Bronşita cronică

Definiţie

Bronşita reprezintă o inflamaţie a pasajelor bronşice, adică acele tuburi care transportă aerul
spre şi de la plămâni. Tusea persistentă, cu mucus, respiraţia şuierătoare, durerea în piept şi
senzaţia de lipsă de aer sunt cele mai comune simptome ale bronşitei.
În funcţie de cauză, bronşita poate fi acută sau cronică. Bronşita acută este o consecinţă a
infecţiilor tractului respirator, ale cărei simptome se ameliorează pe parcursul câtorva zile. În
schimb, bronşita cronică este o afecţiune mult mai gravă, care se dezvoltă pe parcursul
timpului şi ale cărei simptome persistă de-a lungul câtorva luni sau chiar ani.
Principalele cauze ale bronşitei cronice sunt fumatul, infecţiile bacteriene sau virale, aşa cum
este infecţia cu virusul gripal.
Multe persoane cu bronşită cronică dezvoltă emfizem pulmonar – împreună, aceste două
condiţii medicale sunt reunite sub denumirea generică de boala pulmonară obstructivă cronică
(BPOC). Potrivit American Lung Association, peste 11 milioane de persoane din SUA sunt
diagnosticate cu BPOC, însă multe alte cazuri rămân nediagnosticate, deoarece simptomele
sunt asociate cu o răceală sau cu gripa şi prezenţa la medic este întârziată până în ultimul
moment, când boala este deja într-un stadiu foarte avansat.
Cea mai eficientă metodă de prevenire a bronşitei cronice şi a complicaţiilor asociate constă
în renunţarea la fumat. În cazul în care nu se iau măsuri la timp, bronşita cronică poate afecta
sever sănătatea plămânilor!

Simptome
Principalul simptom al bronşitei cronice este tusea persistentă, pe termen lung, fie seacă, fie
cu expectoraţie (mucus galben, verde sau albicios). Producţia excesivă de mucus semnalează
o infecţie a tractului respirator sau a plămânilor, dar este şi un semn al pneumoniei. În timp,
tusea poate duce la apariţia durerilor în piept şi a crampelor musculare. Alte simptome care
pot ridica suspiciunea de bronşită cronică sunt:
 Wheezing (respiraţie şuierătoare)
 Senzaţie de lipsă de aer
 Oboseală
 Febră
 Frisoane
 Congestie sinusală
 Respiraţie urât mirositoare
 Cianozarea pielii şi a buzelor, ca urmare a lipsei de oxigen din ţesuturi
 Umflarea picioarelor şi a gleznelor
 Infecţii respiratorii frecvente (răceli, gripe)
 Aritmii sau palpitaţii
Cauze
 Bronşita cronică se instalează cu precădere în sezonul rece, când sunt transmise majoritatea
infecţiilor de tract respirator. Cu toate acestea, cauza principală nu este vremea rece sau
virusurile, aşa cum greşit se consideră, ci fumatul, inclusiv cel pasiv.
De asemenea, inhalarea unor vapori toxici, virusul gripal, infecţiile cu stafilococi, streptococi
sau infecţiile respiratorii frecvente sunt posibile cauze ale apariţiei sau agravării bronşitei.
Prin urmare, fumătorii, persoanele vârstnice, cu boli cronice, cu sistemul imunitar compromis,
copiii sunt cele mai predispuse categorii la dezvoltarea bronşitei cronice.
De multe ori, bronşita este însoţită de o altă afecţiune respiratori, precum astm, emfizem
pulmonar, fibroză pulmonară, sinuzită, tuberculoză etc.
Bronşita cronică nu este contagioasă dacă a fost cauzată de fumat, poluare sau inhalarea unor
substanţe chimice. În schimb, bronşita cronică este contagioasă în cazul în care cauza este de
natură virală sau bacteriană.
Diagnostic
Diagnosticul de bronşită cronică se stabileşte pe baza simptomelor pacientului, a istoricului
medical al acestuia, a examinării clinice, dar şi a testelor imagistice (radiografie toracică, CT),
mai ales dacă se suspectează existenţa pneumoniei.
De asemenea, medicul poate recomanda efectuarea spirometriei, pulsoximetriei, a anumitor
analize de sânge care pot identifica prezenţa sindromului inflamator, dar şi a unui examen al
sputei, pentru depistarea unei eventuale infecţii bacteriene.
Tratament
Deşi bronşita cronică nu se vindecă, simptomele acesteia pot fi ameliorate prin tratamente
speciale şi schimbarea stilului de viaţă al pacientului, mai ales dacă diagnosticul este stabilit
precoce.
În funcţie de severitatea afecţiunii, pot fi recomandate medicamente bronhodilatatoare (sub
formă de comprimate sau inhalatoare) sau pe bază de teofiline (acestea ajută la relaxarea
musculaturii căilor respiratorii) ori corticosteroizi . În cazul în care bronşita este cauzată de o
infecţie bacteriană, pot fi necesare antibioticele, dar acestea se iau numai la recomandarea
medicului, după efectuarea antibiogramei. Cazurile severe pot necesita terapie cu oxigen.
De asemenea, în planul de tratament al bronşitei cronice, cel mai important aspect este
renunţarea la fumat.

Alte metode prin care pot fi ameliorate simptomele bronşitei cronice constau în:
 Folosirea unui umidificator în camera de locuit
 Evitarea expunerii la substanţe toxice (fum de ţigară, praf, gaze de eşapament etc.)
 Exerciţiile fizice şi tehnicile de respiraţie profundă
 Consumul adecvat de lichide (apă, supe, sucuri naturale)
 Consumul de ceai de lămâie cu miere şi ghimbir
 Evitarea spaţiilor închise şi aglomerate, precum şi a persoanelor bolnave
 Spălarea frecventă a mâinilor

Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii in scopul imbunatatirii respiratiei, a utilizarii unui

procent cat mai mare din capacitatea pulmonara, in vederea recuperarii functionale a
plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi invatat sa-si readuca treptat
frecventa respiratorie la 14 - 18 respiratii /minut. Prin executarea repetata a unor exercitii de
intarire a musculaturii (ridicari si coborari, rotatii, abductii si aductii), se incearca tonifierea
musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).
 Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:
1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia
aerului( controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea
pozitiei trunchiului care va favoriza drenajul postural ( scurgerea secretiilor
prin trahee);

2.ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand
ca si consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel,
intarirea musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.
Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active
respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei
totacice. O data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile
respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua
faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate.
Lipsa activitatii fizice a pulmonarului antreneaza o serie de perturbari functionale
conexe, in special cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor
avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru
cateva minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe
scarita si la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a
respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea
pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest
lucru incurajand pacientul in a face constant miscare.

BIBLIOGRAFIE : http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2012/Nr4-ro/Mincu_Ro.pdf

http://gymnasium.ub.ro/images/stories/gymnasium1_2011

ELEV: SZOCS ROBERTA ANA-MARIA

SPECIALIZARE:BFKT AN III –MODUL ELEMENTE DE RECUPERARE
IN PEDIATRIE