteine transportoare
specifice ale calciului.
Vitaminele D, ndeosebi calcitriolul, cresc absorbita intestinal a calciului p a fosfatului.
Efectul sc datorete, probabil, favorizrii sintezei unei proteine care leg calciul i
modulrii fluxului ionilor de calciu prin microvilii cnlerocitelor i membranele
rnitocondrialc. Calcifeiliolul mrete rea bs orb [ia calciului din tubii renali, prin
stimularea sintezei proteinei transportoare specifice i prin favorizarea aciunii
hormonului paradroidian ia acest nivel; de asemenea, provoac retenpe de fosfai.
Cantitile fiziologice cb calcifc- diol t calcitriol sunt necesare pentru mineralizarea
normalii a oaselor ;;i pentru rspunsul calomnie fiziologic ta hormonal petratiroidian.
Cni exist un deficit al calciului in oase, tu rahitism, creterea calcctnici sub influenta
vitaminei permite depunerea calciului n oase. Pentru dozele mari de. vitamin D
predomin procesul de mobilizare a calciului din omc. Calci- trio iul favorizeaz formarea
qtooclaiiior din precursorii ioieh'tzi i crei , sinteza unor proteine secretai . de
osteoblati, care stimuleaz funcia oslcoelatilor; de asemenea mrete producerea de
14

intcricukin 1, o lirnfokin care stimuleaz resorbia osoas.

Dihidrotahisterolul este un analog al vitaminei D foarte eficace pentru mobilizarea
calciului, din oase .i crederea calomniei, cu aciune mai rapid i mai de scurt durat
dect cea a calclferolilor. Forma activ este derivatul 25 OM.
Hipoviianiinoz.il /> este datorit deficitului de vitamin D. ca urmare a expunerii
insuficiente la soare i/sau aportului insuficient de vitamin, mai ales la copii, la femeile
nsrcinau i n perioada alptrii. O alta cauz d -. deficit este absorbia digestiv
necorespunztoare vitaminei. Acidoza hipoclormnii a i insuficiena renal cronic
determin inhibarea formrii calcitriotului n rinichi i tulbur bomeo- stazi-a calciului i
fosfai lor. O categoric aparte o reprezint bolnavii cu dependen. (toleran) la vitamina
O. care dezvolt fenomene de liipovitaminoz n condiiile existenei unor cantiti
fiziologice de vitamin n organism. Aceasta se dalorcU; unor deficiene de natur
genetic, care mpiedic formarea derivailor dihidroxi- lai activi sau determin
rezistena, structurilor efectuare la aciunea acestora. Asemenea tulburri pot aprea i n
cursul administrrii preluugile de anti- epilcptice, de felul fcuiloinci i fennbui- bi tbliei.
lipovitaminoza f> se manifest prin rahitism la copii i ostcomalacie la aduli. Tabloul
clinic al rahitismului const n dureri n membrele inferioare, mai ales ia mers,
deformarea oaselor lungi, ngroarea siiicomlrozclor costale i cpdzare, deformare osului
frontal, mai rar telanio. Radiologie, este caracteristic forma i opacitatea neregulat a
liniei diafizo-car tiiaginoasc a oaselor lungi. Biochimic se observ o uoar scdere a
calcciuiei, o scdere marcat a fosfatemiei, reducerea calciurici, creterea c/camnce-ului
fosfatic i mrirea activitii fosfatazei alcaline serice. In ostcomalacie defectul de calcificarc a oaselor este difuz, boala dezvol- tndu-se mult mai lent i avnd un caracter
generalizai.
Trnljheiitul strilor de hipovitaminoz se face folosind crgocalcifeiol,, colecalcifcrol, dihidrotahistcrol, calciFedioli calci- triol sau alfa-caicidol.
lrgncnleiferolul (ergocalclferol, col- ciferol, vitamin />-, davilamon 1), dekristol, delalnp, sterogyi, vigontol) i cole- chleifcrolul f cholecolciferol,
deva rol,
vigantoletien, vitamin D. vigorsan), care sunt 'vitaminele D obinuit utilizate, se
administreaz oral, sub form de capsule sau In soluie; forma lichid este de ales la copii.
DihidroUihistcroInl (dihydrotachysterol, A J0, calcamine, Hachystin) se folosete
pentru combaterea! strii de hipocalcemie la reunii (deoarece nu necesit hidroxilarc n
rinichi) i in lupoparatiroidism.
Alfacnlcuiolul (alfacalcidol, alpini. Di, einsalpha. un-alfa), calcifedioinl (calcifediol, cttlderol, dedrogyl) i cnlcitriolul (.calcitriol, rocaltrol) au poten superioar t nu
necesit activare prin hidroxilarc n rinichi. Sunt avunlajoi atunci cnd sunt necesare
doze mari dc vitamin D, ndeosebi la renali -i-de exemplu n osleodis- Irolta renal (unde
calciferoii nu pot fi activai';.
Calcipotrinlul (calciporiol. calcipotri- ene, daivonex, psorcuian)*, un analog al
calcitriolului obinut prin sintez, se folosete. topic. n formele uoare-medii tic psoriazis;
Efectele sistcmice asupra metabolismului calciului sunt minore.
Profilaxia rahitismului la sugari se realizeaz prin suplimentarea a 400 n.i, vitamin D
- itrgocetlciferol. colecalciferol - zilnic (dc obicei in asociaie cu vitamina AV n
hipovitaininoza prin deficit de vitamin D sc administreaz curativ 4000 u i./ zi la copii i
2 000 u.i./zi la adulii n formele severe se face un tratament dc atac cu 50 000-2 000 000
u.i./zi timp de 3.-5. zile, apoi 2 000-4 000 ,u.i./zi cteva luni, pu la vindecare, dup oare
se continu cu .100:400 u.i./zi,' pentru satisfacerea necesarului obinuit. Mineralizarea
oaselor impune asocierea de preparate de calciu i fosfat (sub form de lactat, glu- connt
sau carbonat,.de calciu .i fosfat neutru), pn la normalizarea calciului i fosfatului,n.
ser. n rahitismul i oteo- malcia din cadrul sindroamelor de malnb- sobie Intestinal sc
administreaz iniial 200 0p0 u.i. vitamin Ij/zi cteva zile, scznd apoi doza, pe nisura
rezolvrii cauzei absorbiei deficitare; uneori este necesar un (raiamerit dc ntreinere cu
4000 50 000 u.i./zi. n acidoz hipocloremic cronic, cu osteomalacie sau rahitism, sc
recomand vitamina D 20 000-S0 000 u.i./ zi. n osteodistrofia din insuficiena renal
cronic sc administreaz oral diliidroiahis- terol 250-750' pg, calcifediol 50-i00 pg Sau
14

(tifacalcidol 0,25-1 pg/zi. De asemenea, poale fi folbsit cnlcitriol pe calc oral, 0,25 pg/zi
su injectat intravenos, 0,5 pg de 3 ori/ sptmn, crescnd ia nevoie pn l cel mult 3
pg/zi oral sau 3 pg' dc: 3 ori/sptmn intraveuos. La bolnavii cit dependen la vitamina
D sc
administreaz ergocalciferol sau colecalciferol 20 000-60 000 u.i./zi; dac bolnavii prezint rezisten este necesar administrarea 'dc
cnlcitriol n doze mari, de 5- 50 pg/zi.
Toate preparatele de vitamin D sunt toxice n doze mari. Administrarea'prelungit de
vitamin D - 50 OCX) u.i./zi sau mai mult - ia persoanele cu rspuns nor. mal, poate
determina fenomene de hiper- vilamiriozH. La copii, doze zilnice, de
3 000-4 000 u.i. pot fi cauz de hipercal- cetnic.. Consumarea do alimente mbogite n
vitamin (n Statele tiuite, dc exemplu, margarina i produsele lactate sunt mbogite n
calcifcrbi) preteaz la intoxicaii. SupradOzare provoac niobi- iizarca calciului clin
oase, cu osteoporoz, creterea eolermiei i i eliminrii urinare do calciu i fosfat.
Calciul,"mobilizat se poate depune n esuturi, ndeosebi, i rinichi, cu nefrocalcinoz
difuz i/sau nc- frolitiaz. Simptontele clinice sunt; oboseal, i slbiciune,, cefaiee,
grea, vom, ditirce, polturie cu urin diluat, polidip- sje. La copii se. poate opri
creterea. Nou- tiscuii di,n martie intoxicate cu vitamin D pot prezenta insufieena
parattroidian, cu hipocalceinie i convulsii. Exist posibilitatea dezvoltrii unei stenoze
aorticc supravalvulare. Dihidrolahistcvolul, calci- fcdiolul i calcitriolui pot crete
periculos calceinia i pol produce dcminetalizarea marcat a, oaselor. .Aceste
medicamente trebuie folosite cu pruden; nivelul scrie dc fosfat trebuie inut sub control,
deoarece hiperfosfatemia favorizeaz calci- ficrile metastatice.
28.2.3. VITAMINA E
Sub" numele de vitamin E sunt cuprini compuii din grupa tocoferolilor, dintre care
cel mai important este locofe- ivlul. Tocoferolii se gsesc in cantitati

14

14