SILICIU

STUDENT: DOBRE IONUT

Asist. dr. chim. Adina BERBECARU
Universitatea Tehnică de Construcții din Bucureșt
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Siliciu, Si, 14

Serie chimică metaloizi

Grupă, Perioadă, Bloc 14, 3, p

Densitate 2330 kg/m³

Culoare gri închis

Număr CAS 7440-21-3

Număr EINECS 231-130-8

Proprietăți atomice

Masă atomică 28,0855 u

Rază atomică 110 (111) pm

Rază de covalență 111 pm

Rază van der Waals 210 pm

Configurație electronică [Ne] 3s2 3p2

Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 4

Număr de oxidare +1, +2, +3, +4

Oxid amfoter

Structură cristalină diamant

1
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

Proprietăți fizice

Fază ordinară solid

Punct de topire 1413,9 °C ; 1687 K

Punct de fierbere 2899,9 °C ; 3173 K

Energie de fuziune 50,55 kJ/mol

Energie de evaporare 384,22 kJ/mol

Volum molar 12,06×10-6 m³/kmol

Presiune de vapori 4,77

Viteza sunetului 8433 m/s la 20 °C

Siliciul, cu simbolul Si, este un element semimetalic, al doilea ca raspandire pe Pamant,

dupa oxigen. Numarul atomic al siliciului este 14. Siliciul se situeaza in grupa a IV-a a tabelului
periodic al elementelor. A fost izolat pentru prima oara din compusii sai in 1823 de catre
chimistul suedez Baron Jons Jakob Berzelius.
Siliciul este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic al elementelor.
Caracteristici
* Simbol chimic: Si
* Număr atomic: 14
* Masă atomică: 28.08 g/mol
* Densitate, (la 20°C): 2,33 g/cm3 , (puţin inferioară titanului)
* Electronegativitate (pe scala Pauling): 1.9
* Punct de topire: 1.414 °C
* Punct de fierbere: 3.265 °C
* Stare: solidă
* Culoare: gri deschis
Istoric
Siliciul a fost prima dată identificat de Antoine Lavoisier în anul 1787.

Răspândire
Siliciul este foarte răspândit în natură, însă nu în stare liberă,deşi masa sa alcătuieşte
27,5 % din cea a scoarţei Pământului prin constituţia silicată sub forma silicei (bioxidului de
siliciu) şi silicaţi cum ar fi mica, feldspatul, ş.a. Este al doilea element ca răspândire pe
Pământ, după oxigen.

Cuarţul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu, prezentându-se în stare

pură sub formă de cristale incolore (cristal de stâncă), precum şi varietăţi colorate:
ametistlul—violet, citrinlul—galben etc.

2
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

Siliciul se găseşte în graminee, în scheletul multor animale marine (diatomee şi

infuzori); după moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor formând
kiselgurul sau pământul de infuzori.

Compuşii siliciului
Siliciul este puţin reactiv. Acesta arde in oxigen la 600oC: Si+O2→SiO2.
Dintre halogeni, Si se combină la temperatura camerei numai cu F. Cu Cl şi Br reacţionează
la 500oC formând tetrahalogenurile respective: Si+2F2 →SiF4, Si+2Cl2 →SiCl4. La încălzire,
Si reacţioneaza lent cu vaporii de apă la temperatura de 800 oC: Si+2H2O→SiO2+2H2↑.

Este rezistent faţă de acizi, cu excepţia acidului fluorhidric, HF, dar reacţioneaza la
cald cu hidroxizii alcalini formând silicaţi şi degajând hidrogen.

Utilizare
Siliciul este folosit ca materie primă în construcţia dispozitivelor semiconductoare şi în
fabricarea celulelor solare. Compuşii siliciului au diverse utilizări: argila şi caolinul sunt
materii prime pentru fabricarea produselor ceramice şi a cimentului, iar dioxidul de siliciu în
fabricarea sticlei.

Proprietati

Siliciul apare sub forma unui praf maro sau sub forma de cristale gri-negre. Se obtine
prin incalzirea dioxidului de siliciu (SiO2) cu un agent reducator, precum carbonul sau
magneziu, intr-un furnal electric. Siliciul cristalin are duritatea 7, comparata cu cea de la 5 la
7 pentru sticla. Siliciul se topeste la aproximativ 14100 C (aproape 25700 F), fierbe la 23550
C (42710 F), si are o greutate specifica de 2.33. Masa atomica a siliciului este de 28.086.
Siliciul nu e atacat de acizii nitric, clorhidric, sau sulfuric, dar se dizolva in acidul
fluorhidric, formand pentafosfat de siliciu (SiF4). Se dizolva in hidroxid de sodiu, formand
silicat de sodiu si hidrogen gaz. La temperatura normala siliciul nu reactioneaza cu aerul, dar
la temperaturi mari reactioneaza cu oxigenul, formand la suprafata sa un strat de dioxid de
siliciu care nu reactioneaza mai departe.
Siliciul constituie aproximativ 28% din scoarta pamantului. Nu se gaseste sub forma
pura, elementara, ci se gaseste sub forma de dioxid de sodiu si sub forma de silicati complecsi.
Mineralele care au la baza siliciul constituie aproape 40% dintre toate mineralele comune.

Folosințe
Siliciul este folosit in industria otelului. In fabricarea otelului, otelul topit este
dezoxidat prin adaugarea treptata a siliciului; otelul normal contine mai putin de 0.03% siliciu.
Otelul de siliciu, care contine intre 2.5% si 4% siliciu, e folosit la fabricarea transformatoarelor
electrice.
Siliciul este un semiconductor, in care rezistivitatea la parcurgerea curentului electric
la temperatura camerei este la limita dintre cea a metalelor si cea a dielectricilor.
Conductibilitatea siliciului poate fi controlata prin adaugarea unor mici cantitati de impuritati,
numite dopanti. Posibilitatea de a controla proprietatile electrice ale siliciului si abundenta sa
in natura au facut posibila dezvoltarea si exploatarea pe larg a tranzistorilor si a circuitelor
integrate folosite in industria electronica.
Siliciul la pensie

3
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

Cipurile bazate pe siliciu nu pot deveni mai mici si mai performante decat acum.
Limitele fizice si tehnice vor fi atinse pana in 2005: atunci, straturile de siliciu vor avea o
grosime (daca i se poate spune asa) de 1 nanometru, pierzand in acest fel si din conductibilitate.
Viitorul apartine altor semiconductori precum germaniul, metalelor pretioase precum
aurul, dar si sticlei si diamantului. Pana acum cipurile erau fabricate numai din siliciu.
Echipa de chimisti din Essen, condusa de Gunter Schmid, a reusit sa dovedeasca faptul
ca aurul devine semiconductor la o dimensiune de ordinul nanometrilor.
In mod normal, aurul este un bun conductor. Insa, cu cat este mai mica densitatea de
atomi de aur, cu atat mai mult acestia se vor comporta ca memorii electrice, care preiau
electroni si ii stocheaza pana cand ii extrage o noua tensiune electrica. Tranzistorul ideal este
format din asa-numitele clustere de aur, din 55 de atomi de aur, unde este suficient un singur
atom pentru un proces. Cipurile de siliciu trebuie sa puna in miscare 100.000 de electroni in
acest scop.
„Daca ne imaginam circuitul de aur de dimensiunea unui timbru”, compara Schmid, „atunci
cipul de siliciu ar trebui sa fie cat un teren de fotbal”. Cipurile de aur sunt mai mici, mai rapide si
mai precise.
Schmid doreste sa construiasca in cativa ani aceste clustere de aur in structura 3D.
Scopul declarat al cercetarilor sale: „In acest fel, cipul s-ar apropia de retelele neuronale si ar
dezvolta o inteligenta proprie, ar putea atunci sa se repare si sa se dezvolte singur”.

Alte alternative

Calculatorul cuantic este numai una dintre nenumaratele incercari de a gasi o

alternativa la computerele din ziua de azi. Sfarsitul miniaturizarii placutelor de siliciu este
aproape. Caile conductoare vor ajunge in jurul anului 2005 la dimensiunea atomilor.
In afara de calculatorul cuantic, ar mai candida pulberea inteligenta, biocipurile si
polimerii.
Calculatoarele obisnuite lucreaza cu biti clasici, unde fiecare bit are o anumita stare.
Exprimat matematic, acest lucru inseamna: n biti reprezinta una din doua, la puterea
n valori. Alta este situatia calculatorului cuantic: un registru din n Q-bits poate reprezenta
simultan 2 la puterea n valori.
In acest mod se depaseste cu mult puterea de calcul a tuturor calculatoarelor active
din lume. „Daca principiul functioneaza, ar putea fi construita o masina care sa depaseasca puterea
de calcul a tuturor calculatoarelor din lume la un loc”, afirma profesorul Herberth Walther, de la
Institutul Max-Planck pentru optica cuantica (MPQ) din Garchinger, la nord de Munchen.
Toti cunoscatorii in materie se mira de imensul potential de calcul al calculatorului
cuantic, acesta realizand miliarde de calcule dintr-un singur pas. Astfel, solutioneaza in cateva
minute sarcini pentru care calculatoarele clasice de inalta performanta ar avea nevoie de
cateva zeci de mii de ani.
Oxygen este numele proiectului de la MIT (Massachusetts Institute of Technology).
Ca si oxigenul, microcalculatoarele vor fi prezente peste tot pe Pamant, pentru a concepe date
si pentru a comunica unele cu celelalte. Minicomputerele de marimea unui fir de praf sunt in
permanenta in functiune, tot timpul pregatite ca la un impuls sa intre in actiune.
Michael Dertouzos, conducatorul proiectului, considera Oxygen ca urmasul
Internetului. Exemplul sau demonstrativ pentru o aplicatie Oxygen este asa-numitul Handy
21, un telefon mobil care apeleaza la inteligenta miliardelor de microcalculatoare raspandite.
Daca o persoana se afla la o conferinta la Paris si are o intrebare pentru un coleg din America,
Oxygen determina prin intermediul calculatoarelor minuscule din birou si din locuinta ca
acesta nu este prezent aici si ca participa la o alta intalnire intr-un alt oras.
Toate acestea se intampla cu o viteza uimitoare si la fel de repede verifica Oxygen prin
inteligenta dispersata intreaga incapere de sedinte, daca este cumva oportun vreun apel –

4
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

pentru ca tocmai se serveste o cafea, de exemplu. Abia apoi realizeaza Handy 21 legatura.
Conexiunile retelei Oxygen nu vor mai avea nimic de-a face cu cablarea obisnuita.
Aici nu se va mai masura in kilometrii de fibra optica, ba mai mult, eficienta urmasului
Internetului va fi masurata in functie de cantitatea de date pe metru cub de aer. Pulberea
inteligenta sau Smart Dust este deja in stadiu de testare.
In faza finala se va imprastia in nori, deasupra omenirii. Sub numele de Omninet,
inteligenta artificiala se va asterne ca o ceata asupra civilizatiei; dispersata ea isi va oferi
serviciile peste tot.
Profesorul Randy Katz de la universitatea din Berkeley isi imagineaza ca
microcalculatoarele se vor organiza singure, asemenea termitelor, dezvoltand la un moment
dat chiar si o constiinta a comunitatii.
Spre deosebire de procesoarele obisnuite cu un nucleu fix, set de instructiuni stabil si
memorie de lucru separata, calculatoarele de „praf” lucreaza cu unitati de calcul
reconfigurabile. Datorita omniprezentei in intreaga emisfera, pulberea poate alcatui o
infrastructura invizibila de comunicatie, prin intermediul careia s-ar putea derula orice
transfer de date.
Procesoarele minuscule nu au nevoie nici de software si nici de comenzi din afara. Dupa
consideratiile lui Katz, o utopie ar putea prinde viata, parand a fi desprinsa dintr-un roman
venit din viitor: sistemele executa independent sarcinile, fara ca vreun om sa fie informat,
nemaivorbind de vreo interventie a acestuia.

5
Universitatea Tehnica de Construcții București Seria: 1B; Grupa: 6

Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Siliciu
2. http://www.ipedia.ro/siliciu-572/