Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

Vitamine și Medicamente

Elev: Mocanu Andreea

Biolan Mihai
Clasa: a X-a B2
Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

Vitamine
Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca organismul să
fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obţinute
din alimentaţie.
Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali cum ar fi mineralele, acizii graşi
esenţiali sau aminoacizii esenţiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă
vitamine în plus faţă de ce conţin iniţial în timpul procesului de fabricaţie. Una din problemele
suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de
astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua.
Există oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescenţă.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viaţă, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul
respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se ştie că nu este aşa.
Istorie
Importanţa mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătăţii a fost recunoscută cu mult
înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta
se va vindeca de orbire de noapte, acum ştiindu-se că este cauzată de o deficienţă de vitamina A.
În 1747, chirurgul scoţian James Lind a descoperit că citricele şi preparatele din ele
previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect şi caracterizată prin vindecări
lente, sângerări ale gingiilor şi dureri acute.
În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuşi, descoperirea sa nu era unanim
acceptată. În expediţiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era
prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciţii fizice regulate şi menţinerea moralului ridicat al
echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, aşa că aceste expediţii au continuat să fie
compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două expediţii
în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general acceptată era că scorbutul era cauzat
de mâncarea la conservă contaminată.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit şoareci cu un amestec artificial de toţi
constituenţii laptelui cunoscuţi la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidraţi şi săruri.
Aceştia au murit, în timp ce şoarecii hrăniţi cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o
concluzie precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci să conţină, pe lângă ingredientele
principale cunoscute, mici cantităţi de substanţe necunoscute esenţiale vieţii". Concluzia trasă de el a
fost respinsă de ceilalţi cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O
diferenţă a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalţi cercetători au folosit
zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conţinea cantităţi mici de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele
conţin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidraţi, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului
uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienţi a cărui bioactivitate
fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele
sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă,
pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu avea
componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire de limba engleză.
Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

La începutul anilor 1900, oamenii de ştiinţă au fost capabili să izoleze şi să identifice un

număr de vitamine. Iniţial, lipide din ulei de peşte au fost folosite pentru
vindecarea rahitismului la şobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp,
numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că
aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.
Vitamine necesare omului
Pentru oameni există 13 vitamine, împărţite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A,
D, E şi K) şi cele nouă solubile în apă (opt vitamine B şi vitamina C).
Necesarul minim
Numele vitaminei Denumire chimică Solubilitate zilnic mediu (M,19-
30)
Vitamina A Retinol Grăsimi 620μg
Vitamina B1 Tiamină Apă 1 mg
Vitamina B2 Riboflavină Apă 1,1 mg
Vitamina B3 Niacină Apă 12 mg
Vitamina B5 Acid pantotenic Apă -
Vitamina B6 Piridoxină Apă 1,1 mg
Vitamina B7 Biotină Apă 30 µg
Vitamina B9 Acid folic Apă 320 μg
Vitamina B12 Cianocobalamină Apă 2 µg
Vitamina C Acid ascorbic Apă 75 mg
Vitamina D1-D4 Lamisterol, Ergocalci Grăsimi 2 µg pentru toate
ferol, Calciferol, Dihi vitaminele D
drotachisterol, 7-
dehidrositosterol
Vitamina E Tocoferol Grăsimi 12 mg
Vitamina K Naftoquinonă Grăsimi 75 µg

Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina
B2 este numită şi vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este ştiută şi ca "vitamina H". Vitamina B9,
sau acid folic şi alţi folaţi precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept
folicină. Vitamina B3 apare şi ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor
prevenitor de pelagra". Multe alte substanţe esenţiale ale dietei care erau numite la început vitamine
sunt acum clasificate ca făcând parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (peşte, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat),
bioptrină (peşte, ficat), PPQ (mai jos) şi coenzima Q (carne, iaurt, soia).
Deficienţe şi excese de vitamine
Un organism poate supravieţui pentru un timp fără vitamine, deşi deficitul prelungit de vitamine poate
duce la boli, de obicei dureroase şi potenţial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot varia
foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte să
apară vreo boală, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.
Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism şi sunt toxice când sunt luate în
exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepţia vitaminei B12, rezerva ei
aflându-se în ficat.
Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

Medicamente
Medicamentul este o substanță simplă, o asociere de substanțe sau un produs complex capabil să
producă un efect terapeutic, fiind prezentat intr-o formă care să poată fi folosită de bolnav urmând un
anumit mod de utilizare.
Medicamentul poate fi definit și in alte moduri:

• Medicamentul este o substanță sau un produs destinat sau utilizat pentru studierea sau
modificarea unui sistem fiziologic sau unei stări patologice, în interesul subiectului căruia i se
administrează.

• Medicamentul este o substanță sau preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea,
prevenirea, ameliorarea sau vindecare unei suferințe.

• Medicamentul are urmatoarele semnificații:

a) orice substanță sau combinație de substanțe prezentată ca având proprietăți pentru tratarea sau
prevenirea bolilor la om; sau b) orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită sau
administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice prin
exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui
diagnostic medical. Legea 95/2006
Medicamentele se obțin pornind de la substanțe chimice sau de la produse de orgine vegetală,
animală sau umană; acestea sunt transformate în medicamente cu ajutorul unor operații farmaceutice.

Cai de administrare

• naturale - cale orală, sublinguală, intrarectală, respiratorie, oculară, intravaginală, uretrală,

cutanată;
• artificiale (injectabilă, parenterală);
• la nivelul sistemului cardiovascular: intravenoasă, intraarterială, intracardiacă;
• la nivel tisular:
• calea extravasculară, care poate fi: subcutanată sau intramusculară;
• calea intraosoasă (măduva oaselor spongioase, scurte sau late);
• la nivelul seroaselor - calea intraseroasă: intraperitoneală, intrapleurală,
intrapericardică, intraarticulară, intrarahidiană sau subarahnoidiană (LCR), intraventriculară
(la nivelul ventriculilor cerebrali).

Medicamente de uz uman
Forme farmaceutice în funcție de calea de administrare
• orală: comprimate, capsule, siropuri, drajeuri, soluții
Comprimatele sunt obținute prin compresie, este o compoziție farmaceutică solidă care conține o
cantitate predeterminată de ingredient activ. Medicamentul cel mai utilizat pe scară largă este sub formă
de tablete, comprimate. Pacientul nu are nevoie de cunoștințe aprofundate – se administrează cu un pahar
mare de apă. Administrarea este în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite
o dozare exactă în condiții de siguranță.
Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

Comprimate în organism
Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici
comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a intestinului –
acest proces este dezintegrarea comprimatelor – astfel, substanțele active eliberate pot fi absorbite de
mucoasă.
Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor, precum și
pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost dezvoltate comprimate așa-numite cu eliberarea
prelungită (retard), care se descompun în intestin (intestinosolvent), care se descompun în
stomac (gastrosolvent) și cu eliberare controlată. Acestea sunt obținute în general prin metode de
acoperire (cu înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte metode alternative (tablete matrix
sau sisteme de pompe osmotice).
De aceea este foarte important să citim prospectul, pentru că aceste medicamente speciale dacă le
rupem în două sau le mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se eliberează în mod așteptat substanța
activă. Prin urmare, în cel mai bun caz, nu se obține efectul dorit. În alte cazuri, ingredientul activ eliberat
mai rapid se absoarbe în cantitate mai mare și într-un timp mai scurt, astfel pot să apară simptome de
supradozaj. Substanța activă dacă se absoarbe în părțile neadecvate ale sistemului gastro-intestinal (se
deteriorează învelișul enteric) poate provoca leziuni în alte porțiuni ale tractului gastro-intestinal (stomac).

• cutanată: unguente, geluri, creme, soluții

• inhalatorie: soluție, spray
• vaginală: capsule, ovule, unguente
• rectală: supozitoare
• intravenoasă, intramusculară: soluții
În funcție de eliberarea medicamentului
Cu prescripție medicală (PRF)
PRF este abrevierea din limba engleză de la Prescription Record Form.
Se eliberează din farmacii doar pe bază de prescripție (rețetă) medicală. În general sunt
medicamente care pot avea efecte adverse severe, mai ales dacă sunt administrate în mod irațional
de către pacient și fără o supraveghere a evoluției bolii de către un medic.

• exemplu: eliberarea propranololului nu este permisă fără prescripție medicală

deoarece medicamentul administrat pentru hipertensiune
arterială în doze ridicate poate produce bradicardie
Conform legislației din domeniul sanitar medicamentele cu prescripție medicală pot fi:

• compensate - un anumit procent din prețul medicamentului este asigurat de la

bugetul de stat (de exemplu medicamentele antineoplazice)
• necompensate - prețul este suportat în întregime de pacient.
Fără prescripție medicală (OTC)
OTC este abrevierea din limba engleză de la Over The Counter.
Se eliberează din farmacii cu sau fără prescripție medicală. Din această categorie pot fi
amintite: vitaminele, mineralele, analgezice ușoare (aspirină).
Liceul Teoretic “Nicolae Catojan”,Giurgiu

Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Medicament