COMPLICATIILE SARCINII

1. Hiperemeza gravidică este caracterizată de simptome

gastrointestinale, respectiv greață severă/aversiuni alimentare,
vărsături.

Uneori mai pot apărea:

- tulburări ale somnului,
- oboseala,
- stare de slabiciune si ameteli,
- lesin,
- schimbări de dispoziție,
- nivel redus de concentrare,
- anxietate,
- irascibilitate,
- depresie,
- hiperolfacție (amplificarea simțului olfactiv),
- disgeuzie (reducerea simțului gustativ),
- salivatie excesiva,
- frecvență redusă a urinării,
- deshidratare/pierderea elasticității pielii,
- dezechilibru electrolitic,
- cefalee,
- hTA,
- ritm cardiac crescut,
- scădere în greutate (în procent de 5% sau mai mult din greutatea
anterioară sarcinii).

Simptomele hiperemezei gravidice apar de obicei în intervalul 4-6

săptămâni de sarcină, exacerbându-se în intervalul 9-13 săptămâni.
Majoritatea femeilor observă o ameliorare între 14-20 săptămâni
gestaționale, deși până la 20% dintre viitoarele mame pot necesita îngrijiri
medicale pentru tot restul sarcinii.

Etiologie
Cauza exactă nu a fost încă identificată, însă sunt luați în considerare o
serie de factori, inclusiv modificările hormonale caracteristice sarcinii. 

Unele femei prezintă un risc mai crescut să dezvolte hiperemeza gravidică

comparativ cu altele, după cum urmează: 
- cele care se află la prima sarcină,
- fat de sex feminin,
- sarcină multiplă,
- dacă au un istoric familial în acest sens (sora sau mama au avut
hiperemeză gravidică în sarcină),
- cele cu istoric de greață când folosesc contraceptive hormonale
bazate pe estrogen,
- cele predispuse la rău de mișcare sau migrene,
- cele care au fost supraponderale la începutul sarcinii,
- cele care au vârstă tânără.

Statistic, majoritatea gravidelor experimentează într-o oarecare măsură

grețuri matinale, mai exact 70-80%. .

Monitorizare
- semnele vitale (tensiunea arterială și pulsul),
- statusul corpului (turgorul pielii, condiția în care se prezintă
membrele, mucoasele, venele jugulare, statusul mental),
- aspectul general (nutriție, greutate),
- evaluare a tiroidei,
- evaluare abdominală,
- evaluare cardiac,
- evaluare neurologică. 

Testele de laborator
- sumar de urină și urocultură,
- niveluri serice ale electroliților și cetonelor,
- enzime hepatice și nivelul bilirubinei,
- amilază/lipază,
- hormon de stimulare a tiroidei,
- calciu,
- hematocrit.
Pot fi necesare ecografii (pentru saricnă multiplă, boala trofoblastică,
evaluare a pancreasului și bilei) sau tomografii/RMN (dacă este suspectată
apendicita). 

Conduita
- odihnă la pat (deși este reconfortantă, poate cauza pierderea
musculaturii și a greutății ca urmare a petrecerii unui timp îndelungat
în pat),
- suplimente cu vitamine (pentru a preveni instalarea unor carențe în
organism),
- cand manifestarile sunt severe este necesara spitalizarea (este
vorba despre un procent cuprins între 0,3-2% din sarcini).

Tratamentul în spital

- administrare de lichide intravenos (pentru a restabili hidratarea, electroliții,

vitaminele și nutrientii),
- medicație (metoclopramid, antihistaminice și medicamente antireflux sau
în cazuri grave medicație cu steroizi).
- hrănire artificială cu sondă nazogastrică
- gastrostomie endoscopică percutanată

În situațiile refractare cu potențial fatal pentru mamă, poate fi luată în

considerare întreruperea sarcinii.

2. Preeclampsia este o complicatie a sarcinii în care

există hipertensiune arterială (valori peste 140/90 mm Hg) și cantități
mari de proteine în urină, ori alte disfuncții ale organelor.

Se instalează după săptămâna 20 de sarcină la o femeie care anterior

avea o valoare normală a tensiunii arteriale.
Netratată, forma severă de preeclampsie poate duce la complicații severe,
chiar și deces – pentru mamă și copil.
Eclampsia

Eclampsia reprezintă debutul crizelor (convulsiilor) la o femeie cu

preeclampsie.
Când preeclampsia nu este controlată sau tratată, se poate instala forma
mai avansată a bolii, eclampsia, care prezintă aceleași simptome ca
preeclampsia, dar la care se adaugă crizele convulsive.
Preeclampsia și eclampsia fac parte dintr-un grup de tulburări cunoscute
sub denumirea de tulburări hipertensive ale sarcinii.

Cauzele preeclampsiei nu sunt complet elucidate, însă se presupune că

sunt implicați mai mulți factori: placenta și circulația sanguină deficitară
către uter, vase de sânge afectate, sistemul imunitar sau anumite gene.

Factori de risc 
● Hipertensiune arterială cronică sau boală renală înainte de sarcină,
● Obezitatea,
● Vârstă. Femeile mai mari de 40 de ani sunt expuse unui risc mai mare,
● Sarcină multiplă (fiind gravidă cu mai mult de un făt),
● Femeile care au avut preeclampsie la o sarcină anterioară,
● Istoric familial de preeclampsia,
● Anumite afecțiuni, cum ar fi: diabet, artrită reumatoidă, lupus, infecții ale
tractului urinar, sindromul de ovar polichistic, scleroză multiplă, diabetul
gestațional.

Semne și simptome 
● Hipertensiune arterială – (valori  peste 140/90 mm Hg),
● Proteinurie,
● Cefalee;
● Tulburări de vedere,
● Greață și vărsături,
● Amețeală,
● Debit urinar scăzut,
● Edeme ale feței și membrelor,
● Crestere bruscă în greutate (peste 0.9 kilograme pe săptămână).
Preeclampsia poate să evolueze și fără simptome, de aceea este
importantă monitorizarea regulată a tensiunii arteriale în sarcină!

Complicații
● convulsii,
● placenta abruptio ( dezlipirea placentei de peretele interior al uterului
înainte de naștere),
● accident vascular cerebral,
● sângerare vaginală,
● fătul primește o cantitate mai mică de oxygen.

● Sindromul HELLP (o complicație gravă – acronimul vine de la

- Hemoliza – distrugerea celulelor roșii din sânge, 
- EL – Enzime hepatice crescute, 
- LP Low Platelet- număr scăzut de trombocite.

Tratament 
● Medicamentos,
● repaus la pat,
● nașterea indusă sau cezariana,
● spitalizarea este indicată periodic pentru reevaluare în formele
moderate (TA< 160/100 mmHg) și cu caracter permanent în formele
severe (TA>170/110 mmHg).

Îngrijirea pacientei cu preeclampsie 

Intervențiile asistentului medical pentru pacienta cu preeclampsie 

● măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură; evaluarea
TA din 4 în 4 ore în condițiile repausului la pat,
● recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de
laborator,
● evaluarea proteinuriei prin bandelete indicatoare,
● evaluarea: –acidului uric, creatininei serice; determinarea ionogramei
serice, albuminei serice; teste hepatice, teste de coagulare. Schemele
de tratament sunt individualizate în funcție de severitatea HTA,
obiectivul tratamentului fiind menținerea valorilor TA diastolice între 90-
100 mmHg.
● administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic,
● aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător,
● asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientei prin suport
psihologic,
● se recomandă evaluarea fătului ecografic – mărimea fătului (din două în
două săptămâni),
● pregătirea psihică a pacientei pentru a cunoaște esența și importanța
examinărilor,
● furnizează pacientei informațiile necesare pentru îngrijirea sa la
domiciliu.

Preeclampsia severă beneficiază de tratament medicamentos hipotensor

de urgență 24-48 de ore după care, în cazul în care valorile TA diastolice
nu scad până la 100 mmHg, obstetricianul decide momentul și metoda de
întrerupere a sarcinii.

3. Diabetul gestațional este o afecțiune în care o femeie (fără diabet

preexistent) dezvoltă niveluri ridicate de zahăr în sânge în timpul
sarcinii.

Diabetul gestațional este cunoscut și sub denumirea de diabet de sarcină.

Diabetul gestațional este diagnosticat în trimestrul 2 sau 3 de sarcină.
Pentru că poate evolua fără simptome, în săptămânile 24-28 de sarcină,
se recomandă efectuarea unui test de toleranță la glucoză. 
Testul constă în ingerarea a 75 de grame de glucoză și măsurarea a trei
valori ale glicemiei.
În cadrul testului de toleranță la glucoză, se vor determina trei valori ale
glicemiei:

● pe nemâncate – valoare normală < 92 mg/dl

● la o oră de la ingestie – < 180 mg/dl
● la două ore de la ingestie – <153 mg/dl.

Dacă cel puțin o valoare este mai mare sau egală cu limitele, se pune

diagnosticul de diabet gestațional.
Nu orice diabet descoperit în sarcină, este diabet gestațional. Există
posibilitatea ca diabetul să fie unul preexistent sarcinii, fiind astfel încadrat
la diabet de tip 1 sau 2. 
Cauze 
Placenta, care se dezvoltă pe durata sarcinii, contribuie la secreția mai
multor hormoni.

Aceștia îngreunează acțiunea insulinei din corpul mamei, și astfel insulina

nu mai păstrează nivelul de zahăr din sânge în limitele normale, apărând
diabetul de sarcină.

Pentru multe femei gravide, nu va fi o problemă, deoarece pancreasul lor

va compensa și va secreta și mai multă insulină.

Factori de risc 
● obezitatea,
● creștere accelerată în greutate în sarcină,
● istoric familial de diabet,
● istoric de hipertensiune arterială,
● istoric de sindrom de ovar polichistic,
● vârsta mamei (peste 30 de ani),
● tratament cu glucocorticoizi,
● diabet gestațional diagnosticat la o sarcină anterioară,
● nașterea unui făt cu greutate mai mare de 4,5 kg.

Semne și simptome
● sete excesivă,
● urinat des,
● greață,
● vărsături,
● infecții urinare frecvente,
● tulburări de vedere.

Diabetul gestațional poate fi asimptomatic sau trecut cu vederea destul de

ușor deoarece simptomele sunt considerate normale în sarcină.

Evoluție 
Diabetul gestațional se vindecă, în general, după naștere.
Însă șansele ca acesta să apară în cadrul unei sarcini viitoare sunt destul
de mari.
De asemenea, diabetul gestațional dezvoltat în sarcină crește riscul de
apariția a diabetului de tip 2 în cursul vieții.
Toate gravidele diagnosticate cu diabet gestațional, trebuie monitorizate
pentru persistența diabetului în primele trei luni după naștere prin
evaluarea:

● glicemiei a jeun,
● TTGO,
● hemoglobină glicozilată.

Riscuri pentru făt

● creștere rapidă în greutate din cauza excesului de glucoză
(macrosomie),
● hipoglicemie neonatală din cauza opririi bruște a aportului de glucoză;
● dificultăți de respirație,
● risc de obezitate și diabet zaharat în cursul vieții.

Riscuri pentru mamă

● preeclampsie,
● naștere prematură,
● necesitatea unei operații de cezariană,
● boli cardiovasculare.

Monitorizare 
Gravida diagnosticată cu diabet gestațional trebuie să monitorizeze pe
parcursul sarcinii:

● glicemia (măsurarea glicemiei cu glucometrul),

● TA,
● mișcările fetale.

Valorile glicemiei în care trebuie să se încadreze gravida cu diabet

gestațional sunt:

– pe nemâncate – < 95 mg/dl

– la o oră după masă – < 140 mg/dl
– la două ore după masă – < 120 mg/dl

Tratament 
Gravida trebuie să fie luată în evidență de un medic diabetolog care să îi
prescrie un regim alimentar  (reducerea glucidelor/hidraților de carbon) sau
tratament medicamentos (după caz).
Dacă valorile glicemiei nu pot fi menținute prin dietă, se va interveni cu
tratament farmacologic antidiabetic (insulină).